Maria Filotti – "Dintre toate comorile lumii am ales teatrul"

iulie 3, 2024 by

Istorie Locala

 

În timpul primului război mondial se refugiază la Iaşi, lucrând ca infirmieră la un spital de răniţi, dar apare şi în spectacolele teatrului local.  După război revine în Bucureşti şi în 1921 devine profesoară la Conservator, unde timp de trei decenii  pregăteşte serii de viitori actori recunoscuți pe marile noastre scene

 "m01" "m02" 

Ca actriță a dat viață unui mare număr de roluri dramatice din repertoriul clasic și contemporan. În cele peste 170 de roluri interpretate a jucat alături de marii înaintaşi ca: Nottara, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Petre Liciu. A avut parteneri admirabili pe actorii: Aristide Demetriade, Nicolae Soreanu, Tony Bulandra. Rolurile au fost multe şi variate, pe registre multiple, de la ingenue până la femei fatale, regine, personaje clasice, personaje de legendă, femei cochete.

A apărut în patru filme din zorii cinematografiei românești: "Independența României" (1912), "Pe valurile fericirii" (1920), "Visul unei nopți de iarnă" (1946) și "Citadela sfărâmată" (1957).

Interpretările  sale din : "Hedda Gabler" de H. Ibsen, "Pescăruşul" de A. P. Cehov, "O femeie fără importanţă", "Evantaiul doamnei Windermere", "Soţul ideal" de O. Wilde, "Dama cu camelii" de A. Dumas, "Anna Karenina" după L. Tolstoi, "O noapte furtunoasă" de I.L.Caragiale , "Maria Stuart" de Schiller ,  "Nunta lui Figaro" de Beaumarchaise, etc.  au rămas în galeria rolurilor memorabile ale teatrului românesc.

 "m1"  "m2"
 "m3"  "m4"
 "m5"  "m6"

 

Din 1930 a fost aleasă președinta Sindicatului Artiștilor Dramatici și Lirici, a fost membră, ca reprezentantă a României, în Comitetul Internațional al Societății Universale de Teatru. În semn de omagiu, din 1969 Teatrul din Brăila poarta numele Mariei Filotti.

Detalii asupra vieţii personale nu apar în memoriile sale, deoarece consideră că a trăit ca un om obişnuit, cariera sa fiind pe primul loc. Maria Filotti este mama scriitorului şi producătorului Ion Filotti Cantacuzino şi bunica actorului Şerban Cantacuzino.

Sfârșitul a surprins-o la datorie, în plină activitate, la 5 noiembrie 1956, fără să fi avut răgazul să-și termine memoriile. Desigur, ar fi avut multe de adăugat.

 

Sursa fotografiilor: Am ales teatrul, Bucureşti, 2007

 

Bibliografie:

Arina Avram, Femei celebre din România-mică enciclopedie, vol. II, Ed. ALLFA, Bucureşti, 2005, p.192-194

Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului, vol. 1 A-G, Ed. Geneze, București, 1999, p.442-444

Toader Buculei, Prezențe brăilene în spiritualitatea românească, Ed. EX LIBRIS, Brăila, 2004, p.167

Maria Filotti, Am ales teatrul, Ed. Fundaţia Culturală "Camil Petrescu"; Revista "Teatrul azi" Bucureşti, 2007

 

Laura Caplea

Bibliotecar

Written By

Istorie Locala

Istorie Locala

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Judete