Categories
105

Epoca contemporană a sportului vâlcean – Perioada 1945-1989

La baza organizării sportului de masă, a stat hotărârea Biroului Politic al C. C. al P. M. R. din 26 iunie 1949. De la această dată, la sate se desfăşoară „duminici cultural – sportive”, cupe organizate în cinstea zilelor festive (1 Mai, 7 Noiembrie), Cupa Agriculturii, Cupa Satelor, crosurile de masă, campionatele interasociaţii etc.31.

În Râmnic, dezvoltarea unor sporturi, în special – a fotbalului şi atletismului, a fost stimulată de construirea « prin muncă voluntară, între 1947-1948 », a stadionului «1 Mai » de lângă parcul Zăvoi32. Conform opiniei cercetătorului C. Tamaş, în aceşti ani a avut loc doar o îmbunătăţire a terenului, precum şi reorientarea suprafeţei de joc a acestuia în direcţia actuală, sud-nord, întrucât el ar fi existat din 1937, dar era orientat pe axa est-vest33spre aceeaşi realitate converg şi informaţiile oferite de profesorul Laureniu Stilea, pe atunci – elev gimnazist. După 1948, „se constituie asociaţiile „Flamura Roşie”, „11 Iunie”, „Locomotiva”, „Voinţa” şi „Progresul” şi se organizează un campionat de fotbal judeţean în care activau 8 echipe de seniori şi 3 de juniori. Situaţia bazei materiale se va mai îmbunătăţi şi ea: două terenuri de fotbal („Zăvoi” şi „Armata Râmnicu-Vâlcea”), 3 de volei („Tipografia”, „11 Iunie”, „Zăvoi”), un ştrand (construit anterior) şi 2 săli de gimnastică – în incinta liceelor de băieţi şi fete din oraş” 34.

În 1958, Complexul sportiv „1 Mai” şi parcul de odihnă „V. I. Lenin” (fostul şi actualul parc „Zăvoi”) sunt reamenajate de către Institutul Regional de Proiectare, condus de arhitectul Cezar Niculin. Valoarea lucrării a fost de 3.735.600 lei, o sumă foarte mare pentru acel timp. Din păcate, conducta de canal cu apa uzată de la duşurile arenei sportive şi cea a bazinului de înot, se deversau direct în râul Olăneşti35. În acelaşi an, în ciuda bazei materiale precare, a avut loc pe râul Olt (în apropierea piciorului podului care lega Râmnicu-Vâlcea de Goranu), primul concurs demonstrativ de schi nautic Competiţia va constitui un imbold pentru caiacistii şi canoiştii vâlceani, care, sub comanda prof. Dumitru Popescu, vor pune bazele primei secţii de specialitate din cadrul Liceului „Vasile Roaită” (azi Colegiul „Mircea cel Bătrân”).

În anii ’60 şi, mai ales, ’70, baza materială s-a îmbunătăţit continuu: spre sfârşitul anilor ’70, în judeţ existau „cinci complexe sportive cu dotările necesare, patru stadioane pentru fotbal, cu tribune, din care trei – cu piste de atletism, având o capacitate totală de 40.000 de locuri, o sală de sport cu tribune (la care se adaugă, în cursul anului 1980, o sală de sporturi multifuncţională cu o capacitate de 2000 de locuri), 15 săli de gimnastică destinate activităţii şcolare, 44 terenuri de handbal, 78 de fotbal, 14 terenuri de baschet, 30 de volei, 12 pentru tenis de câmp, 38 popicării şi 6 bazine pentru practicarea înotului în aer liber” 36.

Concret, până în anul 1989, zestrea materială a judeţului nostru, acumulată în domeniul sportului, era – în ordinea cronologică a amenajării bazelor sportive – următoarea37:

1969 (în realitate – vezi mai sus –, datând din anii 1947-1948, după unii cercetători – chiar din 1937)(cifră valabilă pentru anul 2000, când apărea Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului – sursa acestei informaţii; după reamenajarea din 2007 a stadionului, numărul de locuri a ajuns la aproape 14.000), vestiare, grupuri sanitare, scenă pentru spectacole în aer liber, instalaţii pentru nocturne etc. Proprietari, sunt MTS şi DTSJ Vâlcea.

● În 1952, s-a construit Baza Sportivă “Petrolul” din Drăgăşani (Calea Pandurilor nr. 21), constând dintr-un teren de fotbal gazonat, tribună cu 2000 de locuri, teren de fotbal pentru antrenament, terenuri bitumate (baschet – handbal), vestiare, saună, bazin de înot, grupuri sanitare; centrală termică proprie.

1957: Baza Sportivă “Minerul Prelcon” (anterior – “Flacăra”) din Horezu, amenajată în punctul Treapturi (izlazul comunal), fiind alcătuită din teren de fotbal, tribună cu 1000 de locuri, teren pentru antrenamente, grupuri sanitare; centrală termică proprie. Proprietar – Primăria Horezu, iar administrator – A. S. Minerul “Prelcon”.

