Gheorghe Efrim/ ,,Brezoi/ File de istoriei” (selecție)

VII. 1. O VIZITĂ PRINCIARĂ

În scopul
cunoaşterii „ţării“, a obiceiurilor şi a locurilor din Oltenia, Carol I vizitează
Vâlcea, după un program amănunţit. Astfel, în 25 aprilie 1867, în Râmnic, Carol I a vizitat
Episcopia, Biserica catolică, arestul şi spitalul. în vizita sa, suveranul a
fost însoţit de Dimitrie Brătianu, doctorul
Davila, Szatmari si Vâlceanu – pictori, căpitanul Schima, consulul
general al Italiei şi colonelul german Krenschi (484).

Redau textul
comunicării, păstrând ortografierea:

,,(…) a doua zi ( 26 aprilie) a vizitat Băile
Olăneşti, şi de aici, călare trecând de a dreptul peste munţi, am coborât la
Băile Călimăneşti (…) şi am dejunat. După dejun, tot călare, au vizitat
Mănăstirea Cozia, au trecut Oltul cu luntrea şi au observat Masa lui Traian.

Înapoindu-se dincoace de
Olt, au venit iarăşi călare, în mare galop, de au vizitat apa Lotrului
și fierăstraiele din sus de Lotru, comuna Brezoi, unde a fost bine primit de dl.
Novacu, antreprenorul, şi ia masa cu toată suita înălţimii
Sale şi după masa, iarăşi călare, s-au înapoiat până dinsus de Cozia,(…)
pornind spre Râmnic, cu luntrile pe Olt”(485).

Vizita prinţului
la Brezoi, determină pe Carol Novac, antreprenor de clădiri şi negustor de lemnărie din
această localitate, să înainteze prinţului în limba germană, un proiect de
transportare a sării pe Olt. Domnitorul recomandă prin ministrul de interne,
d-lui Novac, ca proiectul să fie trimis în limba română. În anul 1868,
proiectul este realizat, transportându-se sare cu dubele pe Olt şi de la Schela Râureni, la Dunăre (486).

Pe 28 aprilie, Măria Sa, cu intenţia de a vizita Râul Vadului, nu a putut trece apa Lotrului, podul fiind avariat
de ape, iar turmele de oi stăteau pe marginea Oltului şi nu puteau trece în
munţi (487).

În 28 august va
face din nou o vizită la Câineni, fiind anunţate autorităţile pentru o bună
călătorie şi în special căpitanul Piece, însărcinat cu construirea podului peste Lotru (488).

Pentru entuziasmul cu care a fost primit,
Înalţimea-Sa a adresat mulţumiri. Nici nu şi-au dat seama brezoienii, că
viitorul rege, om inteligent şi energic, va realiza unitatea provinciilor
române, iar ţara va înregistra mari progrese sociale şi culturale…»

VII. 2. CAROL POPP DE SZATHMARY – fotograf regal

În a doua parte
a sec.XIX, pictura este uşor înlocuită de un nou instrument de lucru,
fotografia.

C.P. de Szathmary, fotograf cu educaţie aleasă, cu studii la Viena,
Berlin, Paris, Padova şi Florenţa, a fost în slujba lui AJ.Cuza şi Carol I.

Am consemnat
vizita principelui Carol I la Brezoi, în 1867, din suită făcând parte şi
reputatul fotograf. Bun practician, el a adunat o colecţie fotografică, necunoscută de noi
astăzi, dar atunci prezentată într-o expoziţie la Paris. Imagini de la Gura Lotrului şi Brezoi au fost făcute cunoscute atunci Franţei.

Cred că mulţi
şi-ar dori să vadă cum arătau locurile de azi, atunci surprinse de maestru.
Iată că la aceea dată Valea
Lotrului era cunoscută în Europa cu
locurile ei atât de atrăgătoare (489).

Am avut norocul
să găsesc un lucru cu totul surprinzător, în publicaţia Arhivele Olteniei, nr. 11, din 1924, la pagina 521,.

Oameni cu multă
inimă, care au apreciat frumuseţea Lotrului şi împrejurimile, au lăsat o
colecţie de fotografii. Astfel, Grigore N.
Mânu, a procurat prin anii 1893-1894 de la
răposatul Al. Ştefulescu şi Rola Pieckarscki,
această colecţie, ce a fost cumpărată,
în 1923, de Academia
Română, unde se găseşte şi astăzi.

Găsesc util să
aduc la cunoştinţă doritorilor titlurile trecute pe acele fotografii,
enumerând numai 6 dintre acestea; lista cuprinzând şi multe altele.

1.     „Găurile Zmeilor ” din Călineşti

2.     Peştera „GĂURI”
în conglomerate, la Proieni

3.     Valea
Lotrului, la Brezoi

4.     Biserica Veche
din Brezoi

5.     Terasele
aurifere de pe malul drept al Oltului, la Brezoi.

6.     Vederea
satului Brezoi.

Poate istorici
interesaţi vor reuşi să intre în posesia acestor dovezi de demult ale localităţii noastre.

Repet în acest subsol datele
necesare în vederea consultării listei complete de 64 de fotografii din Oltenia (490).

VII. 3. CAROL NOVAC

Inginer de
profesie, ceh, din ţinutul Austriei, cu multă experienţă în industria lemnului,
vine din Hermannstadt (Sibiul de astăzi) şi se stabileşte în 1859, la Brezoi,
unde pune bazele unei industrii forestiere (491).

Mare specialist
în multe domenii, după 1865, dispunând de capital, cumpără toate joagărele de aici
(peste 10 bucăţi), dar şi păduri şi instalaţii (492).

În 1867, având deja o
notorietate în domeniu, însuşi prinţul Carol, împreună cu mari personalităţi ale vremii, vizitează
Brezoiul şi „fierăstraiele”, Novac prezentând
excelenţei sale perspectivele acestei industrii. În 1873 funcţiona deja
o fabrică de cherestea construită de acesta cu anexele necesare (493).

Instalaţiile
acesteia funcţionau cu juguri, cu 10 şi chiar 20 de pânze fiecare, ce ulterior
s-au numit gatere. A continuat şi modernizat transportul pe apă al buştenilor,
realizând sistemul de baraje de lemn pe Lotru si Latoriţa, ce a culminat cu renumitul baraj Vidra. 

Când Al. Vlahuţă a vizitat Brezoiul, existau 14 joagăre până în Gura Dănesii, pe circa 2 km, ce a impresionat plăcut pe scriitor. Şi astăzi se mai păstrează toponimicul „La joagărul 14” sau „Iazul lui Novac”, denumiri întâlnite în documentele ulterioare. 

Construieşte
lângă fabrică o vilă impunătoare cu etaj, cu multe încăperi, Înconjurată de un
parc; un adevărat conac, numit „Castelul
Mare“. Aici se făcea primirea şi
găzduirea oamenilor de afaceri şi vizitatorii, fiind foarte posibil ca ospăţul
dat în cinstea prinţului Carol să fi avut loc în aceasta. După multe reparaţii
şi diverse destinaţii, construcţia deserveşte astăzi Spitalului Orăşenesc.

Execută
regularizarea Lotrului, iar în dreptul Brezoiului, până la vărsarea lui în Olt,
deviază apa spre Deluşel, în vederea săpării unor canale pentru buşteni şi
amenajarea unor lacuri pentru plute (bălţi de legare a buştenilor de brad).

În 1865 starea
drumului, între Cozia şi Şipoate (azi Cârligul Mare), nu permitea circulaţia, nici
chiar cu piciorul, fiind distrus de viitura Oltului şi căderilor de stânci.
Toate comunele grănicereşti au fost obligate să participe la reparare, împreună
cu Regimentul 2 Grăniceri de la Gura
Lotrului (494).

Reconstrucţia
acestui drum a fost adjudecată după licitaţie de Carol Novac, la preţul de
188.600 lei, publicată in Monitorul
Oficial (495). 

Realizează ziduri
de sprijin, aduce „iarbă” (496) din Austria, dar şi specialişti şi execută lucrarea.

Apele minerale
din Călimaneşti – Căciulata care aduceau un venit important, începând cu 1865,
au fost arendate lui Carol Novac, antreprenorul joagărelor din Brezoi. Acesta a
preluat de la stat mai multe pavilioane, localuri de băi şi dependinţe (497). Toate
acestea însumau 20-30 camere, băile, cârciuma, cazinoul si anexe, toate
acoperite cu şiţă. La aceste clădiri, Novac aduce numeroase îmbunătăţiri (498). În 1870 el renunţă, arendând moşia Călimaneşti, pământul şi pădurile fiind mai
sigure (499). În acelaşi an, preia consolidarea si reparaţiile la
cazărmile de la Schitul
Şerbăneşti, clădirile Episcopiei
Râmnicului si Schitul Troianul (500).

Din 1868
construieşte noi magazii la Salina
Ocnele Mari, reface clădirile şi execută
sondaje la Troianu.

În urma unor
mari inundaţii produse în 1871 pe Valea Oltului, când drumul se distruge, el
reface acest drum, Râmnic- Câineni, executând multe lucrări de împuşcare în
defileu.

Cunoscând faptul
că transportul sării de la Ocne spre Dunăre se făcea cu carele cu boi, cererea
pentru export fiind mare, Novac are iniţiative şi construieşte la Brezoi două
vase de 8000 kg fiecare şi coboară sarea de la Râureni la Turnu- Măgurele cu
ele (501).

În acelaşi an,
1868, preia lucrarea de transformare a Oltului în râu navigabil. Prefectura
judeţului Vâlcea îi încredinţează tot lui să construiască vase de dragaj şi
canalizare a râului. La sfârşitul anului, râmnicenii au văzut alunecând pe Olt,
trei dube mari şi una mică, ce acostează la Goranu. Din dube se descarcă
materialul necesar construirii vaselor pentru navigaţie (502).

Pentru
transportul sării cu cai, folosită de locuitorii satelor de sub munte, mari
crescători de animale de atunci, se utilizau putini de brad, aduse din
Transilvania. 

Începând cu 1877,
acestea au fost fabricate la Brezoi, acceptându-se, pentru început, o comandă
de 40.000 buc., livrate într-un singur an (503).

Documentele mai
amintesc şi de băile minerale, din parcul Zăvoi, ale Râmnicului, ca fiind
construite de acelaşi C. Novac.  

În zbucimatul an de
la 1877, când ţara era în război cu turcii, prefectura Vâlcea, prin numeroase
comunicări, se adresează lui C. Novac, de a asigura materiale necesare pentru
podurile de la Galaţi şi Turnu Măgurele, în vederea trecerii Dunării, cât şi pentru
alte utilităţi. Comenzile erau din ce in ce mai mari şi mai numeroase. Însuşi
ministrul I. C. Bratianu comunică a se trimite 650 de bucăţi de grinzi de brad
cioplite, cu lungimea de 20 picioare. Fiind stare de război, s-a rechiziţionat
tot materialul lemnos al fabricii. Actul de rechiziţie era semnat de prefectul
judeţului, primarul Brezoiului Gh. Călugarescu și ing. Clauss, cu pecetea
localităţii.

Prin Consulatul German se comunică: marfa în valoare de 5.700 franci era
plătită de stat, lucrătorii si plutaşii fiind străini.

În martie 1877,
o comisie specială rusă, a verificat zonele forestiere de pe Valea Lotrului şi din împrejurimi, în vederea aprovizionării cu
lemnele necesare construirii podurilor peste Dunăre. Comisia încheie un
contract cu C. Novac, prin care acesta se obligă să asigure materialul lemnons.
S-a detaşat o companie de ruşi la Brezoi, atât pentru lucru la exploatare, cât
şi la construcţia navelor. La sfârşitul lui mai, cu plutaşi localnici pe Olt şi
Dunăre, au pornit ambarcaţiuni pentru podul de la Zimnicea -Şistov, pentru
armata rusă. Atunci apare ca noutate faptul că se trece, la fabrică, la lucrul
pe timp de noapte, iar la pădure s-a lucrat şi iarna.

Tot în mai, sunt
cerute 385 m.c. de lemn fasonat şi 25.000 de scânduri, ca apoi comenzile să se
mărească la 620 de grinzi, de 10 m, 1000 de duşumele şi 850 de scânduri.

Novac solicita
pentru prelucrarea şi transportul cu plutele, ca în afara armatei, să se aducă
mulţi lucrători din ţară şi din străinătate, inclusiv plutaşi. Este edificator
faptul că în 1877 sunt menţionaţi circa 1240 lucrători cu leafă, concentraţi pe
Valea Lotrului la exploatările forestiere din zonă.

Pentru toate
podurile s-a cerut numai lemn prelucrat în scânduri şi grinzi, schimbând
profilul de fabricaţie de până atunci, când se livra în majoritate numai lemn
rotund, cu plutele. Acum apare o mare criză de lucrători. S-au produs şi
dificultăţi financiare mari, plăţile au fost amânate şi au fost făcute
intervenţii la consulatele Austro-Ungar, Italian sau ministerele din Ţara
Românească.

Astfel, apare
cererea lui Carol Novac de a se prelungi termenul de plată a unor muncitori
străini ce au lucrat la întreprinderea sa din Brezoi.

S-au adus 500 de
meşteri (bărdaşi) din Olteţ şi Otăsău pentru cioplirea grinzilor şi câteva sute
de plutaşi din Argeş, Olt, Teleorman pentru a coborî plutele pe Olt. Din cauza
secetei, nivelul Oltului a scăzut, încât în a doua parte a anului, nu s-a mai putut
face transport cu plutele; s-a impus transportul cu carele cu boi (504). Multe sute de care au fost mobilizate pentru a
înlocui plutele şi a încărca lemne de la Brezoi, pentru Piatra Olt sau până la
Dunăre.

Acest transport
mergea greoi, cu multe peripeţii, ceea ce a dus la îmbolnăvirea animalelor
folosite pentru transport.

Angajamentul
său, privind asigurarea materialului pentru construcţia podurilor, a fost
îndeplinit, dar nu fără greutăţi.

Un alt contract,
tot in 1877, a fost de a furniza lemnul necesar unei mari mori la
Turnu Măgurele. Cu o viziune amplă, imediat după război (1878), construieşte un
joagăr la Slatina.

Maşina cu aburi
a fost adusă din străinătate prin vama Vârciorova, intrarea acesteia în ţară fiind scutită de taxe (505)

În anul 1881, C. Novac moare,
activitatea sa este continuată de soţia sa, doamna Margareta Novac. Ulterior
arendează fierăstraiele lui Giovani Stagni et Co,
firmă austriacă, ce aduc un venit de 26.000 lei pe an (506).

Margareta Novac se dedică operei de binefacere, contribuind
substanţial la construcţia bisericii „din sat”, construită in 1888,
alături de moşnenii brezoieni.

Alte documente
confirmă faptul că şi biserica din Sălişte-Mălaia este ctitoria aceleaşi
doamne Margareta.

În anul 1882, în urma unui
control de revizie al prefecturii, constată că „localul de dascăli” (şcoala) şi primăria sunt ruinate, recomandând să se apeleze
la familia răposatului Novac, dispusă să dea ajutorul necesar. Din comisie a făcut
parte însuşi prefectul judeţului, D.
Simulescu, subprefectul Mărculescu şi
primarul localităţii Gheorghe Pruneş (507).

Concursul s-a
materializat în construcţia unui nou local (1904),
azi renovat, în care funcţionează
judecătoria.

Într-o mare
festivitate, tot in 1882, festivitate ce s-a ţinut în parcul Zăvoi, se acordă „Premiul I cu diplomă de onoare – Industriei
de lemnărie Carol Novac din
Brezoi (508).

Actele acestei
familii, şi nu puţine la număr, nu dau date personale despre acest reformator
al Văii Lotrului, fondator al industriei forestiere de aici.

Minunatele opere
inginereşti, lăsate de Carol Novac, sunt exemple de urmat.

Mormântul său,
impresionant, este lângă biserica veche din Brezoi; o cruce imensă de fier, cu
un şarpe încolăcit pe ea, străjuieşte împreună cu un brad la capul acestui mare
maestru. Merită toată onoarea si respectul
nostru!»

Selecție din: ing. Gheorghe Efrim/ <<Brezoi/ File de istoriei>>/ Editura Conphys Râmnicu Vâlcea 2015.

Fotografiile din colaj una câte una, cu descrierile lizibile.

____________

485 D.J.A.N. VÂLCEA, Fond Prefectura jud. Vâlcea, D. 125/1867, f. 67.

486 petre Purcărescu, Personalitatea prinţului Carol I, în Studii Vâlcene, I, 2003, pag. 111.

487 D.J.A.N. VÂLCEA, Fond Prefectura jud. Vâlcea, D. 125/1867, pag. 66.

485 IOAN C. BĂNCILA, VEDERI DIN OLTENIA – MAPELE Al, AII, AIII şi AIV, în A.O., nr. 11 din 1924, p.521. (copia documentaţiei în posesia autorului).

486 D.J.A.N. VALCEA, Fond Prefectura Judeţului Vâlcea, D. 77/1867, f. 74,76,77 şi Petre Bardaşu s.a. Brezoi-ioo de ani de industrie forestieră, Rm. Vâlcea, 1973, p. 29.

487 Revista Lotru, nr.6, Brezoi, 1968, p. 3-6; Petre Bardaşu, op. cit., p. 29 şi urm.

488 Revista Lotru, nr.6, Brezoi, 1968, p. 3-6.

494 D.J.A.N. VÂLCEA, Fond Prefectura Judeţului Vâlcea , D. 40/1865, f. 117.

________

#memoriesicunoasterelocalaValcea #memoriavalceana #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea