Valcea (67)
Excursii în parc şi pădurile din apropiere.
Trebue să se ştie că escursiune nu înseamnă numai de cât drum lung, anevoios, în ţinut de munte, cu escaladări periculoase.
Escursie însamnă mişcare pe drumuri neobişnuite, pentru ca muşchii toţi să se puie în funcţiune nu numai acei folosiţi la mişcările obişnuite.
Se înţelege că pentru cei care nu ştiu alt drum de cât acel de acasă la birou şi înapoi, e un adevărat exerciţiu obositor, deci excursie, şi preumblările din parcul băilor. Pe cărări şi scări, printre flori, scobori până ’n satul din vale, de unde pe poteca din faţa Vilei silvicultorilor, te întorci prin pădure de fag, apoi de brad, pe la izvorul Ferdinand, îndărăt la băi. E un drum circular, o excursie adevărată, pentru cel cu muşchii sleiţi din cauza automobilului sau a lenevirii vieţii de oraş.
Spre Govora duce marele drum bătut, care leagă Muntenia de Ardeal, pe unde au străbătut şi armatele romane.
Ori din ce parte al vechiului regat ar fi să vii, e folosită calea ferată ce începe la Piatra-Olt şi duce spre Sibiu. Din părţile ardelene se ajunge la Govora prin Sibiu sau dinspre Făgăraş pe la Turnu Roş.
Călătoria e plăcută.
De la Piatra-Olt trenul urcă pe valea Oltului, încetul cu încetul terenul se înalţă, până la dealurilor de la Drăgăşani. Viile prind a vrâsta cu porumbiştele; domină apoi numai ele, acoperind coasta dealurilor. Cu cât trenul înaintează cu atâta dealurile cresc; viile se ascund în luminişuri de livezi, iar livezile prind a se amesteca cu poala pădurilor care se lasă cătră Olt.
Rezervele de sare de la Ocnele Mari au determinat dezvoltarea în zonă a unei comunităţi bazate pe exploatarea sării încă din neolitic, de când datează cele mai vechi unelte descoperite şi anume topoarele-ciocan pentru minerit.
La începutul anilor ’60, profesorul Dumitru Berciu de la Facultate de Istorie a Universităţii Bucureşti deschide un şantier arheologic în zona Ocnele Mari-Coşota şi descoperă urmele unei cetăţi dacice, menţionată de istoricul grec Ptolemeu, cetatea Buridava sau cetatea burilor. Astfel s-a ajuns la concluzia că în urmă cu mai bine de 2000 de ani, dacii şi-au creat o aşezare şi un sistem de fortificaţii de-a lungul Pârâului Sărat, iar ocupaţia lor era exploatarea şi comercializarea sării. În acest sens stau mărturie obiectele cu valoare arheologică găsite în zona cetăţii: urcioare, vase din lut ars şi cea mai importantă dintre acestea, o ceramică cu inscripţia BUR care i-a determinat pe istorici să se gandească la o legătură cu numele Buridava sau chiar cu Burebista. De asemenea, s-au putut descifra şi inscripţiile REB şi MARK pe un ciob de vas,precum şi inscripţia Basileo Thamarcos Epoi de pe o vază de lut., numele unui rege local de pe vremea lui Octavian Augustus.
Potențialul turistic al stațiunilor balneoclimaterice din Vâlcea
Scris de VLBibliotecaExistenţa numeroaselor izvoare minerale în zona subcarpatică a dus la apariţia şi dezvoltarea unei reţele de staţiuni balneoclimaterice şi la concentrarea unor valoroase obiective turistice antropice.
Spre deosebire de resursele turistice naturale, cele antropice reprezintă o însumare de elemente având funcţia principală recreativă, create chiar de către oameni. Marea majoritate a acestor obiective nu au fost create special pentru funcţia turistică ci, dimpotrivă, ele au îndeplinit alte atribuţii (economice, culturale, sociale). Calitatea de obiective turistice şi-au câştigat-o în timp, ajungând uneori să o depăşească chiar pe cele naturale.
Includ două elemente caracteristice ale cadrului natural – flora şi fauna – care se întrepătrund şi se intercondiţionează inseparabil. Legătura strânsă dintre vegetaţie şi lumea animală se regăseşte şi se reflectă şi în planul recreativ, datorită posibilităţilor de diversificare a formelor de practicare a turismului.
Pentru a nu lăsa loc unor interepretări, reamintim, pentru publicul larg, cele două sensuri de bază ale acestui cuvânt: “1. Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând în parcurgerea unei distanţe, pe jos au cu diferite mijloace de transport, pentru vizitarea (şi cunoaşterea, n.n., D. D.) regiunilor pitoreşti, a localităţilor, a obiectivelor cultural, economie, istorice etc.; (. . .) 3. Latură a sectorului terţiar al economiei, unde activitatea prestată are ca scop organizarea şi desfăşurarea călătoriilor de agrement, de recreere sau a deplasărilor de persoane la diferite congrese şi reuniuni, incluzând toate activităţile necesare satisfacerii nevoilor de consum şi de servicii ale turiştilor”. (DEXI, pag. 2086).
a. Istoricul ocrotirii naturii în judeţul Vâlcea
Primele preocupări privind ocrotirea naturii în judeţul Vâlcea au apărut odată cu cercetările botanice şi zoologice întreprinse în anumite teritorii. I. Baumgarten (1816) citează plante rare din M. Parâng de pe teritoriul judeţului Vâlcea, urmat fiind apoi de M. Fuss şi F. Schur (1866). Ulterior, şi alţi botanişti recoltează şi descriu plante din ţinuturile muntoase ale nordului judeţului: V. Janka, Z. Panţu, A. Kanitz, Gh. Grinţescu, I. Prodan, Tr. Săvulescu, Al. Borza, E. Nyarady, Al. Buia şi alţii. D. Brândză descrie de pe M. Cozia şi V. Lotrului, specia Gallium bailloni denumită astfel în cinstea ilustrului său profesor H. Baillon din Franţa. Al. Borza (1927) propune punerea sub ocrotire a teritorului de la izvoarele Lotrului (Lacul Câlcescu), realizată în 1932. Gh. Cioltan (1939) descrie pentru prima dată arboretul de tisă din pădurea Comarnice, aproape de Valea Cheii, problemă de care se va ocupa ulterior şi Tr. Rădoi (1980). I. Lupe (1947) descrie specia Sorbus cretica (Lindl) Fritsch din Valea Cheii. I. Dumitriu-Tătăranu (1949), în urma unor observaţii asupra vegetaţiei muntelui Cozia, remarcă ascensiunea altitudinală a gorunului (Quercus petraea) pe versanţii sudici până la 1200 m, confirmată şi de T. Teofilescu (1984). At. Haralamb (1943) descrie o staţiune cu Pinus cembra la izvoarele Latoriţei.
Judeţul Vâlcea a fost şi este un judeţ bogat nu numai în resurse minerale şi petrografice, mai ales nemetalifere, dar şi biologice, hidraulice, eoliene şi peisagistice.
Biodiversitatea, termen mai nou cu numeroase definiţii, include atât elementele caracteristice vegetale aflate în interacţiune cu factorii climatici, cu solul şi structura geologică, cât şi organismele animale (consumatori), respectiv microorganismele (reducători). În baza acestui concept, definirea ecosistemelor se face pe baza habitatelor dominate de grupările vegetale caracteristice (N. Doniţă, A. Popescu, Mihaela Paucă-Comănescu, Simona Mihăilescu, Iovu-Adrian Biriş, 2005). Păstrăm totuşi denumirile mai vechi care s-au constituit pe alocuri în toponime ce trebuie păstrate (gorunişuri, făgete, cerete, brădete etc.)
Citeşte mai mult ...
Judeţul Vâlcea este, în cadrul României, un judeţ central-sudic situat la intersecţia dintre meridianul de 240 longitudine estică şi paralela de 450 latitudine nordică. Punctul de intersecţie se află pe teritoriul localităţii Copăceni, aproape de centrul judeţului. În lume, meridianul de 240 trece prin apropierea oraşelor Helsinki, Tallin, Vilnius, Kaunas şi Atena, iar paralela de 450 se dispune aproape de Torino, Bordeaux, Sinferopol (Crimeea), Minneapolis-St. Paul şi Portland (S.U.A.). Această poziţie este una extrem de favorabilă din punct de vedere al protecţiei climatice, al formelor de relief şi al biodiversităţii, care, de-a lungul timpului, au favorizat instalarea şi dezvoltarea populaţiilor umane încă din paleolitic. Mai târziu aveau să se aşeze, de regulă la ieşirea apelor din munţi, primele aşezări monahale care au devenit de-a lungul timpului veritabile monumente de artă şi cultură. Totodată s-au dezvoltat renumite staţiuni balneare şi turistice care au dus faima judeţului în toată lumea. Se poate spune că judeţul Vâlcea dispune de cele mai multe staţiuni cu ape minerale din România, precum şi de cele mai multe schituri şi mănăstiri de pe teritoriul ţării. Tot cadrul natural şi resursele hidroenergetice au făcut ca în judeţul Vâlcea să se construiască cea mai mare hidrocentrală de pe râurile interioare ale României (Lotru-Ciunget), precum şi cele mai multe hidrocentrale pe Râul Olt, aici obţinându-se cea mai ieftină energie electrică. În egală măsură, spre deosebire de alte zone ale ţării, judeţul Vâlcea este un judeţ cu pericole naturale reduse (fără riscuri mari de inundaţii, cutremure sau alte calamităţi).
