Search Results for: "Bihor"

July 3, 2024

Spiritul Vâlcii în cultura română

 

1. Vâlcea – sinteză românească şi ţinut european.  Eu nu sunt vâlcean şi nu am legături de familie cu Vâlcea. E drept, dincolo, în judeţul vecin, în Argeş, păşesc adeseori spre o casă dintre munţi, într-un peisaj ce seamănă foarte mult cu cel al Vâlcii, dar m-am îndrăgostit – acesta e cuvântul, este chiar o dragoste durabilă – de acest spaţiu. Atunci când, tânăr cercetător fiind, s-a întâmplat, într-o anumită împrejurare, să particip o lună de zile (sunt 31 de ani de-atunci!) la o temeinică operă de cercetare, de inventariere chiar, a monumentelor locului, într-o vreme în care se mai doreau asemenea lucruri, am descoperit Vâlcea. Ştiţi, românii au foarte bine aleasă metafora Meşterului Manole. Noi vrem mereu să construim, şi atunci voiam să construim un mare corpus al monumentelor istorice, dar el se năruie între timp, nu se mai termină, câte o fiinţă trebuie să moară acolo, în lucrare, pentru ca lucrarea, până la urmă, să se încheie. Acel „Corpus” nu s-a mai încheiat niciodată, dar ataşamentul meu pentru Vâlcea a rămas, a devenit tot mai mare. M-au adus, apoi, pe aceste meleaguri, studiile mele, legate direct de monumentele din Vâlcea – de la Cozia, la Hurezi. M-a adus prietenia cu ierarhul acelui loc, vlădica Gherasim, o prietenie veche, de decenii. M-a adus prietenia cu un mare scriitor al acestui spaţiu al României, care este Dinu ot Slătioara, deci Săraru.

Istoria mişcării legionare vâlcene 1933-1938

de prof. dr. Sorin Oane

 

Începuturile mişcării în Vîlcea

 

Mişcarea legionară vîlceană a apărut în toamna anului 1933, cînd Legiunea a devenit într-adevăr un factor de luat în seamă al politicii româneşti [1]. Corelaţia cu succesele naţional-socialismului din Germania este evidentă., chiar dacă nu singura decisivă. Factorul intern care a dus la creşterea popularităţii Legiunii a fost criza economică din perioada 1929-1933, vîrful de criză fiind în 1933.

 Conducătorul legionarilor vîlceni a fost avocatul Victor Bărbulescu, al doilea om în ierarhia legionară vîlceană fiind Victor Belici. Însă cel mai celebru legionar vîlcean a fost ziaristul Victor Medrea. Acesta din urmă a ajuns şeful protocolului legionar pe ţară. Un legionar celebru şi intereasant a fost şi Radu Demetrescu-Gyr, „bardul mişcării legionare”, poet de mare talent. Acesta nu era propriu-zis vîlcean, dar se căsătorise cu o vîlceancă din Drăgăşani. A fost deci „adoptat” de vîlceni şi s-a comportat ca un politician vîlcean.

Read More…

Asupra probabilei origini oltene a voievodului Bogdan I

dr. Denis Căprăroiu

 

 Discuţiile referitoare la posibila provenienţă sud-carpatică a voievodului Bogdan I datează încă de la finele secolului al XIX-lea, când istoriografia maghiară a înţeles să interpreteze într-o manieră profund părtinitoare informaţiile pe care le oferă un important document, emis la 6 octombrie 1335 de cancelaria regelui Carol Robert de Anjou[1].

Fără a ne angaja, aici, într-o prezentare exhaustivă a poziţiilor adoptate pe marginea acestui subiect de către istoricii unguri, vom consemna, totuşi, câteva dintre opiniile celor mai tendenţioşi analişti ai evenimentelor sugerate de documentul în cauză. Primul dintre ei, Petrovay György, a afirmat identitatea celor doi Bogdan[2], voievodul maramureşan şi ″imigrantul″ pomenit în actul amintit anterior, atribuind personajelor contopite astfel o filiaţie fantezistă, nesusţinută de vreun argument corespunzător, ci doar de ″intuiţia″ autorului. În fapt, acesta considera că fraţii Bogdan şi Iuga, atestaţi ulterior de diplomele maramureşene, erau fiii voievodului Basarab al Valahiei, trimişi de acesta drept ostatici în Ungaria, cu scopul de a evita, astfel, un nou război pe care l-ar fi putut întreprinde, împotriva sa, regele Carol Robert[3].

 

Read More…

ACADEMIA DE DREPT REGELE CAROL AL II-LEA DIN ORADEA

 

Anii crizei economice mondiale, 1929-1933, şi-au pus amprenta şi asupra învăţământului românesc în partea de vest a ţării. Una dintre instituţiile culturale care a avut cel mai mult de suferit a fost Facultatea Juridică Regele Carol al II-lea, fosta Academie Regală care exista încă din anul 1780, de pe vremea Mariei Tereza.

Presa orădeană, în special „Gazeta de Vest”, organul de presă al Casei Naţionale din Bihor şi, în acelaşi timp, ziar naţional, a inserat în paginile sale, pe tot parcursul anilor 1933-1934, decizia Parlamentului României de a desfiinţa această instituţie care se număra printre cele 5 existente în România de după anul 1918.

Împlinirea a 15 ani de învăţământ românesc la graniţa de vest a ţării, în loc să devină un moment de bucurie şi de împlinire pentru destinele acestei naţiuni greu încercate în decursul timpului, s-a transformat într-o perioadă de decepţie, deziluzie, de jocuri politice şi de neîmpliniri. Această perioadă coincide cu ultimii ani de decanat ai profesorului Constantin Petrescu-Ercea, ultimul decan al acestei prestigioase instituţii bihorene.

 

Read More…

CASA NAŢIONALĂ DIN ORADEA – centru cultural orădean şi european

"casa

I.CASA NAŢIONALĂ – centru cultural orădean şi european

–  Istoricul Casei Naţionale 
II. ORGANISME ŞI MODALITĂŢI  DE FUNCŢIONARE ALE  CASEI NAŢIONALE A JUDEŢULUI BIHOR
         Secţiunile Casei Naţionale  


I. CASA NAŢIONALĂ – centru cultural orădean şi european

1.1.    Istoricul Casei Naţionale

            Una dintre cele mai importante realizări ale societăţii româneşti din municipiul Oradea şi judeţul Bihor din perioada interbelică a constituit-o înfiinţarea Casei Naţionale. Chiar dacă actul de naştere al acestei instituţii datează din 23 iunie 1929, ideea creării unei astfel de instituţii la graniţa de vest a României Mari datează din anul 1926[1].

În viziunea creatorilor săi, Casa Naţională din judeţul Bihor era considerată o urgenţă, după cum spunea Î.P.S.S. Arhiereul Andrei Crişanul, viitor preşedinte de onoare al acestui lăcaş, deoarece în urma noastră se ridică o generaţie care aşteaptă realizări de la  noi, generaţie care vrea să se inspire din pilda vieţii noastre[2].

            În scrisoarea adresată preşedintelui Comisiei Interimare de atunci, dr. Aurel Lazăr, de către Episcopul Roman Ciorogariu, Episcopul dr. Valeriu Traian Frenţiu şi Arhiereul Andrei Crişanul, la data de 11 iunie 1929, se preciza intenţia de a înfiinţa Casa Naţională din Bihor „pentru ocrotirea intereselor româneşti din toate domeniile vieţii sociale”[3]. De asemenea, se solicita ca şi sediu al acesteia, Hotelul Regina Maria (fostul imobil Szechenyi)care reprezintă proprietatea oraşului în contextul în care expiră contractul de închiriere a vechiului chiriaş, la 1 noiembrie 1929.

Read More…

Manual de aritmetică, pentru clasa I,II,III gimnaziala- din 1906

"IMG"IMG

 

 

 

 

 

 

 

 

Manualul de aritmetică din 1906 , aflat în colecțiile Bibliotecii Județene Bihor, a fost editat la Blaj în 1906 la Editura Tipografiei Seminarului Greco Catolic.

 

Clasa I, II, III gimnazială, sunt  echivalente ale claselor a 5-a a 6-a si a 7-a gimnazială.

 

 Manualul  de aritmetică începea cu 

 

Numărare, scrierea numerilor şi exprimarea lor.” Se studiau  numeri arabici  și de alte sisteme pentru scrierea numerilor .

Secţiunea  II, se ocupa de monete şi sistemul metric . În secțiunea a doua se studiau elemente de -capital, procent, interes si timp- relaționat cu dobânzile așteptate. Se vorbea , despre obligațiuni (hârtii de stat) și acții – acționari și acțiuni.

 

Read More…

CONSTANTIN PETRESCU-ERCEA – PROFESOR ŞI DECAN LA ORADEA

 Activitatea didactică, pedagogică şi ştiinţifică


Constantin Petrescu-Ercea a văzut lumina lumii la 28 noiembrie 1892, în localitatea Ercea, judeţul Mehedinţi[1]. Numele Ercea şi l-a adăugat în anul 1926 în condiţiile în care numele de Petrescu era foarte des întâlnit, pentru a nu fi confundat cu alte persoane cu acelaşi nume.

A devenit doctor în Drept la Paris, conform datelor existente în dosarul personal de la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Cluj, la data de 10 iulie 1923[2], membru al Societăţii de Legislaţie comparată din Paris şi al Asociaţiei juriştilor de limba franceză[3] şi membru al Comitetului Central al Reuniunii Culturale Cele Trei Crişuri din Oradea. În anul 1933 devine deputat, implicându-se astfel, tot mai activ,  în viaţa politică a României.

Conform declaraţiei existentă la Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Cluj privind situaţia sa militară, prof. Constantin Petrescu-Ercea  a făcut serviciul militar, participând pe front  în intervalul 1916-1920, la teatrul de operaţiuni militare, fiind concentrat pe o perioadă de până în 2 luni (vezi anexa nr. 1 din Addendă).

Pe baza bogatei activităţi didactice şi ştiinţifice, a urcat constant în ierarhie, inclusiv din punct de vedere financiar. Începând cu data de 1 aprilie 1936 i-a fost acordată a III-a gradaţie (aceste gradaţii se acordau din 5 în 5 ani), conform adresei nr. 4088/1935 emisă de Ministerul Instrucţiunii Publice şi trimisă  Rectorului Universităţii Regele Ferdinand I,  din Cluj. În anii următori, mai precis în anul 1941, prof. Constantin Petrescu-Ercea va primi şi cea de-a IV-a gradaţie, chiar dacă va întâmpina unele probleme din partea Ministerului de resort, probleme legate de împlinirea sau neîmplinirea celor 20 de ani de la obţinerea diplomei de Doctor în Drept[4], condiţie importantă în obţinerea acestor tipuri de gradaţii.

Dreptul comercial românesc şi european. Având ca antecesori pe Iacob Negruzzi, considerat primul profesor de Drept comercial din Moldova şi pe Vasile Boerescu, care a inaugurat învăţământul şi ştiinţa dreptului comercial în Muntenia, Constantin Petrescu-Ercea, alături de P.Poruţiu de la Cluj, este considerat primul comercialist român de la Cluj după reîntregirea Ţării[5] în anul 1918.

O contribuţie de seamă la dezvoltarea, în cursul timpului a dreptului românesc, în general, au adus-o specialiştii din domeniul dreptului comercial din ţara noastră, având, de altfel, o pregătire profesională multilaterală[6].

            Constantin Petrescu-Ercea a fost profesor titular la Academia Regală Regele Carol al II-lea, predând Drept comercial şi cambial, 5 ore/săptămână încă din anul şcolar 1926-1927[7]. În Absolutoarele din anii universitari ce au urmat, numărul orelor la disciplina profesorului Constantin Petrescu-Ercea a fost redus la 4, fără a micşora, în vreun fel, prestigiul disciplinei sau al profesorului titular. Acest lucru este confirmat de Certificatul eliberat la 2 octombrie 1931 în care se menţiona că funcţionează [Constantin Petrescu-Ercea- n.n.] în calitate de profesor de Drept comercial de la 1 octombrie 1925[8]. Certificatul înregistrat la numărul 4/1931-1932 este semnat de profesorul Lazăr Iacob, deşi decan la acea dată era însuşi Constantin Petrescu-Ercea. În cursul anului 1932? (anul nu este vizibil), cu ocazia Adunării delegaţilor din judeţ şi a tuturor asociaţiilor din Oradea[9], ţinută în Piaţa Mihai Viteazul, printre cei care au luat cuvântul s-au aflat dr. Lazăr Iacob, dr. Gheorghe Sofronie şi decanul Facultăţii de Drept din Oradea, Constantin Petrescu-Ercea.

 

Read More…

July 2, 2024

Despre noi

Previous Next Despre noi Proiectul Istoria locală@biblioteca ta publică (Local History@Your Public Library) s-a născut din trei dorinţe legitime:  – de a…

Read More…