Categorii

Râmnicul Vâlcea în timpul Primului Război Mondial

July 3, 2024 by

istorievalocalasm

La începutul anului 1916, în localul Şcolii de Meserii din Râmnicu-Vâlcea, au fost organizate ateliere ale armatei, destinate servirii unităţilor concentrate la graniţă şi s-a iniţiat o acţiune de rechiziţionare a cantităţilor de sârmă ghimpată existente în judeţ, necesare pentru întărirea punctelor fortificate din munţi. În oraşul reşedinţă de judeţ, vestea despre intrarea României în război, a provocat stări de bucurie, dar şi de îngrijorare. Iată cum descrie atmosfera unul dintre combatanţi, profesorul şi avocatul râmnicean Nicu Angelescu: „Sosise în sfârşit clipa pe care o aşteptam de atâta amar de vreme. Nu mă puteam dumiri, însă, de ce nu e toată lumea mulţumită şi de ce a intrat, parcă dintr-o dată, spaima în sufletul fiecăruia (. . .) pretutindeni în jur, vedeam numai feţe îngrijorate”11. Victorioase la început, trupele române au fost copleşite de cele, mult mai numeroase, ale inamicului, care va invada circa două treimi din ţară. În ziua de 12-25 noiembrie, Râmnicu-Vâlcea a fost ocupat de trupele invadatoare. În vederea „administrării” Vâlcii, în realitate – a stoarcerii de bogăţii a solului şi subsolului vâlcean, teritoriul judeţului a fost împărţit în două jumătăţi: partea de nord (cu sediul în reşedinţa de judeţ) era controlată de Comandatura de etapă 270 germană12,  care apoi a organizat o jefuire sistematică a zonei, de bogăţiile ei – vite, lactate, fructe proaspete (sau de pădure) şi mai ales uscate sau conservate ori transformate în marmeladă şi dulceţuri; plante tehnice şi medicinale, cherestea etc., pentru a fi trimise în Germania sau date spre folosinţă trupelor germane13. Desigur, populaţia oraşului s-a opus exploatării, prin diferite metode, una dintre acestea fiind trenarea îndeplinirii unor ordine; astfel, în 1918, Consiliul Comunal din Râmnicu-Vâlcea a tărăgănat cât a putut, sub diferite pretexte, construirea uscătoriei de fructe, salvând astfel mari cantităţi de fructe care ar fi luat drumul Germaniei14. La 27 martie/9 aprilie 1918, românii din Basarabia şi-au declarat dorinţa de unire cu ţara mamă aflată în plin război. Vestea i-a bucurat nespus pe râmniceni; aceştia au trimis o telegramă primului ministru al ţării, în care îşi exprimau bucuria şi adeziunea în legătură cu acest eveniment. În urma înfrângerii Austro-Ungariei, la la 18 noiembrie/ 1 Decembrie 1918 a avut loc la Alba Iulia, Marea Adunare Naţională, la care    s-a citit textul rezoluţiei de unire cu România „a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească”15. Grandioasele acţiuni desfăşurate la 9 octombrie 1919 în Râmnicu-Vâlcea şi în întreg  judeţul, Te-Deum-ul de la catedrala Episcopiei Râmnicului, manifestaţiile de pe străzile oraşului şi de la Statuia Independenţei – toate acestea dovedeau bucuria şi satisfacţia râmnicenilor pentru concretizarea acestui vis secular, la care îşi aduseseră şi ei o importantă contribuţie şi numeroase jertfe de sânge”16..

Note bibliografice

10. Corneliu Tamaş, Petre Bardaşu, Sergiu Purece, Horia Nestorescu-Bălceşti, 1916-1918 în Judeţul Vâlcea, Bălceşti pe Topolog, 1979 (în cont., 1916-1918 în Vâlcea), pag. 11.
11. Nicolae Angelescu, Memoriile unui om obscur, Râmnicu-Vâlcea, Editura Adrianso, 2005, pag. 112.
12. Sergiu Purece, Lupta maselor populare din judeţul Vâlcea împotriva ocupaţiei germano-austro-ungare (1916-1918, în „Studii vâlcene”, IV, Bălceşti pe Topolog, 1980, pag. 63.
13. Ibidem, pag. 63-64.
14. Ibidem, pag. 68.
15. Istoria României în date, coord. C-tin C. Giurescu, Bucureşti, 1972, pag. 311.
16. 1916-1918 în judeţul Vâlcea, pag. 26.

 

Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol. II – Localităţile urbane; Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012

Written By

istorievalocalasm

istorievalocalasm

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Judete