Categories
93

Vâlcea – Școlile din comuna Titești

         Acesta, în anul 1838, îndeplineşte funcţia de inspector şcolar ,,însărcinat cu privegherea la sporirea învăţăturilor şi înaintea copiilor”.

         Din Regulamentul Şcoalelor făceau parte: Alex. Filipescu, Şt. Bălăceanu, Barbu Ştirbei, Petrache Poenaru.

         Petrache Poenaru, personal, redactează materialul care a fost multiplicat şi trimis conducătorilor de judeţe, pentru ca aceştia să dea o mai mare atenţie înfiinţării şcolilor săteşti. În acest fel numărul unităţilor şcolare creşte simţitor, ele ajungând în anul 1847, în Ţara Românească, la 2518, cu 57351 elevi. Fiinţau şi 18 şcoli normale, unde erau pregătiţi 2416 candidaţi de învăţători.

         Prin urmare, la Titeşti, începând cu anul 1839, funcţionează şcoala ca principal factor de cultură şi civilizaţie.

         Învăţător era Ghiţă Mitu Lungu.

         Numărul famililor în anul 1839, în cele trei sate, erau: Cucoiu=31 familii; Bratoveşti=38 familii; Titeşti=64 familii. Numărul elevilor din cele trei sate, în anul 1838, era de 21 de copii.

         Şcoala a început să funcţioneze de la 6 decembrie 1839. La şcoală se foloseau: table şi semicercuri. Învăţătura copiilor consta în carte şi cântări.

         Copiii erau aşezaţi în bănci, astfel: în prima bancă – începătorii, în a două – cei avansaţi etc. Cei din ultima bancă, a cincea, terminau clasa. În bancă nu rămâneau mai mult de o lună .

         În prima bancă era nisip pe care se desenau literele. Monitorul corecta literele pe la fiecare elev.

         Tema dată acasă: elevii să scrie literele pe chidă (bucată de lemn).

         Programa şcolară aprobată de Oficiu apare începând cu anul 1847.

         Perioada obligatorie de şcolarizare era cuprinsă între 1 octombrie – 23 aprilie.

         Se foloseau tablele lancasteriene (model englezesc). Metoda de învăţământ- monitorială.

         Examenele se ţineau în aprilie, după care copiii erau lăsaţi să-şi ajute părinţii la munci. Examenele se ţineau mai întâi în faţa învăţătorilor, iar în al doilea rând în faţa autorităţilor săteşti şi a sătenilor, sub umbrar.

         Examinarea consta în: citire la catehism, istoria sfântă, geografie şi cântări (f, pag. 919).

         Din informaţiile culese de la bătrânii satului,în anul 1938, s-a putut constata că primul local de şcoală a fost într-o casă, cu o singură cameră, proprietatea lui Gh. Ionescu – fostul notar, originar din Ardeal, căsătorit cu fata lui Simulescu din Racoviţa.

         Casa era aşezată pe terenul unde s-a aflat povarna moştenitorilor lui Nic. I. Vlădescu, din punctul Vălcea – satul Titeşti.

         Informaţiile au fost culese de la: Gheorghe Văcăruş, Ileana Coldăniţa şi Mihai Petrescu – toţi născuţi înainte de anul 1880 şi cărora le-au povestit acestea părinţii lor.

         Numărul copiilor mărindu-se, localul a devenit neîncăpător, fapt pentru care şcoala s-a mutat în Uliţa Săracă, în faţa şcolii de sus, în localul unde a fost ,,agie” – postul de poliţie de mai târziu.

         După mezatul lui Gurbăţ, casa lui a fost cumpărată de săteni şi folosită ca local de şcoală şi primărie (astăzi proprietatea lui Gheorghe I. N. Popa).

         După construirea şcolii din Grui (anul 1904) şi a localului de primărie (anul 1910), casa a rămas părăsită, deteriorându-se. Reparaţia a fost angajată de locuitorul Ioniţă Lungu, la data de 1 iunie 1895,urmând ca sătenii să achite acestuia banii cheltuiţi.

         S-au efectuat următoarele reparaţii:

  • Două ferestre la pivniţă, mai mari şi cu tocuri =10 lei.
  • Reparaţia zidului afară şi înăuntru şi văcăluitul (tencuitul) pe dinafară şi înăuntru =153 lei.
  • Două sobe simple =30 lei. Facerea făişorului în linie cu uşa ce se strica =25 lei.
  • Îmbrăcarea stâlpilor şi a făişorului =20 lei.
  • Stricarea şi facerea pardoselilor din etacu şi sălile amândouă =10 lei.
  • Patru uşi reparaţii şi îmbrăcăturile din care una vine din nou =50 lei.
  • Toate ferestrele – reparaţii din nou şi cu tocuri =35 lei.
  • Pardoseala din făişor, afară, sala din mijloc şi etacu =55 lei.
  • Reparaţie la amândouă hodăile, la pardoseală =10 lei.
  • Ştucătoarea de deasupra sălii =20 lei.
  • Tocurile cu ciucuri împrejurul căsii şi tavan =40 lei.
  • Reparaţia tavanului din casă, cea mare cu ştucătoare.
  • Uşa de la becişor =6 lei.
  • Privata (W.C.-ul) cu făişor, zidul cu fundaţie rămân ca eu numai să învelesc (cu şiţă) =175 lei.
  • Coşurile în pod, ale sobelor.

Total general –641 lei, echivalentul a 32 poli de aur (1 pol de aur egal 20 lei noi). Aceşti bani cheltuiţi de Ioniţă Lungu, conform înţelegerii, trebuiau recuperaţi de la săteni, prin contribuţie; în caz contrar casa rămânea lui Ioniţă Lungu, pentru că reparaţiile făcute au costat cât contravaloarea imobilului.

         Banii nu s-au recuperat şi astfel casa rămâne proprietatea lui Ioniţă Lungu, care a dat-o de zestre fiicei sale Madalina, căsătorită cu Dinu Mărcoiu.

         În acest timp şcoala a funcţionat în casa lui Ion Florea Vlădescu, cumpărată de la moştenitorii lui Ioniţă Răducanu Rouă.

         După Ghiţă Lungu a urmat un învăţător străin de localitate, al cărui nume nu-l deţinem, după cum mărturiseşte Tudorică Adrian, fost elev al acelui timp. După acesta, a urmat preotul Gheorghe Popescu – Vladu, cel care în toamna anului 1877, contribuie cu salariul de pe luna septembrie, alături de ceilalţi învăţători din Plaiul Loviştei, la trebuinţele armatei româneşti care luptă în Războiul pentru Independenţă.

         În anul şcolar 1903/1904, şcoala s-a mutat în primul local destinat activităţilor didactice, model ,,Spiru Haret”, construită în Grui. De aceea a mai purtat denumirea de ,,Şcoala din Grui”.

         Terenul pe care a fost amplasată construcţia a aparţinut lui Mihail I. Rouă, cumpărat de săteni, prin Ioniţă Lungu. Banii s-au recuperat din venitul târgului pe timp de trei ani.

         Şcoala s-a construit din lemn de brad, având două săli de clasă, cancelarie şi un antreu de 3m/2m. Frontispiciul era străjuit pe 2 stâlpi şi purta inscripţia: ,,Mihail Manoilescu – 1904”, acesta fiind prefectul Judeţului Argeş, în anul acela.

         Din mărturisirile bătrânilor, am reţinut că la tencuieli s-a folosit var proaspăt care a favorizat carbonizarea bârnelor.

         Temelia este zidită din piatră de gresie, frumos cioplită, adusă din Valea Cacovei – Com. Racoviţa. Acoperişul a fost executat din şiţă (şindrilă).

         Ultimul an în care şcoala a mai funcţionat este 1951/1952.

         Învăţătorii care au urmat preotului Gheorghe Popescu-Vladu au fost: Alexandru Georgescu (ginerele acestui preot), Gheorghe Popescu (Cucoianu), Niculescu Lungu (originar Martalogi – Piteşti) şi apoi seria învăţătorilor mai tineri, orginari din satele noastre: Mihai Popescu, Costică Gh. Popescu, cu soţia Maria, C. C. Popescu, Nolică Vlădescu şi soţia Oara etc.

         În timpul primului război mondial şcoala a fost transformată în grajd de cai ai trupelor de ocupaţie. Desigur că arhiva a fost distrusă. După terminarea războiului, reparaţiile au durat până-n anul 1920. În acest timp şcoala a funcţionat în localul primăriei din satul Titeşti.

         Din anul 1952 până-n anul 1966, localul a servit drept Cămin Cultural, după care a fost părăsit şi lăsat în părăginire.

         În anul 1985, s-a încercat a se amenaja în acest local, un muzeu al ,,Ţării Loviştei”, de către fiul satului – prof. Alex. Stănescu, cu domiciliul actual în oraşul Cluj-Napoca, dar nu s-a reuşit acest lucru.

         Construcţia a fost demolată în anul 1987.

         Începând cu anul şcolar 1952/1953, şcoala s-a mutat în noul local, construit prin contribuţia locuitorilor din cele trei sate: Titeşti, Bratoveşti şi Cucoiu. Statul a împrumutat comuna Titeşti cu suma de 50000 (cincizeci mii) lei, pe care i-a achitat prin aşa numita ,,contribuţie bănească” fixată fiecărei gospodării, în raport cu puterea economică.

          Construcţia a început în anul 1950 şi s-a terminat în anul 1952, pe terenul donat de moştenitorii Vârvoreşti.

         Terenul a fost donat iniţial pentru construcţia bisericii. Ca să se poată amplasa ambele construcţii – şcoala şi biserica, înţelepţii satului făcuseră următorul plan:

Uliţa Săracă, începând de la proprietatea de astăzi a lui P. Hodorogea, urma să treacă prin mijlocul terenului donat de moştenitorii Vârvoreşti, până-n actuala şosea judeţeană, evitându-se şi cele două curbe. Pe terenul situat înspre miazănoapte, la care se adăuga şi porţiunea de drum rămasă, urma a se construi şcoala, iar pe cel dinspre miazăzi să se construiască biserica. Dacă acest teren se dovedea insuficient amplasării construcţiei bisericii, se convenise cu locuitorul Nicolae I. Vlădescu, vecin cu acest teren, să doneze restul terenului.

         Nu s-a respectat acest proiect, localul de şcoală fiind amplasat în mijlocul terenului, în scopul de a împiedica construcţia bisericii.

         În anul 1948, înainte de a fi naţionalizate pădurile Obştii Moşnenilor din Titeşti, fostul antreprenor care se ocupa cu exploatarea pădurilor din zonă, Melder, a cerut exploatarea pădurii din imobilul Titescu, pădure de brad, construind pe propria cheltuială atât şcoala, cât şi biserica. Nu s-a ajuns la înţelegere.

         Clădirea este construită din cărămidă lucrată pe plan local, este zidită pe soclu din piatră şi acoperită cu ţiglă. Are forma literei ,,L” şi se compune din 4 săli de clasă, un laborator, o sală pentru bibliotecă, o cancelarie, o sală pentru materiale didactice şi un coridor încăpător.

         Are două intrări: una orientată spre apus, formată dintr-un pridvor, iar alta la miazăzi, constituind intrarea elevilor.

         Starea localului este bună.

         Datorită creşterii populaţiei şcolare din cele trei sate, a fost necesar a se construi alt local de şcoală, tot în satul de reşedinţă al comunei, construcţie care a durat din anul 1963 până-n anul 1966.

         La ambele construcţii, preşedintele Comitetului de Construcţie a fost învăţătorul Mihai Gh. Popescu, primar al comunei fiind inimosul fiu al satului, Gh. Rouă.

         Terenul pe care s-a amplasat construcţia numită ,,Şcoala de sus” a fost proprietatea bisericii, prin donaţia lui Ion Popa Bucur, în suprafaţă de cca. 2428 m², teren menţionat când am arătat proprietăţile Bisericii Titeşti.

         Terenul, nefiind aşezat la drum, au fost necesare unele schimburi, efectuate cu locuitorul Ion M. Mărcoiu.

         Localul are tot forma literei ,,L”, construit din cărămidă, având parterul destinat Căminului Cultural, construit din piatră şi cărămidă.

         Localul are 5 (cinci) săli de clasă, două cabinete, cancelarie şi coridorul. Are două intrări: una situată la răsărit, iar cealaltă la miazănoapte.

         Dorinţa sătenilor a fost ca localul să fie amplasat în alt mod, adică: să respecte aceeaşi formă, dar latura mare a literei ,,L” să ocupe partea de răsărit a terenului, cu pornire dinspre drum, spre miazănoapte, iar latura mică, sub care s-a construit parterul, să ocupe latura de miazănoapte a terenului. În acest mod s-ar fi economisit mult spaţiu, iar localul ar fi fost mult mai călduros şi luminos, fără a favoriza producerea curentului.

         A fost construit numai prin contribuţia cetăţenilor din cele trei sate: Titeşti, Cucoiu şi Bratoveşti.

          

                                                       Şcoala satului Cucoiu:

 

         Despre primul local de şcoală construit în acest sat ne vorbeşte adresa nr. 13 din 28 martie 1926, înaintată de învăţătorul Toma Iliescu (străin de localitate) către Revizoratul Şcolar al Judeţului Vâlcea.

                  

                               Domnului Revizor şcolar de clasa I al Jud. Argeş

 

         La ordinul domniei voastre nr. 3090 din 12 martie 1926, cu onor vă relatez următoarele: Şcoala satului Cucoiu din Comuna Titeşti are local nou, terminat şi inaugurat în luna decembrie 5, de când şi funcţionează ca local de şcoală.

         Are o sală mare de clasă, cu următorul mobilier modern: bănci, o tablă şi o catedră, o cancelarie cu dulap sistematic pentru arhivă şi bibliotecă, un antreu pentru intrare şi ieşire.

         Terenul şcoalei este în grădina şcoalei şi este loc pentru cultivat. Este donat de Epitropia Parohiei Titeşti, cu aprobarea Ministerului Cultelor cu nr. 5 din august. Actul de donaţie este din 5 mai, autentificat de Judecătoria Ocolului Şuici cu nr. 5. Suprafaţa lui este de 300 m² şi se învecinează: la miazănoapte cu pârăul satului, la miazăzi cu curtea bisericii, la răsărit cu proprietatea lui Ion Călinoiu şi la apus cu drumul bisericii.

             Director,

                     (S.S.) T. Iliescu.

 

         Terenul Epitropiei Parohiei Titeşti, în suprafaţă de 904 m² a fost dăruit de Mitu Cucu, despre care am vorbit la terenurile bisericii Cucoiu.

         În anul şcolar 1924/1925, şcoala primară din acest sat n-a putut fiinţa din lipsa localului care nu s-a terminat şi nici altă locuinţă care să folosească drept sală de clasă nu s-a găsit.

         Şcoala a luat fiinţă în anul şcolar 1925/1926, aşa cum reiese din procesul – verbal încheiat de revizorul şcolar clasa a-III-a C. Cuprian.

 

                                                     Proces – Verbal

       Astăzi 5 septembrie 1925, orele 9, am inspectat şcoala din Titeşti, satul Cucoiu. Localul cel nou încă nu este terminat. S-au făcut ferestrele, dar nu s-au pus geamurile. Este terminat, dar lipseşte un zid din interior care să despartă cancelaria de sala de clasă. Materialul pentru acest zid cum şi pentru sobe se găseşte depozitat în sala de clasă. Nu s-a pardosit, nici uşile nu s-au făcut, cum nici scara. Comitetul şcolar va căuta ca să ia toate măsurile să să îndeplinească şi aceste lipsuri.

         Domnul preşedinte al Comitetului Şcolar, respectiv G. Popescu, este şi preşedintele comitetului de construcţie al localului de şcoală din Cucoiu; el ne declară că pentru anul acesta şcolar este imposibil funcţionarea unui post de învăţător în satul Cucoiu, întrucât localul şi mobilierul, care actualmente lipseşte cu desăvârşire, se opun, afară de aceasta comitetul şcolar nu are resurse să plătească chiria de 4000 lei anual unei camere particulare care ar servi de şcoală.

         La ora sus indicată am găsit într-o cameră particulară pe d-l învăţător Toma Iliescu, cu 16 elevi, împărţiţi pe clase astfel: cls.I=2 elevi; cls.a II-a=3 elevi; cls.a III-a=3 elevi;cls.a IV-a =4 elevi; cls.a V-a =3 elevi; cls a VI-a =1 elev.

         Aceşti elevi stau pe nişte scaune ordinare de cârciumă, împiedicând bunul mers al învăţământului, neavând elevii unde să-şi pună cartea, tabla de scris etc., iar în ceea ce priveşte rezolvarea de probleme n-au pe ce face, neavând nici o tablă.

         Condică de prezenţă, catalog, recensământul elevilor nu există. După spusa d-lui director se constată că domnia sa a venit în acest sat la 16 septembrie şi pe ziua de 23 septembrie a strâns sus-zişii copii în această clasă. D-l Iliescu ne declară că elevii din acest sat până la 23 septembrie au urmat la şcoala Titeşti. În aceste două zile d-l învăţător Iliescu a făcut repetiri cu elevii asupra materiei învăţate de elevi în anul trecut.

         Cu prima poştă se va trimite la Jiblea patru copii după acest proces.

                          Revizor şcolar clasa a II-a C. Cuprian.

        

         Camera particulară întrebuinţată drept sală de clasă până în decembrie 1925, a fost în locuinţa cetăţeanului Nae I. Călinoiu.

         Dovada că înainte de anul şcolar 1925/1926 în acest sat n-a existat şcoală, reiese din următoarea adresă:

 

                                      Domnului Revizor Şcolar al Judeţului Argeş

         La ordinul dumneavoastră nr. 5184 din 19 aprilie a.c. (1926) cu onoare vă răspund că în anul şcolar 1923-1924, elevii şcoalei au urmat cursurile de la Şcoala Titeşti, acest judeţ, şi că această şcoală a satului Cucoiu, este înfiinţată ca numire de învăţător în anul şcolar 1925-1926, deci a funcţionat numai pe arătatul an şi nicidecum pe 1923-1924.

                               Director,

                                     (S.S.) Toma Iliescu.

 

        Elevii claselor a V-a şi a VI-a au fost trimişi să urmeze în continuare tot cursurile şcolii Titeşti, după cum reiese din următoarea adresă:

 

     Com. Titeşti – Jud. Argeş

     Nr. 12 din 1925

                                                        Domnule învăţător,

         Conform procesului verbal al D-lui revizor şcolar clasa a III-a C. Cuprian, adresat la această şcoală în ziua de 6 noiembrie a. c., sunteţi încunoştinţaţi că cu începere de luni 9 noiembrie a.c. să trimiteţi la această şcoală în mod regulat pe toţi elevii din cursul superior clasa a V-a şi a VI-a care-i aveţi înscrişi la şcoala dumneavoastră.

         Aici nu veţi opri decât numai elevii claselor I-IV sau cursul inferior.De neascultare veţi rămâne răspunzător.

                              Director,

                                       (S.S.) Al. Georgescu.

 

         Învăţătorul Toma Iliescu, deşi avea defect în auz, rămas de pe front, din primul război mondial, nu depune armele în faţa greutăţilor de tot felul, şi cu o voinţă admirabilă, reuşeşte până la urmă să facă rost de mobilierul necesar bunei desfăşurări a procesului de învăţământ.

 

   13 octombrie 1925

                                          D-lui Director al Şcoalei Titeşti,

   Domnule Director,

         Conform ordinului d-lui revizor şcolar al judeţului Argeş sub nr. 63 din 17 sept. 1925, vă rog a ne da sprijinul trebuincios pentru ca şcoala acestui sat să funcţioneze în mod regulat, predându-ne băncile de rezervă ale şcoalei domniei voastre,fiindu-ne necesare pentru punerea cărţilor, tăbliţelor, ghiozdanelor etc. ale elevilor şcoalei satului Cucoiu.

         În tot cazul binevoiţi a ne înlesni 6 bănci neapărat necesare pentru starea elevilor şcoalei.

         Totodată vă rugăm a ne da concursul necesar pentru închirierea localului de şcoală pe 1925-1926, primul factor de învăţământ şi informaţiile trebuincioase din recensământul pe 1925-1926 al elevilor şi copiilor înscrişi cu privire la satul Cucoiu, fiindu-ne necesare la formarea registrului şcoalei satului mai sus amintit.

                               Director,

                                     (S.S.) T. Iliescu

 

         Pe parcursul anului şcolar 1925-1926, şcoala este dotată cu un dulap servind pentru bibliotecă, care, începând cu data de 2 mai 1926, a primit primele cărţi, după cum reiese din adresa către Revizoratul Şcolar al Judeţului Argeş, înregistrată la nr. 22.

 

12 mai 1926

                            Domnului Revizor Şcolar al Judeţului Argeş

         În conformitate cu ordinul no. 8323 din 14 aprilie 1926 şi în urma primirii de la Onor Revizorat pe ziua de 2 mai a.c. a două pachete de cărţi pentru Biblioteca Şcoalei Cucoiu, com. Titeşti, acest judeţ,de către subsemnatul, vă comunic cu onor următoarele:

         Am găsit 155 volume, înregistrându-le după regulă, în Registrele de Inventare al Şcoalei şi Inventar al Bibliotecii, între No. 1-155, dându-se în amândouă registrele aceleaşi numere de intrare.

               Director,

                       (S.S) T. Iliescu.

 

         În prezent nu mai există nici un volum din această bibliotecă.

        Prezentăm catalogul şcolar din primul an de învăţământ al şcolii înfiinţate, anul şcolar 1925-1926.

 

         Şcoala primară rurală mixtă

         Satul Cucoiu – Comuna Titeşti – Plasa Oltul de Sus.

                                 – Judeţul Argeş –

                           Anul şcolar 1925-1926

 

      Clasa a VI-a                                                            Clasa a IV-a

Călinoiu Gh. Lazăr                                                  Andrei I. Ion

Călinoiu N. Lazăr                                                     Brebene Gh. Anica

Mitu I. Vasile                                                           Eftimie P. Maria

Popescu I. Alexandru.                                              Popescu Constanţa

                                                                                 Tantana Gr. Gheorghe

     Clasa a V-a                                                         Tălăban I. Maria

Albuşel I. Fica

Catană Gh. Ion                                                                Clasa a III-a

Oprea D. Petre                                                           Albuşel I. Teodor

Mihaiu D. Constantin                                               Barbu N. Nicolae

Mitu N. Toader                                                         Duţă T. Gheorghe

Tantana Gh. Ilinca                                                     Mihaiu N. Maria

Mitu N. Constantin                                                   Petre Gh. Ion

                                                                                   Ştefănescu A. Andrei

     Clasa a II-a                                                           Tantana Gh. Maria

Popescu I. Elena

Toader Gh. Ion

Sandu Ilinca

 

                                                  Clasa I

Duţă A. Gheorghe                                                       Duţă A. Elena                        

Eftimie C. Froza                                                           Mitu T. Elena

Mihaiu D. Ion                                                               Oprea D. Filofteia

Brebene G. Elena                                                         Sandu I. Magdalena

Boişoreanu G. Elisabeta                                               Polina I. D. Petria

 

 

         Sfârşitul anului şcolar s-a încheiat în mod festiv, după cum reiese din comunicarea făcută de învăţător, la finele anului şcolar 1925-1926.

        

 

         Înregistrată la Nr. 32, din 2 iulie 1926

                            Domnului Revizor Şcolar al Judeţului Argeş

 

       Anul şcolar 1925-1926 s-a încheiat în ziua de 29 iunie, cu o serbare şcolară, conform art. 101 şi 102 din Regulamentul pentru şcoalele primare rurale (vechi).

       Iată modul cum s-a ţinut această serbare.

        Solemnitatea s-a ţinut în localul şcoalei. Autoritatea comunală a fost invitată a lua parte la solemnitate. Părinţii elevilor de asemenea. Cursul solemnităţii a fost următorul: s-a intonat de către elevi Imnul, după care subsemnatul a ţinut discursul solemnităţii, în care s-a făcut darea de seamă asupra situaţiei definitive a şcolarilor.

       A urmat o mică producţie şcolară a elevilor, constând din: recitări de poezii şi dialoguri, variind cu cântări executate de elevi.

       S-a citit numele elevilor distinşi fie pentru progresul făcut la învăţătură, fie pentru silinţă şi bună purtare. S-a cântat imnul final.

       Serbarea a avut un caracter din cele mai solemne. Subsemnatul a dăruit cărţi de premii elevilor în valoare de 30 lei.

                       Director,

                           (S.S.) T. Iliescu – la 2 iunie 1926

       Situaţia generală întocmită:

-Felul şcolii: rurală, de stat, mixtă.

-Limba de predare : lb. română.

-Anul înfiinţării: 1925.

-Nr. de elevi înscrişi în clasele I-IV: 35 – 14 băieţi şi 21 fete.

-Nr. elevilor care au urmat regulat în tot cursul anului: 25 – 12 băieţi şi 13 fete.

-Repetenţi: 10 – 2 băieţi şi 8 fete.

-Personalul didactic al şcolii – 1 învăţător.

-Mobilierul existent – este suficient.

-Localul este propriu construit numai pentru şcoală.

-Construit de Casa Şcoalelor.

-Construit din lemn.

-Starea localului – bună.

-Construit după plan.

-Nr. sălilor de clasă: 1.

-Cu locuinţă pentru director: da.

                           Întocmit – Director, Toma Iliescu

 

         Banii cu care s-a construit localul au fost recuperaţi din contribuţia cetăţenilor satului Cucoiu, prin mari eforturi, după cum se vede din următorul borderou :

 

             Comitetul Şcolar Com. Titeşti

                       Judeţul Argeş

                                                         Borderou

De locuitorii satului Cucoiu, pendinte de comuna Titeşti – Judeţul Argeş, daţi în debit pentru sumele ce datorează cu cotizaţii pentru construirea şcoalei din satul Cucoiu, pe anul 1926.

         În total, un număr de 24 persoane, cu o sumă de 6640 (şase mii şase sute patruzeci lei), daţi spre încasare d-lui perceptor fiscal, pentru construirea şcoalei din satul Cucoiu.

                   Preşedinte,

                       Gh. Popescu

                   Membrii Comitetului şcolar :

                       Pr. Gh. Dimescu

                       Constantin I. Popescu

                       I. Miroiu

                       A. Gh. Dimescu.

 

         Datele despre înfiinţarea şi funcţionarea şcolii din satul Cucoiu sunt completate de învăţătorul Gh. I. Popescu, fiu al acestui sat şi preşedintele Comitetului de Construcţie al acestui local, pe care le aflăm din răspunsul dat ordinului nr. 679 din 2 octombrie 1931.

 

                                                  Domnule Revizor,

         Spre răspuns ordinului cu nr. 679 din 2 octombrie a.c. am respectul a comunica următoarele :

         Şcoala Cucoiu este situată de şcoala Titeşti la o depărtare de 2500 m. Între satele Titeşti şi Cucoiu este o gârlă care, în timpuri de ploi mari, împiedică comunicaţia pentru intervale scurte. La punerea în aplicare a noii legi a Învăţământului primar, s-a hotărât ca şcoala Titeşti care are două posturi să fie aleasă ca şcoală de centru, unde să se trimită elevii şcolilor Cucoiu şi Bratoveşti,căci au câte un post, să urmeze clasele a V-a, a VI-a şi a VII-a. Elevii acestor clase fiind mai în vârstă, pot face drumul până la şcoala Titeşti.

         Înainte de anul 1924, când nu erau şcoli în satele Cucoiu şi Bratoveşti, toţi copii acestor sate urmau la şcoala Titeşti. Lucrul acesta era mai greu pentru copiii claselor: I, II, III, IV, iar pentru clasele: V, VI şi VII era lesnicios. În anii trecuţi, părinţii nu cârteau împotriva acestei dispoziţii, numai în anul şcolar 1929-1930, persoane oficiale puse în serviciul şcoalei, spre a-şi face o vază politică, au dat ordine să se desfiinţeze clasele cursului complementar şi nu trebuie ca elevii satului cu un post de învăţător să mai meargă la o şcoală vecină cu două posturi, spre a urma clasele cursului complementar.

         Sunt de părere că interesul învăţământului este să se menţină dispoziţia ca elevii care au terminat patru clase la aceste şcoale să urmeze cursul claselor complementare la şcoala cu două posturi din Titeşti.

         Dacă ar rămâne elevii numai cu cele patru clase elementare, învăţământul ar decade foarte mult. Elevii până la vârsta de 21 de ani ar uita tot ce au învăţat în patru clase elementare.

                     Director,

                        (S.S.) Gh. Popescu.

 

         Pentru mai buna aprovizionare cu lemne a şcolii, preotul Gh. Dimescu donează şcolii Cucoiu suprafaţa de 1 ha pădure în punctul Opritură, după cum reiese din următorul proces verbal.

                                          

                                                          Proces – Verbal

         Nr. 9, Astăzi 18 septembrie 1927

         Noi membrii Comitetului şcolar din Comuna Titeşti – Jud. Argeş, fiind convicaţi pentru azi ne-am întrunit sub preşedinţia d-lui Alexe Dimescu, preşedintele acestui comitet care ne-a adus la cunoştinţă contestaţia d-lui Nicolae Justin Ciopei din Com. Titeşti, adresată d-lui jude al Ocolului Şuici asupra punerii a acestui comitet asupra unui loc cu pădure pe el numit în Opritură, în întindere de 1 ha, donat de preotul Gh. Dimescu Comitetului Şcolar din Com .Titeşti – Jud. Argeş şi ne cere să delegăm o persoană din partea Comitetului nostru şcolar spre a-i susţine interesele în această afacere.

                                                            Comitetul

         Având în vedere cererea d-lui preşedinte, având în vedere articolul 8 din Regulamentul pentru aplicarea decretului lege privitor la organizarea comitetului şcolar.

                                                              Decide :

        Dă obligaţie d-lui Gh. Popescu, secretar al acestui Comitet şcolar şi învăţător să se prezinte la Judecătoria Şuici şi să apere interesele acestui Comitet în contestaţia făcută de Nicolae Justin Ciopei, pentru punerea în posesie asupra imobilului vorbit mai sus.

         Pentru care am dresat prezentul proces-verbal.

                     Preşedinte,                            

                         (S.S.) Alexe Dimescu        

                     Membrii Comitetului :

                         C. I. Popescu

                         I. Miroiu

                         N. G. Barbu.

 

         Învăţătorul Gh. Popescu, exemplu de sârguinţă şi dragoste pentru nobila, dar ingrata meserie de dascăl din toate timpurile, crescut la şcoala savantului Spiru Haret şi a bravului învăţător Constantin Dobrescu – Argeş, prin tenacitatea-i recunoscută, reuşeşte să înfiinţeze pe lângă şcoala Titeşti, un atelier de olărie, pentru ca elevii să fie instruiţi în mod practic într-o meserie.

 

       Şcoala Primară Titeşti – Cucoiu

       Comuna Titeşti – Judeţul Argeş

       1931, septembrie, 25

                 Nr. 3

                                                       Domnule Revizor,

         Subsemnatul, învăţător al Şcoalei Titeşti – Cucoiu, pendinte de comuna Titeşti – jud. Argeş, văzând că cursurile complementare nu mai sunt cercetate cu dragoste şi interes, am respectul a vă aduce la cunoştinţă cele ce urmează :

         Şcoala ce conduc este situată în regiune de munte. Aici nădejdile către un viitor mai bun, pentru generaţiile viitoare, nu le putem îndrepta nici către agricultură, nefiind terenuri prielnice şi îndestulătoare şi nici către comerţ, nefiind capitaluri şi centre noi populate în apropiere.

         Singura nădejde se poate îndrepta către meserii de tot felul, pentru care această regiune posedă multe din materialele prime.

         Bazat pe aceste consideraţiuni, în anul 1926, am propus înfiinţarea unui atelier de olărie, ţiglă şi sobe de teracotă, pe lângă Şcoala din Titeşti, cu două posturi.

         În comună se găseşte un absolvent al Şcoalei de Arte şi Meserii din Curtea de Argeş, Secţia Ceramice, care, fiind numit ca maistru, a pus în mod gratuit la dispoziţia şcoalei uneltele şi localul pentru atelier care se găsea în imediata vecinătate a şcoalei.

            Propunerea mi-a fost acceptată, atelierul a luat fiinţă, elevii deprinseseră binişor meseria, organele de control prin procesele de inspecţii au constatat bunele rezultate, dar în anul 1929 s-a dat ordin pentru suspendarea atelierelor de pe lângă şcoala primară.

            Ar fi de dorit reînfiinţarea acestui atelier.

         Animat de dorinţa de a vedea răspândindu-se meseriile la sate, am luat iniţiativa de a se forma o societate culturală cu scopul de a lua pe absolvenţii cursului primar din sat să-i plaseze ca ucenici pe la atelierele din oraşe, să-i ajute spre a ajunge calfe şi în urmă să-i aducă în satul de unde au plecat, să înfiinţeze ateliere pentru exercitarea meseriilor învăţate şi să primească ca ucenici pe absolvenţii cursului primar din sat.

            Societatea îşi lua obligaţia de a mai ajuta atelierele înfiinţate cu unelte, materiale de lucru şi bani pentru buna lor funcţionare.

         Gândeam că în chipul acesta s-ar putea înzestra satele cu ateliere de tot felul şi ar deveni mai atrăgătoare, mulţi fii de săteni ar găsi de lucru, iar alţii s-ar face negustori spre a se duce şi desface în alte localităţi produsele din ateliere.

         Pentru atingerea acestui scop, am alcătuit un statut, l-am trimis spre aprobare autorităţilor şcolare şi Domnul Ministru al Instrucţiei, prin ordinul Nr. 4146 din 27 ianuarie 1927 a aprobat acest statut.

            Nu s-a putut da fiinţă acestei societăţi din cauză că judecătoria căreia i-am prezentat statutul pentru autentificare a cerut timbre şi mi-a impus registre timbrate. N-am putut suporta acele cheltuieli.

            Arătând autorităţilor că această societate are scop cultural şi cerând sprijin, mi-au arătat răceală şi nepăsare. Din această cauză am amânat lucrurile pentru vremuri mai bune.

            Acuma, văzând că D-l Ministru al Instrucţiunei intenţionează a da o deosebită atenţie meseriilor în şcoala primară, mi-a redeşteptat speranţa atingerii scopului ce mi-am propus.

           Îmi permit îndrăzneala de a vă trimite alăturat aici statutul în chestiune, însoţit de ordinul cu Nr. 4146/1927, prin care se aprobă de Minister şi vă rog să-l cercetaţi şi Dumneavoastră. În cazul când găsiţi bună iniţiativa propusă, vă rog să vă asociaţi cu ea.

            Primesc orice modificări s-ar găsi cu cale a se introduce în acest statut. Ar fi necesar sprijinul autorităţilor superioare spre a se obţine dispensarea de timbre şi registre timbrate, întrucât se urmăreşte un scop cultural.

          În cazul când împărtăşiţi vederile subsemnatului, vă rog să daţi tot sprijinul pentru a se realiza, căci iniţiativa privată pornită de jos, dacă nu este îndrumată, controlată şi ajutată de cei de sus, nu poate da nici un folos.

Vă rog să-mi comunicaţi rezultatul vederilor dumneavoastră în această afacere şi să-mi înapoiaţi statutul alăturat aici.

                               Director,

                                   (S.S.) G. Popescu.

 

            Insistentul învăţător reuşeşte în bună parte să obţină chiar suma de 5000lei, sumă donată de Comitetul Şcolar Judeţean, prin D-l revizor C. Cuprian, pentru acest atelier.

            În schimb, negăsind înţelegere şi la autorităţile locale care trebuiau să sprijine aceste măsuri care contribuiau în mare măsură la ridicarea nivelului cultural şi material al satului românesc, a trebuit să renunţe.

            Pentru întregirea celor prezentate în legătură cu şcolile din satele Titeşti, Cucoiu şi Bratoveşti, prezentăm şi procesul – verbal, adresat la data de 26 aprilie 1928.          

           

 

                                                           Proces – Verbal

            Subsemnatul Alexandru Georgescu, în calitate de secretar al Comitetului Şcolar din comuna Titeşti, Judeţul Argeş, constat prin prezentul că am primit de la domnul G. I. Popescu, fost secretar al acestei Comitet şi învăţător la şcoala Cucoiu, următoarele dosare şi acte justificative şi anume :

1) Un dosar în triplu exemplar, din care unul original şi cu două copii de acte, toate îmborderate, numerotate, sigilate şi vizate de perceptorul fiscal pentru plata taxelor cerute de lege, privitor la întrebuinţarea sumei de cinci mii lei, donată de Comitetul Şcolar Judeţean, prin D-l revizor C. Cuprian, pentru atelierul de olărie şi ţiglărie ataşat şcoalei Titeşti, încasată la Comitet cu chitanţa nr. 17. Dosarul cu acte originale conţine douăzeci şi două file, iar copiile câte douăsprezece file şi un inventar.

2) Un dosar în dublu exemplar din care unul cu acte originale, iar altul cu copii de acte, toate îndosariate, numerotate, sigilate şi vizate de perceptorul fiscal, privitor la întrebuinţarea sumei de lei zece mii, donată de Ministerul Instrucţiunii pentru şcoala Titeşti, cu ordonanţa de plată nr. 3281 din 1925 şi încasată de Comitet cu chitanţa 7/1925. Dosarul cu acte originale conţine opt file, iar cel cu copii conţine cinci file.

3) Un dosar cu acte justificative, în două exemplare, din care unul cu acte originale şi altul cu copii, privitor la întrebuinţarea sumei de lei 15000 (cinsprezece mii) lei donată de Ministerul Instrucţiunii cu ord. de plată Nr. 2002/1926 şi încasată la Comitet cu chitanţa Nr. 37/926, pentru şcoalele: Titeşti, Cucoiu şi Bratoveşti, în mod egal.

            Fiecare dosar este îmborderat, numerotat, sigilat şi vizat de perceptorul fiscal şi conţinând dosarul cu originalele treizeci şi una de file, iar cel cu copii – şaptesprezece file.

            Toate aceste acte mă oblig să le predau la darea conturilor de gestiune ale Comitetului Şcolar comunal.

            Pentru care am adresat prezentul proces- verbal.

            Declar că am primit cele arătate mai sus.

                                               (S.S.) Al. Georgescu.

            Declar că am predat actele arătate mai sus.

                                               (S.S.) G. Popescu.

 

            Pe terenul pe care a fost amplasată şcoala satului Cucoiu, în anul 1963, au fost construite un local pentru magazinul sătesc şi altul pentru Căminul Cultural.

            Aceste clădiri s-au degradat din cauza mişcării terenului. Sătenii le-au demolat în anul 1992, o parte din materialele rezultate au fost recuperate şi vândute, iar din banii obţinuţi s-au cumpărat materialele necesare construirii localului Căminului Cultural.

            Şcoala s-a mutat în noul local ce s-a construit în noua vatră a satului, dându-se în folosinţă în anul şcolar 1974/75.

            Localul de şcoală are două săli de clasă, cancelarie şi coridorul care este orientat spre apus. S-a construit din fondurile realizate din contribuţia în bani a locuitorilor din comuna Perişani.

            Grădiniţa de preşcolari s-a înfiinţat în anul 1974 şi a funcţionat timp de trei ani în vechiul local de şcoală.

            După strămutarea majorităţii locuitorilor în nouă vatră construibilă a satului, a fost mutată şi grădiniţa care a funcţionat în cancelaria şcolii, începând cu anul şcolar 1977/78.

            Până-n anul şcolar 1950/1951, şcoala a funcţionat cu un singur post de învăţător. În intervalul 1952-1985, a funcţionat cu două posturi de învăţători. Începând cu anul şcolar 1985/1986, şcoala funcţionează cu un singur post de învăţător.

            În sala de clasă rămasă disponibilă, a fost mutat magazinul sătesc, din anul 1986 până-n anul 1997, fapt pentru care coridorul şcolii a fost despărţit printr-un zid.

 

                                                 Şcoala satului Bratoveşti

 

            A luat fiinţă în anul şcolar 1925/1926, numai pentru elevii cursului primar, deoarece distanţa până la şcoala Titeşti era destul de mare pentru aceşti micuţi – cca. 2,5 km.

            Construcţia localului a durat până-n anul 1928, când au fost terminate lucrările de finisare.

            Începând cu anul şcolar 1928/29, şcoala din acest sat funcţionează în local propriu.

            S-a construit cu bani împrumutaţi de la Casa Şcoalelor,recuperaţi de la locuitori, printr-o contribuţie fixată pentru fiecare familie, după cum reiese din următoarea adresă :

 

Şcoala primară rurală

Din satul Bratoveşti – Comuna Titeşti

Nr. 37 din 1928, martie, 26.

                                                           Domnule Preşedinte,

            Am onoare a vă înainta anexat un tablou cu numele şi prenumele locuitorilor satului Bratoveşti, rămaşi datori a plăti sumele prevăzute în dreptul fiecăruia, din cotizaţia de 700 lei. Totodată am onoare a vă raporta că sumele încasate de Comitetul de construcţie al acestei şcoli de la locuitorii satului Bratoveşti în folosul construcţiei acestei şcoli este de lei 29188,50. Despre orice alte lămuriri ce veţi mai avea nevoie, relative la construcţia acestui local, cum şi în privinţa bunului mers al şcoalei, rog luaţi notă că în orice moment sunt la dispoziţia domniei voastre.

                   Directorul şcoalei,

                                   (S.S.) înv. Jean Rouă.

 

            Cei neînţelegători în achitarea contribuţiei (cotizaţiei) băneşti pentru achitarea sumei datorate la Casa Şcoalelor au fost daţi în debit, urmând ca sumele de bani să fie încasate de perceptorul primăriei, după cum reiese din următoarea adresă :

 

                        D-sale d-lui Preşedinte al Comitetului Şcolar – Com. Titeşti

            ,,Locuitorii satului Bratoveşti rămaşi neachitaţi de cotizaţia obligatorie de 700 lei au fost daţi în debit, urmând a fi încasaţi de perceptor, pe anul 1928. Preşedinte al Comitetului executiv de construcţie al şcolii a fost ales Ion Şt. Niţă, secretar-înv. Jean Rouă, iar casier-Nicolae Poponea ‘’.

                       Preşedinte ,

                                   (S.S.) Ion Şt. Niţă.

 

            Cu eforturi destul de mari a fost terminat acest local, deoarece pentru construcţia (cumpărarea) unei alte sobe de încălzit a fost necesar să se deschidă o listă de subscripţie.

 

                                                           Listă de Subscripţie

            Pentru strângerea sumei de bani necesară la cumpărarea unei sobe de tuci cu olane, la şcoala din satul Bratoveşti – Com .Titeşti, Judeţul Argeş.

            Deschisă cu un călduros apel către toţi oamenii de bine, care voiesc să vină în ajutorul micuţilor copilaşi ce sunt expuşi să degere din cauză că localul fiind prea mare, iar soba fiind construită din cărămidă mare de zid, nu poate da nici o căldură, astfel că viaţa micilor elevi este în pericol.

 

Nr. crt. Numele şi prenumele donatorului     Suma de lei subscrisă

1.         Theodor Adrian                                 100 lei

2.         Pr. Gh. Popescu                                 150 lei

3.         Alexe Dimescu                                  100 lei

4.         Gh.P. Istrate                                      100 lei

5.         Ion Stanciu Niţă                                50 lei

6.         Ilie I. Dobrin                                      50 lei

7.         Simion Bădiţescu                               50 lei

8.         înv. Alex. Georgescu                         50 lei

9.         Ion Fl. Vlădescu                                50 lei

10.       Mihai Gh. I. Popescu                         20 lei

11.       Gh. Pănescu – primar                         100 lei

12.       Gh. Florescu – notar                         

13.       Ion Miroiu – agent fiscal                   50 lei

14.       Nicolae G. Poponea                           50 lei

15.       Sarafin C. Popescu                             100 lei

16.       Gh. Frangu                                         50 lei

17.       Ion Toma Oprea                                 40 lei

18.       Gh.I. Dinescu                                     50 lei

19.       Ioniţă M. Luchian                              100 lei

20.       Nicolae I. Dinescu                             20 lei

21.       Gh. C. Ciopei                                     35 lei

22.       Gh. C. Achim                                     20 lei

23.       Constantin C. Sandu                          100 lei

24.       Mihail Cocoş                                      10 lei

25.       Gh. Poponea                                      50 lei

26.       M. C. Pătru                                        20 lei

27        Neagoe C. Achim                              40 lei

28.       Ion L. Iacob                                       30 lei

29.       Gh. Gh. Martin                                  20 lei

30.       Ilinca C. Popescu                               30 lei

31.       Nicolae Şt. Ciopei                              20 lei

32.       Nicolae Stoica                                                10 lei

33.       Mihai Şt. Niţă                                    50 lei.

 

            Astăzi 29 ianuarie 1929, am predat şcoalei Bratoveşti din această comună Titeşti, şcoală reprezentată prin D-l învăţător C. B. Ionescu, de la D-l Gh. Istrate, o sobă de fier luată de la primăria comunei pentru şcoala Titeşti şi întrucât această sobă este mică pentru una din salele clasei şi în acest caz s-a dat şcoalei Bratoveşti, urmând ca noi să ne cumpărăm o sobă mai mare. S-a primit suma de 1500 lei, cât se prevede în această listă, s-a primit de d-l director al Şcoalei Titeşti, astăzi la ridicarea sobei.

            Înv. Director Şc. Titeşti – Alex. Georgescu

            Înv.Director Şc. Bratoveşti – C. B. Ionescu

Văzută de noi membrii Comitetului Şcolar.

            Preşedinte,                                         Casier,

                        (S.S.) Gh. Popescu                             (S.S.) Gh. Istrate.

                                                                                                        

            Şcoala a fost construită pe locul unde este amplasat astăzi Căminul Cultural din acest sat, teren rămas din pristosul (prisosul) lăsat de locotenent Condeescu, cu ocazia împroprietăririi.

            Localul de şcoală a fost zidit din cărămidă, pe temelie din piatră şi acoperit cu ţiglă în formă de solz. O bună parte din materialul recuperat a fost întrebuinţat la construirea Căminului Cultural.

            Localul era format dintr-o sală de clasă mare, antreu şi cancelarie, cu intrare din partea de S-E. Şcoala a funcţionat aici până-n anul 1955.

            Începând cu anul şcolar 1955/1956, şcoala s-a mutat în noul local construit pe terenul fostei proprietăţi a lui Alexe Dimescu, dăruită de acesta nepotului său – Gh. I. Şerban.

            Noul local de şcoală este construit tot prin contribuţia bănească a cetăţenilor din comuna Titeşti. Este orientat spre miazăzi şi are un antreu, două săli de clasă şi cancelarie.

            Şcoala funcţionează cu două posturi de învăţători şi un post de grădiniţă pentru preşcolari.

            Menţionăm că harnicii locuitori ai satului Bratoveşti şi-au construit prin mijloace proprii atât localul căminului cultural, cât şi localul în care funcţionează magazinul sătesc.

            În anul 1931, luna februarie, funcţiona ca învăţător la această şcoală – Ion Bisoi. Împotriva acestuia au fost înaintate mai multe denunţuri (reclamaţii) din partea părinţilor elevilor, din care o prezentăm pe următoarea :

 

                                                           Domnule Diriginte,

 

            Subsemnatul Simion L. Bădiţescu din satul Bratoveşti, comuna Titeşti – Argeş, vin cu respect a vă aduce la cunoştinţă că pe ziua de 28 ianuarie a.c. D-l învăţător respectiv Bisoi, mi-a scos afară din şcoală pe cei 2 copilaşi ai mei, anume: Bădiţescu S. Ion din clasa a IV-a şi Bădiţescu S. Vasile din clasa a II-a, pentru faptul că impunându-li-se să plătesc câte 20 lei de fiecare pentru câteva fire de teiu (rafie) pentru împletit şi ca om sărac şi infirm de picior, neputând să plătesc această sumă exagerată mai ales acum pe lipsa asta de bani, d-l învăţător a căutat să se răzbune în acest fel. În mai multe rânduri d-l învăţător m-a obligat de am plătit cu 5 lei o sticluţă pentru cerneală adusă de dânsul deşi copiii mei aveau sticluţe, apoi m-a obligat să plătesc 10 lei pentru o carte poştală pe care este pictată o biserică şi care în cele din urmă văzând că n-o să plătesc atât, s-a mulţumit să primească de la copilul meu şi numai 5 lei. Văzând însă că nu-i plătesc rafia aşa cum mi-a impus pentru că n-am putut, a început să-mi persecute copiii, bătându-i într-un mod sălbatic, ţinându-i toată ziua arestaţi şi nemâncaţi şi apoi în cele din urmă scoţându-i afară din şcoală.

            Deci în vederea celor arătate, vă rog cu onoare, domnule diriginte, să-mi primiţi cei doi copii ai mei, de mai sus, în şcoala dumneavoastră ce cu părintească dragoste dirijaţi, pentru că astfel aceşti nevinovaţi să nu fie lipsiţi de lumina învăţării.

                                               Cu stimă : Simion L. Bădiţescu.

            Domniei sale domnului diriginte al Şcoalei din satul Cucoiu – Com. Titeşti.

 

            Menţionăm că asemenea sesizări au făcut şi părinţii: Ion Stanciu Niţă, pentru elevele: Niţă Madalina şi Niţă Maria din clasa a III-a şi Niţă Ilinca din clasa I: Anica Petre I. Dinescu, pentru Sandu Maria, din clasa a IV-a; Ioniţă I. Priporeanu, pentru Priporeanu Ion din clasa a IV-a, Priporeanu Ilinca, din clasa a III-a şi Priporeanu Grigore, din clasa I. Toate aceste sesizări arătau aceleaşi nemulţumiri, cerând transferul la Şcoala Cucoiu.

            La cele reclamate, învăţătorul Gh. I. Popescu de la şcoala Cucoiu, cu toate amânările făcute reclamanţilor (pentru a-i potoli), este nevoit în cele din urmă să se adreseze Revizoratului Şcolar al Jud. Argeş, arătând situaţia de fapt.

 

 

            Şcoala Primară Rurală Cucoiu

            Comuna Titeşti – Judeţul Argeş

            Nr. 23 din 16 februarie 1931

 

                                   Domnului revizor şcolar al Judeţului Argeş

 

            ,,Am respectul a vă comunica, că locuitorii Ion Şt. Niţă, Simion Bădiţescu, Anica Petre I. Dinescu şi Ioniţă Priporeanu din satul Bratoveşti, pendinte tot de comuna Titeşti, au cerut permutarea copiilor lor: Bădiţescu Ion, clasa a IV-a, Niţă I. Maria, clasa a III-a, Niţă I. Ilinca, clasa I, Sandu Maria, clasa a IV-a, Priporeanu Ion, clasa a IV-a, Priporeanu Ilinca, clasa a III-a şi Priporeanu Grigore, clasa I, de la Şcoala Bratoveşti, la această şcoală din cauza unor motive de nemulţumiri ce au faţă de colegul Bisoiu de la şcoala Bratoveşti.

            Prin adresa cu nr. 22 am sfătuit atât pe părinţii copiilor, cât şi pe domnul coleg Bisoiu să aplaneze nemulţumirile şi să restabilească bunele raporturi ce trebuie să existe între şcoală şi familie, dar sfaturile date de subsemnatul n-au avut efect asupra părinţilor şi dumnealor stăruiesc în cererea de transferare a copiilor lor.

            Subsemnatul, ca să pot admite transferarea elevilor de la Şcoala Bratoveşti, la această şcoală, am trebuinţă de aprobarea dumneavoastră, conform articolului 38 din Regulamentul legii învăţământului primar.

            Vă rog respectuos să vă daţi avizul de aprobare sau respingerea permutării, după cum veţi aprecia dumneavoastră ‘’.

                                               Înv. Gh. Popescu       

 

            Revizoratul Şcolar al Judeţului Argeş răspunde următoarele :

            ,,Se înapoiază D-lui director al Şcolii Titeşti spre a ne face un raport confidenţial prin care să se arate care sunt nemulţumirile locuitorilor semnaţi aici.

            Totodată locuitorii vor face o reclamaţie către noi ,spre a putea face ancheta şi a lua măsuri de îndreptare ’’.

                                               Revizor,

                                                           (S.S.) indescifrabil.

 

            În final, învăţătorul a fost transferat la o altă şcoală din judeţ, iar copiii şi-au urmat mai departe cursurile şcolare.

            Din raportul înaintat de directorul şcolii din Comuna Titeşti – Judeţul Argeş, către Ministerul Instrucţiunii Cultelor şi Artelor, Direcţiunea Învăţământului Primar, cu ordinul nr. 103825 din 1931, aflăm multe lucruri interesante pe care le redăm aşa cum au fost scrise :

            ,,Satul Titeşti are 200 familii; satul Bratoveşti are 77 familii; satul Cucoiu are 75 familii.

            În comună sunt 352 familii, cu 1533 suflete, iar în această circumscripţie şcolară sunt 75 familii, cu 535 suflete.

            Posibilităţile de transport ale elevilor comunei, până la şcoală, sunt călătorii cu piciorul, pe drumuri care de cele mai multe ori devin impracticabile.

            Ocupaţiile principale şi mijloacele traiului sătenilor sunt muncile agricole, muncile la construcţia podurilor şi creşterea vitelor.

            În comună nu sunt oameni cu stare materială care ar putea ajuta şcoala.

            Felul îmbrăcămintei şi încălţămintei folosite de localnici şi de şcolarii din comună este: portul ţărănesc (vara este compus din cămeşi, izmene, pălărie; iarna – cămeşi, nădragi de lână, căciuli, zeghii din lână; încălţămintea, din opinci).

            Elevii îşi procură cărţile necesare astfel: Învăţătorul la începutul anului ia pe credit de la librării, din oraşul mai apropiat şi le dă pe credit şcolarilor şi când părinţii le pot plăti costul lor, se achită librarului creditor.

            Cărţile care stau la îndemâna locuitorilor sunt: în şcoală cărţile de citire ale copiilor lor, cele din biblioteca şcolară care au un înţeles potrivit gradului de pricepere, iar la biserică-Psaltirea, cărţile pentru gradul de rugăciuni şi predica sau Cazania.

            În localitate se practică de femei industria casnică: hainele pentru îmbrăcămintea caselor şi a membrilor familiei.

            S-ar putea folosi: olăria, ţigla pentru învelirea imobilelor, lucruri care s-au încercat cu elevii cursului superior şi a dat rezultate. S-ar mai putea folosi împletitul frânghiilor, rotăria, dogăria, tâmplăria-pentru care zona noastră oferă materiale prime.

            Copiii cu aptitudini ar putea fi trimişi la forme speciale pentru pomărit, albinărit, creşterea de gândaci de mătase, cu obligaţia de a se înapoia în localitate să-şi practice meseria învăţată, primind sprijin din cursul superior al şcolii primare”.

            Deci învăţătorii timpului insistau pentru înfiinţarea şi introducerea în şcoli a diferitelor meserii, lucru neînţeles de către autorităţile locale şi de cei mai înstăriţi din comună, invocându-se multe motive, iar substratul fiind cel politic.

            După multe insistenţe, au luat fiinţă asemenea şcoli care au format meseriaşi de excepţie printre care amintim: Ţarcă Dumitru (Ion) – vestitul rotar din zonă, Ion Paraschiv, zis Funierul – în împletitul frânghiilor, Rouă Costică , Băcanu Nel şi alţii – în tâmplărie etc.

            Amintim şi pe maistrul olar Ioniţă Gh. Popescu, originar din satul Cucoiu şi căsătorit în Titeşti, absolvent al Şcolii de Arte şi Meserii din Curtea de Argeş – maistru instructor la Şcoala Titeşti, dar pe o perioadă scurtă de timp, secţia de olărie fiind desfiinţată.

            Comuna Titeşti are o bibliotecă al cărei fond de carte număra, în anul 1968, peste 14500 volume, iar biblioteca şcolii din Titeşti număra peste 1500 volume.

 

                 Cursurile de alfabetizare:

            Cu toate că în şcolile din cele trei sate au funcţionat învăţători calificaţi, mulţi copii rămâneau în afara şcolii, îngroşând rândurile neştiutorilor de carte.

            S-au luat măsuri pentru a fi cuprinşi în cursurile de alfabetizare toţi neştiutorii de carte. Prezentăm în acest sens Ordinul nr. 206204/1949, din 24 noiembrie, privind alfabetizarea neştiutorilor de carte:

 

            Ministerul Învăţământului Public

            Secţia Învăţământului Elementar şi Preşcolar

                                                           Către,

                                      Secţiunile de Învăţământ şi Cultură.

                               din oraşe, judeţe şi plăşi şi şcolile elementare   

            ,,Una din condiţiile necesare pentru realizarea şi depăşirea Planului de Stat este ridicarea nivelului cultural al maselor muncitoare şi în primul rând alfabetizarea neştiutorilor de carte.

            În acest scop pentru a uşura activitatea cadrelor didactice şi a persoanelor înrolate în acţiunea de alfabetizare, Ministerul a tipărit şi a editat manualele necesare.

            Pentru anul al II-lea alfabetizare vor apărea două manuale. La 1 decembrie a.c. va apare primul manual, care va cuprinde limba română şi aritmetica. La 25 decembrie a.c. va apare al II-lea manual, care va cuprinde: Istoria Patriei, Geografia, Ştiinţele Naturii şi Deprinderi pentru ocrotirea sănătăţii.

            Rolul manualelor în instruirea neştiutorilor de carte este foarte important. Ele cuprind materia care trebuie însuşită de elevii neştiutori de carte şi în desfăşurarea muncii de alfabetizare ele sunt şi un preţios ajutor învăţătorului.

            La sate: Etapa I – 1 decembrie – 25 decembrie; 11 şedinţe X 2 ore = 22 ore ; 7 ore – citire, 4 jumătăţi – gramatică, 4 jumătăţi – compunere, 11 ore – matematică.

            Etapa a II-a: 3 ianuarie – 15 martie. În acest interval se vor preda 62 ore.

            Prin aceste cursuri au fost şcolarizaţi la cele trei şcoli un număr de peste 250 cursanţi, obţinând calificative de trecere toţi cei înscrişi la ambele cicluri.

            Ciclul I şi ciclul al II-lea echivala cu patru clase primare.

            Cursurile de alfabetizare s-au încheiat în anul 1954.

            După declaraţiile celor care au dus greul acestei acţiuni, am aflat că la absolvirea cursurilor de alfabetizare, majoritate au învăţat să-şi iscălească numele, restul rămânând tot neştiutori de carte, numai că acum aveau diplome.

 

 Sursa: Vlădescu, Florea – Monografia comunei Titești, Rm. Vâlcea, Editura CONPHYS, 2003, p. 349-380.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *