Categories
99

Vâlcea – Satele: Titești, Bratovești și Cucoiu – condiții naturale

           Referitor la provenienţa denumirilor celor trei sate rămâne valabilă pe mai departe prezumţia păstrată prin tradiţie – că s-ar datora celor trei fraţi : Titu, Bratu şi Cucu.

         De la Titu, care ar fi rămas în satul de reşedinţă al fostei comune, ar proveni numele de Titeşti, de la Bratu – Bratoveşti, sat situat la 1 – 2 km spre apus de Titeşti, iar de la Cucu, al treilea frate (se zice că era mai răutăcios), ar fi numele satului Cucoiu, situat tot la 1-2 km spre sud de satul de reşedinţă, unde se instalează Cucu, singur ca un cuc.

         În satul Cucoiu a existat neamul lui Cucu. Pe vechile sigilii ale satului Bratoveşti, se scria Bratovoeşti care ar însemna ,,frate în luptă sau frate de luptă’’ (бpamь=frate).

         În sprijinul acestei afirmaţii vine adevărul istoric al înmulţirii satelor prin aşa numitul fenomen ,,de roire’’. Fenomenul este foarte vechi, având un caracter popular şi s-a desfăşurat fie organizat, fie spontan : organizat – atunci când la însurătoarea unui fiu sau chiar cu alt prilej, cneazul îl trimitea într-un loc din propriul hotar împreună cu câţiva tovarăşi pentru a întemeia un nou sat ; spontan, când prin înmulţirea populaţiei satului, o parte se desprindea din ,,vatră ’’, întemeind o nouă aşezare, păstrându-se în multe cazuri legăturile de rudenie sau de diferite drepturi, cum ar fi folosirea în comun a pădurii, păşunii, etc.

         Acest fenomen de ,,roire’’ desfăşurându-se fie organizat, fie spontan, constatăm că în aceste trei sate găsim în general neamuri unite prin legături de rudenie, rareori de alt neam, care au folosit de când se ştiu atât ,,delniţele’’, cât şi restul proprietăţilor din ,,obşti’’ în devălmăşie (comun).

         Prin tradiţie, titeştenii sunt urmaşii lui Titu, bratoveştenii lui Bratu, iar cucoienii ai lui Cucu, cei trei fraţi (m,pag.38).

         Asemănarea lor prin port, dialect şi obiceiuri atestă că se trag din acelaşi neam că au făcut parte din aceeaşi unitate politico-administrativă cu denumirea de Titeşti,

Exceptând pentru puţin timp satul Bratoveşti, care o perioadă a făcut parte din mica unitate administrativ-teritorială cu denumirea ,,Clocoticenii de Sus’’sau, în alt timp, Brateveeşci.

            Afirmaţia pe care am găsit-o consemnată în Registrul Monografic al comunei Titeşti, din anul 1938 şi reluată în anul 1967, o socotim neverosimilă, în sensul că denumirea satului Titeşti ar proveni de la numele împăratului roman Titus. Acest împărat, pe numele adevărat de Titus Flavius Vespasianus, a fost împărat roman între anii 79-81 d.Ch., din dinastia Flavia. Este fiul lui Vespasian. În timpul domniei tatălui său a fost comandant al armatelor din Iudeea. A înfrânt răscoala iudeilor din anul 70 d.Ch. şi a distrus Ierusalimul (m,pag.1327).

         Deci el n-a avut nimic comun cu Dacia şi mai ales cu un sat sărăcăcios de munte, cum este al nostru.

         Denumirea de Titeşti, deocamdată rămasă neconfirmată documentar, ar proveni de la numele unui comandant roman – Titus, aflat aici cu ocazia construirii castrului. Din următorul paragraf se desprinde numele unui comandant roman cu numele de Titus :

,,…amintim pe Titus Flavius Constans – procuratorul Daciei Inferioare, din al cărui ordin, în anii 137-138 d.Ch., a fost refăcut castrul roman de la Arutela, din Poiana Bivolarilor.

Castrul Arutela face parte, ca şi castrul Titeşti, din Limens Alutanus, construcţii care au început în vremea lui Traian şi au fost continuate până sub Antonius Pius. Adevăratul lor părinte a fost Hadrian (15,pag.51).

         O caracteristică a aşezărilor din aceste sate este că fac parte dintre cele care cresc animale pe păşuni de munte, având şi unele ocupaţii anexe ca : pomicultura, viticultura şi cultura altor plante.

         Din punct de vedere al mărimii, fac parte din categoria satelor cu o populaţie cuprinsă între 500-1500 de locuitori, vetrele lor înşirându-se fie în lungul văilor, fie al drumurilor mai importante, poziţie numită ,,la schelă’’, adică la drumul ce ducea la Dunăre, la schelele portuare, drum din care se ramifică unele uliţi cu o configuraţie pe alocuri compactă.

         Locuinţele sunt construite, în majoritate, din material lemnos, cu acoperişuri înalte, ţuguiate, pentru a nu fi dărâmate de cantităţile mari de zăpadă care cad aici, la munte (referindu-ne mai mult la acoperişurile construite din şindrilă).

         Cele trei sate : Titeşti, Bratoveşti şi Cucoiu sunt aşezate în centrul zonei depresionale a Loviştei, între hotarele comunelor Boişoara, Racoviţa şi a fostei comune Perişani, mai exact având următoarele vecinătăţi : la est sunt mărginite de masivul împădurit Cordoaia ce aparţine satului Spinu din comuna Perişani ; la nord – satele Bumbuieşti şi Boişoara din comuna Boişoara ; la vest – cu comuna Racoviţa, satul Clocoticiu ; la sud cu satele : Băiaşu, Spinu şi Podeni, aparţinătoare comunei Perişani, despărţite de acestea prin masivul împădurit al Cordoaiei, Dealul Scăuielului şi Muchia Ţiglelor.

 

Sursa: Vlădescu, Florea – Monografia comunei Titești, Rm. Vâlcea, Editura CONPHYS, 2003, p. 36-39.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *