Search Results for: "Bihor"

July 3, 2024

Tipografi, tipografii și edituri în Bihor 1565-1948

"tipografii"

ETAPELE DEZVOLTĂRII ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE ÎN BIHOR.
 
 
          Dezvoltându-se aproximativ circular, tiparul cu litere recuperabile avan­sează din centrul Europei spre margine, constituindu-se într-unul din cele mai spectaculoase fenomene ce atestă conştiinţa spirituală a colectivităţii demografice din Evul Mediu.
 
Autorităţile au reacţionat diferit, dar în curând înţelegând impor­tanţa noului mijloc de propagandă l-au luat în stăpânire, reglementându-1 prin aspre privilegii, ce se confereau cu greutate şi chibzuinţă, cău­tând controlarea producţiei tipografice.
 
În unele părţi autorităţile ecleziastice au avut o reacţie, dacă nu de respingere, atunci de ignorare, ceea ce ca efect este acelaşi lucru, atitu­dine ce se poate constata şi la Oradea, unde tiparul întârzie un secol, apare mai târziu decât în centre din jur.3
 
Şi aici premiera este legată de avansarea Reformei. Modul de evoluţie si de manifestare a tiparului justifică împărţirea istoriei sale în Bihor în următoarele etape:
 
1. De la primele instalări de tipografii şi până la ocuparea Oradiei de către turci (1565—1660). 
2. Instalarea definitivă a tiparului (1741—1804). 
3. Începutul concurenţei şi al industrializării. (1804—1856).
4. Industrializarea, constituirea primelor edituri (1856—1919). 
5. Maxima proliferare a editurilor şi tipografiilor (1919—1948). 
6. Concentrarea şi dezvoltarea planificată a activităţii tipografice în condiţiile economiei socialiste (1948 şi până la zi). De fapt, până în 1989, precizăm acum.
 
 
 

MAXIMA PROLIFERARE A EDITURILOR ŞI TIPOGRAFILOR (1919—1948) in Bihor

MAXIMA PROLIFERARE A EDITURILOR ŞI TIPOGRAFILOR (1919—1948)

După Unire, prin care s-a înfăptuit visul de secole al românilor din toate provinciile de a se regăsi în graniţele unui singur stat, şi în Bihor au loc complexe procese prin care populaţia şi instituţiile se integrează în noul cadru legislativ, românesc, parcurgând o adaptare, a conţinutu­lui şi structurilor în conformitate cu noile cerinţe şi realităţi istorice. în plan cultural are loc o rapidă declanşare a potenţialului organizatoric acumulat de populaţia românească atâta vreme, în dorinţa de a-şi crea instituţii culturale, pe care dualismul austro-ungar le-a refuzat cu con­secvenţă. Astfel, instaurarea culturii româneşti în drepturile ei se ex­primă şi în domeniul care ne interesează. Trebuie să precizăm, însă, că aceasta nu s-a făcut discriminatoriu, prin eliminarea sau sufocarea tipo­grafiilor şi serviciilor de editură şi presă ale naţionalităţilor conlocuitoare. Dimpotrivă, acestea au cunoscut o continuitate după 1919 şi o înflorire care a depăşit perioada de dinainte de război. Fie şi numai observarea atentă a anexei probează aceasta. De altfel, această afirmaţie este vala­bilă pentru întreaga Transilvanie, unde în perioada interbelică producţia tipografică şi în special presa în limba maghiară a depăşit numărul de titluri de cotidiene şi periodice ce apărea înainte de război, sub regimul austro-ungar în acelaşi teritoriu, oricât de paradoxal ar părea acest fenomen.

Read More…

Portul popular de sărbătoare în Bihor

Portul popular din Bihor se încadrează în tipologia costumului din zonele de vest ale ţării, unde linia, ca şi componenţa costumului, prezintă unele abateri de la tipul autentic al vestimentaţiei româneşti, prin poalele încreţite fix şi lipsa catrinţei de la spate a costumului femeiesc şi prin cămaşa scurtă, purtată fără brâu, şi ismenele largi la bărbaţi. Menţionăm însă păstrarea fidelă în ornamentaţie a motivelor tradiţionale româneşti, ca şi a sistemelor tehnice de cusături şi ţesături.

Costumul femeiesc se compune din îmbrăcămintea capului, cămaşa (poale), „zadia“, brâu şi încălţăminte."bihor

Observăm o distinctă deosebire între costumul vechi şi cel recent, purtat de femei astăzi, de aceea în prezentarea costumului se va ţine cont de cele două etape, subliniind caracterul autentic românesc al costumului originar de Bihor.

Read More…

Din tradițiile satului Fânațe, Bihor- copilăria de odinioară

 Viaţa satului de odinioară era, cu siguranţă, mai grea decât azi, dar era, poate, mai frumoasă. Frumuseţea ei consta, mai cu seamă, în faptul că oamenii erau mai deschişi, mai prietenoşi… Se distrau mai puţin şi mai simplu, doar de sărbători, în rest trebuia să muncească. Poate şi de aceea sărbătorile şi tradiţiile aveau fastul şl farmecul lor. Ca să nu se uite, vă vom prezenta câteva…

Copilăria  de odinioară

Doamne, cât de fascinant este universul copilăriei! Generaţia de după cel de-al Doilea Război Mondial a trăit o copilărie săracă din punct de vedere material, dar bogată sufleteşte. Facem parte amândoi (autorii Constantin Butişcă și loan Pele) din această generaţie şi ne aducem bine aminte că, pentru noi, copilăria a fost vârsta lipsei de griji, a jocului şi a inventivităţii, dar şi a muncii în gos­podărie. Dacă uităm acum întâmplările ultime­lor luni, vă asigurăm că ne sunt foarte proaspete amintirile acelor vremuri. Pentru că ele sunt nemuritoare…

Chiar dacă vor părea unora desuete, vi le vom povesti, grupate pe anotimpuri, datorită farmecului lor inegalabil, naturaleţii lor de necontestat. înainte de a le citi, vă rugăm să aveţi în vedere că pe vremea copilăriei noastre abia se asfaltase şoseaua Ştei-Băiţa (în 1954), abia se electrifícase satul (în 1957) şi abia apăruseră televizoarele în sat (în 1963); nici vorbă de calculator sau Internet…

În sezonul  de iarnă

Sărăcăcios îmbrăcaţi, cu sumane rămase de la fraţii mai mari sau de la părinţi, cu cioareci uzaţi, cu opinci în picioare (uneori petecite – plotogite – pe ici pe colo), aşteptam cu multă nerăbdare primii fulgi de nea. După ce se aşternea zăpada (pe vremea aceea stratul de zăpadă era gros şi persistent) ne bateam cu bulgări de zăpadă (mai ales la şcoală, în pauze)… Construiam cu măiestrie oameni de zăpadă. Nasurile lor erau morcovii furaţi din pivniţe; pălăriile pe care le aşezam pe capul lor erau oalele vechi de metal şterpelite din depo­zitele de fier vechi din gospodăria bunicilor; nasturii care le încheiau presupusele sumane erau bucăţi mari de jar scos din sobă, răcit şi devenit pe loc cărbune…

Read More…

Din tradițiile satului Fânațe, Bihor- legende și întamplări

 

Memoria colec­tivă a satului a păstrat multe poveşti de odini­oară. Prezentăm câteva dintre acestea, aşa cum sunt ele cunoscute astăzi.

*             Legenda lui Porcutu – Pe la începutul secolu­lui al XlX-lea, în zona vestică a Munţilor Bihorului acţionau două cete de haiduci: a lui Pătroi (în zona Pietroasa-Chişcău-Măgura) şi a lui Porcuţu (în zona Sighiştel-Băiţa). Ei atacau mai cu seamă în zonele de câmpie şi în cele de deal. Legenda spune că haiducii (care erau mai mult hoţi) ascundeau o parte din pradă într-o peşteră verticală din Piatra Muncelului. Ceata lui Porcuţu se aproviziona cu alimente de la primarul satului, Sabău Ioan (Naşu), care locuia pe Valea Bisericii, pe locurile unde se vor ridica gospodăriile Poenarului şi ale Lii Savetii, la poalele dealului Pleşea Porcului (Pleşea Porcuţului). Haiducii coborau direct în spatele grădinii primarului şi ieşeau cu alimentele tot prin spate. Plăteau cu cocoşei de aur. Odată, neavând cu ce plăti, au luat alimentele pe datorie. După ce au dat alte lovituri, Porcuţu i-a trimis vorbă primarului să vină la izvorul din Cumineasa, să-i achite datoria. Primarul a venit şi l-a găsit pe Porcuţu dormind cu capul pe traista cu bani. Profitând de oboseala haiducu­lui, primarul (om fară prea multe scrupule), i-a furat bănetul. Ba mai mult, bănuind că Porcuţu o să-l caute, l-a aşteptat pe acesta cu jandarmii. Deşi avertizaţi de o vecină a primarului, haiducii au fost prinşi. Unul singur a scăpat, care s-a stabilit la Curtea de Argeş. Acesta avea un nepot, elev la şcoala de pădurari. Odată nepotul, însoţit de un coleg bihorean, şi-a vizitat unchiul.

Read More…

STAREA DE SPIRIT A POPULAŢIEI DIN SUDUL JUDEŢULUI BIHOR (1943)

 

Al doilea război mondial a afectat întreaga populaţie din spatele frontului, viaţa cotidiană precum şi mentalul colectiv. Războiul însemnând nu doar desfăşurarea operaţiunilor militare ci şi suportarea greutăţilor, dificultăţilor existenţei mărunte, aspecte considerate minore în raport cu marile evenimente ale istoriei. În condiţiile războiului lipsurile populaţiei au devenit tot mai mari iar starea de spirit din ce în ce mai manifestă contra prelungirii acestuia[1]. Această situaţie, în Bihorul împărţit în două, este bine ilustrată de notele informative, rapoartele jandarmilor sau autorităţilor locale pentru anul 1943. Acestea pun în evidentă nemulţumirile populaţiei, atitudinea faţă de război, dificultăţile şi lipsurile materiale cu care se confrunta populaţia.

Nici în perioada 1940 – 1944, România nu a scăpat de ameninţări la adresa integrităţii sale teritoriale, chiar după rapturile la care a fost supusă în 1940. Ambiţiile teritoriale ungureşti se suprapuneau peste programul propagandistic în care "interesele Ungariei se termină la Carpaţi"[2], după cum declara premierul în iulie 1941. O declaraţie cât se poate de periculoasă, care atenta oficial la integritatea teritorială a statului român. Arbitrajul de la Viena, nu e o satisfacţie deplină, nu a mulţumit pretenţiile teritoriale ale guvernului horthyst la adresa României. Acesta a făcut tot posibilul pentru dobândirea întregului Ardeal. Este meritul guvernului de la Bucureşti că a reuşit să împiedice micşorarea frontierelor româneşti, şi aşa ciuntite.

Read More…

EXTRAS DIN JURNALUL ACŢIUNILOR DE LUPTĂ AL DIVIZIEI „TUDOR VLADIMIRESCU” PE TERITORIUL JUDEŢULUI BIHOR

 

(21 SEPTEMBRIE-13 OCTOMBRIE 1944)

21 septembrie1944

În noaptea de 21 Septembrie 1944, unităţile intră în cantonamente fixate după cum urmează: Regimentul 1 Infanterie la Bucium Cerbu, Regimentul 2 Infanterie la Cărpiniş, Regimentul 3 Infanterie la Roşia Montana, Regimentul 1 Artilerie + Divizionul A.T. la Abrud, Regimentul 480 Aruncătoare la Abrud, gara Cornu.

Domnul Şef De Stat Major este chemat la C.A. pentru a primi ordine.

Regimentul 3 Infanterie în timp ce se afla în deplasare pe şoseaua Roşia – Montana – Abrud, a fost atacat de două avioane inamice.

Se ordonă unităţilor ca în vederea cercetărei ce se va executa, Plotoanele de cercetare ale regimentelor de Infanterie, vor lucra întrunite pe Divizie, sub comanda Maiorului Instructor Brânza, care va da misiuni. Plotoanele de cercetare se vor găsi în dimineaţa zilei de 22 Septembrie 1944, la podul de la intrarea Sud Cărpiniş, unde vor  fi luate în primire de Maiorul Brânza.

Divizia în deplasare pe direcţia ordonată.

P.C.DIVIZIE: ABRUD

22 septembrie 1944

Read More…