Râmnicu Vâlcea – reţeaua hidrografică

iulie 3, 2024 by

Istorie Locala

Principalul curs de apă care drenează regiunea, este râul Olt care străbate municipiul de la nord la sud. Caracteristicile sale fluviale au fost însă puternic modificate prin construirea în acest sector a două hidrocentrale ale căror lacuri de acumulare reprezintă întinse suprafeţe acvatice. Aceste lacuri au adus nu numai modificări ale peisajului natural, ci şi importante schimbări ale parametrilor fizico-climatici şi ecologici ai apelor.

Un al doilea curs de apă îl reprezintă râul Olăneşti, care îşi adună apele de sub versanţii sudici ai Munţilor Căpăţânii. Bazinul său hidrografic este relativ întins, ceea ce face ca debitul să înregistreze valori mari in perioada viiturilor de primăvară. În dreptul satului Vlădeşti, pe cursul râului a fost construită o microhidrocentrală, iar albia în aval a fost regularizată. Râul Olăneşti primeşte, pe stânga, mai mulţi afluenţi de mică importanţă, dar cu putere mare de eroziune în timpul ploilor torenţiale. Pe partea dreaptă, la intrarea în municipiu, se găsesc câţiva afluenţi mici: Valea lui Ilie Căldăraru, Valea Poenari, Valea Adâncă şi Valea Inăteşti, care drenează versanţii nordici ai culmii Dl. Castanului – Licura – Petrişor. Pe partea stângă, îşi aduc apele în Râul Olăneşti, Valea Aranghel, Valea Priba şi alte mici văi torenţiale, situate la sud-vest de Dl. Capela.                

În amonte de Râmnicu-Vâlcea, pe partea dreaptă, Oltul primeşte, în lacul de acumulare din nord, Pârâul Bujoreanca, pe care se află hotarul comunei Bujoreni; pârâul îşi adună apele de sub Vf. Trundin (625 m) (Valea cu apă) şi Vf. Iuga (574 m). Urmează, în aval, Pârâul Cetăţuia, cu două izvoare, care se dispune la sud de vârful ascuţit al Cetăţuii (316 m). Culmea Păturoaia – Capela este drenată de cîteva văi torenţiale care se numesc, de la nord spre sud: Valea Teilor, Valea Silvei, Valea Mandei, Valea Episcopiei. Ele au săpat jgheaburi adânci în trupul dealului, dar, prin împădurire, efectele erozionale au fost diminuate.

Un alt afluent de dreapta al Oltului, este pârâul Sărata, care drenează depresiunea Ocnele Mari, apoi pătrunde în partea sud-vestică a municipiului Râmnicu-Vâlcea, şerpuind printre construcţii şi terenuri de cultură până la Olt. Aceasta primeşte pe stânga afluentul Gorunelul, aflat pe teritoriul Municipiului. Pe partea stângă, Oltul primeşte ca afluenţi, în acest sector, ape de mai mică importanţă, precum Valea Rea, ce se varsă în Olt. la Malul Alb. Are un bazin întins, cu izvoarele sub Piscul Neamţului şi Dl. Săliştea, iar în sectorul inferior drenează platoul Dl. Cetăţii. Urmează pârâul Dumitrana, ce străbate satul Lespezi, apoi  pârâul Stăncioiu – cu cel mai larg bazin din zonă, ale cărui izvoare se întind spre Dl. Cornetului şi Dl. Săliştii, ca şi sub satul Feţeni. În cursul său, s-au format în timp, prin eroziune, frumoase formaţiuni, cunoscute sub numele de „Şiroirile şi piramidele de pământ”, declarate rezervaţie naturală în 1956.

Cel mai important pârâu, afluent al Oltului, tot pe stânga, este, însǎ, Pârâul Sâmnicel, care mărgineşte parţial municipiul la est, separându-l de comuna Goleşti. Are debitul mai mare decât cele douǎ descrise anterior şi transportǎ mari cantitǎţi de aluviuni. Lunca  sa  este mai largǎ şi malurile –  acoperite pe alocuri de pǎduri de sǎlcii şi arini. Acest pârâu se varsǎ în Olt (de fapt, în lacul de la Goranu, în dreptul  satului Racoviţa).

În afarǎ de cursurile de apǎ menţionate, se mai întâlnesc numeroase pâraie cu caracter mai mult sau mai puţin permanent, care însǎ devin foarte active în timpul ploilor torenţiale, erodând terenul şi transportând importante cantitǎţi de material aluvionar. Se pot aminti, pentru acest sector, de la vest spre est, Pârâul Hoţului, Valea Hogii, Puioasa, pârâul Grajdului etc. Pe cursul unora dintre acestea, au fost efectuate lucrǎri de reţinere a aluviunilor, sub forma unor baraje de patrǎ sau beton, în scopul prevenirii colmatǎrii lacurilor de acumulare.

În sectorul sudic al oraşului, un afluent important al Oltului, pe dreapta, este Pârâul Sărat sau Sărata, care, după ce drenează depresiunea Ocnele Mari şi se încarcă uneori cu destulă sare, intră pe teritoriul Municipiului Râmnicu-Vâlcea, unde primeşte pe stânga Valea Gorunenii, care şi-a săpat cursul în depozitele albe de tuf dacitic; apoi, şerpuieşte printre culturi agricole şi instalaţii industriale, până la unirea sa cu Oltul.

Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol. II – Localităţile urbane; Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012 (pag. 19-20). 

Coordonator: Ion SOARE; Autori:  Pr. C-tin CÂRSTEA, N. DANEŞ, Paul DINU, Gh. DUMITRAŞCU, D. DUMITRESCU, Florin EPURE, Emilian FRÂNCU, Ioan St. LAZĂR, Sorin OANE, Marian PĂTRAŞCU, Petre PETRIA, Gh. PLOAIE, Silviu PURECE, Ion SOARE. Colaboratori: Gh. DEACONU, Eduard DULĂCIOIU, Titi Mihai GHERGHINA, Ion MĂLDĂRESCU, Vasile ROMAN, Laurenţiu STILEA.

. „Volum realizat în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului şi apărut sub egida şi cu sprijinul  financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea.” 


Proveniența textului

Contributor indicat în arhiva Joomla: Valentin Smedescu

Data înregistrării Joomla: 2014-10-07.

Written By

Istorie Locala

Istorie Locala

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Are you human? Please solve:Captcha