1960: Baza Sportivă “Oltul” (ulterior, “Carpatina”) aparţinând de Combinatul de Prelucrare a Lemnului (azi, S. C. “Carpatina” S. A. Râmnicu-Vâlcea): teren de fotbal gazonat, tribună cu 1000 de locuri, sală de popice, sală de culturism – haltere, terenuri de tenis (cu zgură), vestiare cu duşuri.

1972: Sala de sport a Colegiului Naţional “Gib Mihăescu” din Drăgăşani, aflată în administrarea liceului; conţine podium pentru haltere, box şi culturism, terenuri de handbal, volei şi baschet – bitumate, tribună cu 300 de locuri, vestiare cu duşuri, grupuri sanitare.

1977: Baza Nautică de Caiac-Canoe, din Râmnicu-Vâlcea; este alcătuită dintr-un hangar pentru bărci, un atelier pentru întreţinere; pontoane. Proprietar: DTSJ.

1978: Sala Grupului Şcolar “Ion I. Brătianu”, din Drăgăşani, este o sală multifuncţională; teren bitumat; vestiare, grupuri sanitare, centrală termică proprie.

1980: Complexul Sportiv “Oltchim” din Râmnicu-Vâlcea, proprietate a SC “Oltchim” SA; cuprinde un teren de fotbal gazonat, terenuri de tenis bitumate şi cu zgură, sală de culturism; tribună cu o mie de locuri, vestiare cu duşuri, centrală termică proprie.

1980: Sala Sporturilor “Traian”, proprietate a MTS-DTSJ, cuprinde o suprafaţă totală de 13.132 mp, fiind alcătuită dintr-o sală multifuncţională pentru handbal, volei, baschet, lupte greco-romane, judo, karate, scrimă, gimnastică, tenis de câmp, tenis de masă etc.; tribună cu 2000 de locuri, vestiare, saună, cabinet medical, sonorizare, tabelă de afişaj electronic, instalaţie de iluminat PHILIPS, grupuri sanitare.

1980: Arenele “Traian” din Râmnicu-Vâlcea, proprietate a MTS-DJTS; reprezintă o bază multifuncţională în aer liber, cu patru terenuri de handbal, patru – de baschet, patru – de tenis de câmp etc.; tribună cu 5000 de locuri; vestiare, grupuri sanitare, scenă pentru spectacole în aer liber, instalaţie pentru nocturne.

1980: Baza Sportivă “Capela”, a Colegiului Naţional “Mircea cel Bătrân”, format din sală de sport pentru volei şi baschet, cu 500 de locuri; terenuri cu zgură; vestiare cu duşuri, posibilităţi de cazare a sportivilor la internatul liceului. Proprietar este Ministerul Educaţiei şi Cercetării – în administrarea CSŞ, prin Inspectoratul Şcolar Judeţean Vâlcea.

Adăugăm la acestea Stadionul de fotbal cu tribună acoperită din Brezoi, care funcţiona încă de pe vremea Societăţii „Carpatina” – fiind administrat chiar de aceasta – şi Ştrandul din Zăvoi (alt „Zăvoi”!) din Brezoi, care „avea două bazine, unul normal şi altul pentru copii, trambulină, cabine de schimb iluminate pe timp de noapte, ştrand ce funcţiona în 1960 şi – reamenajat total – a fost în activitate până în 1974” (Brezoi, 66).

