- citește tot -

Documentar religios-istoric «Grigore Decapolitul» filmat la Mănăstirea Bistrița/ Vâlcea pentru Televiziunea Etalon/ Emisiunea «Vâlcea Creștină», în anii anii '90.

Realizatorul, Mihai Mihăiță, descrie aici ce a trăit și a simțit în momentele documentării/ prezenței în M-rea Bistrița și în peștera din imediata apropiere, în timpul oficierii slujbei religioase, când a asistat și la ,,o exorcizare pornită din senin, fără ruga preotului” (de asemenea înregistrată video).

Filmul poate fi vizionat în fereastra flash din josul prezentei pagini sau direct în YouTube (28.605 vizionări până în prezent).

 ______

 *https://fb.watch/gULA4MoaN-/

Cele două fime sunt în ferestrele flash din josul prezentei pagini.

- realizator: Mihaiță Mihai*; imagine Paul Predescu; montaj Cosmin Bunea -

În conexiune, citește resursa text ,,Istoria Schitului/ Mănăstirii Frăsinei”

 &&&

Pe aceeași temă/ același realizator - video Toamnă D`Octombrie la Hurezi

 și 

The Spell of Cozia/ Fascinanta Cozie/ documentar video

_____

*https://fb.watch/gULA4MoaN-/

Căpitan Stanislaw Czerepinski: Imediat după Vâlcea munţii se apropie din două părţi de calea ferată, iar pe mijloc curge zgomotos râul Olt, după această îngustare însă se deschide o vale largă, foarte însorită, cu o lungime de aproximativ 8 kilometri. De ambele părţi dealuri abrupte, acoperite de păduri de fag. Această vale se termină tot cu un gât îngust imediat după staţia Jiblea, care este gara pentru orăşelul Călimăneşti, aflat la o distanţă de aproximativ 3 kilometri de staţia de cale ferată.

Sosirea noastră era aşteptată de toate mijloacele de transport de care dispuneau ambele orăşele, situate pe malurile opuse ale râului. Era aşadar plin de căruţe la care erau înhămaţi boi suri cu coame lungi sau căluţi mici şi slăbănogi, precum şi cărucioare trase de oameni. Odată cu sosirea trenului cu refugiaţi au răsunat în stil răsăritean strigăte prelungi, chemări, târguiri. Venise de asemenea la gară o mulţime de ţărani care îşi ofereau serviciile la căratul bagajelor.

Primele începuturi ale Mănăstirii Frăsinei – denumire care provine de la pădurile de frasini care au existat cândva aici – datează din anul 1710 când doi călugări, Ilarion şi Ştefan, s-au retras în aceste locuri singuratice. Venirea lor este atestată şi de documentele vremii.

Astfel, un document păstrat în arhiva mănăstirii menţionează: „Pe vremea fostului episcopului Noului Severin, Chiriu Chiru Damaschin, ce au fost numit şi dascălu, care a fost trăgându-se de la Buzău, la leatul de la mântuirea lumii 1710, în vremea unei prea iuţi răzmeriţi, pustiindu-se multe oraşe, mănăstiri şi sate, au venit fugind de nevoi doi monahi cu viaţă şi petrecere plăcută lui Dumnezeu. Numele unuia Ilarion, iar al altuia Ştefan. Aceştia ascunzându-se între acele dealuri, precum s-au zisu, de oştile resvretirii…”

Documentul nu precizează de unde veneau călugării, dar în nici un caz din Muntenia unde în acest an istoria nu semnalează nici o răscoală. Nici Moldova nu poate fi deoarece lupta de la Stănileşti începe în 1711, deci cu un an mai târziu de stabilirea lor la Frăsinei. Mai degrabă Transilvania poate fi locul de plecare deoarece în 1709 izbucnesc unele răscoale aici şi ar corespunde foarte bine cu momentul istoric indicat de document. Cu privire la această dată nu putem avea nici o îndoială deoarece ea ne este transmisă şi de alte documente, deşi unii susţin anul 1720. Chiar şi tradiţia confirmă data de 1710 pe care o consemnează şi ”Buletinul Monumentelor Istorice” pe 1933. - citește tot - 

