omunităţii. Exista foarte puţin timp de joacă tot parcursul unei zile fiind programat în funcţie de şcoală, lucrările agricole care erau în curs , sau de îngrijirea zilnică a animalelor sau a grădinii.
scrisul cu cerneală. În familie copiii erau obişnuiţi să participe la muncile din gospodărie. Copii mici 7-9 ani mergeau cu gâştele la păscut pe imaş.Se jucau aici făcând coşuleţe, brăţari sau biciuri împletite din 3-4 fire din pipirig.
Copiii mai mari scoteau caii şi vacile la păscut, participau la prăşitul porumbului, adunatul şi întorsul fânului. Tot ei îngrijeau straturile de legume le revenea plivitul buruienilor şi udatul grădinii. Primăvara copii făceau ţevile la socală pentru războiul de ţesut. Ţevile erau făcute din lemn de soc, gol în mijloc. Pe ele se aduna
u aţele pentru războiul de ţesut.
Toamna copii mici erau puşi să bată varza cu picioarele în butoi. Se învârteau în butoi până când din varza tăiată mărunt ieşea spumă.
Tot toamna participau la culesul viilor . În gospodărie fiecare copil avea un animal al lui de care avea grijă. Pentru cei mici mamele făceau jucării din cîrpe sau pănuşi . Vara copiii mergeau la scaldă, jucau oină, băieţii mergeau în pădure după ouă de cioară, gaiţă sau coţofană. Copiii mai mari, toamna îşi făceau jucării din bostani pe care îi scobeau de miez le făceau gură, nas şi ochi iar se
ara puneau în interior o lumânare. Tot din bostani făceau căruţ- o cucurbăta găurită la mijloc, trecută printr-un ax de floarea soarelui
Iarna toţi copiii mergeau la sanie pe deal şi la patinaj. Patinele erau două scânduri groase pe care se punea un fir de sârmă şi se legau de cizme cu aţă. Iarna de sărbători mergeau cu colindul.
Şezătoarea se practica în serile de luni, miercuri şi joi. Şezătoarea începea pe la ora 20 şi se încheia la 1 noaptea. Se mergea cu furca de tors şi fuiorul de cânepă la gospodăria unei fete tinere. În sat erau 3-4 şezători pe seară, la fiecare erau 5-6 fete de măritat, între 18-20 de ani.Fetele cîntau şi povesteau şi pe parcursul serii în casă intrau grupuri de tineri , care treceau pe la toate şezătorile din sat. Părinţii nu rămâneau acasă dar copiii mici erau culcaţi în spatele perinilor ce acopereau patul şi erau atenţi la tot ce se întâmplă în casă.
Oşand- Băieţii erau serviţi cu compot de prune uscate, ludaie coaptă, porumb fiert, seminţe de dovleac sau floarea soarelui. Nojorid (1920)- Fetele aduceau unsoare şi făină pentru plăcinte şi aduceau şi bucăţi de lemn tăiate pentru foc , sau câte o sticlă de fotoghin (petrol= pentru lampă). 
Pomezeu- În postul Crăciunului se deschidea sezonul şezătorilor.La şezătoare fiecare fată îşi aducea scaunul şi lucrul ei, furca de tors fuioare de cânepă sau lână și fusul care era un simplu băţ de lemn având înălţimea unui om.
La șezătoare se practicau jocuri ca fântâna, furatul fusului , care se rezolvau cu un sărut dat de fată băiatului. Dacă fata nu vroia să-l sărute pe băiat se întâmpla că acesta îi rupea fusul.
Copii mai mici (12-13 ani) aveau şezătoarea mică unde se făcea dantelă, cipcă şi fetele erau vizitate de băieţi de seama lor.
Pentru copii ,duminica după masă se organiza horă “ hidedea mică”.
