Istorie Locala

Joi, 13 Septembrie 2012 19:53

Biserici ortodoxe brăilene dispărute

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Biserica lui Mihai Viteazul

 Raiaua Brăilei a căzut în toamna anului 1595, pentru a doua oară în acest an în faţa oştirilor lui Mihai Viteazul. Turcii vor efectua o nouă încercare de recucerire în februarie 1596 reuşind să reocupe cetatea prin surprindere, însă o vor ceda-o în mare grabă după câteva zile, garnizoana turcă retrăgându-se la Macin, în faţa oştirilor lui Mihai. Raiaua va rămâne în stăpânirea voievodului până în 1601, perioadă destul de lungă pentru a-i da acestuia posibilitatea de a înfăptui o serie de lucruri la Brăila printre care loc de cinste se află ridicarea unei biserici ortodoxe. Nu se cunoaşte zona în care a fost clădită această biserică, dar este posibil să fi existat în actuala Piaţă Traian, unde turcii după ce au recucerit cetatea, au înălţat o casă de rugăciune (mesdjid) pe la 1667, ce stă la baza bisericii actuale Sf. Arhangheli din piaţa Traian. Cert este că la 2 octombrie 1644, brăilenii doreau să refacă biserica lui Mihai, deoarece acesta ajunsese în stare rea, fiind dărâmată de către turci[1]. De aceia, este posibil ca pe temeliile ei să-şi fi ridicat turcii biserica lor. Nu se cunoaşte hramul bisericii române şi nici alte detalii despre ea.

 

 Biserica Mitropoliei Proilaviei „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”

Cunoscută şi sub denumirea de Biserica Veche, pe care am mai prezentat-o, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” această biserică există cel puţin de la mijlocul secolului al XVII-lea. Într-un act al Patriarhiei de la Constantinopol în care patriarhul Ioanichie şi sinodul său bisericesc, ridică la 2 iunie 1641, la rangul de Stravopigie biserica „ Sf. Nicolae” din Izmail, aşa cum s-a mai arătat, în mod cert, la Brăila există o biserică metropolitană, pentru că nu se putea înălţa alta în grad, dacă la Mitropolia Proilaviei nu exista o biserică. Aşa cum am mai menţionat biserica a durat două secole, în anul 1846, ca fiind părăsită din cauza stricăciunilor produse de surparea malului Dunării. Descrierea bisericii este prezentată de către Nae A. Vasilescu, fiind realizată pe baza unor mărturii ale unui fost dascăl la biserica mitropoliei, Ioan Penescu, ce apoi a devenit preot în Brăila. De la el aflăm că biserica era de lemn, cu o singură turlă în faţă. Clopotniţa era făcută din stâlpi de lemn de stejar bătuţi în pământ de care era atârnat un singur clopot, în mijlocul bisericii era o despărţitură de scânduri, cu scopul de a despărţi pe bărbaţi de femei „Tot în interior pe părţile laterale erau strane din scânduri şi nuiele, altarul fiind spre est. Când s-a dărâmat malul, a căzut numai partea bisericii cu altarul şi clopotniţa, iar cealaltă parte a rămas”[2].

Din această cauză biserica nu a mai putut fi folosită şi de aceia, cărţile sfinte, odăjdiile şi icoanele împreună cu preoţii vor fi transferate la biserica „Sfântul Spiridon” aflată în apropiere.


Biserica „Sfântul Spiridon”

Această biserică a fost atestată documentar în anul 1820, fiind menţionată data pe un penticostar al bisericii tipărit la Blaj, în 1808:

„A Sfântului Spiridon” şi am scris eu preot Demitri, 1820, Mart. 4”[3].

Biserica a existat până la mijlocul secolului trecut la intersecţia Bulevardului Independenţei, cu Strada Călăraşilor unde se află astăzi Palatul Telefoanelor.

Biserica a fost sfinţită de părintele Teofilact în anul 1842, cu împuternicirea Episcopiei de la Buzău, de care depindea atunci Brăila.

Deasupra uşii de la intrarea în biserică se găsea o placă memorială cu următoarea inscripţie din care menţionez:

„Această sfântă şi dumnezeiască biserică cu patronajul „ Sf. Spiridon” s-a fondat (este vorba de repararea sa) în anul 1841 în zilele prea înaltului domn Alexandru Dimitrie Ghica V.V. cu binecuvântarea iubitorului de Dumnezeu, Episcop de Buzău D. D. Chesariu şi s-a terminat în 1842 prin stăruinţa şi ajutorul Dlui Mihail Chiriachu şi preotului Dragomir. „La anul 1865 1866 s-a reparat şi s-a zugrăvit sub domnia lui Alexandru Ioan I şi Carol I şi sub păstoria prea Sfântului Episcop de Izmail D. D. Melhisedeec cu fondurile bisericii şi sub privegherea D-lui Theodor Chiriac, epitropul acestui sfânt locaş”[4]. După cum se observă au fost cel puţin două reparaţii în aproape jumătate de secol (1826-1866), ceia ce denotă că biserica nu avea o construcţie solidă. În curtea sa, era un monument de marmoră care avea sculptată următoarea inscripţie:

„Â la memoire du Colonel et Chevalier Arnold Iacobson, gouverneur dIbrăila”[5]. Nu se ştie dacă fostul guvernator era înmormântat în curtea bisericii sau monumentul funerar a fost adus din cimitirul aflat în apropiere.

Demn de menţionat este faptul că biserica dispunea de o avere de 60 000 de lei, de o suprafaţă de teren în comuna Roşiori de 5 hectare, cât şi de patru imobile în Brăila. Serviciul religios era efectuat de 3 preoţi şi un dascăl. În anul 1963, autorităţile locale, ale fostului regim comunist au hotărât, demolarea bisericii sub pretextul sistematizării zonei. În realitate aceasta a fost sistematizată un deceniu mai târziu.

Biserica „Sfânta Cuvioasă Paraschiva” (A treia clădire)

Aceasta urma să fie una dintre cele mai monumentale biserici ale Brăilei însă din motivele pe care le vom constata ulterior a sfârşit prin a dispărea cu totul.

Lucrările au început în 1933 pe terenul în suprafaţă de 4850 m2 primit la schimb de la Primăria Brăilei în P-ţa Concordiei, la data de 12 august 1933[6].

Lucrările au început în septembrie 1933, fiind efectuate cu firmă de antrepriză „Ing. Gh. Ignat”. Piatra fundamentală a fost însă sfinţită de Episcopul Buzăului Ghenadie tocmai în ziua de 29 septembrie 1935 din cauza deselor întreruperi a lucrărilor de către firma constructoare. Preot Paroh era Anghel Constantinescu. La sfârşitul anului 1936 se ajunsese la planşeul superior al acoperişului.

Anii care au premers declanşarea celui de-al II-lea război mondial, au încetinit lucrările. Lucrul a continuat însă şi în timpul războiului, când construcţia a folosit şi ca adăpost antiaerian. După război, tocmai în 1946 s-a reuşit ridicarea crucii mari pe turla principală, ea fiind sfinţită cu ocazia hramului din data de 14 octombrie [7]. Astfel construcţia va rămâne în acest stadiu, fiind terminată pe trei sferturi, până în anul 1964 când a fost demolată de autorităţile comuniste. Biserica a fost dinamitată în săptămâna 6 12 aprilie 1964 din timpul Postului Mare[8]. De menţionat că în cursul anului anterior fusese demolată şi biserica Sf. Spiridon.

Ambele demolări au fost mascate de autorităţile ateiste, sub forma necesităţii de sistematizare modernă a oraşului.

Ultimul preot paroh al acestei construcţii bisericeşti dispărute a fost Ioan Filichi.



[1] Constantin C. Giurescu „ Istoricul oraşului Brăila din cele mai vechi timpuri până astăzi”, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1968, p. 22.

[2] Nae A. Vasilescu „Schiţe istorice şi administrative. Oraşul şi Judeţul Brăila, odinioară astăzi. Publicate cu ocazia Expoziţiei naţionale din anul 1906, Brăila, Editura Întâia Tipo-Litografice P.M. Pestermagioglu, p. 60.

[3] Constantin C. Giurescu, op. cit, p. 142.

[4] Nae A. Vasilescu, op cit., p. 63- 64.

[5] Ibidem, p. 64.

[6] Stanca Bounegru „Biserica Sfânta Paraschiva din Brăila. Monografie”, Galaţi, Editura Episcopiei Dunării de Jos, 2005, p. 41.

[7] Ibidem, p. 52.

[8] Ibidem, p. 56.

Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Duminică, 13 Septembrie 2009
  • Localitate: Braila
  • Creator: Biblioteca Judeţeană "Panait Istrati" Brăila
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: <p>Fragment din lucrarea "Bisericile Brăilei", Editura Dunărea, Brăila, 2009, autori Lavinia-Paraschiva Alexandru şi Ionel Ştefan Alexandru</p>
  • Editor: Biblioteca Judeţeană "Panait Istrati" Brăila
  • Contributor: Alexandru, Ionel Ştefan
  • Tip: text
  • Format: ---
  • Identificator: ---
  • Sursa: ---
  • Limba: romana
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 5386 ori Ultima modificare Joi, 13 Septembrie 2012 20:36
Ești aici: Home Braila Braila Biserici ortodoxe brăilene dispărute