În josul paginii, în fereastra flash - film documentar-artistic despre Sfânta Mânăstire Cozia - The Spell of Cozia (Fascinanta Cozie) - „realizat de M.M. Lovişte, oferit cu binecuvântarea aşezământului monahal Cozia. Subtitrat in engleză. Pentru a se afişa subtitlurile, faceţi click pe Icon-ul Subtitluri situat sub video. Acest Icon este fie CC, fie un dreptunghi cu două linii orizontale înăuntru. Pentru a face ca subtitlurile sa dispară, faceţi click pe Icon-ul Subtitluri şi opriţi afişarea subtitlurilor. Pentru a personaliza font-ul, culoarea, mărimea şi locaţia subtitlurilor, asiguraţi-vă că subtitlurile sunt afişate, faceţi click pe Icon-ul Subtitluri, apoi pe Opţiuni şi personalizaţi modul de afişare al subtitlurilor aşa cum doriţi”. (citat din recomandările autorului)

Istoricul (text enciclopedic) Mănăstirii Cozia poate fi accesat aici.

«...în iulie 1944, liceul a fost vizitat pe neaşteptate de mareşalul Antonescu. Lucram la biroul secretarului cu uşa deschisă, deoarece era foarte cald. La un moment dat, se opreşte o maşină în faţa liceului, aud zgomot de paşi urcând pe scara de la intrare şi în pervazul uşii apare un ofiţer superior, care mă întreabă grăbit unde e spitalul militar. M-am ridicat de la birou şi i-am indicat direcţia. În aceeaşi clipă, în spatele său se iveşte un om bătrân, îmbrăcat în haine civile albe, de statură scundă, adus de spate şi cu obrajii buhăiţi. Era mareşalul Antonescu. Deşi nu-l văzusem decât în fotografii, l-am recunoscut imediat. Aspectul său de om cu totul uzat m-a impresionat într-un mod foarte neplăcut. Mi-l închipuisem pe mareşalul Antonescu ca pe un bărbat în puterea vârstei şi plin de energie, aşa cum îl înfăţişau tablourile aşezate în toate părţile. Cu atât mai mare era deziluzia mea acum, când conducătorul destinelor României îmi apărea în faţă ca imaginea vie a bătrâneţei decrepite. Intrarea noastră fără rost în cel de-al doilea război mondial şi marile greşeli politice ce le-a făcut, pentru mine nici nu mai aveau nevoie de altă explicaţie. I-am condus până la capătul coridorului, unde le-a ieşit în întâmpinare unul din medicii spitalului, m-am înclinat şi m-am retras. - citește tot - 

Au murit nu vitejește în luptă, ci înjungiați mișelește de frați, cumnați, nepoți sau oameni de încredere.

În doar 25 de ani, între 1510 şi 1535, au fost ucişi zece domnitori: Mihnea Vodă cel Rău, Vlăduţ, Teodosie, Dragomir Călugărul, Radu Bădica, Radu de la Afumaţi, Vladislav al III-lea şi fiul său Moise Vodă, Vlad Înecatul şi Vlad Vintilă de la Slatina. Iată doar 7 nume grele de domnitori ale istoriei noastre, din cele două principate, care au sfârșit rău și nu pentru că au murit pe câmpul de luptă și au fost aduși „pe scut” familiilor lor, ci pentru că au fost înjunghiați, sfârtecați sau executați cu deosebită cruzime de dușmani după ce au fost trădați. 

«...adevăratul fiu al lui Dracula a fost Mihnea I (zis și „cel Rău”), descendent din căsătoria lui Vlad Țepeș cu o verișoară a regelui Matiaș Corvinul, probabil Iustina Szilágyi. Cu toate că istoricii noștri nu au căzut de acord cu privire la originile sale, unii considerându-l fiu nelegitim, mărturiile din epocă atestă faptul că  era acceptat ca urmaș incontestabil al lui Vlad III Dracul, născut în perioada exilului acestuia în Ungaria, prin 1462. 

Probabil de la sângerosul său părinte a moștenit Mihnea o parte din ADN-ul său criminal. Nu știm cum arăta Mihnea cel Rău, pentru că nu există reprezentări ale sale, însă există placa lui funerară din biserica evanghelică Sfânta Maria din Sibiu, unde a fost reînhumat, care confirmă prezența genei psihopate a Drăculeștilor. Pe epitaful lespezii funerare (citat de Alexandru Lapedatu, în „Mihnea cel Rău și Ungurii: 1508-1510”. Institutul de Arte Grafice, 1922) scrie că era „lotrilor domolitor” și „furilor biciu de moarte”, confirmând faptul că practica și el guvernarea prin teroare: „Fața mea când vedeau, tremurau de groază supuși-mi”. - citește tot -