Poziţia a 4-a, de apărare strategică a frontului de vest, în perioada 1930-1940, era preconizată pe aliniamentul: Munţii Ţibleşului[1], din Vf. Pietrosu pe la înălţimile de la Est de pârâul Lăpuşului, pantele de Vest ale Munţilor Lăpuş, Munţii Mezeş, Jibou, Ciucea, înălţimile dintre Valea Iadului şi valea Drăganului, Vaşcău,Treimeri pe Crişul Alb, Căpruţa, Chişzeta, pe Bega.

Această poziţie, în opinia specialiştilor din Marele Stat Major, avea o tărie deosebită pentru umărul de Nord al apărării Transilvaniei „ce nu poate fi întors decât de la Sud şi numai printr-o acţiune comună a armatelor rusă şi ungară, respectiv pe la Sud de Someşul Mare şi Someş care ar viza pătrunderea direct în Podişul Transilvan”[2]. Latura de Vest a Munţilor Lăpuş până la Jibou reprezenta o poziţie foarte tare pentru apărare. Poziţia era dominantă peste Someş, care reprezenta un obstacol foarte serios, cu foarte bune observatoare, cu vedere întinsă, cu panta foarte abruptă spre Someş. Un atac de străpungere pentru întoarcerea apărării organizate pe Munţii Mezeş[3] „nu poate reuşi. Ei sunt aceea care vor primi cu toată putere lovitura grosului inamic”[4]. Zona avea tărie redutabilă şi prin apărarea ce s-ar fi organizat între cotul Someşului, la Jibou şi Ciucea, poziţie care ar fi oprit înaintarea pe direcţia generală Cluj.

Munţii Bihorului reprezentau „pivotul central pe care se sprijinea atât apărarea din Poatra Someşului cât şi apărarea din Poarta Mureşului, deoarece stăvilesc înaintarea inamicului de la Vest la Est între Crişul repede şi Crişul Negru, eventual şi Crişul Alb”[5].

În ansamblu, se poate aprecia că, poziţia a 4-a era una foarte tare prin natura terenului. Foarte economică sub raportul întrebuinţării forţelor şi mijloacelor, cu observatoare dominante şi cu vedere întinsă, cu doi stâlpi solizi, la Nord Munţii Ţibleş şi Munţii Bihorul ca pivoţi de rezistenţă. Zona poziţiilor 4 obliga canalizarea atacului pe comunicaţii şi la angajarea luptei în munţi.

         Localitatea Salonta este situată în sud-vestul județului Bihor, la o distanță de 39 km de municipiul Oradea, spre sud, fiind străbătut de drumul național care unește orașele Oradea și Arad. Spre vest are legături internaționale pe calea ferată și pe șosea cu Ungaria. Salonta este străbătută de pârâul Culișer.

         Prima atestare scrisă referitoare la istoria Salontei datează din 1214, unde localitatea apare sub numele de Zolunta, într-un act de donație al regelui Andrei al II-lea. După aceea, este proprietate bisericească, apoi trece în proprietatea familiai Lemenchei, mai târziu aparține familiei Toldi. În 1332 localitatea este amintită sub numele de Zalanta, în 1462 ca Zalantha, pentru ca în anul 1587 să se ajungă la forma de Szalonta.

Clujul gotic/Lukacs Jozsef; volum ilustrat cu fotografii de Vardai Levente. – Cluj-Napoca: Biblioteca Apostrof, 2007. – 120 p. : foto. alb-negru şi color

vezi prezentarea cărții

Clujul : Scurtă istorie/Coord. Acad. Camil Mureşanu. – Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă, 2009, 63.p.

vezi prezentarea cărții

Cluj : „Oraşul comoară” al Transilvaniei = Cluj : „The Treasure-city” of Transylvania/Tudor Sălăgean, Mihaly Melinda; traducerea în limba engleză: Radu Băzăvan; foto: Sergiu Odenie, Mihaly Melinda, Szabo Tamas. - Ediţie bilingvă.

vezi prezentarea cărții

Dezvoltare economică