Categories
63

Vâlcea – Obștea Moșnenilor din Cucoiu

         Moşnenii sau moştenii acestui sat s-au ocupat, aşa cum am arătat când am prezentat celelalte obştii din satele cu care au format comuna Titeşti, de fixarea şi apărarea hotarelor obştii.

         Prezentăm Ocolniţa din 1856, prin care se stabileşte hotarul cu Obştea de Moşneni Spinu – Podeni:

 

                                                               Ocolniţa

                             Văzută de Tribunalul Argeş în anul 1862, februarie, 3

                                                                                           Prezident,

                                                                                                   M. Cioran

         Să se ştie că am umblat cu Ceauşul Cârstea Martin de am căutat ocolniţa hotarului cea bătrână şi am găsit-o la Murgeşti, la jupâneasa Stanca şi a scosu ocolniţa din sârbie, pe românie, de către Perişani pă Pârău lui Ciumagu în susu este hotarul şi de către Mlăceni, la Păru lui Oprişu Ciocâlteanu, în susu Muchia Dialului, în vârfu Pleşu, de către Mlăceni, în pădure în şesu Frumosu la Bolovanu cel Mare şi în Vârfu Plaiului pe unde păzescu Spinenii, la Posadă, de către Titeşti pe Muchia Sâli, unde dă în Valea Barbului, iar despre Titeşti, spre Râpa Brăduleţului, hotarul pă marginea pădurii…

De către Hotaru Cucoiu – la Fântâna Rece din Dosu şi de către Clocoticeni la Fântâna Stogului şi de către Băiaşu, pă pârâu în josu pă marginea Pădurii la locu Goi, pă pârâu în josu unde se împreună Valea Spinului, cu a Perişanilor, acolo este hotarul şi au cumpărat Oprea o parte, un vadu’ de moară, de loc Băeaşu în aspri gata…şi pentru credinţă ne-am pusu degetele ca să se crează”.

                         Eu (S.S.) Vladu Paharnicu

                         Eu (S.S.) Vladu sin Vladu

                                                     Leatul 7153 (1645).

         Anul 1848, iunie, 26, s-a arătat lor hotărnicia, moşnenilor Clocoticenii de Sus (Bratoveşti). Inginer Hotarnic

                                     (S.S.) Toma Rădulescu.

 

         În cadrul obştii au existat şi ocupări (coprinderi) din trupul păşunii, făcute prin abuz de unii moşneni, din care cauză suprafaţa păşunabilă a obştii s-a micşorat. Membrii obştii, împotriva acestora luau măsuri de deschiderea acestor suprafeţe, generând adesea pricini care se sfârşeau în faţa organelor statului. Prezentăm un asemenea act, încheiat în anul 1903.

 

                                                            Proces – Verbal

                                     Anul 1903, luna iunie, zile cincisprezece-

         Noi Gheorghe N. Popa ajutorul de primar al Com. Titeşti – Plaiul Loviştei – Jud. Argeş.

         Primindu-se reclamaţia înscrisă din partea dumnealor Spiridon Boişoreanu şi alţi 25 locuitori din cătunul Cucoi, din registrul al-II-lea 840, că Ion Popescu, Grigore Sandu şi alţii le-au îngrădit mai mult teren din izlazu lui lăsat în ‚,devalma” şi e cu toţi locuitorii Cucoi şi transportându-ne la localitatea unde Niculae Grigore Sandu şi George Dumitru Catana toţi din acelaşi cătun, această comună au îngrădit un teren ca de două zile de arătură. Am găsit prezenţi şi pârâţii.

         Luând cazul în cercetare pârâţii Niculae Grigore Albuşel şi George Catana în unire ne-au declarat că acel loc l-au îngrădit că s-au înţeles cu alţii, nu ne-au spus cu cine, că în adevăr locul nu este proprietatea lor că l-au arat şi plantat cu pruni, punând porumbi. Pe acestor declaraţii consemnate în deosebi procesul verbal relaţiuni la această cercetare noi am dat termen ca în trei zile aceştia să-mi ridice gardul de pe proprietatea obştii reclamate în acel moment ca locuitorii să fie obligaţi de noi şi pe când ne transportam la altă direcţie de localitate spre a face cercetarea la celelalte, locuitorii au intervenit şi au început să dea jos gardul format de pârâţi, de mărăcini, nu se ştie cum pe când mai mulţi locuitori dau josu gardu se aduceau vitele obştii spre locul în discuţie cu scopul ca semănăturile făcute fără drept de către pârâţi, să fie distruse.

         Deodată ne pomenim cu George Dumitru Catana şi Nicolae Grigorie Sandu cu pari în mână au venit, lovind în general vitele spre a le înapoia. Locuitorii ocupaţi cu dărâmarea gardului, văzând că vitele se trimit înapoi, au venit şi dânşii şi au ţinut calea spre a le duce pe locul semănat cu porumbi, de aici revoltă. Individul Ion David Pătru, cu un ciomag care l-a ascuns a lovit chiar în faţa noastră pe locuitorul Petre Ion Eftene lovitură care observându-se la urmă s-a văzut aplicată în cap în partea dreaptă având o lungime crăpată pielea de 4-5 cm şi plin de sânge. Apoi George Dumitru Catana tot cu un par a sărit înaintea vitelor şi Toma Eftene sărind şi el a nu lăsa pe acesta a înapoia vitele care le loveau fără milă. Atunci George Dumitru Catana a lovit tot în faţa noastră şi care observându-se, s-a văzut lovit la braţul drept sus, la muşchi, constatându-se în lungime de 6-8 cm şi lăţimea de 4-5 cm, vânătă roşie. Femeile Voicu Tantana şi Florea Meilă Şerban asemenea în faţa noastră, pe când locuitorii se ocupau cu facerea proprietăţii lor au lovit cu pari pe George N. Boişoreanu în frunte şi în spinare şi pe mâna dreaptă”.

                           Primar,                                             Notar,

                 George N. Popa                                   G. Stoicescu

                                               Asistenţi: Toader Mitu,

                                                               Ion M. Călinoiu.

           

După apariţia Codului Silvic, activitatea obştii se conducea după aşezământul legalizat la Judecătoria Rurală Şuici – Jud. Argeş.

         În conformitate cu acest aşezământ, obştea îşi desfăşura lucrările adunării generale ordinare în prezenţa unui judecător. Prezentăm conţinutul unui proces-verbal încheiat cu această ocazie:

                                          

                                                           Proces – Verbal

                                                         – 1921, iulie, 20 –

          „Noi Ioan Şt. Rădulescu judecător al Ocolului Rural Şuici – Jud. Argeş, însoţit fiind şi de Dl. D. C. Ionescu grefierul judecătoriei, având în vedere că pentru astăzi este convocată adunarea generală a moşnenilor Obştei Cocoiu din Comuna Titeşti spre a se executa chestiunile prevăzute în publicaţiunea făcută de Preşedintele Obştei respective cu No. din 14 iunie 1921 aflată în dosar.

         Astăzi 20 iulie ne-am transportat în localitate Comuna Titeşti, în localul comunei respective, unde făcând apelul nominal al moşnenilor trecuţi în tabela care formează titlul de proprietate al fiecărui aflată în dosar, s-a constatat că au răspuns moşnenii prevăzuţi în alăturatul tablou cu drepturile arătate în dreptul fiecărui şi ataşat la dosar.

         Având în vedere că adunarea generală de azi întruneşte numărul şi drepturile în conformitate cu disp. Art. 41 şi 42 din Codul Silvic şi procedura fiind completă se ia în discuţie punctele prevăzute în ordinea de zi şi se hotărăşte după cum urmează:

1) Adunarea generală a Obştii în unanimitate, aprobă gestiunea întreprinsă de mandatari pe timpul de la 19 martie 1915 şi până la 19 martie 1920 şi altele provizorii urmate până la fine, nerezultând nici un beneficiu.

2) Se aleg alţi mandatari care vor forma Consiliul de Administraţie pe o perioadă de trei ani şi anume: Spiridon Boişoreanu, Ion Şt. Niţă, Mihail Călinoiu, Toma Eftenie şi Ioniţă Dinescu toţi din Comuna Titeşti, cărora li se acordă ca drept remuneraţie, a introduce în izlaz fiecare câte 2 vite mari pe an.

3) Se hotărăşte ca dreptul de a introduce vite la păşunat să se facă în raport cu drepturile prevăzute pentru fiecare în tabela definitivă.

Nimeni nu-şi va introduce vitele în izlazul obştii înainte de completarea dramurilor necesare.

4) În luna martie a fiecărui an se vor face preşedintelui Obştii declaraţiuni înscrise de numărul vitelor fiecărui moşnean şi de numărul dramurilor libere şi de prisos, făcându-se totodată o porţiune de teren pentru păşunatul vitelor ce vor rămâne în sat până la ducerea lor la munte.

         Această porţiune se va determina prin semne pe teren de către Consiliul de Administraţie stabilindu-se ca numărul maxim de vite mari ce se vor introduce în izlaz să fie de 252; la caz de necompletare se vor introduce şi vite mici în proporţie de 5 vite mici socotite una mare.

         Această cifră, ducerea vitelor la munte.

a) Preţul de păşunat al vitelor sătenilor fără drept în obşte se fixează la zece lei de vită mare şi doi lei vită mică, în general scutindu-se de plată sugătoarele.

b) Se opreşte cu desăvârşire tăierea lemnelor verzi din pădurea obştii, lăsându-se pentru folosinţa moşnenilor trupinile şi lemnele uscate; aceasta în proporţie de un car de lemne pentru 5 dramuri şi numai după permisiunea consiliului de administraţie în care se va libera moştenitorilor cuvenita autorizaţie.

         Contravenienţii dispoziţiunilor de mai sus, se vor pedepsi conform legii silvice.

         Numirea de pădurari intră în atribuţiunile Consiliului de Administraţie;se scoate din ordinea de zi.

5) Relativ la cotropirile terenurilor obştii şi uzurpării drepturilor,adunarea hotărăşte de a se lăsa Consiliului de Administraţie latitudinea de a proceda conform dreptului comun interzicându-se cu desăvârşire pe viitor exercitarea actelor de proprietate individuală.

         Cheltuielile ocazionate vor fi suportate de fiecare obştean în proporţie-n drepturile fiecăruia.

         Chestiunile puse la ordinea zilei fiind rezolvate astfel, şedinţa s-a declarat închisă.

         Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal semnat de noi şi mandatari.

                                   Judecător,                                         Mandatari,

                         (S.S.) indescifrabil                             (S.S.) indescifrabil.

 

         Au fost şi cazuri când hotărârile luate în adunările generale ale obştii au fost contestate, pe drept sau pe nedrept. Prezentăm o asemenea contestaţie care scoate în relief grija membrilor acţionari din obşte, faţă de avutul lor:

 

                                                            Domnule Judecător,

         Subsemnatul G. I. Popescu, în calitate de moşnean, în Obştea Cucoiu, pendinte de Comuna Titeşti, Judeţul Argeş, am contestat hotărârea adunării generale a acestei obştii, ţinută a doua oară în ziua de 26 aprilie 1931 şi anume punctele: 2, 3, 5 şi 6, pentru următoarele motive:

     Punctul 2: Proprietatea acestei obştii în întindere ca 800 pogoane situate în jurul satului este formată dintr-un loc cu pădure ca: 300 pogoane şi 500 pogoane izlaz. Izlazul prezintă cel mai mare interes pentru sat, căci înlesneşte posibilitatea de a ţine în apropierea satului vite de lapte. Din acest izlaz a fost cotropit ca 200 pogoane de către foştii mandatari şi de către alţi moşneni îngăduiţi de foştii mandatari în schimbul unor foloase materiale, transformându-l în locuri de cultură. În chipul acesta s-a redus întinderea izlazului la aproape jumătate, rămânând pentru izlaz numai râpile şi pâraiele care n-au plăcut cotropitorilor să le închidă.

         Prin hotărârea adunării generale s-a dispus ca cotropirile din izlaz făcute mai întâiu să rămână pe seama cotropitorilor să le folosească mai departe, iar cotropirile făcute mai în urmă să se lase libere, alte cotropiri să nu se mai îngăduie.

             Nu este dreaptă această măsură. Regula trebuie să fie aceeaşi pentru toţi. Cred că primii cotropitori au o mai mare vină decât cei din urmă, dacă se tolerează împrejmuirile şi cotropirile unora nu pot fi împiedecaţi de la aceasta moşnenii care n-au făcut cotropiri.

             Îngrădirea cotropirilor este nedreaptă, căci cotropitorii nu voiesc să ţină seama de ele şi pretind în folosinţă imobilul (întreaga cotă a drepturilor din tabelă, în restul rămas necotropit).

             Cred că ar fi drept ca, cota drepturilor din tabelă a cotropitorilor să fie redusă în proporţia cotropirilor făcute în izlaz dacă nu liberează cotropirile făcute.

       Punctul 5: Adunarea n-a ţinut seama de cotropirile făcute în izlaz şi au hotărât tot vechea cotă de drepturi pentru păşunatul feluritelor vite. Întinderea izlazului fiind redusă prin cotropiri nu mai poate suporta la păşune acelaşi număr de vite pe care-l suporta când era necotropit. Acum, vitele nu găsesc hrană suficientă, rasa lor degenerează şi nu putem dobândi de la ele foloasele aşteptate. Împuţinându-se întinderea ei zilnic, prin cotropiri, prin mărirea cotei de drepturi hotărâtă la felul şi capul de vită.

       Punctul 3: Această obşte n-are surse de venituri, dar cheltuieli i se cer. Adunarea generală a moşnenilor din 18 iunie 1929 cu o majoritate de 403 ½ dramuri din 1259 dramuri câte sunt în tabela de drepturi a obştii a hotărât sursele de venituri obşteşti, dar moşnenii instigaţi de foştii mandatari n-au voit să le respecte.

             Adunarea generală din 26 aprilie 1931, pe care am contestat-o cu o majoritate de 315 dramuri din 1259 dramuri câte sunt în tabelă le-a suprimat pe unele şi a redus pe altele. Adunarea din 26 aprilie 1931, compusă numai din foştii mandatari şi din cotropitorii izlazului, au susţinut suprimarea şi reducerea veniturilor obştii, în scopul de a suprima veniturile obştii, din această cauză să se zădărnicească susţinerea în judecătorie a proceselor pornite contra cotropitorilor şi de a pune obştea în imposibilitatea de a mai supune judecăţii pe cotropitorii neacţionaţi în judecată până acum.

       Punctul 6: Obştea posedă în jurul satului o pădure în mărime ca 300 pogoane,situată pe coaste înclinate. Curăţarea acestei păduri prezintă un îndoit interes: a) Ea menţine existenţa unor izvoare ce formează singurul pârâu din a cărui apă se împacă toate trebuinţele satului; b) Tot ea ţine pământul înclinat a nu se surpa, a forma viroage şi a acoperi cu pietrişul lor locurile de cultură situate la poalele pădurii.

             Pentru paza şi păstrarea pădurii s-a propus numirea unui pădurar cu răspundere şi cu dreptul de a constata delictele. Adunarea a respins numirea unui pădurar, împinsă de instinctul de a face tăieri în mod clandestin fără teamă de supraveghere şi pedeapsă.

             În baza acestor motive cer să se anuleze hotărârea contestată.

                           Gh. Popescu, din Com. Titeşti.

 

 

La 15 noiembrie 1957, conform indicaţiilor date de organele de partid şi de stat, se dizolvă Consiliile de Administraţie ale vechilor obştii, înlocuindu-se cu aşa-zisa formă nouă – Întovărăşirea.

         „Întovărăşirea 30 Decembrie” din satul Titeşti a luat fiinţă cu un număr de 168 de familii, înscrise pe bază de cerere, cu următoarele suprafeţe:

30 ha-teren arabil, 73 ha- pomi fructiferi, 79 ha-fâneţe şi 558-ha păşune.

         Între anii 1958-1964, lucrările se fac în comun, privind cultura cartofului şi a nutreţului, în perimetrul format în punctul „Plăişor” şi „Dosul Dealului”.

             Întovărăşirea are ca proprietate comună:

                     două perechi de boi;

                     două sute de oi;

                     trei sute douăzeci de oi care erau proprietatea membrilor întovărăşiţi, înscrişi în întovărăşire.

La 7 noiembrie 1964, în urma indicaţiilor organelor raionale de partid, s-au predat oile fondului de bază, în număr de 211, la C.A.P.-ul Păuşeşti, deoarece din controalele efectuate au fost atacate fondurile de la Legea Nr. 8.

             Au fost două variante:

  1. 1)Oile să fie predate unui C.A.P.
  2. 2)Oile să fie predate membrilor întovărăşiţi, dar să se mărească suprafaţa de fâneţe, pentru asigurarea bazei furajere.

            Adunarea generală aprobă prima variantă. Plata oilor s-a făcut la preţ oficial prin cântărire.

             În luna mai 1964, întovărăşirii îi revine obligaţia de a prelua toate atelajele din Topolog (cai, boi), fiind direct răspunzători de extragerea masei lemnoase din pădure, la staţia de funicular.

             Plata cărăuşilor, cât şi furajele animalelor se făceau din fondurile întovărăşirii, încasate la metru cub de masă lemnoasă predată la rampă.

             Întovărăşirea Titeşti nu s-a înregistrat cu pierderi,spre deosebire de alte întovărăşiri ca : Voineasa, Malaia, Muiereasca, Perişani, Brezoi, unde s-au constatat mari pierderi, unele chiar rămânând datoare.

             În anul 1965 s-a renunţat definitiv la exploatarea masei lemnoase, această sarcină revenindu-le întreprinderilor forestiere.

             Între anii 1960-1963, se face plantaţia masivă de pomi din Dosul Dealului.

             Au fost ridicaţi un număr de 19628 pomi, în valoare de 102628 lei, de la pepiniera Căzăneşti – Vâlcea şi anume: pruni-13184 bucăţi, meri-5444 bucăţi şi cireşi-400 bucăţi.

             Lucrările de întreţinere au durat până în anul 1970, constituind o serie de cheltuieli ca: pichetat, paza plantaţiei, tutori, plasă şi sârmă pentru învelit, văruiri, tăieri, pentru formarea coroanei, cheltuieli ce s-au raportat la 6,40 lei de fiecare bucată, întreţinerea.

             Din fondurile întovărăşirii, pe păşunile din Înţărcători şi munte s-au construit stâni model:

Anul 1958, în păşunea Pleş, care a fost renovată în anul 1985.

Anul 1965, în imobilul Titescu, a cărei valoare a fost de 14387 lei.

Anul 1966, în imobilul Mâzgavu, a cărei valoare a fost de 14887 lei.

Anul 1966, în imobilul Valea Scării, în valoare de 14903 lei.

            S-a construit stână în imobilul „Marginea”, pentru crescătorii de oi din satul Cucoiu, păşune care a trecut în proprietatea Sfatului Popular.

             S-au construit şi adăposturi pentru oile sterpe (bordeie), în imobilele: Titescu, Mâzgavu şi Scara.

             În anul 1958 s-a construit un saivan în punctul „Plăişor”, în valoare de 14131 lei. Materialul de construcţie a provenit din demolarea celor două pătule (construite în anul 1938), la şcoala veche.

             Saivanul din punctul „Plăişor” a fost demolat în anul 1966, când din materialul lui s-a confecţionat o scenă în Dealul Târgului.

             Tot din materialul celor două pătule amintite s-a mai construit o magazie şi un şopron pentru motorul de tăiat lemne, lângă locuinţa lui Gh. Duduianu, în locul fostei povărni (pt. fabricat rachiul), proprietatea lui Ioniţă Călinoiu.

             În anul 1984, această magazie servea ca pichet pentru adăpostirea pompei manuale şi a celorlalte materiale pentru stingerea incendiilor. Apoi, din ceea ce a mai rămas din materialul din această magazie, s-a întrebuinţat la baia pentru ovine, din punctul Tărure – Gh. al Lenii.

               În anul 1963, s-a construit alt saivan pentru ovine, în punctul Tărure care a costat 34451 lei. Materialul a fost obţinut din demolarea staţiei de funicular, din apropiere.

               Pe parcurs, nemaifiind întrebuinţat, materialul a fost sustras în cea mai mare parte. În anul 1991, Consiliul de Administraţie al obştii reînfiinţate l-a vândut la licitaţie.

              Comitetul Întovărăşirii a executat şi porţi de târluire în număr de 275 şi 6 adăposturi pentru ciobani, în valoare de 5226 lei.

               Au fost executate şi lucrări de curăţire a păşunii din vatra satului, în anii 1960, 1962, 1966, 1968, 1969, 1971, 1974, 1976, 1981, 1982, 1985, 1986, în valoare de 1345000 lei, fonduri depuse de întovărăşire la Banca Agricolă.

               În anul 1967, întovărăşirea a investit suma de 48215 lei pentru construcţia localului de brutărie.Contribuţia cetăţenilor la construcţia acestui local este în sumă de 16120 lei, în afară de muncile manuale şi mâncarea dată meşterilor. Ulterior acest local a fost amenajat pentru funcţionarea „Daracului de lână”.

               În anul 1966, la 30 ianuarie, se face unificarea întovărăşirilor: Titeşti, Cucoiu şi Bratoveşti, cu denumirea de „Întovărăşirea 24 Ianuarie Titeşti”. În urma unificării, întovărăşirea a aderat la Uniunea Cooperativelor de Producţie, cu următoarele bunuri: 918 ha – păşune, 137 ha- fâneţe (unde se include şi suprafaţa cu pomi), 56 ha – teren arabil.

               Din data de 3 iunie 1980, Întovărăşirea Titeşti s-a transformat în ,, Asociaţia Crescătorilor de animale Titeşti” (zoopomicolă), care a funcţionat după un nou statut.

               În anul 1991, au fost reînfiinţate obştile de moşneni, pe baza actelor depuse la Judecătoria Brezoi şi la Rm. Vâlcea, care au acordat personalitate juridică acestora, în baza Legii 18/1991, completată de Legea 1/2000.

 

 

 Sursa: Vlădescu, Florea – Monografia comunei Titești, Rm. Vâlcea, Editura CONPHYS, 2003, p. 289-300.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *