Începuturile sportului vâlcean

July 3, 2024 by

Istorie Locala

Într-o anumită măsură, excepţie face monumentala lucrare Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului din România, vol. I-IV, coordonată de vâlceanul (drăgăşănean) Nicu Alexe (Bucureşti, Ed. Aramis, 2002), în care se găsesc date şi informaţii esenţiale, interesante şi utile despre baza materială a judeţului nostru, cluburile şi asociaţiile sportive de aici, precum şi despre o serie de campioni şi sportivi de performanţă originari din Vâlcea; de altfel, locul de naştere al marilor sportivi, este menţionat şi în alte dicţionare şi enciclopedii mai vechi, cu profil sportiv.

Pe de altă parte, cercetătorii locali s-au oprit extrem de rar, în preocupările lor, asupra acestui important domeniu, cu toate că şi aici, Judeţul Vâlcea a cunoscut perioade şi momente de glorie, dând ţării şi – uneori – chiar Europei şi lumii, personalităţi reprezentative în numeroase discipline sportive. Una dintre cauzele acestei situaţii poate fi şi lipsa arhivelor proprii, pe care ar trebui să le posede fiecare instituţie şi organizaţie cu profil sportiv. Oarecum compensatoriu, rubricile din publicaţiile vâlcene şi – pentru anii din urmă – mai ales săptămânalele de specialitate („Arena vâlceană”, „Sport Express”) ne-au fost de un real folos. Gratitudinea noastră se îndreaptă în mod deosebit spre domnul Eduard Dulăcioiu – director şi spre echipa sa de la „Arena vâlceană”, care ne-au pus la dispoziţie întreaga bază de date (on line) a revistei, de la înfiinţarea acesteia, ceea ce ne-a uşurat mult sarcina documentării pentru ultimul interval de timp din perioada conemporană (anii 2003-2009).

Ne vom strădui, în cele de mai jos, să facem o radiografie a sportului din judeţul Vâlcea, cu referiri la toate perioadele, accentuând mai ales asupra manifestărilor sportive din arealul vâlcean; altfel spus, nu vom insista asupra personalităţilor sportive pe care zona noastră le-a dat ţării şi lumii, decât în măsura în care ele s-au implicat în mod direct şi concret în viaţa sportivă din spaţiul vâlcean. O bună parte dintre acestea, însă, îşi află locul meritat în secvenţa Sportivi, din capitolul PERSONALITĂŢI VÂLCENE, care poate fi considerată parte integrantă a acestui capitol.

Pentru ca beneficiarii prezentei lucrări să-şi facă o imagine cât mai exactă despre acest domeniu, analizele noastre au vizat nu numai „vârfurile”, adică sporturile de bază, competiţiile şi performerii de nivel naţional şi internaţional: am avut în vedere cvasitotalitatea disciplinelor sportive, iar o parte semnificativă din spaţiu, am acordat-o (prin metoda „radiografiilor” temporale) „localelor” şi competitorilor-câştigători ai primelor faze, precum şi şcolarilor şi juniorilor de diferite categorii de vârstă, ştiut fiind că şi în sport se adeveresc înţeleptele zicale populare: „Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă” şi, îndeosebi, „Nu ştii de unde sare iepurele!”.

 

1. ÎNCEPUTURI

 

Vânătoarea şi – una din ramurile sale – pescuitul se numără printre cele mai vechi ocupaţii ale locuitorilor acestui judeţ, importante pentru realizarea unor scopuri alimentare. De pildă, în vechea Ţară a Loviştei, vânătoarea şi pescuitul sunt şi azi la mare cinste; însăşi denumirea acestei regiuni istorice nu înseamnă altceva, decât „loc de vânătoare şi de pescuit”1. „O ramură minoră a pescuitului, pescuitul cu undiţa – apreciază istoricul Alexandru Kiriţescu – poate fi pe drept cuvând considerată ca sport, din cauza îmbinării îndemânării cu răbdarea, cu reconfortarea fizică şi cu destinderea pe care o provoacă”2.

La fel de vechi, vor fi fiind, de asemenea, jocurile (dansurile) populare (sârba, hora, brâul, bătuta, învârtita, căluşarii etc.) practicate la noi din vremuri îndepărtate; prin diversitatea lor de excepţie, acestea „prezintă interes nu numai din punct de vedere muzical şi etnografic, ci sunt importante în cel mai înalt grad, şi din punctul de vedere al exerciţiilor de mişcare (. . .), ele conţin, prin natura lor, importante elemente de dinamism fiziologic ”3. O menţiune specială merită jocul Ciuleandra, care încă se mai joacă în zona de munte (Ţara Loviştei): mai multe cercuri de bărbaţi (tineri) se învârtesc unul în jurul altuia, dar şi al propriilor “axe” (asemenea unor mici planete!) şi, la un moment dat (în partea a II-a, mai vioaie, a melodiei), încearcă să să se “spargă” unul pe altul; joc de bărbăţie şi de forţă, cerând şi probând vitalitate. “Prin elementele lor atletice, tradiţionale, pitoreşti, estetice, dansurile populare reprezintă un fond de exerciţii legate de fiinţa fizică şi moral-afectivă a poporului român”4.

Dacia, ţara strămoşilor noştri, a constituit – secole de-a rândul – o putere de temut în Europa. Stau mărturii în acest sens, documentele şi textele autorilor vechi, în special acelea care vorbesc despre perioadele domniilor lui Dromichete, Burebista şi Decebal. Este deosebit de grăitor pentru tema noastră, cunoscutul fragment din Geografia lui Strabon, renumitul geograf şi istoric grec: „Ajuns în fruntea neamului său, (. . .) Burebista l-a înălţat atât de mult prin exerciţii, abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci, încât în câţiva ani a făurit un stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte a populaţiilor vecine, ajungând să fie temut şi de romani”5. Din marele imperiu astfel făurit, făcea parte, desigur, şi uniunea tribală a burilor (buridavensi-lor), cu centrul la Ocniţa (Ocnele Mari)6. Pe o pregătire asemănătoare, militar-sportivă, se va baza şi forţa de mai târziu a dacilor, în special în vremea lui Decebal.


Note bibliografice

1. De la vechiul cuvânt slav „loviti” (a vâna, a prinde, a pescui), la care s-a adăugat sufixul de aceeaşi origine, -işte. V. sl. „loviti” a dat în româneşte „a lovi”, cu un sens apropiat.

2. Constantin Kiriţescu, Palestrica. O istorie universală a culturii fizice, <Bucureşti>, Editura Uniunii de Cultură Fizică şi Sport, 1964, pag. 561.

3. Ibidem, pag. 521.

4. Ibidem, pag. 520.

5. Istoria României în date (coord., Const. C. Giurescu), Bucureşti, Editura Enciclopedică Română, 1972, pag. 26.

6. Dicţionar de istorie veche a României (coord., D. M. Pippidi), Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976, pag. 435-436.


Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010 (pag.678-679). Coordonator: Ion Soare; Autori: N. Daneş, Gh. Dumitraşcu, D. Dumitrescu, Fl. Epure, Em. Frâncu, I.St. Lazăr, Arhim. Veniamin Micle, Sorin Oane, Marian Pătraşcu, Petre Petria, Gh Ploaie, Al. Popescu-Mihăeşti, Silviu Purece, I. Soare, Răzvan Theodorescu. „Volum realizat în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului şi apărut sub egida şi cu sprijinul  financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea.”  


Written By

Istorie Locala

Istorie Locala

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Judete