Categorii

Drăgășani – situația farmaceutică

July 3, 2024 by

istorievalocalasm

 

Înfiinţarea primei farmacii din Drăgăşani s-a făcut în temeiul Decretului domnesc nr. 859/27 mai 1867 şi a Ordinului Direcţiunii Sanitare nr. 1375 din acelaşi an. În urma acestui decret, Iulius Eitel a deschis în Drăgăşani prima farmacie, pe care a intitulat-o „La Salvator”, nume sugestiv şi dătător de speranţe celor suferinzi. Demn de menţionat este faptul că, la 8 noiembrie 1877, farmacistul Teofil Petri raporta conturile cu medicamente oferite gratuit bolnavilor săraci din plasa Oltul. Banii se ridicau din casa comunală şi se înaintau „d(omnu)lui farmacist din oraşul Drăgăşani”. Au primit medicamente gratuit, bolnavi din comunele Creţeni, Şuşanii de Jos, Uşurei, Amărăşti, Izvoru, Prundeni şi Mădulari.

În anul financiar 1891-1892, bugetul spitalului din Drăgăşani avea prevăzute, la cheltuieli, sume pentru „medicamente” şi „cumpărare de instrumente (Alessandrescu, 1893, 138).Reiese că bolnavii erau trataţi medical şi acest fapt întăreşte utilitatea farmaciei.

Peste aproximativ 14 ani, Iulius Eitel, prin actul autentificat de Tribunalul Vâlcea, la nr. 85 din 1880, vinde farmacia „La Salvator”, farmacistului Teofil Petri. În anul 1896, acesta decedase şi moştenitorii lui arendează farmacia, farmacistului Belcot Albert, care o ţine în arendă până în anul 1911. Moştenitorii farmacistului Teofil Petri, vând dreptul de farmacie, prin contract autentificat de tribunalul Ilfov, Secţia Notariat, nr. 1895, la 21 februarie 1911, farmacistului Ion Balaşiu, care a fost recunoscut de Direcţia sanitară ca diriginte şi proprietar al farmaciei, cu adresa nr. 28.113/29 mai 1913. În anul 1916, personalul farmaciei „La Salvator” din Drăgăşani era compus din diriginte-proprietar – Balaşiu Ion, şi un elev farmacist – Theodor Nanci. În octombrie al aceluiaşi an, cei doi au fost mobilizaţi şi trimişi în Moldova. După război, în 1919, Balaşiu îşi reia activitatea, dar după câteva luni, se îmbolnăveşte de tifos exantematic şi decedează. Moştenitoare, rămâne Ema Balaşiu, soţia sa; aceasta arendează farmacia, lui Dumitru Neciu, care venise din Macedonia în 1918. El avusese farmacie personală în Bitolia, unde a funcţionat şi ca profesor de chimie la liceul românesc. Nanci Theodor, şi el macedonean, fusese elevul lui Neciu la acel liceu, înainte de 1913.

La 10 iulie 1921, Ema Balaşiu arendează din nou farmacia, lui Theodor Nanci. Sediul farmaciei era pe actuala stradă Decebal, în fostele case ale lui Costică Popa.  De aici, s-a mutat în casele lui Ilie Popescu, vizavi de biserica „Adormirea” (pe actuala str. Gib Mihăescu). Casele fuseseră construite de negustorul Ştefănescu Goţa. Avînd nefericirea să-i moară copiii, acesta a adus-o pe sora sa Maria Drăgoi din Ardeal, împreună cu cei trei copii ai ei: Soriţa, Dobra şi Şerban. Soriţa s-a căsătorit cu Ilie Popescu. În 1926, lui Th. Nanci i se aprobă cumpărarea farmaciei. În 1948, farmacia a fost naţionalizată, devenind „Farmacia nr. 21”. Prin Legea sanitară din 1921, în Drăgăşani se înfiinţează a doua farmacie, care este concesionată farmacistului Neciu Dumitru, recunoscut ca diriginte-proprietar al acesteia. Astfel, în 1919, D. Neciu avea două farmacii. El a cumpărat teren de la negustorul Nae Petcu Ioan şi a construit clădirea în care se află acum Farmacia nr. 20. La 22 iulie 1922, meşterul Eftimie Cornescu a instalat aici lumina electrică.

D. Neciu a condus ce de-a doua farmacie până în anul 1934, când a arendat-o farmacistului Gheorghe Stoian (Gogu), care a gestionat-o până în anul 1941, când a obţinut o farmacie la Huşi. pe care a administrat-o până în 1945. În acest timp, farmacia din Drăgăşani este condusă de soţia sa  până în 1945. De la această dată, au condus-o împreună, până la naţionalizare.

O a treia farmacie, înfiinţată la 1 octombrie 1945, avea local propriu şi era situată în curtea spitalului (actuala Farmacie nr. 80). În anul următor, în Drăgăşani au mai fost concesionate drepturile de funcţionare pentru încă patru farmacii, fără să se mai ţină cont de numărul locuitorilor:

1. Farmacia Natalia Mihăescu, mutată din comuna Lădeşti în fosta casă în stil bizantin, a lui Amzulescu;

2. Farmacia Elena Bănescu, situată pe colţul de nord-est al intersecţiei străzii Gib. Mihăescu, cu str. T. Vladimirescu;

3. Farmacia Mihăiţa Popescu, soţia lui Nestor Popescu – notar public în Drăgăşani. Era situată pe actuala stradă Gib. Mihăescu, la vest de liceul cu ceas (Laura Simulescu);

4. Farmacia Ştefan Tatuşescu, situată pe str. Traian.

Cele şase farmacii au funcţionat până la 1 martie 1949, când au fost naţionalizate. După această dată, au rămas funcţionale doar trei farmacii, cele mai vechi: 20, 21 şi 80. După 1989, numărul farmaciilor a sporit, toate fiind particulare. 

foto: https://ro.stockfresh.com/image/7949362/pharmacy-symbol-medical-snake-and-cup 

Written By

istorievalocalasm

istorievalocalasm

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Judete