Categories
Istorie locala

Vechi urme de locuire în Drăgășani

Ornamentaţia vaselor este felurită şi realizată manual, predomi­nând aplicaţiile în relief, prin zgâriere cu degetul: benzi şi brâuri orizontale, linii pa­ralele cu traseul ondulat, brâuri alveolare obţinute prin apăsare cu buricul degetului, împunsături succesive pe unul sau mai multe rânduri realizate cu un beţişor ascu­ţit, sau chiar orificii perforate. Pe unele vase s-au găsit proeminenţe conico-sferice obţinute prin împunsături din interior spre exteriorul vasului (butoni). Unele vase pre­zintă buza superioară uşor răsfrântă şi or­namentată pe suprafaţa superioară cu o bandă din mai multe linii paralele obţinute prin zgâriere cu un beţişor. Toartele vaselor erau de două feluri: tipul aplicat, proemi­nenţe late cu relief pozitiv şi forme rotun­jite, de la sferic la oval, plasate pe circum­ferinţa vaselor, la mijloc şi tipul „scoică”, adâncituri în pereţii vasului obţinute prin presarea peretelui crud al vasului cu vârful degetului.

 

Interesat este faptul că nici măcar în­tâmplător n-au fost descoperite dovezi ma­teriale de cult, altare de incinerare sau aparţinând practicilor rituale. Nici după ve­nirea romanilor în zonă nu s-au găsit astfel de obiecte (lăcrimare, platouri de ofrandă, resturi metalice de la veşmintele decedatu­lui, harnaşamente), fapt care întăreşte ideea că numărul acestora era fie prea mic, fie altarele rituale au fost şterse de vreme.

Mulţimea de vestigii ceramice acredi­tează ideea sedentarizării triburilor.

Mai târziu, documentele istorice vechi amintesc chiar de unele forme de asociere tribală în confederaţii, cea mai cunoscută în această zonă fiind cea a potulatensilor. În nordul judeţului se află confederaţia buridavensilor, iar în sud cea a sucilor şi acilor. Aceştia sunt consemnaţi în cadrul •unor aşezări numite dave.

Din grupul potulatensilor pare să fi fă­cut parte şi micul trib al ruşilor cu centrul la Rusidava (Momoteşti-Drăgăşani), loca­litate menţionată în Tabula Peutingeriană.

Toponimul Rusidava certifică existenţa unei aşezări autohtone. Rusidava dacică nu este aceeaşi cu Rusidava romană. Prima a fost sigur o vatră îngrădită cu palisade din trunchiuri de lemn, aparţinând unor comu­nităţi organizate şi pe care romanii, la so­sire, au dispus să le distrugă, sau – prin transmutarea populaţiei – să fie abando­nate. Rusidava romană s-a consolidat în timp în jurul castrului roman de la Momoteşti. Aici s-au găsit resturi materiale specific romane, nu şi dacice. Rusidava da­cică trebuie să fi fost la o oarecare distanţă, cu amplasament pe un promontoriu sau o înălţime, după precedentul cvasigeneral de atunci al dacilor.

Ipoteza existenţei acestei vetre antice pe locul actualului Zlătărei capătă temei su­plimentar, dacă avem în vedere că acesta se află în imediata vecinătate şi a constituit dintotdeauna un vicus al aurarilor, aşadar având un pregnant caracter comercial, pe care reuşeşte să şi-l păstreze până în secolul al XVII-lea.

Menţinerea în toponimia romană a nu­melui autohton constituie o bună dovadă că băştinaşii geto-daci au rămas pe aceste lo­curi şi după cucerirea romană. Romanii nu-şi aşezau vetrele locuite pe înălţimi cum fă­ceau dacii, datorită intereselor economice, rutiere şi de apărare. De aceea Rusidava romană s-a dezvoltat la şes, cu extindere spre nord. În urma unor săpături arheolo­gice, au fost scoase la iveală temeliile pu­ternice al unui zid din cărămidă legată cu mortar de var.

S-au mai găsit două vase romane întregi, o figurină din bronz în chip de călăreţ, multe monede din bronz, frag­mente de vase cu decoruri în relief, urmele unui mare canal de scurgere spre Olt, tu­buri mari de canalizare din ceramică şi un fragment de cărămidă ştampilată pe care se mai păstra cifra romană X. Depuse la Mu­zeul din Drăgăşani, aceste obiecte au pierit într-un incendiu în 1940. Castrul roman era de dimensiuni modeste, zidul din cărămidă fiind construit cel mai probabil în vremea lui Hadrian (117-138), sau mai târziu, sub Septimius Severus (193-211).

 

Ea avea un anumit sector de suprave­ghere şi de apărare extins către Arcidava şi Pons-Aluti. Castrul roman Rusidava era aşezat pe drumul ce ducea de la oraşul Romula (satul Reşca, jud. Olt) la Apulum (Alba Iulia). Invaziile carpo-gotice din se­colul al III-lea îndreptate supra limesului alutan s-au răsfrânt şi asupra ei. Presupu­nem că în anii 245-247, când carpii au je­fuit şi distrus Romula şi Pons Aluti, Rusidava a avut şi ea de suferit.

 

Sursa: Dicționarul istoric al localităților din județul Vâlcea, vol. I – Orașele, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 103-104..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *