Asociația “Hristo Botev” a Bulgarilor din Brăila. Legături ale Brăilei cu Bulgaria
Scris de BRBiblioteca
Brăila a fost şi este încă un amalgam de culturi. Excelenta sa poziţionare a atras aici oameni de prin toată lumea. Italieni, greci, armeni, bulgari, evrei, lipoveni, sârbi sau turci au ajuns în Brăila. Indiferent de naţionalitatea lor sau de poziţia lor materială au existat, au muncit şi au produs cultură astfel că trecerea lor a marcat dezvoltarea, spiritul şi farmecul oraşului cosmopolit.
Astăzi, la fel ca şi altădată, trecem în revistă aceste comunităţi care ne fac onoarea să existe la Brăila. Începem periplul nostru cu Comunitatea Bulgară, alegerea fiind total aleatorie.
Porturile româneşti de la Dunăre în epoca modernă erau mult mai animate comparativ cu perioada actuală. Pe lângă ocupaţiile obişnuite dintr-un oraş al epocii, localităţile porturi impuneau o serie de meserii specifice. Cea mai vizibilă dintre toate era ceea ce se numeşte în general meseria de hamal (docher).
Dezvoltarea sau mai degrabă subdezvoltarea infrastructurii portuare româneşti, de la finalul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, impunea folosirea multor hamali care asigurau încărcarea şi descărcarea mărfurilor, cele mai voluminoase fiind cerealele. Încercarea de introduce utilaje, elevatoare spre exemplu, producea de regulă greve din partea celor care se temeau că îşi vor pierde locurile de muncă.
P a n a i t C e r n a (1881 – 1913) - Periplul brăilean al unui poet pe nedrept uitat astăzi
Scris de BRBiblioteca
Pe numele său real Panait Stanciof, viitorul scriitor s-a născut în comuna Cerna din judeţul Tulcea, în apropierea localităţii Măcin (cca 40 km), ca fiu al învăţătorului de origine bulgară Panait Stanciof şi al Mariei Taşcu. O primă legătură cu oraşul Brăila este dată de faptul că naşii de cununie ai părinţilor (şi apoi de botez) au fost familia Costache Nicolopol din Brăila, la care va locui copilul pe timpul studiilor liceale. Din nefericire, tatăl îşi părăseşte familia şi dispare fără urmă (se bănuieşte că a trecut graniţa în Bulgaria) în luna februarie a anului 1881, copilul născându-se pe 25 septembrie 1881. Absenţa tatălui i-a afectat copilăria, resimţind acut lipsa figurii paterne. Destinul său - în primii ani de viaţă, cel puţin - este asemănător cu cel al lui Panait Istrati: niciunul nu şi-a cunoscut tatăl, au avut o copilărie şi o adolescenţă pline de privaţiuni materiale, muncind de mici pentru a supravieţui, iar existenţa lor a fost scurtă, Istrati trăind 51 de ani, iar Cerna doar 32 de ani.
“Școlile fără dascăli sunt doar niște clădiri.”Dar si ele pot fi iubite, au sufletul lor, in orice caz nu trebuie uitate. Din ce am cunoscut eu, in Brăila, sunt școli de prima generație: liceele „Murgoci” si „N. Bălcescu” si școlile generale primare: nr. 2, 4, 7, 9, 10, 11, 13, 15, 16, greacă, 2 evreiești; cam cu același format, pe care le-a fotografiat si descris intr-o lucrare, prof. Olşanschi Paula. Unele au fost demolate şi în loc s-au construit altele noi în format de blocuri cu 2 etaje, ex. șc. 7, 8, 12.
Altele sunt in degradare totală ca șc. 15, altele au căpătat alte întrebuințări fiind salvate prin recondiționări totale ca șc. 4, 11 sau folosite in continuare ca școli anexe, ca sc. 8.
Sunt școli mai noi, adevărate monumente de artă arhitectonică, ex. şc. 3, 6, Lic. N. Iorga. Și acestea sunt învechite, in degradare continuă, programate pentru recondiționare.
Istoria în reclame - Cum își atrăgeau vechii publicitari clienții
Scris de BRBibliotecaPiața publicității a existat din cele mai vechi timpuri. Introducerea tiparului a prilejuit apariția primelor reclame. Acestea au evoluat și s-au adaptat cerințelor vremurilor. Reclama a fost cea care i–a determinat pe oameni să cumpere produse și să opteze pentru anumite servicii. Reclamele erau variate, vizau mai toate domeniile de activitate și o bogată piață de servicii destinată tuturor categoriilor sociale. Ziarele brăilene nu fac excepție. Piața publicității exista și era dezvoltată pe la 1900. Brăila acelor vremuri avea înregistrate zeci de publicații, ziare și reviste. Vă prezentăm în continuare o mică parte din reclamele apărute în câteva dintre periodicele brăilene în intervalul 1912 – 1948.
Obiceiuri şi tradiţii în zona Brăilei - comuna Mircea Vodă
Scris de BRBibliotecaObiceiurile practicate în zonă, păstrate cu sfinţenie odată, şi-au pierdut din menirea arhaică, constituind astăzi elemente ale identităţii noastre regionale: Caloianul, Paparudele, Căluşul de iarnă, Pluguşorul, Anul Nou. Se încearcă păstrarea acestor tradiţii în comună, un rol important în acest demers îl are şcoala, biblioteca, căminul cultural.
Folclorul brăilean reprezintă o sinteză a specificului local, imaginea vieţii şi a sensibilităţii colective, o antologie a gândirii populare din zona Dunării de Jos. Numeroasele aspecte ale vieţii spirituale (obiceiuri, moduri de viaţă) împreună cu pitorescul etnografic al ţinutului brăilean constituie un complex de forme manifestate în arhitectura ţărănească, ţesături, cusături. Din categoria textilelor ţărănesti au avut o mare răspândire pe teritoriul judeţului Brăila ştergarele, foiţele de perete, de pat, scoarţele, maramele şi costumele populare, în ele regăsindu-se o gamă variată de motive ornamentale şi o cromatică ce denotă rafinamentul şi bunul gust.
Colindele, chiar dacă au un caracter laic, au şi o semnificaţie religioasă legată de Naşterea Domnului şi de venirea Noului An. Tematica pe care o ilustrează colindele este diversă, cuprinzând colinde de casă, de flăcău, de fată, de tineri căsătoriţi, de cioban sau negustor, în funcţie de gospodăria vizitată. Textele colindelor nu se mai folosesc acum în vorbirea curentă, dar au o semnificaţie aparte pentru mesaj, atestând vechimea obiceiului pe aceste meleaguri.
Deşi fiecare comună din judeţul Brăila impune colindelor o manieră proprie, locală de interpretare şi manifestare, există asemănări ce se datorează relaţiilor de vecinătate, de transmitere orală a creaţiilor şi tradiţiilor populare.
În rândurile următoare vă prezentăm trei colinde din zona Brăilei.
Hariclea Darclée, pe numele său adevărat Hariclea Hartulari, s-a născut la Brăila la 10 iunie 1860, într-o familie bogată, cu rădăcini domnești. În adolescență Hariclea este înscrisă la pensionul Lobkovitz din Viena, unde este remarcată de profesoara de canto. Aceasta îi propune lecții gratuite în schimbul promisiunii că se va dedica scenei. Chemarea pentru muzică și teatru le-a moștenit de la mama ei, care i-a dat primele lecții de pian. La 16 ani, când a văzut pentru prima dată ''Traviata'' și-a anticipat destinul artistic.
Concursul Bibliotecii Județene ”Panait Istrati” Brăila mi-a dat posibilitatea să trăiesc pentru puțin timp, cu ajutorul fotografiilor și a poveștilor spuse de bunica mea Petrica Zoica Dună, auzite și de ea de la părinți, într-o perioadă bogată și frumoasă: perioada interbelică.
Multe din cele auzite s-au pierdut sau au fost distruse de orânduiri primite ”cadou” după cel de-al doilea Război Mondial.
Citeşte mai mult ...
La Biblioteca Judeţeană Panait Istrati Brăila s-a mai răsfoit o pagină de istorie locală, datorită concursului Oraşul meu, familia mea! Elevii din instituţiile de învăţământ brăilene, sub coordonarea cadrelor didactice, au participat la provocarea propusă de Biblioteca Judeţeană Panait Istrati Brăila, Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Cercetaşii României – Centrul Local Brăila.
Copiii au avut de alcătuit colaje cu fotografii vechi de cel puţin 20 de ani, care să conţină şi o povestire ce îmbină elemente de istorie locală (evenimente, personalităţi, clădiri, tradiţii şi obiceiuri etc) cu persoane dragi, apropiate, din familia concurentului.
Cucerirea Brăilei otomane în 1828 de către armata rusă şi cedarea către Ţara Românească în 1829 a schimbat destinul acestei localităţi. Părăsit de patru cincimi din populaţia sa, autorităţile româneşti au căutat să dezvolte oraşul port, incluzându-l în planurile de dezvoltare ale Principatului.
Localitatea otomană se întindea până la Bulevardul A. I. Cuza de astăzi, şanţul colector aflându-se pe Strada Unirii, paralelă cu bulevardul. Se poate aprecia că planul oraşului semăna cu o plasă de păianjen, dintr-o piaţă centrală (Piaţa Sf. Arhangheli) plecau trei străzi radiante (denumite atunci Silistrei, Kiseleff şi Iaşi) la care se vor adăuga ulterior alte două (Sf. Constantin şi Sf. Gheorghe), ele pornind însă de la bulevardul Cuza, care se intersectau cu alte străzi în formă de arc concentric.
În perioada de debut (1906 – 1910) Panait Istrati a publicat mai multe articole şi proze scurte în reviste precum: „România muncitoare”, „Calendarul muncii”, „Lumea nouă”, „Dimineaţa”, „Adevărul” etc. Cele mai multe articole au fost publicate în revista „România muncitoare”, care apărea săptămânal la Bucureşti, din anul 1905, reprezentând organul central al sindicatelor şi organizaţiilor social – democrate, ştiut fiind faptul că Istrati a fost un militant fervent al cauzei muncitorimii. Ulterior, a mai colaborat şi la alte reviste: „Facla”, „Rampa”, „Universul”, „Curentul”, „Omul liber”, „Contimporanul”, „Lupta”, „Vremea”, „Tribuna transporturilor”, „Adevărul Literar şi Artistic”, de asemenea şi în reviste din Franţa, Rusia şi Elveţia.
Se naşte la Brăila, la 18 octombrie 1907, IOSEF M. HECHTER, cel care, mai târziu, va deveni cunoscut ca scriitor şi publicist sub pseudonimul MIHAIL SEBASTIAN.
Încă din anul 1920, pasiunea pentru literatură a tânărului Hechter se materializează într-o încercare de traducere a Herodiadei lui St. Mallarme. În 1921 se produce primul contact cu lumea mirifică a teatrului: îl vede pe Constantin Nottara jucând în Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, eveniment pe care, cu multă emoţie, îl evocă în „Rampa”, în 1935: „Aşteptam ridicarea cortinei, cu o strângere de inimă, cu o nerăbdare, cu o teamă pe care de atunci n-am regăsit-o niciodată într-o sală de spectacol!” De altfel, pasiunea adolescentului va spori, în 1923 el plecând la Bucureşti, fără a anunţa pe nimeni, pentru a viziona spectacolele de teatru ale trupei Pitoeff.
Braila