Categories
Istorie locala

Prima atestare documentară a toponimului Govora

 

Din mila lui Dumnezeu, Io Vlad Voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui Vlad Voievod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele, sfântului hram şi locaşului preasfintei şi curatei şi prea binecuvântatei stăpânei noastre, născătoare de Dumnezeu, pururi fecioarei Maria şi slăvitei ei uspenii, mânăstirii de la Govora şi nastavnicului lor, părintele Iosif, şi egumenului – popa Dorotei, şi tuturor celor în Hristos fraţi ce se află în acea mănăstire, ca să le fie ocina numită Hinţa cu tot hotarul, pentru că a cumpărat domnia mea acea ocină de la Stanciul, fiul lui Voinea de la Ocne, şi de la Dan Vâlcul din Glod, pentru 1.500 aspri şi a dat-o domnia mea sfintei mănăstiri şi dumnezeieştilor călugări, de hrană pentru veşnica pomenire a sfântrăposaţilor părinţi ai domniei sale şi adormitului fiu al domniei mele, Io Vlad Voievod, ca să fie în pomelnicul acelei sfinte mânăstiri în vecii vecilor, amin.

 

       Şi martori pune domnia mea: jupân Dragomir al lui Udrişte, jupân Neagoe al lui Borcea, jupân Vintilă Florescul, jupân Drăghici al lui Stoica, jupân Cârstian fost vornic, jupân Pârvul mare vornic, jupân Stoica logofăt, Danciul stolnic, Colţea paharnic, Stoica vistier, Vladislav spătar şi Alb comis, Rodea şi Neag stratornici. Şi eu, Ianăş grămătic, am scris în luna februarie 4 şi în anul 6996 (1488) în cetatea Bucureşti.

Io Vlad Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn”.

(Documenta Romaniae Historica, B, Ţara Românească,

vol. I, Bucureşti, Ed. Academiei RSR, 1966, pag. 335).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *