Search Results for: "Oradea"

July 3, 2024

Pr. Gheorghe Petre-Govora

Pr. Petre-Govora, Gheorghe I. (n. 23 apr. 1910, com. Orleşti, jud. Vâlcea – m. 2010) – teolog şi istoric (arheolog), cercetător, folclorist, muzeograf, publicist, colecţionar de cărţi şi obiecte religioase; preot al parohiei „Sf. Nicolae” din Govora-sat din anul 1931; licenţiat în teologie şi titrat al Seminarului universitar, având religia şi istoria, ca studii de bază; membru activ al Institutului Naţional de Tracologie şi întemeietor al Muzeului de Istorie din oraşul Băile Govora, care îi poartă numele. Munca sa de o viaţă în domeniul arheologiei, a adunat-o, a catalogat-o şi a organizat-o într-o colecţie: „Colecţia de arheologie, artă religioasă şi carte veche” cum a fost denumită oficial, care cuprinde peste 4000 de piese, adăpostită la început în biserica parohială din Govora-Sat, apoi în propria locuinţă. Din anul 1973, când autorităţile locale din Băile Govora îi pun la dispoziţie vila „Dr. Ţăranu”, aici s-a organizat un muzeu (secţie a Muzeului Judeţean Vâlcea) care, din anul 1977, se mută în vila Pănciulescu din str. Tudor Vladimirescu nr. 109, unde se găseşte şi astăzi. Colecţia cuprinde exponate „fosile de mamut, ursus arcticus şi ursus spelaeus, un bogat material arheologic, icoane pe lemn şi sticlă şi carte veche românească ce documentează formarea, continuitatea şi prezenţa poporului român în hotarele lui fireşti” (Deaconu, 2010, 2). Contribuţii de notorietate naţională şi europeană la cunoaşterea preistoriei judeţului Vâlcea (şi a ţării în ansamblu). Distins de patriarhul Iustinian Marina cu <Crucea Patriarhală>, iar în anul 2004 i s-a acordat Ordinul <Meritul Cultural> în grad de cavaler, cat. E. Din partea statului Israel, a primit titlul „Drept între popoare” pentru ajutorul dat evreilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Cărţi publicate: O preistorie a nord-estului Olteniei (1995), Govora – de la primii oameni la contemporani (2001), Aureii imperiali din Dacia romană (2003), Pravila bisericească de la Govora … adusă la zi de pr. Gh. I. Petre-Govora la anul 2004Vâlcea. Muzee şi monumente (1986). 

***

Informaţii de pe pagina oficială a Primăriei Băile Govora – http://www.primaria-baile-govora.ro/personalitati-locale/ – accesată în 11 decembrie 2017:

 

Gheorghe Petre-Govora s-a născut la 23 aprilie 1910, în comuna Orlești, județul Vâlcea, ca fiu al lui Ion și al Elisabetei, fiind primul dintre cei trei copii. A copilărit la Orlești și, tot acolo, a învățat cele 4 clase primare. După ce termină școala primară, în anul 1922 intră prin concurs la Seminarul Sf. Nicolae din Rm. Vâlcea.

 

Elev fiind debutează cu schița „Comoara”, pe care o publică în anul 1929, în revista „Seminarium” și tot atunci scrie nuvela „Maria de Mangop”, rămasă în manuscris.

 

În anul 1931 se căsătorește cu învățătoarea Elisabeta Diaconu și la 13 iulie, în același an, este hirotonisit preot și primește parohia Sf. Nicolae din Govora sat, pe care o slujește mai bine de 60 de ani. În anul 1932 înființează Căminul Cultural din Govora sat, pe care îl conduce mulți ani.

 

Preotul Gheorghe Petre – Govora este licențiat în teologie și titrat al Seminarului universitar, având religia și istoria, ca studii de bază. A primit rangul de iconom stavrofor și purtător al Crucii Patriarhale.

 

Pasiunea pentru arheologie s-a născut o dată cu descoperirile întâmplătoare pe care le-a făcut în împrejurimile satului Govora și cu tot felul de obiecte aduse de săteni. Colecționând piesă cu piesă, cu răbdare și perseverență și, deseori, cu sacrificii materiale, reușește să organizeze o colecție, adăpostită la început în biserică și apoi în propria locuință. În anul 1973, autoritățile îi pun la dispoziție fosta vila Dr. Țăranu, pentru organizarea unui muzeu. „Colecția de arheologie, artă religioasă și carte veche” cum va fi denumită oficial, este vizitată la 9 iulie 1974 și de Patriarhul Iustinian Marina. În anul 1977, muzeul se mută în fosta Vilă Pănciulescu din Str. Tudor Vladimirescu nr. 109, iar din anul 2014 colecția se află în sediul renovat al fostei Vile Alexandru Iliescu.

 

Colecția de arheologie cuprinde peste 4.000 de piese, începând cu perioada preglaciară, reprezentată prin exponate fosile de mamut, ursus arcticus și ursus spelaeus, din Paleoliticul Superior, Epoca Neolitică, perioada de tranziție spre bronz, începutul și Epoca Bronzului Clasic, prima și a doua Epoca a Fierului, precum și un bogat material arheologic care documentează formarea, continuitatea și prezența poporului român în hotarele lui firești.

 

Dintre materialele arheologice mai importante le amintim pe cele din Neoliticul Timpuriu, specific Culturii Criș, provenind de pe Valea Răii, Ocnele Mari, reprezentate prin ceramică, ceramică pictată, unelte casnice, arme de vânătoare, plastică și râșnite manuale. Perioada de tranziție este ilustrată prin ceramică de tip Coțofeni, ales ornamentată, idoli zoomorfi și unelte din rocă dură. Pentru începutul și epoca bronzului clasic, colecția adăpostește un bogat material arheologic caracteristic Culturilor Glina, Orlești și ceramica Culturii Verbicioara. Epoca daco – romană de etnogeneză și de continuitate este reprezentată prin exponate provenind în special din așezarea de la Stolniceni – Buridava romană, Căzănești, Ocnele Mari, Râureni și Govora – Sat. La etaj se află expoziția de artă bisericească (icoane pe lemn și sticlă) și carte veche românească, conținând peste 85 exemplare, printre care remarcăm Cazania lui Varlaam (1643)Pravila Mare de la TârgovișteBiblia lui Șaguna (1858)Liturghier tipărit de Antim Ivireanul (1713).

 

Între anii 1967 – 1989, Pr. Gheorghe Petre – Govora participă la Colocviile naționale de studii asupra frontierelor Imperiului Roman, aducând contribuții deosebite privind continuitatea daco – romană pe Limes Alutanus, în lumina noilor cercetări arheologice. Membru activ al Institutului de Tracologie, la simpozioanele naționale care se organizează, prezintă numeroase comunicări:

 

– Un orizont hallstattian timpuriu în jud. Vâlcea – Rm.Vâlcea 1981;

 

– Asupra începutului bronzului tracic în nordul Olteniei – Craiova 1983;

 

– Moșteniri daco – romane în nord-estul Olteniei în contextul unității și continuității poporului român – Drobeta Turnu-Severin 1984;

 

– Formarea bronzului timpuriu în nord-estul Olteniei – Constanța 1985;

 

– Asupra problemelor culturii Glina în nord-estul Olteniei – Oradea 1986;

 

– Formarea culturii Verbicioara (fazele I-II) – Piatra Neamț 1988;

 

– Evoluția culturii Verbicioara (fazele III-IV) – Tulcea 1989.

 

La diferite simpozioane și manifestări cu caracter istoric organizate pe plan județean susține comunicările:

 

– Carte veche româneasca la Muzeul Govora;

 

– Legături etno-culturale de-a lungul veacurilor pe Valea Oltului;

 

– Moștenirea daco-romană pe Limes Alutanus, în contextul unității și continuității poporului roman;

 

– Govora, vatră de cultură și istorie românească.

 

A publicat peste 100 articole, în reviste de specialitate din țară și străinătate. Articolele se bazează pe cercetări arheologice cuprinzând studii despre istoria veche a Olteniei și până la formarea statului feudal Țara Românească. Prin studiile și cercetările sale, preotul Gheorghe Petre – Govora a contribuit la o mai bună cunoaștere pe plan local a neoliticului, eneoliticului, perioadei de trecere la epoca bronzului, culturii Coțofeni, epocii fierului (cultura Ferigile), epocii geto – dacice (Latene), descoperirile sale arheologice, atestând viețuirea și continuitatea elementului autohton pe acest teritoriu, din paleolitic și până astăzi.

 

„Cine salvează o singură viață, salvează o lume întreagă” sunt cuvintele din Talmud inscripționate pe medalia „Drept între Popoare” conferită pe 25 iunie 2004, la Palatul Patriarhiei Române din București, preotului Gheorghe Petre din Episcopia Râmnicului.

 

Titlul „Drept între Popoare” se acordă persoanelor care nu sunt de etnie evreiască și care au salvat vieți de evrei sau au ajutat evrei în perioade dificile, punându-și propria viață în pericol. Evenimentul a fost organizat de Ambasada Israelului și Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române. La vârsta de 94 de ani, părintele Gheorghe Petre – Govora a fost răsplătit pentru ajutorul dat în perioada Holocaustului unor evrei deportați în Transnistria. Titlul, constând într-o medalie și o diplomă onorifică emise de Institutul Yad Vashem din Ierusalim, i-a fost înmânat preotului Gheorghe Petre de către ambasadorul Israelului la București, doamna Rodica Radian Gordon, fiind primul preot ortodox care primește o asemenea distincție.

 

Cărți publicate:

 

■ O preistorie a Nord – Estului Olteniei, Editura Petras, Rm. Vâlcea, 1995, 90 p + 75 pl.+2h. ■ Govora – de la primii oameni la contemporani, Rm. Vâlcea, Editura Petras, 2001, 171p.

 

■ Aureii imperiali în Dacia romană, Rm.Vâlcea, 2004

 

■ Pravila bisericească de la Govora (o aducere la zi a Pravilei Mici, care a ieșit de sub teascurile tiparniței de la Mănăstirea Govora în 1640 și a fost revizuită și publicată cu caractere latine, de Academia Română în 1884).

 

■ Flacăra memoriei. Dialog cu preotul și arheologul Gheorghe Petre – Govora, Editura Petras, Rm. Vâlcea, 2005

 

Părintele Gheorghe Petre – Govora a încetat din viață la venerabila vârstă de 102 ani. Model de urmat în viață, părintele Gheorghe Petre – Govora a slujit zeci de ani cultura românească, fiind un remarcabil autor de lucrări de arheologie și teologie.

 

Personalitate importantă a culturii vâlcene, preotul Gheorghe Petre – Govora a avut o contribuție hotărâtoare la dezvoltarea cultural – științifică a județului Vâlcea, la cunoașterea istoriei românilor și la promovarea valorilor de patrimoniu național.

 

La 30 iunie 2010, în cadrul ședinței ordinare a Consiliului Județean Vâlcea părintele cercetător Petre Gheorghe – Govora a primit titlul de cetățean de onoare al județului Vâlcea.

 

 

 

Read More…

Personalități râmnicene – I (nume A-D)

