Enciclopedia Vâlcii/ ,,O carte mai mult decât necesară”/ recenzie de general de brigadă (ret.) Grigore Buciu/ rev. ,,ROMÂNIA EROICĂ”

<<Istoria şi cultura ies câteodată la lumina zilei prin
Fântâna lui Manole. Este, desigur, o metaforă legată de numele legendarului
constructor al mănăstirii de zid din Ţara Românească. Dar este şi o altfel de
realitate. Prin Editura „Fântâna lui Manole” a văzut lumina tiparului, pe
parcursul a câtorva ani, Enciclopedia Judeţului Vâlcea, o lucrare monumentală
ca prezentare grafică, volum şi muncă investită.

A apărut sub egida şi cu sprijinul financiar al Consiliului
Judeţean Vâlcea – ca rod al gândirii, documentării şi elaborării Forumului
Cultural al Râmnicului. Această structură multiculturală organizată după
criterii cărturăreşti, după cum sugerează titlul său – „al Râmnicului”, strânge
în rândurile sale intelectualitatea de elită activă din judeţ, dar şi
personalităţile din întreaga ţară şi de peste hotare ce-şi au obârşia în satele
şi oraşele judeţului Vâlcea. Ca urmare a efortului intelectual conjugat, Forumul
duce la îndeplinire o multitudine de proiecte din varii domenii, acţiuni,
scrieri şi ceremonii etc. menite să păstreze la nivel înalt spiritualitatea
acestui ţinut, ca o prelungire firească a istoriei vechiului centru cultural şi
spiritual, de unitate, românitate şi credinţă, pe care Râmnicul l-a jucat din
Evul Mediu încoace.

În argumentul său la volumul al III-lea al Enciclopediei –
„Aşezările rurale”, economistul Constantin Rădulescu, preşedintele Consiliului
Judeţean Vâlcea, apreciază că „este cea mai mare şi mai complexă lucrare
editorială, elaborată şi publicată în judeţ”, ca urmare a avansării unui
proiect în 2007, menit a marca cum se cuvine împlinirea, în 2022, a 630 de ani
de atestare documentară a Râmnicului Vâlcea. S-a vrut o încununare fastuoasă,
de mare greutate ştiinţifică, a tuturor încercărilor monografice, de toate
tipurile care au fost publicate şi au un caracter generalizator, începând cu
„Tabula Valachiae Cis-Alutanae”, din 1723, a austriacului Friedrich Schwartz, o
hartă documentată în stil nemţesc, ce se constituie şi face parte dintr-o
veritabilă descriere a Olteniei, ocupată de austrieci. Documentul cartografic
este o evidenţă completă a aşezărilor omeneşti – târguri şi sate, făcută din
raţiuni economice de către puterea ocupantă, ce se vedea înstăpânită aici
pentru totdeauna. Cu alte cuvinte, Oltenia sub austrieci trebuia stoarsă de
toate resursele pe care le putea da, în mod metodic şi sistematic, pentru o
Vienă orgolioasă, luxoasă şi plină de ambiţii europene.

Pe atunci, judeţul Vâlcea era menţionat cu 128 de
localităţi, dintre care 125 erau aşezări rurale. Se vede clar caracterul rural
general al judeţului, care nu este altceva decât un eşantion reprezentativ
pentru întreaga Românie de atunci. Astăzi, situaţia aparent nu s-a modificat
prea mult, deşi ponderea economică s-a schimbat fundamental, enciclopedia de
faţă inventariind 78 de comune. Acest număr nu înseamnă dispariţia unor
localităţi săteşti, ci evoluţia spre urbanism a unora dintre ele şi comasarea satelor
şi cătunelor în comune, unităţi administrative mai mari, rezultate în urma
reformelor administrative ce au avut loc de-a lungul timpului.

Enciclopedia este structurată pe trei volume: „Prezentare
generală”, „Localităţi urbane” şi „Aşezări rurale”.

La baza acestui uriaş demers de documentare, verificare şi descriere
a stat efortul mobilizator şi organizatoric al preşedintelui Forumului Cultural
al Râmnicului, neobositul şi eminentul om de cultură Ion Soare. Unii dintre
autori avansează ideea că lucrarea va intra în conştiinţa publică drept
„Enciclopedia lui Soare”.

Este cea mai generoasă apreciere pe care un coordonator şi
îngrijitor de ediţie o poate avea, în urma unei lucrări ce s-a finalizat cu
succes şi a văzut lumina soarelui.

Cum este şi firesc, în cazul unei lucrări ştiinţifice de
acest fel, la baza elaborării acestui proiect a stat o uriaşă documentare –
lucrări publicate anterior, arhivă, lucru în teren aproape în fiecare
localitate – ceea ce a făcut ca fiecare să fie scanată, cu mijloace unitare şi
pertinente de la primul ciob de oală, ce-i atestă existenţa în scurgerea
timpului, până la zi. O evoluţie prin istorie a comunităţilor omeneşti care au
fost prezente în codreriile Vâlcii, pe tot parcursul existenţei umane în acest
spaţiu. Atestarea documentară este doar o dovadă la un moment dat, dar mai
niciodată nu înseamnă şi piatra de început a temeliei. Nici măcar la biserici
şi aşezări monahale, deoarece mai înaintea lui acolo a fost un loc de
rugăciune, o troiţă ce ţinea locul lăcaşului de cult timpuriu, ori o bisericuţă
de lemn.

Ion Soare, în Introducere, îl citează în acest sens pe Eugen
Petrescu, unul din redactorii respectabili ai Enciclopediei, cu lucrarea sa
„Vâlcea – ţara lupilor getici sau ţinutul vâlcilor” – cu subtitlul „Călător prin
istoria milenară a plaiurilor vâlcene” (2007). „Vâlcea este ţinutul cu cea mai
mare încărcătură istorică din tot spaţiul românesc, locul unde omul a parcurs,
fără întrerupere, toate etapele istoriei, de la începuturile umanităţii (…)
până în prezent.

Acesta este un mare adevăr, atestat arheologic, documentat
în timp prin scrierile monografice generale şi locale, prin monografiile
ecleziastice şi studiile pe domenii – artă, cultură, tradiţii, port, muzică
etc. ce stau toate la un loc, drept sursă bibliografică pentru fiecare
localitate descrisă.

În concluzie, beneficiem de o importantă sursă de
informare-documentare în legătură cu un ţinut atât de bogat în mănăstiri
emblematice şi biserici, în case fortificate devenite simbol naţional, în
localităţi ce mai păstrează autenticitatea de altădată ce se opune tăvălugului
globalist. Un judeţ ce a jucat un rol fundamental în menţinerea unităţii de
spirit şi credinţă româneşti în Ardealul cel hăituit timp de o mie de ani,
pentru credinţa şi identitatea sa, prin cărţile trecute munţii în desagii
călătorilor.

Apariţia acestei lucrări de excepţie se înscrie în mişcarea
monografică generală, de care începem să ne dăm seama că există şi e prolifică,
acum când atâtea forţe şi interese încearcă să ne şteargă din minte istoria,
identitatea naţională, mândria şi demnitatea, în numele unui europenism
generalizator şi desuet, într-o Europă a naţiunilor. Peste tot în judeţe apar
monografii, într-o încercare a contemporanilor noştri de a se opune nivelării,
uitării autenticului care ne face diferiţi.

Cât timp în mănăstiri călugării se roagă pentru noi, pentru
ţară, conducători şi armată, cât timp oamenii ce se simt în stare relevă prin
scrieri şi confirmă prin acţiuni istoria identitară, mai există speranţă că
neamul acesta nu va pieri. Va rezista şi va vorbi româneşte, va avea obiceiuri,
dansuri şi veşminte specifice, aşa cum, în America Centrală, mayaşii continuă
să existe, aşa cum au moştenit, într-o civilizaţie spaniolă catolică.

general de brigadă (ret.) Grigore Buciu

Revista România Eroică a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria” • Anul XXVII • Nr. 1 (70) – 2024 integral în PDF.

Întreaga colecție a publicației – la această legătură 

Pagina oficială a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria”  

&&&
Enciclopedia Județului Vâlcea – vol. I, II, III – integral în pdf, la această legătură.