Cluburi şi asociaţii. În 1946 a fost înfiinţat Clubul Sportiv „Chimia” din Râmnicu-Vâlcea37. În anul 1947, se găseau organizate un număr de 5 colective, care numărau între 80 şi 100 membri, precum „Clubul Sportiv Muncitoresc” şi Societatea Sportivă de Gimnastică şi Turism a Liceului „Alexandru Lahovari” din Râmnicu-Vâlcea (SSGTLAL), înfiinţată în aceeaşi perioadă de către eminentul profesor Marin Trincă, ajutat de prof. Natalia Papadopol de la Liceul Teoretic de Fete din oraş38, care va constitui o temelie solidă pentru viitoarele performanţe sportive ale liceenilor de aiciîn anul 1948, echipa de gimnastică sportivă-băieţi, de la Liceul „Al Lahovari” va obţine un rezultat deosebit – locul III la Campionatul Republican Şcolar – etapa sectorială; din echipă făceau parte Hubert Dworschak, Romulus Ene, Ion Marinescu-Paşoi, Grigore Aftenie, Anton Teodorescu ş.a. Ibidem (ca la 38), pag. 170. Un remarcabil succes îl va obţine proaspătul absolvent lahovarist Constantin Ene care, la Concursul Internaţional de Atletism de la Moscova, din vara anului 1951, a bătut recordul naţional de seniori la proba de triplusalt, cu o săritură de 14,3 m. În acelaşi an, performerul a făcut parte şi din echipa de volei a liceului (alături de Ion Marinescu Paşoi, Romulus Ene, Radu Licea, Aurel Niculescu ş.a.) – finalistă la Campionatul Republican de Volei Ibidem, pag. 177.   Peste doi ani, în 1953, patru elevi de la fostul „Alexandru Lahovari”, devenit pe atunci Liceul Teoretic de Băieţi nr. 1 (Cornel Nica, Mihai Lefter, Alexandru Dicanu şi Ion Mateescu) au câştigat Campionatul Naţional de Aeromodelism A2, desfăşurat la Bucureşti. Un alt rezultat de nivel naţional, l-a obţinut echipa de cros a liceului în 1956, când formaţia de cros a şcolii a obţinut titlul de campioană republicană; echipa era formată din Gheorghe Voinea (viitor profesor şi director al instituţiei), Ştefan Pavel, Ovidiu Călin şi Victor Olescu Ibidem, pag. 190.Numai după un an, în 1957, echipa de gimnastică a liceului (Emil Bălănescu, Vasile Enescu, Radu Neacşu, Mircea Artopolescu, Liviu Păunescu, Valerian Negoescu şi Mihai Pavel) va deveni pentru a doua oară campioană republicană Ibidem, pag. 192-193. Cel de-al treilea titlu a fost obţinut în 1959, de către echipa formată din Mircea Artopolescu, Gheorghe Anuţa, Gheorghe Dan, Valerian Negoescu, Damian Oncete, Mihai Pavel, Grigore Răban şi Nicolae Stan, iar cel de-al patrulea – în 1962 (Gheorghe Anuţa, Sorin Bercea, Dan Ceauşescu, C. Constantinescu, Mihai Păunescu şi Nicolae Rizea) Ibidem, pag. 200-203.

Conform Hotărârii C. C. al P. M. R. şi a Consiliului de Miniştri din 2 iulie 1957, în anul menţionat a fost înfiinţată Uniunea de Cultură Fizică şi Sport, care îşi va crea comitete regionale şi raionale, inclusiv în raionul Râmnicu-Vâlcea39.

În anul 1973, după câştigarea Cupei României, a avut loc reorganizarea clubului menţionat. La acea dată, el dispunea de două secţii – atletism şi fotbal; în 1979, va ajunge să aibă patru secţii, afiliate la federaţiile naţionale de specialitate: atletism, caiac-canoe, fotbal şi volei, două dintre echipele clubului participând la competiţiile republicane: fotbal divizia A şi volei feminin tineret – divizia B40.

În anul 1953, pe Lângă Şcoala Medie de Băieţi (fostul şi actualul liceu „Alexandru Lahovari” din municipiu), a luat fiinţă Clubul Sportiv Şcolar Râmnicu-Vâlcea, unitate devenită independentă începând cu anul 1975. În anii ’50, numeroşi elevi de aici (Dan Gheorghe, Oncete Damian, Artropolescu Mircea, Pavel Mihai ş. a.), pregătiţi de talentatul profesor şi antrenor Petre Darie, au făcut gloria liceului în domeniul gimnasticii, câştigând, cu echipa, mai multe concursuri şi campionate naţionale (chiar dacă ulterior vor trece sau se vor înscrie la alte cluburi). Până în 1978, aici şi-au desfăşurat activitatea cinci secţii (afiliate la federaţiile de specialitate): atletism, baschet, box, handbal şi tenis de masă; începând cu anul 1978, prin integrarea în club a liceului cu program de educaţie fizică din localitate, s-au mai adăugat următoarele secţii: voleiul, fotbalul, gimnastica sportivă şi gimnastica ritmică. Clubul a obţinut mai multe performanţe: promovarea în divizia naţională A la tenis de masă (1976), câştigarea grupei a doua valorice la aceeaşi disciplină şi înscrierea printre primele şase echipe ale ţării (1977), selecţionarea a cinci sportivi din club în loturile naţionale (1978) etc. În 1958, pe lângă Combinatul Chimic, a fost înfiinţată Asociaţia Sportivă „Chimistul”, având ca secţii: luptele, fotbalul, şahul şi handbalul. Printre rezultatele obţinute de aceasta, merită a fi menţionate: promovarea în divizia A la lupte greco-romane, un vicecampion naţional la lupte şi – la aceeaşi secţie – 3 sportivi selecţionaţi în lotul naţional42.

Aceste asociaţii sportive au dat Vâlcii şi ţării renumiţi campioni, printre care: la fotbal: – Ion Alexandrescu, Florin Cheran şi Constantin Marinescu; la volei – Laurenţiu Dumănoiu şi Ioana Liteanu; la atletism – Viorica Şuică-Enescu, Adrian Ghioroaie, Remus Cercel, Maria Barbu, Liliana Leau, Ion Rizea, Marius Băieşu; Minodora Pluteanu; la caiac-canoe: Gavril Dinică, Vasile Stamatie, Vasilica Mihai43.

Printr-o HCM din mai 1953, se înfiinţează în principalele localităţi din ţară, unde existau nuclee ale mişcării sportive în rândul copiilor şi elevilor, unităţi de învăţământ sub denumirea de şcoli sportive de elevi. Un rol important în înfiinţarea la Râmnicu-Vâlcea, în luna mai a anului 1953, a Şcolii Sportive de elevi, l-a avut profesorul Bubu Vorjac, călimăneştean de origine, care în acea perioadă deţinea funcţia de inspector general în cadrul Ministerului Culturii şi Învăţământului. Primul director al şcolii, a fost regretatul profesor Petrică Darie, împreună cu mentorul său – prof. Marin Trincă; ei au pus bazele sportului şcolar de performanţă din municipiu şi din întregul judeţ. De-a lungul anilor, această structură şcolară a avut la conducere cadre didactice de o înaltă ţinută morală şi profesională, care au contribuit, prin munca lor asiduă, la dezvoltarea bazei materiale a unităţii şi la obţinerea unor rezultate în planul performanţei sportive. Printre directorii care au condus, cu excelente rezultate, sportul şcolar în cei 55 de ani de existenţă ai acestuia, se numără: Iovan Iulian (care va fi şi întîiul director al Liceului cu program sportiv din Râmnicu-Vâlcea, înfiinţat în 1958), prof. Elena Stănărângă (considerată, pe bună dreptate, părintele spiritual al handbalului vâlcean în şapte), Constanţa Trincă – baschetbalista de aur a acestui sport vâlcean din deceniile 6-7 ale secolului trecut, cea care s-a stabilit la Cluj-Napoca, predând la Universitatea „Dimitrie Cantemir”, în funcţia de conferenţiar universitar; profesorul Dan Ceauşescu – un polisportiv în adevăratul sens al cuvântului, profesorul Vasile Stătescu (trecut, de asemenea, în nefiinţă prea devreme, când sportul vâlcean mai avea nevoie de recomandările acestui cadru didactic deosebit).

Profesorul Laurenţiu Stilea este considerat artizanul marilor rezultate obţinute în voleiul vâlcean de performanţă; de numele lui se leagă şi lansarea în circuitul internaţional a unor mari personalităţi ale voleiului nostru (printre acestea: Laurenţiu Dumănoiu – maestru emerit al sportului, jucător de bază şi căpitan al echipei „Dinamo” Bucureşti şi al echipei naţionale a României, cu care a participat la trei ediţii ale Jocurilor Olimpice de Vară – 1972, 1976 şi 1980). Tot în acest context, îl menţionăm şi pe Radu Dumitrescu – discipol al maestrului, care a făcut parte din echipele reprezentative (juniori, tineret, naţională şi olimpică) ale României.

Un alt profesor a fost Ion Popescu – împătimit al baschetului juvenil, profesorul Ionel Vlădulescu care, deşi nu este vâlcean, prin personalitatea lui puternică, a dat o notă de seriozitate şi demnitate şcolii sportive de elevi; la conducerea clubului, s-au succedat profesorii Marius Mărgărit, Cristian Iancu, Niculina Sima, C-tin Alexandrescu, contribuind la dezvoltarea bazei materiale şi întărirea organizatorică şi logistică a unităţii. Profesorii Nicolae Dinescu şi actuala directoare – Mihaela Truşcă au adus un nou suflu întregii organizări şi activităţi a Clubului Sportiv Şcolar. Priorităţi în planul managerial, au fost extinderea şi dezvoltarea bazei materiale şi îmbunătăţirea logisticii; în plan pur profesional, două au fost direcţiile definitorii în întreaga lor activitate: a – mărirea şi îmbunătăţirea ariei de selecţie, prin înregimentarea unor elemente de certă valoare şi b – revizuirea şi îmbunătăţirea radicală a instruirii şi pregătirii sportive, împletite armonios cu pregătirea şcolară, respectând recomandările învăţământului preuniversitar din România.

Un moment de răscruce în activitatea Clubului Sportiv Şcolar, l-a constituit anul 1979, când printr-o hotărâre arbitrară, venită „de sus” („Cabinetul nr. 2”), liceele cu program sportiv s-au desfiinţat, întregul arsenal al bazei materiale şi cadrele didactice trecând la şcolile sportive şi căpătând denumirea de cluburi sportive şcolare. Liceul cu Program de Educaţie Fizică „Vasile Roaită”, prin fuziune cu Clubul Sportiv Şcolar, va fiinţa sub denumirea de Clubul Sportiv Şcolar Râmnicu-Vâlcea; acesta fusese înfiinţat în anul 1958, ca secţie a liceului de matematică-fizică, apoi profilat, în urma hotărârii CNEFS, pe volei şi atletism, o altă secţie fiind gimnastica. Liceul a excelat în volei, având două şi chiar patru echipe în divizia naţională de juniori. Printre performanţele sale din această perioadă: 4 titluri de campioni republicani de juniori – la volei băieţi şi 7 titluri de campioni republicani la atletism juniori41.

Sportul în cifre şi date. Din monografia închinată Vâlcii în 1980, rezultă că la nivelul anului 1978, existau în judeţul Vâlcea „aproape 8000 de sportivi legitimaţi, tineri din întreprinderi şi instituţii, din unităţi şcolare, de la oraşe şi sate (. . .) în cadrul organizat al mişcării sportive vâlcene”, erau înregistrate 331 asociaţii sportive, cele două cluburi sportive şcolare şi clubul sportiv de performanţă „Chimia” Râmnicu-Vâlcea, care şi-a axat şi îşi axează preocupările pentru descoperirea de talente noi şi cultivarea aptitudinilor în disciplinele sportive de largă audienţă. Ca urmare, în judeţ activau peste 660 de sportivi clasificaţi în diverse ramuri, din care 16 au fost incluşi în loturile naţionale, 5 dintre ei fiind posesori ai titlurilor de de campioni republicani. Totodată, 3 echipe vâlcene – de fotbal, tenis de masă şi lupte – participau la campionatele diviziilor A, una în divizia B de volei şi 3 în divizia C de fotbal; în 1978, mişcarea sportivă din judeţul Vâlcea era încadrată cu 233 profesori de educaţie fizică, 41 antrenori şi 642 instructori sportivi 42.

Daciada. Un lucru este cert: în această perioadă, mişcarea sportivă s-a înviorat. În paralel cu pregătirea unor tineri pentru sportul de performanţă, în vederea pregătirii lor pentru competiţiile naţionale şi chiar internaţionale, s-a acordat atenţie şi sportului de masă (corespunzător, oarecum, culturii de masă), în cadrul întrecerii polisportive naţionale intitulate „Daciada” (cea mai cunoscută probă în acest domeniu, fiind „crosul de masă”: în 1976, la crosul tineretului au luat parte 71.000 competitori de vârste diferite şi din toate clasele şi categoriile sociale), ceea ce, în treacăt fie spus, nu dăuna sănătăţii, dimpotrivă! La nivelul anului 1978, se dădea cifra de 120.000 de participanţi la această mişcare43. Conform aceleiaşi surse, iată câteva cifre privind dinamica dezvoltării sportului în judeţ, în anul 1978, comparativ cu 1954: asociaţii sportive – 331 (faţă de 10 în 1954), cluburi sportive şcolare – 2 (1 în 1954), sportivi legitimaţi – 7736 (221 în 1954), sportivi clasificaţi – 664 (12), titluri naţionale – 5 (3), profesori de educaţie fizică – 223 (17), antrenori – 41 (6), instructori sportivi – 642 (112), arbitri – 349 (63), echipe antrenate în competiţii judeţene – 152 (30), competiţii judeţene pentru sporturile de masă (sic!) şi performanţă – 111 (12), competiţii interjudeţene şi tradiţionale – 7 (2) 44. În paralel, se organizau întreceri sportive pe profesii: „Cupa Chimistului” (participanţi în 1979: peste 7500 de „oameni ai muncii” de la CIPA Râmnicu-Vâlcea), „Cupa Oltul” (în cadrul CPL din municipiu), „Cupa Staţiunilor” (la volei, tenis de masă, handbal, şah şi tenis de câmp), organizată de Consiliul Judeţean Vâlcea; „Cupa Energeticianului”, „Cupa Minerului”, „Cupa Constructorului”, „Strugurelul de Aur” (participante: 10 comune din zona Drăgăşani), „Cupa Creţenilor” etc.; de asemenea, se organiza anual „Festivalul Sportiv al Elevilor Vâlceni”, care atrăgea peste 80% din totalul populaţiei şcolare45.

Fotbal. O bună perioadă de timp, Clubul Sportiv „Chimia” din Râmnicu-Vâlcea s-a remarcat mai ales prin „participarea echipei sale de fotbal (sub mai multe denumiri – succesive, n. n. -: Flamura Roşie, Unirea, Şantierul Naţional Govora, Chimia), la campionatele diviziilor C, B şi A” 46 . La ediţia din 1946-1947, în divizia C a fotbalului românesc a apărut (pe locul IV în seria a IX-a) şi „echipa Vâlceana, urmaşa Societăţii Sportive „Vâlceana” (SSV), înfiinţată în 1924” 47. La ediţia următoare a jocurilor (1947-1948), Vâlceana, devenită CSM Vâlcea, a ajuns ocupanta locului V în divizia menţionată48.

În 1956, fotbalul vâlcean era reprezentat, în principal, de echipa „Flamura Roşie”, care juca în divizia C (locul II în seria a IV-a); în anul fotbalistic următor (1957-1958), echipa – sub numele de „Unirea”, va ocupa acelaşi loc, dar în seria a II-a, iar în ediţia 1958/1959 – „Şantierul Govora” (locul IV, seria a VI-a). După un an de absenţă din campionatul ţării (1959-1960), echipa va fi din nou prezentă la competiţii, direct în divizia B, sub numele de „Chimia Râmnicu-Vâlcea”, „echipă a cărei denumire s-a modificat de câteva ori: Unirea Râmnicu-Vâlcea (1962), Oltul (1966) şi – din nou – Chimia Râmnicu-Vâlcea (1967)” 49. În cele zece ediţii care au urmat, echipa a obţinut următoarele locuri: XI (1960-1961), IX (1961-1962), VI (1962-1963), XI (1964-1965), X (1965-1966), XII (1966-1967), XIII (1967-1968), XIV (1968-1969) şi XV (1969-1970); după un an în Divizia C (1971-1972), echipa a revenit în B, fiind antrenată în tur de Al. Constantinescu, iar în retur – de P. Stănilă50.

În anul competiţional 1972-1973 (mai exact, în 1973), Chimia (antrenată de D. Anescu) a realizat prima mare performanţă a sa: a câştigat Cupa României, învingând în finală pe Constructorul Galaţi (cu 1-1 şi 3-0), după ce a eliminat pe rând următoarele echipe: Steagu-Roşu Braşov (1-0), CFR Cluj-Napoca (1-0), F. C. Argeş (2-1) şi Metalul Bucureşti (7-6) – în urma loviturilor de la 11 m -, cu o echipă formată din următorii jucători: Stana-Burlacu, Ciobanu, Pintilie, Petrică-Haidu, I. Ionescu-Şutru (Orovitz), Donose, Gojgaru (H. Popescu), Iordache (Tifirel). Atunci s-a înregistrat cel mai mare număr de spectator din istoria clubului: 22.000; meciul a fost transmis de Sebastian Domozină, la Radio Craiova. Spectatorii, în majoritatea lor, aveau miniradiourile atârnate de gât, iar atmosfera a fost incendiară, cum probabil nu se va mai întâmpla, în curând, în România, la nivelul diviziei B. În anul fotbalistic următor (1973-1974), echipa (sub preşedinţia lui N. Dinescu şi antrenamentul lui Gh. Nuţescu şi D. Anescu) a reuşit – pentru prima dată – să promoveze în A. În lot au mai apărut acum: Crăciunescu, Lepădatu, Enache, Kassai, Butaru, Borz, V. Ionescu, Cincă, Darie, Ghiţulescu, Penu, Ustabacieff, C. Nicolae, Costache, Păunescu, Nuţescu, Moldoveanu, Toncu, E. Dumitriu II51.

În toamna anului 1973, Chimia, reprezentând fotbalul românesc în Cupa Cupelor, a jucat cu Glentoran Belfast (2-2 şi 0-2), fiind eliminată din primul tur al competiţiei. Intrată în A, echipa s-a menţinut doar în prima ediţie care a urmat promovării (locul XVII), după care a retrogradat din nou în B, unde la sfârşitul campionatului 1977-1978 ocupa primul locul din seria a II-a. În anul următor va reveni în A, unde se va menţine timp de şase ediţii, obţinând următoarele poziţii în clasamente: locul XV (1978-1979), IX (1979-1980 şi 1980-1981), VIII – cea mai bună performanţă (1981-1982), XV (1982-1983) şi IX – în 1983-1984. În acest din urmă an, din structura organizatorică a echipei făceau parte Ilie Pleşanu – preşedinte, Ion Oblemenco şi D. Anescu – antrenori, jucătorii fiind: Pavel, Roşca, Mârzea, Teleşpan, Basno, Udrea, Cincă, Iovan, Niculcea, Lazăr, Carabageac, Udrică, Alexandru, Ancuţa, Verigeanu, Preda, Ciupitu, Vergu, Gângu, Palea, Buduru, Ologu, Ciofâcă52. În prezent, Râmnicul dispune de două echipe de fotbal: „Clubul Sportiv Municipal (CSM)” (fosta „Chimia” Vâlcea) care evoluează în Liga a II-a şi „Clubul Sportiv Oltchim” (Liga a III-a).

