Istorie Locala

Acasa
Luni, 10 Mai 2021 10:54

prof. Flavius Cătălin Sîiulescu

Oraşul Râmnicu Vâlcea a fost unul dintre puţinele oraşe care au găzduit în decursul timpului mai mulţi conducători politici, începând cu Mircea cel Bătrân. Şi în secolul al XIX-lea, oraşul de pe malul Oltului a fost gazdă a unor domnitori precum Barbu Ştirbey, Alexandru Ioan Cuza şi Carol I.

Vizita celui dintâi rege al românilor la Râmnicu Vâlcea a avut loc în luna mai a anului 1873, dar legăturile lui Carol I cu Vâlcea în acel an aveau să fie mai intense, fiind deschise prin învestitura episcopilor la 28 ianuarie 1873 (1). Ceremonia a avut loc în Sala tronului, în prezenţa celor doi mitropoliţi, a parlamentarilor, a unei delegaţii din partea armatei şi a miniştrilor. Episcopul Râmnicului învestit de Carol I a fost Anastasie Stoenescu (2), acesta primind din mâna domnitorului cârja de argint episcopală, odată cu urarea: „Îţi încredinţez această cârjă şi sper că vei veghea asupra turmei exarhiei tale ca un bun păstor!”. Apoi, prinţul Carol I, primind alocuţiunea de răspuns a episcopului Râmnicului, îi atrage atenţia asupra faptului că, în locurile sfinţite, în biserici şi mânăstiri, pe frumoasa vale a Oltului, la fiecare pas să-şi reamintească de evlavia strămoşilor şi de marea istorie a patriei (3). Păstorirea episcopului Anastasie Stoenescu va dura până în anul 1880, în judeţul Vâlcea fiind 409 de biserici şi mânăstiri, în care slujeau 262 de preoţi (4).

Tovărășia folcloriștilor olteni/ 1927

Miercuri, 17 Februarie 2021 12:23

Domnule Constantin Mateescu, ne bucurăm să vă vedem în fiecare vară la Râmnic, cu atât mai mult cu cât locuiți vizavi de Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea. Fiind un cunoscător avizat al Râmnicului de ieri și de azi, vă rugăm mai întâi să ne comunicați dacă, din punctul dumneavoastră de vedere, noul sediu al Bibliotecii se integrează mai mult sau mai puțin armonios în peisajul cultural și arhitectonic specific Râmnicului.

Construirea localului Bibliotecii Județene e fără îndoială un prilej de bucurie pentru iubitorii cărții, cu atât mai mult cu cât Biblioteca – Cenușăreasa Vâlcii – a hălăduit decenii de-a rândul prin diferite clădiri neadecvate. Cartea a fost, în sfârșit, repusă în drepturile ei. Cum un astfel de local se edifică o dată la un secol, mi-aș fi dorit însă o „casă a cărții” mult mai spațioasă, mai atrăgătoare, mai „modernă”, care să satisfacă exigențele mileniului III. Din păcate, meșterii au gândit proiectul fără ambiție, adică fără perspectivă. Să te mulțumești să aduci biblioteca din Pitești și să o transplantezi la Râmnic, redusă la dimensiuni mai mici, e un act de modestie (ca să mă exprim eufemistic). În această situație, problema integrării „armonioase” în peisajul natural și arhitectonic specific urbei devine derizorie...

Un erudit vâlcean în America: Florentin Smarandache – om de știință, scriitor, filosof, pictor, editor

Luni, 22 Mai 2017 09:28

Ca unul care am deschis ochii într-o casă de ţărani harnici şi cinstiţi şi, culmea, chiar mare, aproape culă, casă care impunea respect, dar fără nici o carte, totdeauna am fost gelos, până la obsesie pe cei, pe cei care aveau bibliotecă. Şi, mai ales, pe conacele boiereşti, câte mai rămăseseră, pentru că, în nemernicia lor, staliniştii - mai toţi neromâni - le-au distrus de parcă erau focare de molime. Imaginaţia îmi fugea şi se plimba curajoasă pe holurile lor, în cerdacele lor, unde odraslele fericite, poate, ale boierilor noştri, îşi petreceau zilele, vacanţele şi se bucurau de „bogăţiile” lor sufleteşti.

Cernișoara: Biserica din Mădulari

Luni, 27 Noiembrie 2017 11:56

1.  AŞEZAREA GEOGRAFICĂ ŞI CĂILE DE ACCES

Oraşul Băile Govora se află situat în partea central-estică a judeţului, în Subcarpaţii Getici (Subcarpaţii Vâlcii), la intersecţia paralelei de 450 549’’ latitudine nordică, cu meridianul de 240 9 20’’ longitudine estică, având ca vecini comunele Buneşti (N şi NE), Mihăeşti (E, SE), Frânceşti (S), Păuşeşti-Otăsău (SV) şi Stoeneşti (NV).

Drăgăşani - clima, vegetaţia, fauna

Miercuri, 28 Iunie 2017 11:52

d) Presa actuală

Odată cu liberalizarea pieţei culturale, în contextul celei politice şi economico-sociale, au apărut şi aici o serie de publicaţii politico-sociale, culturale şi sportive; unele, cu existenţe efemere:

- Începând cu anul 1992, a apărut la Drăgăşani publicaţia „Actualitatea drăgăşăneană”; între 1992-1997, printre redactorii săi, trudea şi cunoscutul poet, epigramist şi animator cultural local, Teodor Barbu. În prezent, conducerea revistei este alcătuită din Adrian Fugăreţu – director general, Adrian Sanda – director executiv şi Viorel Trandafir – director media, iar din redacţie, fac parte: redactor-şef – Petruţ Dinculescu şi redactorii Claudia Trandafir, Cristina Marinescu şi Florin Georgescu, tehnoredactor fiind Florin Năstăsoiu.

Drăgăşani - Cultura/ viaţa culturală: bibliotecile, cartea şi presa tipărită, casa de cultură

Miercuri, 24 Februarie 2021 08:34

Aici, unde apele Oltului au săpat cu putere munții, despărțindu-i în două (în stânga masivul Făgăraș, în dreapta Parâng), se întinde, „între munții și pădurile ei”, depresiunea intracarpatică Loviștea-Lotru, menționată într-un document din secolul al XII-lea sub denumirea de Țara Loviștei.

Oferind condiții favorabile de climă și variate resurse de hrană, depresiunea a fost locuită din vremuri îndepărtate. Dezvoltarea ei nu a fost izolată: peste culmi, prin trecători, ea a comunicat cu restul țării, cu celelalte ținuturi românești din exteriorul Carpaților.

Vorbind despre Loviște, vorbim despre un ținut privilegiat, zonă de interferență, de unde „cântatul cocoșilor” se aude în trei județe: Vâlcea, Argeș și Sibiu...

Familia de olari Vicşoreanu/ Horezu/ Vâlcea

Miercuri, 15 Aprilie 2020 12:00

Gheorghe Constantinescu

«Am plecat spre Israel sperând că voi găsi liniştea unor momente doar pentru mine, la Mormântul Sfânt şi Zidul Plângerii; că voi cunoaşte oameni interesanţi, că voi lua „pulsul străzii”, că voi vedea oraşele prin ochii localnicilor şi, în fine, că voi rămâne cu amintiri frumoase şi voi fi mai bogat sufleteşte. Exact asta am trăit, aşa că pot spune, cu certitudine, că o călătorie în Israel nu are cum să nu te mişte sufleteşte! Ţara Sfântă e ceva ce face parte din noi înşine, înainte de a ne naşte. Ceva ce regăsim, odată ce pătrundem în ea, de care ne vom aduce aminte mereu şi nu mai avem cum să uităm locurile odată văzute. Oriunde am merge pe acest pământ, fără să vrem, ducem cu noi problemele vieţii noastre. Acolo însă se întâmplă ceva, nu le mai avem, uităm de noi; acolo pietrele vorbesc despre Dumnezeu micşorat în trup omenesc şi venit aici, pentru mântuirea întregii lumi.»

***

«Un pelerinaj de suflet în Ţara Sfântă»/ Gheorghe Constantinescu/ text integral

Miercuri, 02 Decembrie 2020 11:10

Dezvoltarea limbajului, a capacităților de comunicare verbală și a creativității verbale 

Pentru orice cetăţean – indiferent de vârstă şi de profesie - gradul de stăpânire şi de folosire a limbii a devenit o trăsătură definitorie a personalităţii sale. De aceea sunt necesare acţiuni şi măsuri speciale pentru "cultivarea vorbirii", pentru dezvoltarea capacităţilor de comunicare verbală, de utilizare adecvată a limbii şi de stimulare a creativităţii verbale.

