Categorii

Vâlcea – Podoabe ale munţilor

July 3, 2024 by

Istorie Locala

99

 

Carpaţii româneşti nu se pot mândri cu prea multe lacuri aIpine. Geneza celor mai multe dintre ele stă în strânsă corelaţie cu existenţa foştilor gheţari, care au acoperit cu mii de ani în urmă văile şi căldările cele mai vaste ale Carpaţilor, lăsând în urmă numeroase mărturii săpate în piatră, printre care şi lăcaşurile unde s-au adăugat mai apoi lacurile de munte. Acolo unde gheţarii alpini s-au putut deplasa nestingheriţi, întâlnim astăzi lacurile de munte cele mai numeroase, cele mai adânci, dar şi cele mai frumoase, care ocupă punctele cele mai înalte puncte de pe creasta Carpaţilor. În fruntea celor mai frumoase asemenea podoabe ale peisajului carpatic se află fară îndoială marele iezer al Bucurei, din Munţii Retezatului – o mică „mare aIpină” de aproape 11 hectare. Lacul acesta este principalul element de atracţie al masivului, armonizându-se perfect cu ansamblul peisajului alpin, în mijlocul căruia oglinda sa strălucitoare apare înconjurată de alte 14 lacuri înfrăţite.

De asemenea, trebuie semnalate şi alte două mari tăuri din masivul Retezat, care beneficiază de un pitoresc neîntrecut: Zănoaga Mare şi Tăul Negru. Retezatul, împărăţia lacurilor alpine din Carpaţi, ne înfaţişază şi alte exemplare de tăuri şi iezere a căror strălucitoare frumuseţe înscrie una dintre caracteristicile esenţiale ale peisajului lor alpin; sunt lacurile: Slăveiu, Galeş, Taul Mare al Custurii, Tăul Ţapului, laul Porţii, alese din zecile de exemple de acest fel. Munţii Făgăraşului, cu interminabila lor suită de văi adânci şi căldări glaciare de pe ambele versante, unde apar la fiecare pas mărturiile trecerii gheţarilor, oferă nenumărate prilejuri de întâlnire cu cele mai cunoscute lacuri de munte din ţara noastră, dintre care nu pot lipsi Bâlea şi Podragu.

În căldările înalte ale Făgăraşului se ascund şi alte iezere, care întâmpină drumeţii cu sclipirile încântătoare ale oglinzilor lor, cu reflexe uneori metalice. Ar fi un sacrilegiu dacă nu am enu­mera printre acestea Lacul Capra – cu oglinda sa veselă scânteind în lumina dimineţii, Lacul Urlea – cu ovalul său întotdeauna întu­necat, întors cu spatele către soare, de minunatul Călţun, ascuns în preajma Negoiului, printre uriaşii de piatră, de marele iezer alpin Galbena, din căldările de miazăzi ale Moldoveanului, tro­nând măreţ în mijlocul unei salbe de nouă locuri, de iezerele de mare altitudine Giurgiului şi Avrigului, pe ale căror feţe strălu­citoare stăruiesc până târziu în vară sloiurile de gheaţă. Munţii Parâng îşi ascund iezerele alpine în căldările înalte, pustii şi pie­troase de pe versantul de miazănoapte, la izvoarele a două mari râuri de munte din Carpaţii noştri: Jiul şi Lotrul. Cel mai întins iezer din acest masiv este Lacul Câlcescu, care este cel mai cunoscut, pentru că oglinda sa ovală, adesea înfiorată de vânturi tari, care cad de pe creastă, se iveşte chiar în marginea celei mai bătute poteci turistice, care străbate întregul masiv, coborând către locurile de basm de la Obârşia Lotrului. De asemenea, într­una dintre cele mai sălbatice căldări de sub creasta stâncoasă a Parângului apare oglinda Lacului Roşiile, podoabă de o rară frumuseţe printre lacurile de munte din România. Ascuns pe fundul unui crater vulcanic, de formă circulară, larg de aproape un kilometru în diametru şi adânc de peste două sute de metri, Lacul Sf. Ana se adăposteşte de mii de ani între pereţii înalţi ai fostului vulcan Puciosul, de lângă Tuşnad, îmbrăcat în haina moho­râtă a pădurilor de molizi; el este obiectul interesului vizitatorilor veniţi să se odihnească în staţiunile de pe cursul superior al Oltului.

Se cunosc împrejurările în care a luat naştere fermecătorul lac de munte a cărui prezenţă împodobeşte, împreună cu Cheile Bicazului şi „marea” de la Izvorul Muntelui, regiunea cu o atât de bogată comoară de obiective turistice care aparţin Ceahlăului şi încâlciţilor munţi ai Harghitei. Este vorba despre Lacul Roşu, care este emblema unei zone turistice din ţara noastră. 0 altă „mare alpină”, în miniatură, care îşi adăposteşte întinsele şi liniştitele sale ape la piciorul măreţului dom calcaros al Suhardului, oferă prilej de încântătoare clipe de răgaz oaspeţilor veniţi să-l privească şi să-l păstreze printre amintirile de preţ.

IOANA ANGHEL

 

 

România Turistică, Anul I, Nr. 10/110 din 24 decembrie 1999, p.3

 

 

 

 

Written By

Istorie Locala

Istorie Locala

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Judete