Miercuri, 17 Ianuarie 2018 12:36
Pădurea Agestului/ Universul unei copilării, de col. ing. Gheorghe Constantinescu
De câte ori mă întorceam în locurile copilăriei mele, îmi lipeam palmele de praful uliței şi simțeam cum prin degete urca seva neamurilor. Puterea acelora ce m-au iubit şi nu mai erau mi se urca prin palme până la inimă, până la suflet, până la minte. Îmi cuprindeam chipul în palmele pline de praf şi simțeam cum rădăcini neştiute creşteau în prelungirea tălpilor şi mă pătrundeau. Auzeam cu sufletul un singur cuvânt venit de dincolo de lumea ştiută, venit din iubirea părinţilor şi a bunicilor, un singur cuvânt... POȚI''. Zâmbeam printre lacrimi şi știam că stejarul din pădurea copilăriei mele nu avea rădăcini mai puternice decât ale mele, că vâltoarea întregii lumi nu mă putea smulge, că... POT!
Autorul
Publicat în
Valcea
