Categories
Istorie locala

Adeziunea locuitorilor Râmnicului Vâlcii la Unirea Principatelor din 1859

Anul 1859, care a adus pentru poporul român realizarea Unirii celor două principate surori Ţara Românească şi Moldova, marchează o etapă deosebit de importantă pe drumul cristalizării statutului român modem.

Căutând să rezolve problema orientală, Congresul de pace de la Paris din 1856, ce întrunea puterile europene, beligerante în Războiul Crimeiei, a luat în discuţie şi situaţia principatelor române. Neînţelegerile dintre acestea în privinţa acceptării unirii Moldovei cu Ţara Românească au făcut ca Congresul să hotărască mai întâi consultarea poporului român în privinţa Unirii, prin organizarea unor Adunări adhoc ale căror lucrări să fie supravegheate de o comisie formată din reprezentanţi ai celor şapte puteri care îşi fixa sediul la Bucureşti2.

 

Populaţia oraşului Râmnic dominată şi ea de un puternic simţământ patriotic, a participat la toate acţiunile din etapa de pregătire a marelui act naţional de la 24 ianuarie 1859.

În conformitate cu articolul 5 din «înaltul împărătesc firman», locuitorii oraşului de reşedinţă al districtului Vâlcea au avut dreptul să aleagă pentru Adunarea ad-hoc din 1857, un singur deputat. Pe lista alcătuită de autorităţi au fost înscrişi, ca alegători, un număr de 67 de orăşeni din Râmnicu Vâlcea cu o avere de cel puţin 8000 lei, care puteau să aleagă şi să fie aleşi. Pe o altă listă figurau zece mari proprietari care aveau să desemneze doi reprezentanţi pentru Divan, iar un alt tabel cuprindea 3022 neorăşeni, care trebuiau să recomande delegaţi pentru un deputat3. Profesorul Grigore Mihăescu a fost contestat că nu are o vechime în oraş de cel puţin trei ani4, dar în urma ordinului Ministerului Treburilor din Lăuntru de la 2 septembrie 1857, acest reprezentant al intelectualităţii şi în acelaşi timp al partidei unioniste, era înscris pe lista de alegători din Râmnicu Vâlcea.

Adunându-se la 17 septembrie, orăşenii înscrişi pe listele electorale aleg ca deputat pe pitarul Nicolae Iancu Iancovescu5. Reprezentanţii locuitorilor judeţului Vâlcea erau chemaţi pentru data de 25 septembrie la Bucureşti, asigurându-li-se pentru deplasare cai de poştă, iar deputatului clăcaşilor Stamate Budurescu fiindu-i eliberată şi o sumă de bani pentru cheltuială6. În afară de Nicolae Iancu Iancovescu deputatul orăşenilor din Rm. Vâlcea, care la 14 noiembrie părăsea Adunarea chemat pentru 15-20 de zile de grabnice treburi familiale, ceilalţi deputaţi participă la totalitatea lucrărilor adunării. Victoria unionistă în Divanul ad-hoc a fost definitivă.

Conferinţa de la Paris deschisă la 22 mai 1858 a acceptat cererile unanime ale «moldovalahilor», şi pentru alegerea domnilor s-a prevăzut a fi luate măsuri în vederea desemnării deputaţilor unei Adunări elective. În virtutea prevederilor, în vara anului 1858, se desfăşoară lucrările de înscriere a alegătorilor celor trei colegii.

O situaţie oarecum deosebită poate fi constatată din rezultatul alegerii deputatului ce va reprezenta pe locuitorii din Râmnic. Cei 10 alegători direcţi din capitala judeţului, se pronunţau în şedinţa de luni 12 ianuarie 1859, pentru desemnarea ca deputat a prinţului Barbu Dimitrie Ştirbei. Deşi nu deţinea proprietăţi în judeţul Vâlcea, totuşi fostul domn a întrunit sufragiile reprezentanţilor orăşenilor din Râmnicu Vâlcea, datorită stimei şi preţuirii de care se bucura în oraşul de la poalele Capelei. Lui i s-a datorat grădina publică «Zăvoiul», noua şcoală, restaurarea catedralei Episcopiei Râmnicului şi alte lucrări de modernizare la care a contribuit cu importante sume de bani. Tuturor deputaţilor judeţului Vâlcea li se pun la dispoziţie de către administraţie cai de poştă pentru deplasarea la Bucureşti, în ziua de 20 ianuarie 1859 .

Deschiderea lucrărilor Adunării Obşteşti a fost sărbătorită de întregul popor ca un eveniment deosebit de important pentru viitorul ţării. La Râmnicu Vâlcea este organizată o grandioasă slujbă religioasă urmată de manifestaţii deosebite. Oraşul sărbătorea astfel deschiderea lucrărilor primei adunări cu caracter parlamentar din istoria ţării9.

În unanimitatea votului delegaţilor Adunării pentru alegerea lui Al. Ioan Cuza ca domn în Ţara Românească se integrau şi adeziunile deputaţilor vâlceni, în entuziastul act de la 24 ianuarie 1859. Vestea alegerii aceluiaşi domn pentru cele două principate sosită la Râmnicu Vâlcea la 26 ianuarie 1859 a declanşat şi aici manifestări deosebite. Locuitorii din oraş, în mare majoritate unionişti, au primit ştirea cu puternic entuziasm. Mulţimea a ieşit pe străzi, cu torţe aprinse în mână şi s-au prins să joace Hora Unirii cântată de lăutari. Aceasta s-a amplificat cu ocazia depunerii jurământului de credinţă faţă de noul domn, de către dorobanţii judeţului Vâlcea. Solemnitatea, ce a avut loc la 5 februarie 1859, în prezenţa maiorului Borănescu, ca delegat din partea domnitorului şi a tuturor oficialităţilor locale, a prilejuit o vie manifestaţie a populaţiei în favoarea Unirii şi a domnului ei10. În semn de cinstire a sosirii lui Alexandru Ioan Cuza în Bucureşti, capitala Principatelor Unite, manifestările continuă la Râmnic unde municipalitatea a desemnat doi deputaţi care să meargă să prezinte omagiile şi cele mai bune sentimente în numele orăşenilor.

Actul energic al Unirii, act necesar logic şi progresist înfăptuit de naţiune la 24 ianuarie 1859, a fost opera istorică a maselor largi ale poporului care au pus temelia de granit organizării statului naţional român".

Momente de bucurie deosebită au trăit locuitorii de aici cu prilejul vizitelor făcute în oraş de domnul Unirii. în zilele ce s-au scurs la sosirea domnitorului, s-au luat măsuri pentru văruirea caselor, curăţirea curţilor şi a străzilor. Administraţia judeţului Vâlcea a fost înştiinţată de vizită, încă de la 6 iunie 185912.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza pornea la 21 iunie de la Curtea de Argeş spre Râmnicu Vâlcea. Ziarul «Anunţătorul Român» consemnează în legătură cu prezenţa sa în oraşul de la Olt. «Duminică M. Sa a plecat la Râmnicu Vâlcea, unde a sosit la 6 ore după amiază. Aici, ca şi în celelalte oraşe, locuitorii au salutat cu cel mai mare entuziasm venirea între dânşii a domnitorului. Buchete de flori, aclamaţii entuziaste, iluminaţie generală seara, au fost manifestările adevăratei bucurii a oraşului Râmnicu Vâlcea13. Autorităţile în frunte cu preşedintele consiliul municipal, I. Oromolu, şi cu administratorul judeţului, Ghiţă Golescu, însoţiţi de întreaga suflare a oraşului l-au întâmpinat pe domnitor la intrarea în oraş la podul peste Olt, ce ducea spre comuna Goranu. Drumul până în centrul capitalei judeţului a fost străbătut în nesfârşitele urale ale mulţimii, în cântecele lăutarilor şi dangătele clopotelor. Locuitorii oraşului, funcţionari, intelectuali, meseriaşi, lucrători, negustori, elevi, dorobanţi, călăraşi, întreg poporul, după cum consemnează documentele vremii, precum şi ţăranii erau înşiraţi de-a lungul uliţelor şi ovaţionau puternic. Râmnicenii au făcut domnitorului o primire deosebit de caldă. Cu prilejul primirii de către domnitor a autorităţilor de reşedinţă a judeţului, administratorul prezintă o amplă informare asupra vieţii economico-socială. Domnitorul a vizitat «cu aceeaşi solicitudine şi îngrijire stabilimentele publice, spitalul, şcoala. A trecut după aceasta în revistă dorobanţii cărora, drept mulţumire, le-a făcut la toţi gratificaţii din caseta sa particulară, pe un unterofiţer l-a înălţat la grad de sublocotenent, şi un dorobanţ de ordonanţă îi acordă distincţia de a purta dragonă de aur, acest soldat fiind un vechi pompier acoperit de răni de la ‘48»14.

Apare evident interesul manifestat de domnitor de a purta un dialog cu cei care au luptat şi au înfăptuit Unirea, precum şi angajarea hotărâtă a maselor populare de a participa, în continuare, la consolidarea actului istoric de la 24 ianuarie 1859. Alexandru Ioan Cuza cunoscând spiraţiile poporului, cu un patriotism mai presus de orice elogii, a iniţiat şi patronat un vast program de reforme, care au pus temelia aşezămintelor României modeme, ce au lăsat urme adânci de binefacere în viaţa economică şi socială a ţării, în conştiinţa românească15.

Entuziasmul şi bucuria cu care locuitorii oraşului Râmnicu Vâlcea au întâmpinat alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor atât în Moldova cât şi în Ţara Românească, primirea călduroasă pe care i-au făcut-o vâlcenii domnitorului cu prilejul vizitelor acestuia dovedesc patriotismul lor fierbinte, ataşamentul şi lupta pentru cauza Unirii ţelul scump al poporului român16.

 

 

Note bibliografice

 

  1. 1.Comeliu Tamaş, P. Bardaşu, S. Purece, Contribuţia judeţului Vâlcea la Unirea Principatelor, Rm. Vâlcea, 1982, p.7
  2. 2.N. Adăniloaie, Aron Petric, Unirea Principatelor române, Bucureşti, 1966, p.25-26
  3. 3.Arh. St. Rm. Vâlcea, fond Prefectura jud. Vâlcea dos. 90/1857, f. 102-108
  4. 4.Idem dos. 91/1857, f. 167
  5. 5.Idem dos. 90/1857, f. 302
  6. 6.Idem dos. 101/1857, f. 328
  7. 7.Documente privind Unirea Principatelor, Bucureşti 1959, p.615
  8. 8.Arh. St. Rm. Vâlcea, fond Pref, jud. Vâlcea dos. 34/1859, f. 16-17
  9. 9.Idem dos. 3/1859, f. 11
  10. 10.Idem dos. 33/1859, f.20
  11. 11.Comeliu Tamaş, Ideea unităţii naţionale în conştiinţa vâlcenilor, în Orizont, nr. 1798 din 2 ianuarie 1976
  12. 12.Arh. St. Rm. Vâlcea, fond Prefectura jud. Vâlcea dos. 8/1859, f. 26-27
  13. 13.Anunţătorul Român nr. 56 din 15 iulie 1859, p.2
  14. 14.Ibidem
  15. 15.D. Andronie, Alexandru Ioan Cuza pe meleagurile Munteniei şi Olteniei în anul Unirii, în Studii Vâlcene VII/1985, f.84
  16. 16.Comeliu Tamaş, Istoria Râmnicului, Rm. Vâlcea 1994, p.142

 

 Sursa: Corneliu Tamaș, Istoria Municipiului Râmnicu Vâlcea, Rm. Vâlcea, Editura CONPHYS, 2006, p. 235-240.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *