Istorie Locala

Vineri, 14 Decembrie 2012 10:33

CERCUL MILITAR AL SUBOFIŢERILOR ORADEA

Scris de  Col. r. dr. Constantin MOŞINCAT
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

 

 cercul ubofiterilor 1

Cercul Militar al Subofiţerilor Oradea a luat fiinţă în 1930, pe baza legislaţiei în vigoare, şi  a fost  înscris în Registrul Persoanelor Juridice, ţinut la grefa Tribunalului Bihor, sub nr. 87/1930. După înfiinţare, Cercul a desfăşurat multiple acţiuni social-culturale, în urma cărora, pe lângă socializarea şi culturalizarea membrilor săi, s-a realizat şi un important fond la dispoziţia Comitetului de conducere, provenit în principal din cotizaţiile membrilor şi alte fonduri atrase. Din memoriul asupra verificării gestiunii în bani a Cercului Subofiţerilor, efectuat de cpt. Gheorghe Naum, însărcinat prin ordinul de zi nr.15/1935 al Diviziei 17 Infanterie, la data de 16 noiembrie 1935, rezultă faptul că asupra Cercului exista suma de 614.416 lei, din care 43.070 lei în numerar, iar 571.345 în acte de portofoliu.

            Controlul evidenţia întârzierile la trimiterea cotizaţiilor, cu restanţe de un an, deşi reţinerile se făcuseră la casieriile unităţilor respective. Pentru remedierea situaţiei, se cereau măsuri energice contra casierilor care întârziau trimiterea cotizaţiilor în conturile Cercului. Reţinem, de asemenea, că, potrivit statutului, Cercul acorda membrilor săi împrumuturi mici – ca de exemplu: cu 5000 lei a fost împrumutat maistrul croitor Ioan Negrea, cu 2000 lei plt. maj. Th. Corban – sume purtătoare de dobândă de numai 6%, încasată la ridicarea creditului. Potrivit actelor de gestiune, sume importante erau depuse la Banca Marmorosch Blank, la Banca Generală a Ţării Româneşti şi Casa de Economii, sume care trebuiau trecute la Casa Militară. Din examinarea hotărârilor luate în adunarea generală reţinem că s-a trecut la majorarea cotizaţiei fiecărui subofiţer de la 25 lei la 80 de lei, lunar. Verificatorul propunea „să se acorde mai departe ajutoare de boală, mai ales pe timpul iernii, când cheltuielile membrilor sunt sporite, iar bolile sunt destul de frecvente”[1].            Adunarea generală a subofiţerilor, din 16 februarie 1936, a ales ca preşedinte activ pe maiorul Berbescu din Regimentul 85 Infanterie (cu 87 voturi), deoarece vechiul preşedinte, maiorul Leon Vasilescu, deşi fusese reales cu majoritatea de voturi (113), a refuzat conducerea pe mai departe a Cercului. Adunarea a luat în discuţie cumpărarea unui loc de casă pentru nevoile Cercului, dar, întrucât avea dreptul la unul gratuit s-a hotărât aşteptarea răspunsului la cererea înaintată prin garnizoană.

Preşedintele de onoare, generalul Ilcuşu, atrăgea atenţia Comitetului de conducere a Cercului Subofiţerilor din Oradea cu privire la întocmirea actelor de gestiune şi recuperarea sumelor depuse la băncile falimentare[2]. Din totalul membrilor aflaţi în evidenţele Cercului la Adunarea generală au fost prezenţi 249. Din cuprinsul dării de seamă, prezentate în Adunarea generală, reţinem că veniturile Cercului proveneau din cotizaţia membrilor (153.895 lei), la care s-au adăugat 5.473 lei dobânzi. Cheltuielile generale s-au ridicat la 36.847 lei, deşi bugetul aprobat prevedea cheltuieli de 65.500 lei. Totalul capitalului realizat, din 1928 până în februarie 1936, a fost de 684.933 lei, din care numai pe timpul conducerii Preşedinţiei active a maiorului Leon Vasilescu capitalul Cercului a sporit cu 470.880 lei[3]. În bugetul de venituri şi cheltuieli, pentru exerciţiul financiar pentru 1936, figurau fonduri pentru achiziţii de cărţi pentru bibliotecă de 1.185 lei, subvenţii pentru biserica militară din cetate de 5.000 lei, pentru crucea „Răstignirea” (de la catedrala ortodoxă) 2.000 lei, etc[4].

