Sorin Oane în vol. ,,Poveștile Rîmnicului”: Vin austriecii! și Despre o altă „ciocnire a civilizaţiilor” (a doua după venirea mongolilor în 1241)

Vin austriecii! În august 1716, căpitanul
austriac Stephan Oettine von Pivoda a ocupat Rîmnicul. Oraşul a devenit sediul
armatei austriece de ocupaţie. În momentul păcii de la Passarowitz (21 iulie
1718), care punea capăt războiului dintre austrieci şi otomani, Rîmnicul era de
doi ani sub stăpînirea habsburgică.

Episcopul Rîmnicului, Damaschin
(1708-1725), a fost personajul cel mai important al începutului stăpînirii
austriece în Oltenia. Pentru episcop, austriecii erau un stăpîn preferabil turcilor, pe
motiv de religie creştină, căci la independenţa Ţării Româneşti nu putea spera nimeni.
Astfel…

A) În februarie 1717, Damaschin conduce o delegaţie
de boieri la Viena, care prezintă împăratului Carol VI, într-un memoriu în 10
puncte, doleanţele referitoare la viitoarea administraţie austriacă a
provinciei. Două puncte erau mai importante: pt. 5 (se solicita păstrarea
privilegiilor bisericii ortodoxe din Oltenia) şi pt. 9 (se cerea scutirea mănăstirilor,
a marilor boieri şi a marilor negustori de a încartirui trupe austriece). Împăratul
răspunde binevoitor. În plus, dăruieşte fiecărui membru al delegaţiei o decoraţie,
iar episcopului o cruce de aur. 

B) La 19 iulie 1718, cu 3 zile înainte de pacea de la
Passarowitz, Damaschin şi mai mulţi egumeni semnează o
adresă către prinţul Eugen de Savoia (un francez aflat în slujba Casei de Habsburg, genial
comandant al armatelor austriece), cerînd alipirea Olteniei la Austria. Prin pacea de la
Passarowitz, Banatul şi Oltenia trec sub stăpînirea austriacă.

Se pot găsi o serie de
argumente pentru „dragostea” asta subită a elitei politice olteneşti faţă de austrieci. Pe
deoparte, puternicii boieri craioveni au acceptat situaţia, pentru că făceau comerţ şi afaceri
importante cu austriecii, în ciuda monopolului comercial turcesc, care de fapt nu
prea funcţiona în Oltenia. Pe de altă parte, exista un conflict puternic între boierii
olteni şi Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot din Ţara Românească, boierii
dorindu-l domn pe Gheorghe Cantacuzino, fiul răposatului Şerban Cantacuzino (1678-1688).
Este cunoscut şi faptul că Nicolae Mavrocordat i-a dat pe mîna turcilor pe mulţi boieri
din neamul Cantacuzinilor, ce au fost strangulaţi la Adrianopol. Gheorghe Cantacuzino nu a
devenit domn. Austriecii l-au numit însă „ban al Craiovei”, adică a devenit „din cal,
măgar”, după cum va nota cronicarul Radu Popescu.

Despre o altă „ciocnire a
civilizaţiilor” (a doua după venirea mongolilor în 1241). Austriecii
au înţeles imediat motivele înapoierii istorice a Olteniei: era o zonă eminamente agricolă, avea
o viaţă urbană scăzută şi un comerţ limitat. Erau şi puţine centre culturale,
majoritatea covîrşitoare fiind subordonate vieţii religioase, adică în incinta sau în apropierea
mănăstirilor. O altă cauză era atitudinea conservatoare a boierimii si clerului din
Oltenia. Mă amuză teribil cînd citesc în studiile istoricilor noştri locali cum
că lupta mănăstirilor olteneşti pentru păstrarea privilegiilor şi imunităţilor lor
de tot felul este interpretată de ei ca o „luptă contra dominaţiei
habsburgice”. Boierii şi prelaţii vîlceni s-au gîndit doar la binele lor
cînd au cerut anexare a Olteniei de către habsburgi – de fapt, ei doreau ca
aici să continue acelaşi tip de feudalism valah, dar sub protecţia împăratului
austriac – şi nu au înţeles marele pericol care a pîndit atunci statalitatea românească.
(392) Situaţia era aşa: boierii încearcau să impună austriecilor modelul
„statului boieresc”, iar austriecii, adepţii modelului iluminist de stat,
se pregăteau să anexeze
definitiv Oltenia imperiului lor. Ei au vrut să instaureze în Valahia Mică (Kleine Walachei,
cum numeau ei Oltenia) o administraţie proprie, lucru pe care nici turcii nu îl putuseră
realiza. „Modelul de guvernare a Olteniei propus de boieri austriecilor este
cât se poate de simplu: conservarea şi extinderea privilegiilor, inclusiv al
monopolului dregătoriilor, împăratul avînd un rol decorativ; continuarea
netulburată a cultului şi menţinerea privilegiilor mănăstirilor, fără vreun
amestec din afară. În modelul de stat boieresc, nu există nici o preocupare
vizînd îmbunătăţirea stării ţărănimii, a meşteşugarilor, a micilor negustori, a
infrastructurii, a sănătăţii publice, a educaţiei. Cu greu am putea imagina
două politici mai ireconciliabile decît cea habsburgică şi cea
boierească”. (393)

Sursă selecție inclusiv pentru captura ,,Carol VI şi Eugeniu de Savoia în picturi de epocă”: #SorinOane în vol. #PovestileRamnicului: ,,Vin austriecii!” + ,,Despre o altă «ciocnire a civilizaţiilor» (a doua după venirea mongolilor în 1241)”/ parte din subcapitolul ,,Virusul austriac al modernizării”.

Celalte capturi din colaj una câte una cu mai multe informații conexe, la această legătură.

________________

392 Corneliu Tamaş, Marele spătar Radu Golescu şi curentul antifanariot, în „Buridava”, nr. 2/1976, p. 67-71

393 Victor Bîrsan, Oltenia habsburgică: prima tentativă de integrare europeană a românilor, în „Contributors.ro”, din 13.05.2020, online.

_______________
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #AntimIvireanul #JudetulValcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #SorinOane #PovestileRamnicului #PoveștileRîmnicului #bisericaortodoxaromana