Limba se învaţă. Fiecare se naşte cu capacitatea potenţială de a vorbi, dar copilul, omul nu inventează limbajul şi nu alege limba pe care o învaţă. Învăţarea limbii este în funcţie de informaţia venită din afară, adică de mediul lingvistic ce-l influenţează. Transformarea capacităţii potenţiale a limbajului în capacitate reală este dependentă de comunicarea verbală a copilului cu adulţii şi de exerciţiu.

Datorită importanţei pe care o are limbajul în pregătirea profesională şi în viaţa socială a omului, în ţara noastră acţiunea de "cultivare a limbii" nu mai este lăsată pe seama unor voluntari entuziaşti; ea este o problemă de stat, care se rezolvă prin organisme de învăţământ şi de cultură specializate, după un program riguros, de care beneficiază oamenii de toate vârstele.

Dezvoltarea capacităţilor de comunicare constituie una dintre sarcinile foarte importante ale educaţiei din instituţiile preşcolare, pentru că limba este condiţie de bază în formarea, fixarea şi diferenţierea noţiunilor şi în transmiterea informaţiei. Ea contribuie la realizarea sarcinilor de pregătire intelectuală, morală şi estetică, la dezvoltarea gândirii şi a capacităţii creatoare. Limbajul se dezvoltă în toate etapele vieţii.

«Studii vâlcene»: Proprietățile miraculoase ale nucilor și alunelor

Vineri, 12 Februarie 2021 09:51

prof. dr. George Mirea

Eminescu a debutat în Ungaria, la Budapesta, și tot acolo a făcut și primii lui pași în creație. Deranjază pe cineva acest adevăr? Pe cine și din ce motive?

S-au împlinit în primul trimestru al acestui an (2006 – n.n.), 140 de ani de la debutul poetic al celui caracterizat de Nicolae Iorga ca fiind „expresia integrală a sufletului românesc” – Mihai Eminescu. Dacă această definiție a rămas inatacabilă de un secol, putem să ne considerăm fiecare o câtime infinitezimală din acest suflet? Dar, merităm? Anii aceștia, de după 1989, marcând „Mizraimul” din comunism, ne-au înfundat/ „dezsuflețit” și împins, în cel mai jalnic și culpabil mod, în mizeria „lepădării de sine”. Lepădarea de spiritul care ne-a definit și înalțat în aspirația nemărginită a gândirii și spiritului modern. Lepădare tragică! Evident, ne referim la Eminescu, cel mai hulit român de către... români / neromâni (după 1989). Și aceasta, cu fiecare prilej, când, vai! și-au amintit de el. Chiar și unii miniștri ai (in)culturii, dirijând, „cu girofar”, din fruntea ministerului („Casa Scânteii!) și revistei” „dilemiste” pe care (unul dintre ei a „fondat-o”!) o conducea/ conduce în „spiritul liberei exprimării” (nu despre ei, ci despre... Eminescu), nerușinata cabală. Cota de maximă mizerie a mutrelor (păroase!) și cutrelor năimite – „aniversarea” din anul 2000. Luat „de val”, însuși d-l N. Manolescu, cu o anume grimasă, considera definiția de „Poet Național” o „nefericită sintagmă”. „Fericite” fiind, desigur „sintagmele dilu­via­le” cu care domnia sa „legitima” literatura bolșevică și „îndrumarea” ei de către PCR, la îm­­plinirea a două decenii de la „eliberare” (1964). A se vedea / citi/ reciti articolul omagial „Literatura română azi” („Contemporanul”, nr. 34, 21 august 1964).

Influența mass-media asupra minorilor/ - puncte de vedere -

Marți, 11 Iunie 2019 10:31

Pe numele său Iosif Vissarionovici Djugaşvili, Stalin s-a născut în 1879 în oraşul Gori din R.S.S. Gruzină. Numele de familie a fost înlocuit cu cel de Stalin, care provine din rusescul „Stali" - oţel, probabil considerându-se tare ca oţelul, fiind cunoscut în lume cu numele Iosif Vissarionovici Stalin.

Din 1922, de când predecesorul său Lenin s-a îmbolnăvit, murind în 1924, tovarăşii de luptă l-au ales pe Stalin secretar general al CC al PCUS, funcţie pe care a deţinut-o până la moarte, în 1953, timp de 31 de ani. În toată această perioadă a mai ocupat şi alte funcţii importante de stat în ţara sa.

Pădurea Agestului/ Universul unei copilării, de col. ing. Gheorghe Constantinescu

Ești aici: Home