Categorii

Calea lui Traian

July 3, 2024 by

Istorie Locala

81

 

                Nu numai în urma săpăturilor, a documentelor sau a scrierilor dar şi din examinarea unor hărţi din sec. XVIII-XIX, cum este harta oraşului Râmnic întocmită la 1790-1791 de Specht, drumul principal străbate oraşul de la N-S.

 

                Să ne oprim ceva mai mult asupra informaţiilor oferite de „Planşa moşii vetrii Episcopii şi răului Râmnicului, tocurilor înfundate împrejurul oraşului Râmnic, Troianu Juga, proprietăţile Sf Episcopii Râmnicului din districtul Vălcii la 1857". Strada porneşte din sud – sud vest, trece pe lângă proprietăţile serdarului Ioniţă Bunescu pe dreapta, pe stânga locurile de la Fântâna Katâri formate din moşia Sf. Episcopii a Argeşului şi a serdarului Alexandru Hristescu. Coboară spre axa sud-nord şi se uneşte undeva în apropierea vii Hurezului pe stânga cu drumul Ocnii.

 

              De aici este cunoscut ca „Drumul Troianului", îşi continuă drumul spre nord trecând pe lângă proprietăţile serdarului Vlădescu, d-lui Petrică Bunca care este şi proprietarul primului han întâlnit pe traseu, serdarului Ştefan Davidescu, pe lângă al doilea han, pe lângă „Crucea Mişeilor". Crucile au fost întotdeauna ridicate în cinstea şi spre slava celor care nu mai sunt, cât şi a celor în viaţă. Multe din ele au fost aşezate odată cu săparea şi sfinţirea unor fântâni.

 

            La întocmirea listei crucilor vechi din oraşul nostru s-au folosit mai multe documente: Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România – Ţara Românească, voi. 2; Buletinul Comisiei monumentelor istorice: fascicolele 77, 78 / 1932; colecţia ziarului Naţionalul Vâlcii; Episcopia Râmnicului şi Argeşului, scurt istoric; planşa vetrii episcopii şi râul Râmnicului -1857 şi Râmnicul Vâlcii – loc de amintire şi recreere.

 

          Strada trece pe lângă locurile bisericii Sf. Ioan Botezătorul, în continuare tot pe dreapta casa serdarului Nicu Vlădescu, înainte de a trece podul de lemn peste râul Râmnic, chiar la capul podului există un han. După ce s-a trecut podul strada practic intră în oraş străbătând ,,Locul cu han din oraş" situat pe partea stângă, trecea pe lângă casa Ruzinschi tot pe stânga şi vizavi casa Bujoreanu, depăşind Biserica Toţi Sfinţii pe dreapta exista clădirea unei cazărmi, iar pe stânga casa Zisu Dimitrie, pentru ca ajunşi la podişca de trecere peste Valea Mandei, strada ieşind din oraş purta numele de „Drumul Mare" despărţind la vest locurile ce sunt „din sus de Câmpul Mare'', iar la est locurile ce sunt „din jos de Câmpul Mare".

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

          Informaţii despre traseul acestei artere de circulaţie, le mai găsim consemnate şi în anii 1876 şi 1879, astfel:

            1876: „Drumul intra în capul oraşului, dinspre miazăzi până la Cetăţuia dinspre miazănoapte’’(Dosar nr. 11 /5februarie 23/1876).

            1879: „înainte de «Crucea Mişeilor», trecea prin oraş spre Călimăneşti «Crucea lui Spiridon». Trecerea în Râmnic se făcea peste «Podul de Lemn de la Râul Râmnic» (Dosar nr. 1 /1 879).

          Din anul 1895 există un plan de delimitare a circumscripţiilor de pe raza oraşului Râmnicul Vâlcii executat la scara 1: 40.000 de ing. D. Vlădoianu. Pe acest plan sunt marcate barierele de intrare în oraş, procedeu cartografic neîntâlnit pe alte hărţi ale oraşului. Strada Traian porneşte de la „Bariera Troian" în partea de sud a oraşului la locul dc intersecţie cu Şoseaua Naţională şi Şoseaua Judeţeană „Troian – Dealul Ocna" (actual zona unde se găseşte PECO sud. T.M.G.), străbate oraşul pe toată lungimea sa şi iese în partea de nord prin „Bariera Cetăţuia”, de aici facc joncţiunea cu Şoseaua Naţională spre Râul-Vadului.

          Un document emis de Prefectura Judeţului Vâlcea cu nr. 412/22 februarie 1876, face cunoscut primăriei că este necesar să împartă străzile pe culori pentru a uşura activitatea administrativ-financiară, astfel str. Troian va face parte din culoarea roşie, „pornind de la biserica din capul oraşului dinspre miazăzi de la Troian la acea dinspre miazănoapte de la Cetăţuie".

          Poliţaiul oraşului C. Economu, face cunoscut primăriei cu adresa nr. 4920/3 decembrie 1891, culorile în care au fost împărţite străzile pentru a uşura activitatea de pază şi ordine în oraş.

          Strada Traian fiind una din arterele cele mai lungi, făcea parte din toate culorile astfel:

            Culoarea roşie, strada pornea de la „Podul Mare'' până la „Hotarul Ocnele Mari".

            Culoarea albastră, strada pornea de la Spitalul cel vechi" până în „Hotarul cu Bujorenii".

          Catagrafia străzilor din 1899, ne pune la dispoziţie noi date despre strada Traian care făcea parte din Circumscripţia I şi începea din sudul oraşului cu „casa Ilie Bănică cu nr. 2. pe stânga şi continua pe aceeaşi parte din casă până inclusiv la nr. 432 Cimitirul Cetăţuia".

          Pe partea dreaptă, „se începea cu nr. 1 al casei d-lui Dumitru Tudoroiu şi se termină la nr. 283 al casei lui Ghiţă Bogoslov" (dosar nr. 138/1899).

          În 1911 se încep lucrările de aliniere şi lărgire a tronsonului de stradă între Valea Mandei şi podul de la Cetăţuie.

          Ţinând cont de trecerea timpului, aşa cum transpune în informaţia transcrisă prin intermediul hărţilor a planurilor vechi ale Râmnicului, se poate constata cu uşurinţă schimbările de nume, de evoluţie a spaţiului ocupat de această arteră de circulaţie, a existenţei sale pe parcursul anilor.

          La început marele Drum, Daco Roman, citat în diferite documente: „Drumul cel Mare 1684; „Drumul cel Vechi”, „Drumul cel Bătrân”,  „Drumul ce se numeşte al lui Traian ", „Drumul cel mare unde iaşte pietruit „ –1783; „Drumul Troianul-1857.

După un plan al Râmnicului din 1943: Strada Traian se intersecta cu :

                      Valea Episcopiei, actual Bdul Nicolae Bălcescu;

                      Bulevardul Tudor Vladimirescu

                      Mihai Bravu (stradă dispărută din reţeaua stradală centralăT.M.G.)

Străzi şi fundături ce porneau din strada Traian:

                      Pe partea stângă -17 străzi;

                      Pe partea dreaptă -17 străzi;

                      Pe partea stângă – 3 străduţe înfundate;

                      Pe partea dreaptă – 2 străduţe înfundate.

 

 

Resurse: GHERGHINA, Titi Mihai. Imagini citadine din Râmnicul de odinioară. Râmnicu Vâlcea, Editura Almarom, 2007

Vezi şi:

http://www.istorielocala.ro/index.php?option=com_k2&view=item&id=136:r%C3%A2mnicu-v%C3%A2lcea-strada-traian&Itemid=203

 

 

Written By

Istorie Locala

Istorie Locala

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Judete