Categories
63

Bisericile din Râmnicu Vâlcea

 

● Biserica ,,Buna Vestire” din Râmnicu-Vâlcea. Este unul dintre cele mai vechi monumente istorice – clasa A – din municipiu şi reprezintă o adevărată oglindă a sufletului românesc, o reflectare a spiritului ortodoxiei româneşti. A fost  ridicată la începutul sec. al XVI-lea şi rezidită din temelie la 1747, într-un stil specific vâlcean cu influenţe româneşti, ca şi a pieţii situată pe locul actualei terase din zona centrală a oraşului (Tamaş, 1994, 47). Arsă în 1739, în timpul războiului dintre otomani şi austrieci, şi rezidită din temelie în anul 1747; vechea temelie pare să fie înglobată în noua construcţie (Tamaş, Neţu, 2007, 31). Pisania neclară a lăsat deschisă discuţia asupra ctitorului de origine, în ea se menţionează că ,,fost-au mai întâi zidită de răposatul Mircea voievod şi nici acum nu se menţionează anul” (Bălaşa, 1967, 19). Istoricii au păreri diferite, unii socotesc această ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, aşezată în cetatea de scaun a Râmnicului şi rezidită înainte de februarie 1510 de Mircea Voievod, zis Mircea pretendentul, fiul lui Mircea cel Rău. Alţi istorici o consideră ctitoria lui Mircea Ciobanul (1545-1552, 1553-1554, 1558-1559).

În privinţa picturii, biserica ,,Buna Vestire” se încadrează în stilul brâncovenesc, dar în care îşi fac drum unele influenţe greceşti. Ea a fost zugrăvită în timpul celor doi episcopi ai Râmnicului, Grigore Socoteanu (1749-1764) şi Neofit (1824-1849). Monumentul bisericesc de pe ,,Terasa Râmnicului” reprezintă o adevărată podoabă a municipiului, de pe malul drept al bătrânului Alutus şi din marea gradină a spiritualităţii româneşti.

Paraclis  arhiepiscopal din anul 2011. Preoţii slujitori ce deservesc Paraclisul arhiepiscopal sunt:      Pr. Gheorghe Mateescu, Pr. Nicolae Hodorogea şi Pr. Paul Stănciulescu.

● Biserica cu hramul Cuvioasa Paraschiva este situată în centrul cartierului Feţeni din Râmnicu-Vâlcea. Construcţia ei a început în anul 1896, fiind terminată în anul 1906 şi sfinţită în acelaşi an de către episcopul Gherasim Timuş al Eparhiei Argeşului. A fost ridicată de fraţii Ion şi Dumitru Gr. Dobrică, care au donat şi clopotul (8 septembrie 1906). Biserica este din lemn, iar pridvorul – din cărămidă. Iniţial biserica a fost acoperită cu şiţă, care, în anul 1965, a fost înlocuită cu tablă galvanizată. În 1935, temelia şi o pare din tencuielile interioare şi exterioare au fost reparate. În decursul timpului datorită solului alunecos, sătenii au fost nevoiţi să construiască o clopotniţă de lemn lângă biserică. În anul 2008, în locul acesteia s-a construit o alta nouă, din zidărie. Tot atunci, s-a înlocuit şi vechiul clopot – spart, cu unul nou, donat de Maria Grigoroiu. În curtea cimitirului există o biserică construită din zidărie, ridicată pe locul vechii biserici, arse în anul 1992. Vechea biserică din lemn data din secolul al XVI-lea. Actuala biserică păstrează arhitectura celei vechi. La început biserica cu hramul „Sf. Cuv. Paraschiva” a funcţionat ca filie a Parohiei Racoviţa, fiind cunoscută sub denumirea de Parohia Sâmnic. Din anul 1999, funcţionează ca parohie de sine stătătoare. Preoţii care au slujit, începând de la  jumătatea secolului al XX-lea, au fost: Linte ion, Cîrstea Constantin, Nica Marian, iar în prezent – Ionescu Ion.

● Biserica Cetăţuia II, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” este situată în Cimitirul Cetăţuie-Eroi. A fost construită în anul 1925 de credincioşii bisericii Cetăţuia pe terenul parohiei, servind drept Capelă a cimitirului. Preot Paroh Leon Dură. Începând cu anul 2002, s-a extins şi funcţionează ca unitate de sine stătătoare.

● Biserica„Înălţarea Domnului” – Ostroveni,  Râmnicu-Vâlcea. Construcţia ei a început imediat după revoluţia din 1990, într-un cartier masiv populat care nu avea un lăcaş de cult care să răspundă nevoilor sufleteşi şi duhovniceşti ale locuitorilor săi. Preot paroh: Pr. Ioan Dincă şi preot slujitor Petre Veniamin Avram. La data de 18 aprilie 1990 s-a înfiinţat primul Consiliu de iniţiativă în vederea ridicării bisericii Înălţarea Dom­nului, comitet alcătuit din preot Dincă Ion, Aslan Constantin, Purece Sergiu, Bănica Ologu Nicolae, Bardaşu Petre, Popescu Gheorghe, Sinulescu Ion, Radu Nicolae si Răchitu Ion. La data de 25 aprilie 1990, PS Gherasim – episcopul Râmnicului – a pus piatra de temelie la această biserică care s-a ridicat între anii 1993-2000 de SC Govora SA. Între anii anii 2002- 2007, a fost realizată pictura în tehnica fresco, în stil neobi­zantin, de către fraţii Emil, Gheor­ghe şi Ionuţ Stoica. Slujba de sfinţire a fost săvârşită la data de 7 octombrie 2007, de Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Olteniei, Preasfinţitul Gherasim Cristea, Episcopul Râmnicului şi Preasfinţitul Calinic, Episcopul Argeşului.

● Biserica „Înălţarea Domnului” – Troianu este amplasată în str. Copăcelu. Preot paroh: Popa Florin Mihael şi preot slujitor Mihai Pretorian. Incepând din 1975, parohia Troianu a devenit de sine stătătoare, anterior ea fiind filiala parohiei Trăistari (Ocnele Mari). Biserica cea veche, construită în anul 1742, reparată ultima oară în anul 1983, a devenit treptat neîncăpătoare pentru populaţia tot mai numeroasă a cartierului Troianu. Ca urmare, la 2 aprilie 1994, s-a pus piatra de temelie a noii bi­serici, „În Cinstea şi Memoria Eroilor Martiri ai Revoluţiei din 1989", slujba fiind săvârşită de Preasfinţitul Gherasim, Epis­copul Râmnicului. Perioada de construcţie a fost scurtă pentru că forţa de muncă a fost asigurată de militarii şi jandarmii de la unităţile din municipiul Râmnicu-Vâlcea. Pictura s-a realizat în tehnica frescă de către pictorii Andrei şi Elvira Dăscălescu, iar pe 26 octombrie 1997 s-a săvârşit slujba de sfinţire a bise­ricii de către Preasfinţitul Părinte Episcop Gherasim Cristea.

● Biserica „Sfânta Muceniţă Filofteia” este o construcţie nouă, aflată în incinta Spitalului Judeţean de Urgenţă – Vâlcea, cel mai mare spital din judeţul Vâlcea, situat pe Calea lui Traian nr. 201. Preot paroh: Mihai Bălăceanu,  Pr. II Emanoil Popescu. A fost ridicată  între anii 2002-2007, pe un teren în suprafaţă de 700 mp dat în folosinţă gratuită de Consiliului Judeţean Vâlcea, pentru a veni în sprijinul bolnavilor  internaţi în unitatea Spitalului Judeţean de Urgenţă-Vâlcea. Piatra de temelie s-a pus la data de 19 august 2002 de către Preasfinţitul Părinte Gherasim, Episcopul Râmnicului. Printre ctitorii acestei biserici, se cuvine menţionată şi Sfânta Mănăstire Frăsinei, reprezentată prin Preacuviosul Părinte Arhimandrit Neonil Ştefan – stareţul acestei aşezământ monahal.  Biserica s-a sfinţit în data de 5 septembrie 2010 de către Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcoul Vicar, cu participarea şi a Inalpreasfinţitului Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului.

● Biserica „Sfânta Parascheva” – monument istoric,  clasa A, cu valoare de patrimoniu naţional şi universal, este amplasată în centrul Râmnicului.  Preot paroh –  Predescu Ion, care le-a urmat pr. Cristian Cristescu şi pr. II Sandu Cristescu. Biserica a fost zidită “din temelie de răposat domn Io Pătraşcu Voevod ctitor”, aşa cum se arată în pisania din 1557. O desăvârşeşte – în anul 1587 – Mihai, viitorul voievod, pentru ca episcopul Teofil I al Râmnicului să o sfinţească în anul 1593. Transformările ulterioare i-au schimbat mult înfăţişarea iniţială. În secolul al XVIII-lea, aşa cum reiese din prefaţa pomelnicului bisericii, sfântul lăcaş a fost reparat de neguţătorii chipovriceni. După răzmeriţa din 1738, biserica a fost prădată şi arsă, fiind reparată şi înzestrată  tot de neguţătorii chipovriceni. În urma războiului din 1788, dintre turci şi austrieci, biserica a fost din nou reparată – de jupân Dumitrache Ievoiu cu neguţătorii. Biv vel Ceauşu Stere Iovipalie, al cărui portret este pictat în pronausul bisericii a refăcut pictura. În 1849 i s-a făcut amvonul şi turla bisericii de către enoriaşi, iar între anii 1879-1880, s-a construit turla centrală şi s-a zugrăvit cu cheltuiala credinciosei Mariţa Măldărăscu. Biserica „Sfânta Parascheva” a fost din nou mărită în secolul al XIX-lea, când i s-a adăugat un pridvor închis, s-a construit o turlă pe naos şi o clopotniţă masivă pe pridvor. Pisania biserici precizează o parte din intervenţiile făcute pe parcursul vremurilor. Este zidită din cărămidă aparentă, aşezată în stil bizantin, executată artistic. Catapeteasma bisericii este  tot din piatră cu frumoase ondulaţii, care îi dă un aspect frumos. Pictura bisericii executată în tehnica fresco a fost  restaurată între anii 1990-1994 de pictorul Tudor Popescu din Râmnicu-Vâlcea.

● Biserica „Sf. Apostol Andrei” din municipiu (Cartierul Morilor, str. Izvorului) are şi un al II-lea hram: „Izvorul Tămăduirii”. Preot Paroh: Barbu Laurenţiu Daniel şi Preot II Dicui Ion Mirel. Piatra de temelie a bise­rici s-a pus în anul 2002. Începând cu data de 30 noiembrie 2003, se slujeşte la demisol. Continuă lucrările de pictură.

