Artiști plastici în prim-plan

Ecaterina Popa

Sub auspiciile UAP din România și în organizarea Cenaclului Vâlcea al UAP, Galeriile de Artă Râmnicu-Vâlcea au găzduit încă o expoziție personală a pictoriței Ecaterina Popa, profilată, de această dată, pe acuarelă. Vernisajul (25 noiembrie 1983) s-a bucurat o impresionantă participare a admiratorilor artistei, a iubitorilor de frumos, în general. Printre ei, poetul George Ţărnea, care a declarat, la deschidere, entuziasmat: „Lucrările Ecaterinei Popa mi se înfățișează ca niște ferestre larg deschise către suflet, acolo unde poți citi un extraordinar poem în transpunere cromatică.” Cronicarul a fost mai analitic, dar tot atât de admirativ: „Lucrările Ecaterinei Popa, care se manifestă, de această dată, cu predilecție, în lumea pastelului,[…] sunt o oglindă ce reflectă fidel sensibilitatea și frumusețea sufletească ale artistei. Culoarea pusă pe pânză cu arta și talentul profesionistului stăpân pe mijloacele sale de exprimare, cu un rafinat simţ artistic, realizând contururi precise sau doar imagini sugestive, într-o cromatică a cărei dominantă e galbenul, verdele sau griul, creează contraste plăcute, care încântă ochiul, încălzește sufletul.” (St. ANCU, alias Gh. STANCU, Expoziția de pictură a Ecaterinei Popa, „Orizont”, XVI, 2211, 2 dec. 1983).

Constantin Aurel Zorlescu

  În cursul anului 1983, sculptorul Constantin Aurel Zorlescu a deschis două expoziții personale: la Casa Universitarilor din Cluj-Napoca (iunie) și la Galeriile de Artă din Râmnicu-Vâlcea, aceasta din urmă sub egida AAPAV. Consemnăm câteva din opiniile formulate în cataloagele expozițiilor. Constantin ZĂRNESCU: „Aurel Constantin Zorlescu este, în creația sa nonfigurativă, un sculptor în linia măreței tradiții brâncușiene; însă, în același timp, această formulă este gândită și independent de Bâncuși, pe urmele artei populare a lemnuluisubcarpatic și a civilizației anonime românești. Pentru Constantin Zorlescu, sculptura rămâne o artă a «întrupării fizice a ideii», posesoarea unor simboluri și arhietipuri abstracte ale «ascensiunii umane» și, în sfârșit, creatoarea de «fizionomii» ori «imagini» ale categoriei filosofice a mișcării.” Maria CRIŞAN GAGHEL: „În creația sa figurativă sau nonfigurativă, Aurel Constantin Zorlescu ni se dezvăluie ca un sculptor matur, conștient de valoarea civilizației pietrei și lemnului din arta noastră românească […] În lucrările figurative, Constantin Zorlescu este foarte atent la menținerea unui raport de egalitate între transcrierea și transfigurarea artistică a subiectului – Extaz, Tors, Meditație .”