„Sângeroasa rezistenţă a ţăranilor români împotriva exploatării clericale. Momentul crucial în care «sclavii Bisericii» au dat foc Mănăstirii Bistriţa”

„Lăsaţi fără pământ, ţăranii (vâlceni – n.n.) au depus eforturi considerabile timp de secole pentru a supravieţuit abuzurilor Bisericii şi a avea ce pune pe masă. Transformaţi rând pe rând în rumâni, obligaţi să plătească dijmă şi să muncească pământul mănăstirilor, ţăranii au sfârşit prin a se răzbuna pe egumeni, dând foc unui sfânt lăcaş. Cele mai multe mărturii despre lupta de rezistenţă a ţăranilor împotriva exploatării clericale datează din secolul al XVIII-lea, când clăcaşii s-au împotrivit cu toate mijloacele să plătească dijma ori să muncească pământul mânăstirilor din Vâlcea. Printre cei care au organizat majoritatea răzmeriţelor împotriva reprezentanţilor Bisericii s-au numărat ţăranii din Costeşti, localitate în care se ridicaseră până la începutul secolului al XVIII-lea două mânăstiri: Bistriţa şi Arnota”.

integral la: http://adevarul.ro/locale/ramnicu-valcea/sangeroasa-rezistenta-taranilor-romani-exploatarii-clericale-momentul-crucial-sclavii-bisericii-dat-foc-manastirii-bistrita-1_560bfd3cf5eaafab2c2bba1d/index.html