Dintre cele aproape o mie de personalităţi vâlcene incluse în vol. I al Enciclopediei judeţului Vâlcea (Râmnicu-Vâlcea, Ed. Fortuna, 2010)‚ circa 600 sunt râmnicene, ceea ce dovedeşte păstrarea bogatei tradiţii a oraşului, de „capitală” culturală, în sensul cel mai larg al cuvântului. Pentru a nu opera o – întotdeauna – riscantă selecţie, am preferat să concentrăm la maximum conţinutul tuturor fişelor existente, încercând să cuprindem multum in parvo, adică esenţa; totodată, am renunţat la includerea în acest „catalog”, a acelor persoane care au avut doar o „legătură trecătoare” şi firavă cu oraşul, efectuându-şi, de pildă, studiile liceale (sau altă şcoală) aici. În rest, am păstrat ca valabile criteriile stabilite în lucrarea amintită, adică apartenenţa celor prezenţi la Râmnicu-Vâlcea (născuţi şi trăitori aici, născuţi în Râmnic, dar stabiliţi în alte localităţi din ţară şi străinătate, pro-veniţi din alte judeţe sau din alte localităţi vâlcene‚ şi desfăşurându-şi activitatea aici – în anumite perioade sau până la sfârşitul vieţii); al doilea criteriu important luat în consideraţie, a fost acela al obţinerii unor performanţe (cu toată relativitatea acestei noţiuni!) într-un domeniu sau altul, cu accent pe perioadele „râmnicene”.

Read More…

Personalități râmnicene – II (nume E-M)

– urmare – 

E

Enache (“de la Olt”), Nicolae (n. 17 aug. 1875, în Tanislavi – Dozeşti/ azi, Fârtăţeşti,  jud. Vâlcea – m. 30 sept. 1938, Râmnicu-Vâlcea) – matematician, astronom, cercetător. Doctorat la Paris, în 1908, cu două teze – din hidrodinamică şi din mecanica cerească. Cărţi: Chestiunea agrară în România (1907), Sur la théorie des planètes (1908) etc. 

Enache, Răzvan (n. 4 mai 1974, Râmnicu-Vâlcea) – ziarist;  cercetător. Carieră universitară la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Cofondator al revistei « Alkemie ». Cărţi: Introducere în sociologia comunicării (2002, curs tipărit), Structura ficţiunilor comunitare (2007), Relaţiile publice din perspectivă sociologică (2009).

Enăceanu, Ghenadie (n. 6 nob. 1837, Iaşi – m. 14 ian 1898, Neapole) – cărturar. Studii la Constantinopol şi Kiev (1861-1865). Episcop de Râmnic (1886). Lucrări publicate: Meşterul Manole şi Petru Movilă (1882), Principele Antioh Cantemir ca scriitor (1889), O vizită canonică în anul mântuirii una mie opt sute optzeci şi nouă . . .  (1889) etc. 

Read More…

Personalități râmnicene – III (nume N-Ș)

– urmare – 

N

Naum Râmniceanu (n. 27 mai 1764, satul Corbi din jud. Argeş – m. 1838, la Cernica, jud. Ilfov) – cronicar, autor de versuri, traducător. În 1776 este luat în grijă de către Filaret, pe atunci – arhimandrit la Mitropolia Ţării Româneşti, cu care vine, la 1780, în Oltenia. Ne-au rămas de la el trad. de cronici, notiţe gramaticale, însemnări personale, discursuri etc.

Naumescu, Valentin (n. la 13 oct. 1970 în Râmnicu-Vâlcea) – medic endocrinolog, istoric şi europenist, cu licenţe în fiecare dintre aceste domenii; politolog, cercetător. Din 2008, consul general al României, în Toronto. Cărţi: Politici sociale în Europa postbelică (2000), Despre liberalism în România. Realităţi, dileme, perspective (2001) etc.

Neacşu, Constantin (n. 27 iulie 1952, Bran – jud. Braşov) – artist plastic. Membru al UAP din România. Membru al Clubului Rotary din Râmnicu-Vâlcea-Cozia. Expoziţii personale şi de grup, în ţară şi străinătate (Franţa, Germania, Cehia etc.). Participant la mai multe simpozioane de creaţie. Lucrări în colecţii particulare şi de stat, din ţară şi străinătate.

Read More…

Râmnicu Vâlcea – patrimoniul cultural imobil

foto: Hala din Piaţa agroalimentară centrală, construită între anii 1902-1904

Unul din cele mai vechi oraşe ale ţării, Râmnicu-Vâlcea a moştenit un considerabil tezaur patrimonial, dacă ar fi să judecăm după numărul şi valoarea culturală, istorică şi artistică. Conform Listei Monumentelor Istorice din 2010 şi listelor precedente acesteia, zestrea municipiului cuprinde un total de 54 coduri (85 subcoduri componente): 19 biserici, 11 instituţii publice, 4 case particulare, 9 monumente de for public, 4 cruci comemorative, 5 ansambluri urbane, 9 situri arheologice şi peste 10.500 de volume de carte veche.

 

Patrimoniul cultural imobil

Această categorie de bunuri materiale constituie cea mai valoroasă componentă a patrimoniului cultural, atât în ceea ce priveşte valoarea materială directă, cât şi în raport cu posibilităţile de inserţie a unor componente extraculturale.

Read More…

Râmnicu Vâlcea – Sportul, de la începuturi până în zilele noastre

Bibliografia sportului râmnicean este puţină; calificativul este valabil şi pentru arhivele instituţiilor cu profil sportiv. Lipsa este suplinită, în bună parte, de publicaţiile editate în Râmnicu-Vâlcea, care au acordat spaţii corespunzătoare sportului, iar după 1989, au apărut şi reviste profilate pe teme sportive: „Arena vâlceană”, „Sport Express” etc.). Ca şi la volumul I al Enciclopediei …, domnul Eduard Dulăcioiu – directorul publicaţiei „Arena vâlceană”, ne-a pus la dispoziţie întreaga bază de date (online) a revistei, pe ultimii ani (din iunie 2010 până la data definitivării acestei secvenţe).

Read More…

Cernișoara-Școala din Mădulari

De-a lungul timpului s-au remarcat prin activitatea lor și au dat strălucire aparte catedrei un numar mare de dascăli. Reamintim o parte dintre acestia: Victor Smedescu, Gh. Negricea, Valeriu Coman, Aneta Crăcana, Ion Găman, Lucia Găman, Lucreția și Titu Zamfirescu etc.Înființată în anul 1838, scoala din Mădulari a avut ca prim dascăl pe Marin Ionescu, de 18 ani, "flăcău", fiu de birnic din Mădulari; străbunic al profesorului de matematică din școală Nicolae Ionescu, al învățătorului Titu Zamfirescu și al primarului comunei – Mihai Ionescu.
Școala din Mădulari, cu o singură clasă la început, era construită din nuiele împletite, lipite cu pământ amestecat cu pleavă de grâu. Cursurile scolii erau frecventate de 29 de elevi ce veneau din Mădulari, Obârșia, Valea Orlii, Armășești și Oteșani, printre care amintesc pe Mitu Predescu din Oteșani și Gheorghe Zamfirescu din Armășești. Este prima școală apărută de pe valea pârâului Cernișoara.
Pentru bunul mers al învățământului, institutorul Costache Codreanu îl numește subrevizor al plaiului Horezu, la 4 aprilie 1845, pe Marin Ionescu de la școala din Mădulari. În anul 1848 acesta se ocupă și de coordonarea activității școlare din plasa Oltețu de Sus.
În raportul său din 6 martie 1848, subrevizorul plaiului Horezu prezintă situația școlară, din această zonă, afirmând că „erau 142 absolvenți din 27 de școli”. Din Mădulari erau „10 absolvenți”.

Read More…

Monografia comunei Cernişoara/ Locuri, vremuri, oameni, de col. ing. Gheorghe Constantinescu

Gheorghe CONSTANTINESCU

MONOGRAFIA COMUNEI CERNIȘOARA

Locuri, vremuri, oameni

Editura Amanda Edit, Bucureşti

2014

 

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

CONSTANTINESCU, GHEORGHE

MONOGRAFIA COMUNEI CERNIȘOARA: Locuri, vremuri, oameni

București: Amanda Edit, 2014

ISBN: 978-606-8567-30-3

…………..

 

Editura Amanda Edit este acreditată CNCSIS la poz. 143

Ilustrația copertei:

$1·         Biserica cu Hramul “Adormirea Maicii Domnului” din satul Armășești

$1·         Stema comunei Cernișoara;

$1·         Școala generală cu clasele I-VIII din satul Mădulari.

Read More…

Dragoș Vrânceanu – 90 de ani de la naștere, lansarea volumului „Cântărețul de jazz” de Ramona Măduța, laureată a concursului de poezie „Dragoș Vrânceanu” (Băbeni și Râmnicu-Vâlcea, 13 februarie 1997)

La împlinirea a 90 de ani la nașterea poetului Dragoș Vrânceanu, IJC Vâlcea, BJ Vâlcea, CJCVTCP Vâlcea, SC „Dor – Dragoș Vrânceanu” Băbeni și alte organizații culturale, au organizat o acţiune în memoria mentorului vieții și creației literare vâlcene din anii’70. Manifestarea, găzduită de C de C Băbeni și BJ „Antim Ivireanul” Vâlcea, a cuprins expoziții de carte, recitaluri de poezie, simpozionul „Perenitatea poeziei lui Dragoș Vrânceanu.” Invitați: Rodica Marian, Constantin Mohanu, Ramona Măduța (Oradea), laureată a Concursului de poezie „Dragoș Vrânceanu”. Participanți: Nelu Barbu, Mihai Bușe, Marian Creangă, Gheorghe Deaconu, Ioan St. Lazăr, Costea Marinoiu, Doru Moțoc, Ion Predescu, Dragoș Serafim, Felix Sima, George Voica. Punctul „de vârf” al acestei manifestări comemorative l-a constituit un eveniment editorial: lansarea volumului „Cântărețul de jazz” de Ramona Măduța, volum premiat la Concursul de poezie „Dragoș Vrânceanu”: Ramona Măduța, Cântărețul de jazz. Versuri. Cuvânt înainte de Ana Blandiana. Redactor: Gheorghe Deaconu. Coperta și grafica: Ramona Măduța. Râmnicu-Vâlcea, Editura Conphys. Editor asociat: CJCVTCP Vâlcea, 1996. Volum premiat la Concursul de poezie “Dragoș Vrânceanu”, organizat de IJC, CJCVTCP, BJ “Antim Ivireanul” și Soc. Cult. “Dor – Dragoș Vrânceanu”, ediția I – 1994. Debut girat de poeta Ana Blandiana: „Mă bucur că am prilejul să-mi exprim bucuria descoperirii unui poet, pe care sunt convinsă că-l voi mai întâlni – asemenea cititorului – în alte și alte cărți, în alte și alte forme de înaintare spre miezul unui mister – cel al poeziei –, fără de care nici noi, nici cititorii noștri n-am reuși să rămânem prea mult timp vii”. (Ana Blandiana, Descoperirea unui poet, prefața volumului, p. 6).

Read More…

Repere literare

                                                                                                        de George Mirea

            Literatura nu are ca reper un “azi" şi nici un alt termen de referinţă bilanţier. "Azi" sună a deznodământ, a încetare de fiinţare, a moarte, în ultimă analiză. Literatura nu a putut fi şi nici nu poate fi măsurată în “azi” sau “de la … “ / “după”…/ ori “decade” (“şaizecistă", “optzecistă"). Trei lucrări de referinţă (fiecare la “vremea ei”), în timp, s-au dovedit eşecuri lamentabile, cu excepţia poate a ultimei: “Literatura română de azi de D. Micu – N. Manolescu (Editura Tineretului, 1965, 346 p.); “Proza românească de azi” de Cornel Ungureanu (Editura Cartea Românească, 1985, 728 p); “Istoria literaturii române de azi pe mâine" de Marian Popa (Fundaţia Luceafărul, 2001, 2.500 p.). Primele două aveau caracter aniversar. Cea dintâi, 20 de ani de literatură înfloritoare, evident a prozei româneşti, mai ales după al IX-lea congres pecerist. A treia lucrare menţionată – supradimensionată! – a apărut la 10 ani după prăbuşirea socialismului multilateral dezvoltat şi prezintă un alt tip de abordare a fenomenului literar românesc.

Librăriile devin baruri!

Read More…