● Biserica „Sfântul Dumitru” se află în centrul oraşului Râmnicu-Vâlcea, pe strada Constatin Brâncoveanu nr 1, lângă Primăria Municipiului. Este atestată documentar la 23 mai 1670, document în care se menţionează că la acea dată se afla în ruină; este şi cea mai veche ştire pe care o avem despre această biserică. Din pisania datată 1822 şi publicată de Emil Vârtosu în anul 1933, rezultă că forma actuală a biserici datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.  Între anii 1781-1782 a fost zidită şi s-a  zugrăvit cu osteneala lui Ioan Cornescu şi soţia sa Antimina în zilele măriei sale Mihai Şuţu, Domn al Ţării Româneşti, episcop fiind Chirio-chir Filaret. Reparată, consolidată şi resfinţită de episcopul Vulpescu la data de 26 octombrie 1914. În prezent, parohia are documentaţii întocmite pentru restaurarea totală a picturii. Preot paroh: Emil Ionescu şi preoţi slujitori – pr. Victor Barbu şi pr. Septimiu Gheorghe Manu

● Biserica „Sfântul Gheorghe”, amplasată chiar lângă piaţa centrală a municipiului, este unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult. Părerile în privinţa întemeierii ei, sunt diferite. Documentar, ea este menţionată la 18 februarie 1636. Cutremurele din 14 octombrie 1829, 13 noiembrie 1829, 1832, 11-12 ianuarie 1838 au slăbit foarte mult construcţia, producăndu-i stricăciuni. Între 15 martie 1857 şi 30 octombrie 1860, preotul Nicolae Simionescu ajutat de fostul epitrop Iocovache Bujoreanu, au rezidit biserica, aceasta fiind sfinţită la 18 decembrie 1860, de Calinic, episcopul de atunci al Râmnicului.  Incepând cu 1 septembrie 1933, a fost numit la Parohia ,,Sfăntul Gheorghe’’, preotul Ion Marina, viitorul Patriarh al României, cel care avea să facă o restaurare capitală a bisericii. Biserica este monument istoric. Preoţii acestei biserici sunt Ilie Stuparu, Vasile Popa, Vasile Simion şi Mihăiţă Simion.

● Biserica „Sf. Gheorghe” – Nord s-a construit între anii 1998-1999 şi este primul lăcaş de cult ortodox sfinţit în municipiul Râmnicu-Vâlcea, după 1989. S-a sfinţit în 3 iunie 1998 de către Preasfinţitul Episcop Gherasim. Ideea şi contribuţia a aparţinut ctitorului ei, Gheorghe Ghiţulete din Stroeşti. Iniţial, proiectul fusese prevăzut ca o Capelă necesară cimitirului. Aflată lângă cimitirul oraşului, intrarea spre sfânta biserică se face dinspre centura oraşului ( Piteşti – Sibiu ). Preot paroh: Gabriel Vasile Neagoe.

● Biserica „Sf. Gheorghe şi Sf. Dumitru” din Cartierul Căzăneşti, se află situată pe drumul spre staţiunea Băile Govora. Preot  Paroh Gheorghe Ne.Tradiţia spune că biserica „Sf. Gheorghe” din Căzăneşti ar exista din 1488, dar stilul construcţiei, asemănător celui brâncovenesc, trimite spre sfârşitul secolului al XVIII lea. Pisania precizează că după cutremurul devastator din 1802 biserica a căzut şi a fost refăcută de către boierii Căzăneşti – Vasile, Grigore, Radu, Gheorghe, Zamfir şi sfinţită în ziua de 10 iunie 1810. Până în 1935, a fost filie a Parohiei Bârseşti-Buleta. După această dată s-a constituit în parohie de sine stătătoare.

● Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” din Râmnicu-Vâlcea a fost construită, din cărămidă, între anii 1912-1922 de către enoriaşi, la stăruinţa preotului Dumitru Bănescu. Biserica veche, cu acelaşi hram, este monument istoric de clasa B şi a fost construită în anul 1813 de jupân  Dumitrache Iovoiu. În prezent, este restaurată şi pusă în lumină prin osteneala pr. Ilie Ivan. Tot în curinsul acestei parohii, se află şi biserica Schitului Inăteşti, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, construită din piatră, în anul 1751 de Vasile monahul şi Rafail ieromonahul, năstavnicul Mănăstirii Cozia. Actualmente, aceasta se află în incinta Seminarului Teologic Sf. Nicolae din Râmnicu-Vâlcea, fiind restaurată. Preot Paroh – Ilie Ivan şi pr. Nicolae Proteasa.

● Biserica „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” are amplasamentul în incinta Spitalului Nr. 2 din Municipiul Râmnicu-Vâlcea, pe un teren de 600 m, atribuit de Consiliul Judeţean Vâlcea, în folosinţă gratuită. Preot paroh este Dan Valentin Cîrstea. Această parohie a fost înfiinţata cu scopul de a veni in întâmpinarea nevoilor sufleteşti ale celor aflaţi in suferinţă.  În anul 2002 au început lucrările de construcţie şi continuat până în anul 2010,sub coordonarea preotului Cîrstea Dan Valentin. Lăcaşul a fost sfinţit in luna octombrie 2010 de către Preasfinţitul Emilian Lovisteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, cu participarea Inaltpreasfinţitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului.

● Biserica „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” din Municipiul Râmnicu-Vâlcea – cartierul Libertăţii, este o construcţie nouă ce urmează stilul neobizantin, construită pe un teren, donat Episcopiei de către M-rea Frăsinei. Preot paroh este Mihai Bădiţescu. Ridicarea ei a început cu patru ani în urmă, în ziua de 22 septembrie 2007, când s-a pus piatra de temelie. Sufletul acestei iniţiative a fost omul de afaceri Nicolae Sofianu, care a solicitat ca noua biserică să poarte şi hramul „Sf. Nicolae”. Înaltpreasfinţitul Părinte  Gherasim a hotărât ca subsolul să rămână închinat Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, iar biserica propriu-zisă, Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Pictura, în stil bizantin, este realizată în tehnica fresco. Biserica, începută în anul 2007, se doreşte a fi  sfinţită în anul 2012.

● Biserica„Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”din cartierul Nord al oraşului, a fost ridicată imediat după anul 1990. Preot paroh: Pr. Ioan Bănuţă şi preoţi coslujitori: Pr. Ioan Gavrilă, Pr. Cristian Bănuţă şi Pr. Daniel Manafu. Sufletul acestei iniţiative, a fost vrednicul şi neobositul preot Ioan Bănuţă, secondat de pr. Ioan Gavrilă, aşa cum se poate citi şi în pisanie. Construcţia noii biserici a început la 29 iunie 1991, iar lucrările au durat până în 1997, fiind executate de către SC Hidroconstrucţia SA – Sucursala Olt Superior Râmnicu-Vâlcea, iar o parte din cele exterioare – de SC Concit SRLşi SC Conexvil SA. Demisolul a fost pictat (în tehnica tempera grasă) de către pictorul Dumitru Te­cuci. Restul picturii s-a executat în stil renascentist; în paralel, s-a sculptat catapeteasma, de către Nicolae Mariniţă Tătar. Slujba de sfinţire a fost săvârşită la 29 iunie 2002, de Preasfinţitul Gherasim,  Episcopul  Râmnicului.

● Biserica catolică „Sf. Anton de Padova” a existat, conform mărturiilor documentare, „cu mult înainte de 1717” (Tamaş, Frâncu, 2007, 149). La 5 iulie 1720, s-a pus piatra de temelie a noii biserici, în prezenţa autorităţilor locale şi a guvernatorului imperial al Transilvaniei, din Oltenia – contele de Konigseg, sponsorul principal fiind negustorul Petru Duralia (Ibidem). Construcţia a fost terminată în trei ani. Sfinţirea ei s-a efectuat în anul 1730, de către Nicolae Stanislavici – episcop de Nicopole şi administrator al Valahiei. Încă de la începuturi, aici a funcţionat şi o şcoală; „profesor era călugărul, care cunoştea nu numai limba oficială, ci şi latina (. . .). Învăţau să scrie, să citească şi să picteze miniaturi” (Ibidem, 181). În 1924, lăcaşul a fost acoperit cu tablă, înlocuind astfel şindrila care dăinuia din 1884, când fusese adăugat şi un clopot. În anii comunismului, regimul a lipsit biserica de casele care o înconjurau şi a construit în jurul ei blocuri şi Hotelul „Alutus”. Începând cu anul 2003, aici slujeşte pr. Ioan Balint. Biblioteca parohiei dispune de un bogat fond de carte, alcătuit din peste 500 volume.

● Biserica „Sfinţii Arhangheli” din cartierul Goranu, a fost construită prin străduinţa preotului Gheorghe Mustăţea şi sfinţită în anul 1955, lângă biserica veche, ridicată în această zonă a oraşului Râmnicu-Vâlcea, de către logofătul Radu Goran din Olăneşti şi de către Calistra, cea de a doua soţie a sa, între anii 1760-1762. În anul 1974, de pe zidurile bisericii vechi, prin grija inginerului Dinu Moraru de la INCERS Bucureşti, o parte din picturile în frescă au fost extrase pe pânze speciale şi depuse la Muzeul Eparhial din Râmnicu-Vâlcea. Pr. Paroh Bălăceanu Ioan şi Pr. Cojocaru Mihai-Irinel.

● Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” se află în Cartierul Colonie Nuci. Piatra de temelie s-a pus la data de 21 August 2007 şi lăcaşul se află încă în construcţie. Lucrările merg încet, din lipsă de fonduri. Începând cu data de 4 noiembrie 2008, se slujeşte în demisolul bisericii. Preot paroh, este Dragomir Constantin Gabriel.

● Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, fost schit de călugări, se află în partea de nord a oraşului, pe dealul Cetăţuia.  Preot paroh: Emanuel Bărbuţ şi preot II Piloiu Dumitru. Biserica este ctitoria domnitorului Radu de la Afumaţi, voievodul Ţării Româneşti, supranumit „Domnitorul celor 20 de războaie” sau „Radu cel Viteaz”. În lăcaşul pe care îl construise în anul 1525, el este ucis în anul 1529 de către postelnicul Drăgan şi vornicul Neagoe (Stoicescu, 1970, 540). Biserica Schitului Cetăţuia a fost reconstruită între 1677-1680, în timpul domniei lui Şerban Cantacuzino, prin stăruiţa preasfinţitului Theodosie, mitropolitul Ţării Româneşti.  Frescele din interiorul bisericii datează din 1853, fiind opera lui Gheorghe Tattarescu, care a fost însărcinat în 1853 să execute pictura. După secularizare, fostul metoh al Mitropoliei Ţării Româneşti a rămas în grija localnicilor, devenind biserică de mir. Pe pereţii din pronaos, se află pictate figurile mitropoliţilor Teodosie şi Nifon, cu ajutorul cărora locaşul şi-a continuat existenţa până în zilele noastre.

● Biserica Evanghelică Luterană esteamplasată pe strada G-ral David Praporgescu, vizavi de Primăria municipiului, răspunzând cerinţelor sufleteşti ale celor circa 60 de enoriaşi. Slujbele (în limba germană) sunt ţinute lunar, de către dr. Gerhard Scullerus de la Cisnădie

● Parohia greco-catolică „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfânta Rita de Cascia”. Prin Procesul verbal încheiat la 6 iulie 2001, s-a întemeiat Parohia greco-catolică din Râmnicu-Vâlcea, prim-curator al Comitetului de conducere al parohiei, fiind Emilian Valentin Frâncu. În ziua de 22 mai 2005, PS Lucian Mureşan – arhiepiscop major al Bisericii Unite cu Roma, Greco-Catolice, a sfinţit locul şi piatra de temelie a bisericii greco-catolice menţionate. În Hrisovul alcătuit cu ocazia terminării şi sfinţirii bisericii, datat 1 octombrie 2006, se precizează, printre altele că noul aşezământ religios face parte „din Parohia Greco-Catolică Râmnicu-Vâlcea, Protopopiatul Bucureşti” şi ea a fost ridicată „spre binele Sfintei noastre Biserici Catolice şi a neamului nostru românesc!” (Ibidem, 339).

● Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” de pe strada Ştirbei Vodă, nr. 263, este o construcţie nouă, aflată în partea de vest a oraşului Râmnicul-Vâlcea, în hotar cu localitatea Vlădeşti. Construcţia ei a început în toamna anului 1993, deoarece cea existentă, fostul schit de călugări al mănăstiri greceşti „Sfinţii Arhangheli”, situată în cătunul Aranghel, datând din anii 1489-1490, era neîncăpătoare şi necorespunzătoare desfăşurării cultului.

● Biserica parohială„Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” este situată în partea de sud-vest a Municipiului Râmnicu-Vâlcea, în Cartierul Ostroveni I. Preot paroh: Ioan Dinică şi proţi slujitori: Pr. Augustin Firmilian Dinică, Pr. Ioan Rome Dinică şi Pr. Constantin Cosmin Dinică. Iniţiativa de a construi un sfânt locaş în această zonă din municipiul Râmnicu-Vâlcea, a aparţinut preotului Ioan Dinică de la Catedrala Episcopală, cu binecuvântarea şi sprijinul Preasfinţitrului Părinte Episcop Gherasim Cristea. Biserica a fost construită între anii 1998-2003, după proiectul arhitectu­lui Ion Andrei. Sfinţirea locului şi pu­nerea pietrei de temelie (22 noiembrie 1998), sfinţirea paraclisului (1999) şi sfinţirea bisericii (9 noiembrie 2003) au fost săvârşite de Preasfinţitul Ghe­rasim, Episcopul Râmnicului. Biserica este zidită din cărămidă, în formă de cruce, cu abside de formă semicirculară în exterior. Construcţia este încununată cu două turle octogonale situ­ate pe naos şi pe pronaos. Catapeteasma, iconostasul şi stranele sunt executate din lemn de stejar de meşterul nemţean Ioan Hantăr. Pictura, în ulei, este realizată în stilul neobizantin, de pictorii Ion Du­mitru şi Adrian Anescu. În naos, sunt pic­taţi toţi sfinţii români canonizaţi până în 2003.

● Biserica„Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din  Râureni (Râmnicu-Vâlcea). Preot paroh:Nicolae State şi preot slujitor Gheorghe Ghebăruş. Înainte de anul 1996 Parohia Râureni avea o singură biserica din lemn, pe malul Oltului, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, construită în anul 1747 de ctitorii Serafim Andronic, Gheorghe şi Nicolae, în zilele Domnului Constantin Voievod, cu blagoslovenia părintelui Kir Climent. Biserica este construită din lemn de stejar, învelită cu tablă, în formă de cora­bie şi nu este pictată, fiind renovată de mai multe ori. În anul 1996 tânărul preot paroh Marin Nicolae Tiberius, numit pe seama acestei parohii, a hotărât, împreună cu Consiliul parohial şi enoriaşii parohiei, să ridice o nouă biserică.

În luna octombrie 1996 s-a pus piatra de temelie a noii bise­rici, de către Preasfinţitul Gherasim, Episcopul Râmnicului. Construirea edificiului a durat aproximativ 5 ani, printre cei care au contribuit fiind şi Episcopia Râmnicului, alături de S.C Oltchim S. A. şi de alte firme. Noul locaş s-a sfinţit în ziua hramului – 20 mai 2001, de către Preasfinţitul Părinte Gherasim Cristea, episcopul Râmnicului, în fruntea unui numeros sobor de preoţi.

● Biserica „Toţi Sfinţii” este monument istoric de clasa A, cu valoare de patrimoniu naţional şi universal. Hramuri: „Toţi Sfinţii” şi „Sf. Mucenic Mina”. Preot paroh: Constantin Cîrstea şi preot slujitor Mihai Cîrstea. Biserica „Toţi Sfinţii” se află aşezată în centrul municipiului Râmnicu-Vâlcea, în cartierul cu cele mai vechi şi reprezentative instituţii  ale judeţului. A fost construită, între anii 1762-1764, de episcopul Grigorie Socoteanu, Hagi Constantin Malake şi Theodor monahul, egumenul mânăstirii Drobuşa, cărora li se adaugă mai târziu Ioan şi Bica Lahovary. Biserica ce poartă hramul ,, Toţi Sfinţii” şi ,,Sf. Mucenic Mina”s-a impus în conştiinţa râmnicenilor, nu atât prin vechimea şi importanţa sa ca monument de arhitectură religioasă, aşa cum şi-au dorit-o ctitorii, cât şi prin faptul că  a devenit aproape de la începuturile existenţei sale axa spirituală a Râmnicului, datorită  integrării sale  organice în toate sferele  vieţii oraşului, pe drept cuvânt, atribuindu-i-se numele de ,, biserica tuturor râmnicenilor” (Bălan, 2005, 837-838). Reparaţiile capitale şi restaurările mai importante s-au făcut între anii  1892-1896; 1930-1942;1947-1948, iar ultima reparaţie şi restaurare a picturii – între 2000-2004. de către preotul paroh  Constantin Cîrstea şi s-a resfinţit la 5 septembrie, 2004 când s-a sărbătorit şi împlinirea a 240 de la târnosire. După incendiul din anul 1847, care a devastat Râmnicului, inclusiv  Centrul Eparhial, biserica a devenit catedrală a  oraşului şi centru religios pentru  întreaga Oltenie. Sub bolţile ei, la 1848, s-au sfinţit  şi binecuvântat  steagurile  armatei revoluţionare din Bucureşti şi a Pandurilor  conduşi de generalul oltean  Gheorghe Magheru  şi  s-a celebrat la 20 iunie 1848 Constituţia Tării Româneşti (Angelescu, 1957, 37). Este cel mai reprezentativ monument istoric al veacului de aur al Râmnicului (XVIII), ce reliefează – în cea mai mare parte – consacrarea stilului brâncovenesc în arhitectură, îmbinând armonios stilul neobizantin  prin preluarea de elemente arhitecturale de la mănăstirea Hurezi  (turla  centrală),  de la Mănăstirea Curtea de Argeş (cele două turle sub formă de spirală), de la Mănăstirea Dealul şi de la biserica mitropolitană de la Târgovişte. Aici se găsesc moaştele  sfinţilor  mucenici : Sfântului Muc. Mina, Haralambie, Ioan Hrisostom, Mina şi Paraschevia, depuse într-o raclă de argint aurit ce are inscripţionat textul ,,Este dăruirea lui Matake Ştefan preotului Drarghia – 1854”, după care  urmează pansonul   meşterului  argintar şi inscripţia ,,Paraskiva”. Din toamna anului 2009, 11 noiembrie, cu prilejul prăznuirii Sf. Mucenic Mina, s-a sfinţit de către ÎPS arhiepiscop Gherasim, noua raclă în care se află moştele  expuse spre închinarea şi binecuvântarea credincioşilor (Cîrstea, Căpătaru, 2007). Prin osteneala aceluiaşi părinte paroh şi cu sprijinul Primăriei Râmnicului, în curtea bisericii se reconstruieşte o nouă grădiniţă, cu şase clase, reînnodându-se tradiţia moştenită de această biserică.                 

● Biserica Creştină Baptistă  nr. 1 „Speranţa”(Str. Nicolae Bălcescu, nr. 1 din Râmnicu-Vâlcea). Este o clădire nouă, construită cu ajutorul enoriaşilor. Este un adevărat complex bisericesc, cuprinzând o spaţioasă casă de rugăciuni (la parter), o cantină pentru săracii oraşului, două cabinete medicale şi o farmacie care să asigure alinarea durerilor celor suferinzi; camere pentru oaspeţi, bibliotecă etc. Pentru copii, a fost amenajată o grădiniţă şi o şcoală duminicală (Tamaş, 1994, 279).  În prezent, pastor este Ioan Pârvu Raca. Reproducem mai jos, răspunsul din 5 martie 2008, dat de pastoral Ilie Mondoc la întrebarea unui internaut baptist: „În Râmnicu-Vâlcea, există două biserici baptiste: „Speranţa” – pe strada N. Bălcescu (în zona Traian – Sala Sporturilor) şi Biserica Baptistă Independentă „Filadelfia”, slujită de pastorul Ilie Mondoc. Biserica „Filadelfia” îşi desfăşoară serviciile în localul Bisericii Lutherane (uşor de găsit, vis-a-vis de de primăria municipiului)” (valceaevanghelica.wordpress.com/biserici/biserici-baptiste).

● Bolniţa„Adormirea Maicii Domnului”.Al doilea hram este „Sf. Ierarh Nicolae”.A fost zidită în in­cinta reşedinţei Episcopiei Râmnicului, de către episcopul Climent, în anul 1745 (2 octombrie), ajutat fiind de cuviosul ieromonah chir Teodor, şi de monahul Pahomie. Din pisanie, reiese că picture bolniţei a fost executată de „Zugravii Popa Gheorghe, Bădia diacon”. Din actul de fundaţie, aflăm că „Chir Teodor, care fiind călugărit aici, la sfân­ta Episcopie, au adus cu ce au putut la această sfântă Bolniţă, şi au dat şi via lui de la Malu, cu pimniţe şi casele de piatră, şi cu livezile dimprejur, ca să fie pentru chivernisirea fraţilor celor ce se vor afla rugători către Dumnezeu la această Dumnezaiască casă şi spre a lui veacinică pomenire…”. În pronaos, se află chipul cti­torului, episcopul Climent, înalt la statură şi cu figura blândă. Este îmbrăcat în mantie arhierească, poartă potcap şi camilafcă, iar în mână cârja arhierească. În prezent, biserica este deservită de preotul cu slujire mimico-gestuală care oficiază toate serviciile religioase pentru credincioşii cu dizabilităţi de vorbire.

● Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” a schitului Troianu – fost metoc al Mănăstirii Hurezi, datează din secolul al XVIII-lea. Stareţul schitului este arhim. Sava Pleşa. Biserica schitului şi casa stăreţiei  au fost refăcute de Hrisant Penetis (Hurezeanul), egumenul Mănăstirii Hurezi, în anii 1840-1842. De numele schitului sunt legate evenimentele revoluţionare de la 1848. Atunci, cu acordul autorităţilor bisericeşti, aici s-a aflat comandamentul militar al armatei de panduri şi voluntari, condusă de Gheorghe Magheru, motiv pentru care în perioada 1970-1990, a fost transformat în Casa Magheru şi ulterior în Muzeul Gheorghe Magheru. Un secol mai târziu, intră în proprietatea statului. Aflându-se pe lista monumentelor de patrimoniu încă din 1966, întregul complex de clădiri va fi restaurat de Comitetul de Cultură Vâlcea, între anii 1972-1975. Din 1973, a fost transferat în administrarea Muzeului Judeţean care amenajează aici Muzeul „General Gheorghe Magheru”. Revoluţia din 1989 l-a găsit într-o stare avansată de degradare. Schitul a fost redobândit în anul 2001 prin purtarea de grijă a PS Gherasim, Episcopul Râmnicului şi restaurat de către arhim. Sava Pleşa, stareţul acestui aşezământ monahal.

● Capela Militară „Sfântul  Dimitrie” se află amplasată în incinta Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN „Pnait Donici” din Râmnicu-Vâlcea. Este o biserică nouă, ridicată în incinta Centrului de Instruire pentru Geniu, ce  răspunde nevoilor sufleteşti şi duhovniceşi a celor ce deservesc şi se instruiesc în acestă unitate. Preot paroh: Pr. Ioan Mihalache şi preot slujitor Dobrin Gheorghe-Viorel. A fost construită între anii 2002-2008, iar sfinţirea ei s-a făcut de către Preasfinţitul Gherasim Cristea, Episcopul Râmnicului, la 31 mai 2009, când s-au împlinit 150 de ani de la înfiinţarea armei geniu. Pictura a fost executată în tehnica fresco de către pictorul Ţivrea Gheorghe în anul 2007. Şi-au adus contribuţia la executarea construcţiei, fiecare dintre comandanţii care s-au succedat, în această perioadă, la conducerea şcolii. Sponsorul principal al construirii Capelei „Sfântul Dimitrie”, a fost ing. Scrieciu Petre-Dorin, patronul firmei SC Electronics SRL din Rmâmnicu-Vâlcea. 

● Casa de Rugăciuni a Creştinilor Adventişti de Ziua a 7-a a fost ridicată (în str. Pătraşcu cel Bun, nr. 27) prin eforturile proprii ale credincioşilor acestei secte şi ale pastorului Sabinel Bancu, cu autorizaţia de construcţie nr. 120, eliberată de Primăria Râmnicu-Vâlcea (www.creştinortodox.ro). În apropiere, într-o o clădire specială, s-a construit Grădiniţa Adventistă „Micul Prinţ”, pentru copiii credincioşilor; instituţia şi-a deschis cursurile în ziua de 17 septembrie 2007. Deţine o bibliotecă bine dotată. Nu demult, În Râmnicu-Vâlcea s-a construit o a doua Casă de rugăciuni a adventiştilor, pe str. Crişan, nr. 9.

● Catedrala Eparhială este situată la poalele dea­lului Capela din Municipiul Râmnicu- Vâlcea. A fost ridicată pe temelia unor biserici mai vechi: una zidită între anii 1576-1586 de către episcopul Mihail al II-lea şi dărâmată de turci în anul 1735, în timpul războiului austro-otoman; a doua – zidită între anii 1739- 1749 de către episcopul Climent şi dis­trusă de un mare incendiu în 1847. Aşa cum se prezintă astăzi, edificiul a fost ridicat la 3 noiembrie 1856 – după cum mărturiseşte şi pisania – de Sfântul Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului (1850-1868) şi este opera arhitec­turală a meşterilor ucenici ai Sfântului Calinic, care au zidit bisericile de la Sfin­tele Mănăstiri Cernica, Pasărea şi Frăsinei. Cu osteneala şi purtarea de grija a Înaltpreasfinţitului Părinte Gherasim, după cutremurul din 1986, catedrala a fost consolidată şi în acelaşi timp s-a refă­cut pictura de către pictorul bisericesc Toma Lăscoi. În biserică, într-o raclă special amena­jată, sunt aşezate la loc de cinste părţi din moaştele Sfinţilor Carp, Teodor Stratilat şi Mercurie, iar din anul 2009 se află şi o părticică din moaştele Sfântului Calinic de la Cernica, dăruite de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu prilejul ridicării Episcopiei Râmnicului la rang de Arhiepiscpie. Dintre obiectele de mare preţ ce se re­găsesc la Arhiepiscopia Râmnicului merită a fi menţionate o Evanghelie slavonă cu ferecătură meta­lică deosebită, o colecţie de antimise, un sfânt epitaf cu literă românească foarte frumos executat şi mai multe rânduri de sfinte vase lucrate în filigran.

● Parohia „Cuvioasa Paraschiva” – Feţeni, Râmnicu-Vâlcea. Construcţia bisericii a început în anul 1896, fiind terminată în anul 1906 şi sfinţită în acelaşi an de către episcopul Gherasim Timuş al Eparhiei Argeşului. A fost ridicată prin strădania fraţilor Ion şi Dumitru Gr. Dobrică, care au donat şi clopotul. Biserica este construită din lemn, iar pridvorul – din cărămidă. Iniţial biserica a fost acoperită cu şiţă, care, în anul 1965, a fost înlocuită cu tablă galvanizată. În anul 1935 biserica a fost reparată radical – temelia şi o parte din tencuielile interioare şi exterioare. În decursul timpului datorită solului alunecos, sătenii au fost nevoiţi să construiască o clopotniţă lângă biserică. În locul acestei clopotniţe din lemn s-a construit, în anul 2008, una nouă din zidărie. Pictura bisericii, în ulei, este cea originală, datând de la începutul secolului al XX-lea. În curtea cimitirului există o biserică construită din zidărie, ridicată pe locul vechii biserici, arse în anul 1992. Vechea biserică din lemn data din secolul al XVI-lea. Actuala biserică păstrează arhitectura vechii biserici. La început, biserica cu hramul „Sf. Cuv. Paraschiva” a funcţionat ca filie a Parohiei Sâmnic. Din anul 1999, ea funcţionează ca parohie de sine stătătoare.                                                                                                                                                                                                                                                                                        

● Paraclisul „Sfântul Grigorie Bogoslovul”. Situat în partea de răsărit a palatului episcopal, acesta a fost ridicat deasupra unui parter cu ziduri groase, în anul 1751, de către episcopul Grigorie Socoteanu. Construcţia marchează, în timp, stadiul epocii postbrâncoveneşti. Pictura este cea originală, bizantină, a lui Grigore Zugravu, iar tâmpla – opera lui Apostu Diaconu-Dascăl. În anul 1889, atunci când a restaurat Casa Arhierească, Episcopul Ghenadie Enăceanu a consolidat şi paraclisul, fără să-i aducă vreo modificare. Între anii 1966-1968, el a fost consolidat şi restaurat în condiţii tehnice şi de rezistenţă deosebită şi, totodată s-a restaurat pic­tura. Cu acest prilej, la spălarea temperei aplicate ulterior, a apărut în tabloul votiv vechiul paraclis, antecedent episcopului Grigore, cu pridvor deschis şi fără pictură exterioară. În anul 2003, cu prilejul ani­versării a 500 de ani de atestare documen­tară a Episcopiei Râmnicului, prin purta­rea de griă a Înaltpreasfinţitului Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, a fost restaurată pictura şi catapeteasma din lemn de tei poleit cu foiţă de aur şi s-a confecţionat mobilierul.

● Schitul Arhanghel este unul din cele mai vechi chinovii din Oltenia. Se pare că exista în secolul al XV-lea, căci Vlad Călugărul îi întăreşte stăpânirea pe o moşie în anul 1489-1490 (6998) pe locul unde se află astăzi biserica. (Mateescu, 1979, 124). În anii 1521-1522 (7030) Stoica vel paharnic, strămoşul vestitei familii olteneşti a Pârâienilor, zideşte din temelie biserica cu hramul ,,Sfinţii Îngeri”. O nouă atestare documentară o întâlnim în anul 1667 când Radu Vodă Leon porunceşte episcopului Ignatie de Râmnic să nu schimbe dreptul boierilor Pârâieni de a numi egumen la schitul Arhanghel, ctitoria lor, pentru că este pomană de la moşi de la strămoşi, miluită tot cu bucatele lor. Schitul a fost nu numai altar de rugăciune, ci şi locaş de cultură. Aici s-au şcolit acei dieci atât de necesari ca notari ai satelor noastre, care alături de monahi şi de viitori preoţi au reuşit să deprindă primele noţiuni de cultură. Biserica cea nouă ce deserveşte această zonă a fost sfinţită la data de 28 mai 2006.

În cadrul Episcopiei Râmnicului, prin existenţa lor multiseculară, bisericile din Râmnic şi-au îndeplinit cu strălucire – mai ales prin activitatea conştiincioasă, competentă şi impresionantă a slujitorilor lor – rolul lor de păstrătoare şi promotoare a valorilor spiritual-creştine ale Bisericii Ortodoxe Române.

Imagini de la Bookfest 2014: Lansare carte "Ctitoriile lui Matei Basarab din Oltenia",  Editura Rao, Bucuresti, 2014; autor  Prof. dr. Florin EPURE, directorul Direcţiei Judetene pentru Cultură Vâlcea „Cuvânt înainte” de IPS Gherasim Cristea, Arhiepiscopul Râmnicului (1914-2014)

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *