Categorii

1848 la Horezu

July 3, 2024 by

Istorie Locala

 

Horezu se înscrie în această stare de spirit, păstrându-şi rolul unui centru de legătură între localităţile din jur, de con­centrare a forţelor revoluţionare, precum şi de punct de rezis­tenţă, bazat pe Mănastirea Horezu, aşa cum fusese şi în timpul revoluţiei lui Tudor din anul 1821. Pe plaiul Horezu s-a răspân­dit repede vestea declanşării revoluţiei şi lansării Constituţiei-Proclamaţie de la Islaz, din 9 iunie 1848. La 11 iunie 1848, revoluţia s-a declanşat cu succes şi în Bucureşti şi a dus la formarea unui guvern revoluţionar, în componenţa căruia se găseau nume de puternică rezonanţă pentru suflarea româ­nească: Nicolae Bălcescu, I. Eliade Rădulescu, Christian Tell, C-A. Rosetti, G. Magheru, Şt. Golescu ş.a. La 13 iunie 1848, domnitorul Gheorghe Bibescu a abdicat în faţa entuziasmului revoluţionar al populaţiei Capitalei şi din toată ţara. Guvernul revoluţionar rămânea să conducă Ţara Românească pe baza Proclamaţiei de la Islaz, devenită Constituţie şi bază a programului de guvernare revoluţionară. Comisarii de propagandă ai Guvernului revoluţionar paşoptist, precum neobositul dascăl Ion Râureanu, care a acţionat în această zonă, n-au avut o misiune dificilă în privinţa explicaţiilor ce trebuiau date oamenilor locului despre rostul revoluţiei. Cu toţii aşteptau desfinţarea rangurilor boiereşti, împroprietărirea ţăranilor care nu aveau pământ, desfinţarea clăcăşiei şi a celorlalte obligaţii înrobitoare, vot universal, conducere politică responsabilă şi reprezentativă, îndepărtarea stăpânitorilor străini, unirea tuturor românilor într-un singur stat liber.

Adeziunea locuitorilor din Horezu la cauza revoluţiei este evidenţiată şi cu ocazia vizitei făcute de generalul Gheorghe Magheru în Târgul Horezu (30 iulie 1848) prilej cu care 30 de locuitori au jurat pe Constituţia adoptată de revoluţie.1

Un episod interesant întâlnit în timpul evenimentelor revo­luţionare vâlcene îl reprezintă cazul egumenului Mănăstirii Horezu, Hrisant Hurezeanu, acuzat că intenţiona sa treacă peste graniţă împreună cu importante bunuri ale mănăstirii. Sesizarea era făcută de un grup de locuitori din Râmnic, la data de 17-18 iunie 1848, printr-o plângere înaintată Cârmuirii judeţului Vâlcea.2 Încercările egumenului mănăstirii brâncoveneşti de a-şi demonstra nevinovăţia n-au fost primite cu uşurinţă de către autorităţile revoluţionare vâlcene, Hrisant Hurezeanu fiind supus unei anchete amănunţite şi chiar încarcerat pentru o perioadă.3

Participanţi activi la toate momentele revoluţionare, horezenii vor fi prezenţi şi la acţiunile de apărare a cuceririlor revoluţionare. Îi găsim angajaţi în luptele pentru apărarea revoluţiei şi a Ţării (13 septembrie 1848), la Dealul Spirii, unde opt dintre cei răniţi proveneau din plaiul Horezu.4 Locuitorii spaţiului horezean care au reuşit să facă rost de arme, s-au înrolat în tabăra militară revoluţionară de la Râureni, aflată sub comanda lui Gheorghe Magheru şi constituită pentru apărarea revoluţiei române. Evoluţia evenimentelor din Ţara Românească, invazia trupelor otomane şi ruseşti în ţară, au determinat dizolvarea taberei militare revoluţionare de la Râureni. Mulţi dintre horezenii participanţi la această tabără au refuzat să predea armele în aşteptarea unor momente mai prielnice pentru a le folosi împotriva duşmanilor ţării. Numai intervenţia dorobanţilor a făcut posibilă recuperarea armelor de la locuitorii din această zonă.5

Se sfârşea o mişcare revoluţionară, dar nu se încheia pro­cesul revoluţionar în urma căruia se va naşte România modernă. Horezenii şi vâlcenii în general vor fi actori impor­tanţi ai evenimentelor care vor urma revoluţiei de la 1848-1849 şi care vor construi societatea modernă în spaţiul românesc.

 

Note bibliografice

1.Anul 1848 în Principatele Române. Acte și documente. București, 1902, vol. III, p. 79, 80.

2.Corneliu Tamaș și colectiv, 1848 în județul Vâlcea, Societatea ”Prietenii Muzeului Bălcescu”, Bălcești pe Topolog, 1978, p.37.

3.Ibidem, p. 43,44.

4. Ibidem, p. 353.

5.Ibidem, p. 275, 276.

Sursa: Valentin Ciocan, Vetuța Ciocan, Istoria Horezului, Editura Offsetcolor, Rm. Vâlcea, 2012, p.40-43.

Written By

Istorie Locala

Istorie Locala

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Judete