Categories
63

Horezu – Antichitatea

Tăria statului dac este demonstrată de întinderea graniţelor sale, care depăşeau cu mult spaţiul dacic tradiţional, cât şi de atitudinea regelui Burebista faţă de cea mai mare putere politică şi militară a vremii, statul roman – Burebista a intervenit în confruntările interne pentru putere de la Roma dintre Cezar şi Pompei, în anul 48 î.H.

 

Spaţiul în care se găseşte Horezu astăzi se afla, în antichi­tate, la jumătatea distanţei dintre cele două centre dacice puternic fortificate din zona de nord a Olteniei: cetatea de la Polovragi, Gorj şi cea de la Ocnele Mari, Vâlcea, cunoscuta Buridava. În jurul şi în apropierea acestor cetăţi este bine documentată o intensă locuire, existenţa unor comunităţi dacice foarte active, care se încadrează în tiparele societăţii dacice în ansamblul ei. Viaţa economica intensă permitea extinderea relaţiilor comerciale, iar relaţiile economice cu civilizaţiile avansate ale timpului sunt demonstrate de unele descoperiri consemnate inclusiv pe teritoriul localităţii Horezu de astăzi. Este vorba despre trei monede de provenienţă romană, desco­perite în acest teritoriu, provenind, potrivit specialiştilor în numismatică, două din perioada republicană – una emisă de Lucius Cassius(?), anul 76 î.H şi una emisă de Marcus Antonius (acesta a format cel de-al doilea triumvirat la Roma împreună cu Octavianus şi Lepidus în anul 43 î.H), iar cea de-a treia monedă datează din timpul împăratului Severus Alexander, anul 223.1 Nu este de mirare că se găsesc monede străine, romane în pricipal, în această zonă. Sarea reprezenta o marfa de mare valoare în antichitate, iar exploatarea acestei bogăţii de la Ocnele Mari, localitate aflată la cca 40 de kilometri de Horezu, este bine documentată. De asemenea, lemnul repre­zenta o altă bogăţie a acestor regiuni, valorificată din plin de către locuitorii de aici. Se adaugă produse animaliere şi cereale, care întregeau lista mărfurilor oferite de daci populaţiilor cu care promovau relaţii comerciale, în special cu romanii.2

Se cunoaşte foarte bine interesul statului roman, devenit imperiu în anul 27 î.H sub conducerea lui Octavian Augustus, pentru bogăţiile Daciei. Împăratul Traian (98-117) a reuşit să-i învingă pe daci şi să cucerească o parte a ţării acestora în urma a două războaie foarte grele, desfăşurate în anii 101-102 şi 105-106. Spaţiul horezean a fost, cu siguranţă, martorul desfăşu­rărilor de forţe militare din timpul acelor războaie, având în vedere plasarea sa în vecinaătatea fortificaţiilor dacice de la Polovragi şi Ocnele Mari.

După cucerirea romană, consemnată în anul 106, odată cu înfrângerea definitivă a regelui erou al dacilor, Decebal, zona horezeană a făcut parte din teritoriul aflat în permanenţă sub control roman. Aceasta a fost inclusă în provincia imperială Dacia romană, întemeiată de cuceritorul teritoriilor dacice, împăratul roman Traian, situaţie care se păstrează până la retragerea controlului roman de la nord de Dunăre în anii 271 – 274, in timpul împăratului Aurelian.

 

Note bibliografice

  1. 1.Silviu I. Purece, Tezaurele romane imperiale descoperite pe teritoriul judeúlui Vâlcea, în Buridava, VII, Editura Offsetcolor, Rm. Vâlcea, 2009, p. 67.
  2. 2.Mihai Bărbulescu și colectiv, Istoria României, Editura Enciclopedică, București, 1998, p. 45.

 

             Sursa: Valentin Ciocan, Vetuța Ciocan, Istoria Horezului, Editura Offsetcolor, Rm. Vâlcea, 2012, p. 17-19.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *