Categories
83

Sarbatori de iarna – Turca

După ce repertoriul e pus la punct, se stabileşte seara când va fi împodobită turca. Cu această ocazie partitipă şi „fete şi muieri din sat”, care dau pentru turcă panglici colorate, batistuţe lucrate din motive locale, basmale, ştergări şi zgarde de mărgele.

În sat există 2-3 cunoscători ai colindelor. Aceştia sunt chemaţi să instruiască şi să răspundă de autenticitatea repertoriului.În schimb, turcaşii îi vor face părtaşi egali la câştigul lor din „umblatul cu turca”. Repetiţiile nu se fac cu uşile închise, aici participând şi tineri care ascultă şi învaţă colindele, pentru a putea lua la momentul dat ştafeta tradiţională.

 

Toate aceste podoabe se fixează pe turcă, care nu e altceva decât un lemn bine lucrat, în formă unui bot de capră cu două coarne. Capul de capră este fixat într-o bâtă lungă de aproximativ 1,5 m. Podoabele sunt puse între coarnele şi botul de capră, iar cele mai mari sunt plasate pe „rochia” turcii. Pentru ca masca turcii să fie cât mai aspectuoasă, pe spate i-se aplică şi o piele de iepure. Rochia turcii, care coboară de la capul de capră, împrejurul bâtei, este confecţionată din material roşu.

Jucătorul turcii, sub această haină, ţine într-o mână bota iar în cealaltă mână sfoara cu ajutorul căreia pune în mişcare falca superioară a turcii, care izbindu- se de falca inferioară produce un zgomot spectaculos, mişcând în acelaşi timp şi clopoţeii din coarnele turcii.

Timpul de umblat cu turca începe în ziua de 25 decembrie şi se termină pe 6 ianuarie. Jocul turcii nu este uşor, el necesitând excerciţii şi simţ muzical deosebit. Turcaşul este nevoit să joace după ritual, să ritmeze colindele, primirea darurilor, rănirea şi moartea turcii, dansul gazdei. El e însoţit de un „hididiş” şi un „doboş”.

"obiceiuri2"

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *