Noi cărți cu profil etnocultural în Vâlcea (1981)

Nicolae Ciurea-Genuneni, De la daci la români. Studii de folclor mitic românesc. Cu o prefață de Romulus Vulcănescu. CJCES Vâlcea, Râmnicu-Vâlcea, 1981. Structurată tematic (Introducere; Relicte ale lupului-totem în cultura noastră populară; Spațiile luminii și ale zeilor; Elemente mitice purificatoare și apotropaice), lucrarea este recomandată de etnologul Romulus Vulcănescu: „Nicolae Ciurea-Genuneni are vocația mitologică a plaiurilor oltenești din care provine, în care se află centrul de greutate al lumii lui mitice – Genuneni, bogat în cutume, datini și tradiții istorice, care își revendică prin el dreptul inalienabil la afirmarea culturală pe plan general românesc.” (Romulus VULCĂNESCU, Prefaţă, p. 16).

Aurelian Didicescu, Folclor din Voicești. Redactor: Gheorghe Deaconu. Coperta: Aurelian Didicescu. Râmnicu-Vâlcea, CJCES, CJÎCPMAM Vâlcea, 1981. Culegere de folclor literar din Voicești, prefațată de Costea Marinoiu și structurată pe genuri și specii: Cântece epice (Cântece fantastice, Cântece despre cotropitori, Cântece vitejești, Cântece haiducești, Cântece hoțești, Cântece păstorești, Cântece familiale); Cântece lirice (Cântece haiducești, Cântece pastorale, Cântece de cătănie, Cântece de înstrăinare, Cântece de jale, Cântece de dor, Cântece de dragoste, Cântece despre natură, Cântece despre Olt, Cântece despre viața nouă), totalizând 278 de piese.

Ion Piloiu, Folclor muzical din Țara Loviștei. Coordonator științific: Iosif Herțea. Redactor: Gheorghe Deaconu. Coperta: Ion Bârdici. [Râmnicu-Vâlcea], CJCES, CJÎCPMAM Vâlcea, 1981. Volumul cuprinde: o prefață (O vatră, un rapsod, o carte), semnată de Gheorghe Deaconu; Studiu introductiv, al autorului; postfață (Considerații privind culegerea, notarea și publicarea folclorului muzical), de Iosif Herțea; culegerea propriu-zisă de folclor muzical. Materialul folcloric este ordonat pe localitățile din care a fost cules: Boișoara, Bumbuiești, Câineni, Clocotici, Găujani, Gruiu Lupului, Malaia, Titești – 201 piese. „Folclorul muzical loviștean, așa cum se oglindește el în piesele culese în cele nouă localități, câte apar în volum, realizează o comunicare osmotică între sudul Transilvaniei si subcarpații Munteniei și Olteniei, reliefează, în fapt, unitatea structurală a celor două teritorii românești întotdeauna înfrățite (și nu despărțite) de cel mai înalt masiv muntos al Carpaților Meridionali. Aserțiunea noastră e dovedită, deopotrivă, de fondul eterogen și mai evoluat al cântecului propriu-zis […], de cântecul epic […], sau de repertoriul ceremonial de nuntă […], cât mai ales de bogatul repertoriu al obiceiurilor de iarnă, acesta din urmă, prin colindele sale, reprezentând un fel de marcă de originalitate a ținutului.” (Iosif HERŢEA – postfața volumului, pp. 35-36).