Anexa nr.2cercul subofiterilor 2

După al doilea război mondial, Cercul Militar a revenit în garnizoana Oradea. La ordinul nr.336 din 17 mai 1946, colonelul Vasile Forna, comandantul Garnizoanei Oradea, raporta ministrului de război faptul că Cercul Militar Oradea a fost evacuat de Regimentul 1 Infanterie Fortificaţii, dar nu se cunoşteau date cu privire la patrimoniul existent al acestuia. Se ştia însă faptul că la acea dată fostul său local, din cazarma Regele Ferdinand, era în totalitate ocupat de trupele sovietice. Prin urmare, pentru Cerc s-a alocat un spaţiu impropriu în cazarma Regimentului 18 Infanterie. În baza ordinului general nr. 37, din 29 iunie 1946, s-a trecut la organizarea de activităţi şi manifestări specifice, corespunzător sezonului, iar beneficiile rezultau din perceperea unor taxe la invitaţii, biletele de intrare, şi diferenţa de preţ la tombolă şi bufet. Veniturile astfel obţinute trebuiau virate în contul Casei Cercurilor Militare. Datorită sărăciei de după război toate manifestările trebuiau sprijinite de economatele garnizoanelor şi de formaţiunile de servicii pentru aprovizionarea bufetului. Pe 6 august 1946, custodele Cercului subofiţerilor, plutonierul major şef Dumitru Domocoş, înainta comandantului garnizoanei un proces-verbal întocmit la Adunarea generală a subofiţerilor şi hotărârea privind reţinerea a 0,40% din soldă ca şi cotizaţie lunară[5]. Cât priveşte terenurile care erau în proprietatea Cercului Subofiţerilor, conform evidenţelor de carte funciară, acestea au fost: un loc de casă cuprins în CF nr. 4433, nr. serial 2-3, nr. topo 8906/1 în întindere de 79 st.p. şi topo 8906/2, în extindere de 165 st.p., deci în total 234 st.p, sau 842 mp Terenul a fost cumpărat de Cercul subofiţerilor Oradea în 1940, cu suma de 500.000 lei, şi valora 10.000.000 lei în 1946, când colonelul Enatescu înainta raportul[6]. Până la data încheierii cercetării noastre nu am identificat cu precizie localizarea CF-ul, respectiv nu am putut identifica în teren acel amplasament. Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor, la solicitarea noastră, ne-a eliberat xerocopii după CF-ul în cauză, dar niciodată referitor la serialul 2-3 şi dezmembrarea numărului topografic. Deoarece nu dispunem, deocamdată, de contractul de vânzare-cumpărare prin  care Cercul Subofiţerilor Oradea a dobândit acel imobil, ne rezervăm dreptul de a continua investigaţia, în paralel cu ipoteza că acel imobil nu a fost transcris în coala funciară, ştiute fiind două lucruri: cedarea teritoriului în 1940 şi încadrarea acelui oficiu cu funcţionari al căror interese erau contrare celor româneşti, chiar şi după 12 octombrie 1944.

 

Summery

N.C.O Military Circle Of Oradea

 

            The writer presents some information’s about the foundation and the running of this institution inside the garrison of Oradea . Also, there are added in some development programs and financial aspects pertinent to dues, the attraction of funds and the buying process of a terrain for building our own residence.



[1] Arhivele Militare Române,  fond 1989, dos. f.n./ 1934, p. 30

[2] Ibidem, p. 40

[3] Ibidem, p. 42

[4] Ibidem, p. 43

[5] Ibidem, dos. 118, p. 238

[6] Ibidem, p. 216

Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Miercuri, 30 Noiembrie 2022
  • Localitate: Bihor
  • Creator: Col r. dr. Constantin MOŞINCAT
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: ---
  • Editor: Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai Oradea
  • Contributor: Col r. dr. Constantin MOŞINCAT
  • Tip: text
  • Format: text
  • Identificator: ---
  • Sursa: ---
  • Limba: română
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 9818 ori Ultima modificare Vineri, 14 Decembrie 2012 10:45
Ești aici: Home Bihor Bihor CERCUL MILITAR AL SUBOFIŢERILOR ORADEA