Volei. In anul 1979, în urma unui ordin de la conducerea ţării, au fost desfiinţate toate liceele şi clasele cu program special de educaţie fizică şi sport. Secţiile au trecut cu profesorii şi întreaga bază materială construită special pentru aceste secţii – sala de sport, terenul de atletism, de volei, materialul şi echipamentul sportiv, cupe, diplome etc.) – la CSŞ. Râmnicu-Vâlcea, care a devenit unitate independentă. Clasele se vor reînfiinţa abia în anul 1990, pe lângă Colegiul Naţional « Mircea cel Bătrân », cu secţiile de atletism şi volei, băieţi şi fete. Cu ocazia jubileului celor 40 de ani de activitate, aniversare care a avut loc în anul 2008, s-a putut vorbi de o autentică sărbătoare a voleiului din Colegiul Naţional « Mircea cel Bătrân ». Secţia cu program de educaţie fizică şi sport, înfiinţată la 1 septembrie 1958 şi având atunci denumirea de Şcoala Medie nr. 3, a făcut parte din cele zece şcoli medii cu acest profil, care au existat la acea vreme în ţara noastră. În septembrie 1961, aceasta s-a comasat cu Şcoala Medie nr. 2 şi a devenit o secţie a liceului numit « Vasile Roaită », denumire care nu avea nimic comun cu istoria oraşului nostru. În anul înfiinţării sale, secţia cu program de educaţie fizică a funcţionat cu două clase a V-a având 51 elevi, o clasă a Vl-a cu 30 elevi, o clasă a Vll-a cu 29 elevi şi o clasă a Vlll-a cu 44 elevi (prima de liceu), cu un total de 154 elevi. Secţia a avut patru categorii de discipline sportive: atletism, gimnastică sportivă (grupa de fete se transformă ulterior în gimnastică ritmică modernă), fotbal (care se va desfiinţa mai târziu din lipsa bazei materiale) şi volei. Rezultatele obţinute aici de tinerii sportivi, antrenaţi de profesori competenţi şi pasionaţi, au făcut să se vorbească, cu îndreptăţire, de o autentică Şcoală vâlceană de volei 53.

La nivel de ţară, 20 de echipe de fete şi de băieţi sunt campioane naţionale la minivolei, şcolari, juniori l, speranţe, cadeţi sau la promovarea în divizia secundă a ţării. 13 fete şi 27 de băieţi au fost selecţionaţi în loturile de volei juniori, tineret sau seniori ale României. În plan internaţional, trei sportivi au făcut parte din loturile olimpice: Laurenţiu Dumănoiu, Ioana Liteanu şi Radu Dumitrescu54.. Începând cu anul 1964, performanţele obţinute la volei au fost următoarele:    

1964 – Campioni naţionali şcolari. Iată componenţa primei echipe – campioană la jocuri sportive a judeţului: Cheran Florin, Chiriţă Doru, Cristescu Lucian, Marinescu Silvian, Mărgărit Mircea, Popescu Tiberiu, Stan Marin, Stănculescu Nicolae, Ţapolovici loan, Vasilescu Caius; antrenor – prof. Laurenţiu Stilea;

1968 – Campioni naţionali şcolari, juniori I, promovaţi în divizia B, cu Laurenţiu Dumănoiu în echipă, antrenor fiind acelaşi Laurenţiu Stilea;

1975 – Campioni naţionali şcolari, juniori I, antrenor – prof. Laurenţiu Stilea;        

1976 – Promovaţi în Divizia B şi locul I, antrenor – prof. Laurenţiu Stilea;

1978 – Campioană naţională, junioare II, cadeţi, din echipă făcând parte Ioana Liteanu; antrenor – prof. Săsăranu Anton;

1982 – Campioni promovaţi în diviziile B şi A

1986 – Campioni naţionali juniori II

1989 – Campioane naţionale junioare III; antrenori – prof. Marius Mărgărit şi Nicoleta Mărgărit. Echipa din acest an a avut următoarea componenţă: Anghel Cristina, Dumitrescu Daniela, Dumitraşcu Laura, Dumitrescu Ruxandra, Gherzan Lavinia, Grigorescu Codruţa, Halus Laura, Militaru Dana, Radu Camelia, Silvilescu Simona.

Un rol benefic pentru dezvoltarea sportului în rândul tineretului, l-a avut şi înfiinţarea, la câţiva ani după război, a „Societăţii Sportive de Gimnastică şi Turism a Liceului „Alexandru Lahovari”, apărută din iniţiativa aceluiaşi Marin Trincă, secondat de Natalia Papadopol – profesoară la Liceul Teoretic de Fete; Ştefan Vasilescu – directorul liceului, era preşedinte onoriâfic al societăţii. Asociaţia avea 8 secţii de sport: turism, fotbal, handbal, atletism, gimnastică, înot, canotaj, tenis, volei şi baschet. Se făceau vizite reciproce la alte licee din ţară şi aveau loc confruntări amicale, la care, de regulă, cei de la „Lahovari” ieşeau învingători. (Colegiul „Alexandru Lahovari”, pag. 154).

Handbal. Se consideră că handbalul în 7 a fost introdus în Vâlcea de către Laurenţiu Stilea, de la Şcoala Medie nr. 1 (fostă Liceul „Alexandru Lahovari”): în februarie 1958, profesorul a participat la Cupa „Sportul Popular”, cu prima echipă de handbal în 7, pregătită de el Ibidem, pag. 196. În anul 1973, a fost înfiinţat „Handbal-Club Oltchim Râmnicu-Vâlcea”, club care, cu timpul, va aduce municipiului şi judeţului o notorietate naţională şi mondială. În 1984, echipa feminină „Chimistul” Râmnicu-Vâlcea a a câştigat Cupa Federaţiei Internaţionale (de Handbal), antrenori fiind Constantin Popescu şi Maria Ciulei, acelaşi trofeu fiind obţinut în 1989 (antrenori: Ioan Gherhard şi Gheorghe Ionescu)55âştigătoare a Ligii Naţionale de Handbal (1989, 1990, 1991, 1993, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2002, 2007, 2008, 2009); câştigătoare a Cupei României (1984).

Schi alpin. Timp de aproape 13 sezoane (1947-1960), Madi Marotineanu-Bâră, fiica colonelului Marotineanu – cdt. Regimentului 2 Dorobanţi Vâlcea, a dominat schiul alpin, pe plan naţional şi balcanic, fiind pregătită de antrenorul prof. Petrică Darie; a participat cu succes la multe concursuri internaţionale, pe care le-a câştigat, acestea fiind organizate de federaţiile de specialitate şi de diferite universităţi. S-a căsătorit cu profesorul Bâră – fostul campion mondial la schi alpin. S-a stabilit împreună cu familia la Braşov, unde îşi va afla şi sfârşitul (Nicolae Dinescu).

Patinaj artistic. Un mare sportiv al Vâlcii, multiplu campion naţional şi balcanic, a fost Dorin Stănciulescu – vicecampion european în proba de patinaj artistic. A deţinut supremaţia naţională în perioada postbelică, până către anii 1960. Era o mare plăcere pentru vâlceni să-i admire superbele evoluţii pe luciul gheţii lacului din Zăvoi.

 

 

Note bibliografice

30. Istoria Râmnicului, pag. 248.

31. Sorin Oane, Istoria Judeţului Vâlcea, 1948-1965. Un studiu de caz (în cont., Istoria Judeţului Vâlcea), Râmnicu-Vâlcea, Ed. Conphys, 2007, pag. 241.

32. Ibidem.

33. Istoria Râmnicului, loc. cit.

34. Ibidem.

35. Istoria Judeţului Vâlcea, loc. cit.

36. Vâlcea. Monografie, Bucureşti, Ed. Sport-Turism, 1980, pag. 327.

37. Ibidem.

38. Colegiul „Alexandru Lahovari”, pag. 154.

39. Istoria Judeţului Vâlcea, loc. cit.

40. Vâlcea. Monografie, loc. cit.

41. Ibidem, pag. 327-328.

42. Vâlcea. Monografie, pag. 323.

43. Ibidem, pag. 324.

44. Ibidem.

45. Ibidem, pag. 325-326.

46. Ibidem, pag. 327.

47. Mihai Ionescu, Mircea Tudoran, Fotbal de la A la Z. Fotbalul românesc de-a lungul anilor, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1984 (în cont., Fotbal de la A la Z), pag. 99.

48. Ibidem.

49. Ibidem, pag. 100.

50. Ibidem.

51. Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului, vol. III, Bucureşti, Ed. Aramis, 2002, pag. 322.

52. Fotbal de la A la Z, pag. 101.

53. http://www.voleivalcea.ro/istoric

54. Ibidem.

55. Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului, vol. I, Bucureşti, Ed. Aramis, 2002, pag. 605.

 


Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010 (pag.682-688). Coordonator: Ion Soare; Autori: N. Daneş, Gh. Dumitraşcu, D. Dumitrescu, Fl. Epure, Em. Frâncu, I.St. Lazăr, Arhim. Veniamin Micle, Sorin Oane, Marian Pătraşcu, Petre Petria, Gh Ploaie, Al. Popescu-Mihăeşti, Silviu Purece, I. Soare, Răzvan Theodorescu. „Volum realizat în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului şi apărut sub egida şi cu sprijinul  financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea.”  


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

logo

I am text block. Click edit button to change this text. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper matti pibus leo.

Get Started

Tutorial

Resources

Docs

Example

About us

Story

Work with us

Blog

News

Downloads

Vertex 1.2

Templates

Sounds

Gradients

Copyright © My Company 2020