Valcea (67)
Arealul geografic govorean beneficiază de un climat blând, temperat continental moderat, de trecere de la cel mediteraneean la cel continental, fără schimbări bruşte de temperatură şi umiditate, caracterizat prin ierni puţin aspre şi veri ceva mai răcoroase. Aerul, datorită variabilităţii reduse în tensiuni electrice şi covorului vegetal, este ozonat, uscat, curat şi răcoritor. Localitatea este ferită de curenţi, nu are bălţi şi ape stătătoare, prin urmare este scutită de miasme (Popescu, 1983, 235-241).
In comparaţie cu zona de nord a judeţului Vâlcea, care este deosebit de atractivă pentru frumuseţile naturale, dar mai ales pentru monumentele religioase şi pentru multe alte obiective turistice, în sudul judeţului, aparent, nu se găsesc puncte de atracţie turistică. Cu toate acestea, la Drăgăşani se poate vorbi de trei variante de turism şi anume: viticol, cultural şi religios.
Dezvoltarea turismului viticol în zona Drăgăşani este de perspectivă, datorită fermelor particulare cu acest profil, care s-au creat după 1989: Ferma Ştirbei (din Dealul Oltului), Ferma „Măr” a lui Mugur Isărescu (din Dealul Oltului), Ferma „Iordache” (din Dealul Oltului) şi - Ferma „Valeriu Stoica” (din Dealul Dobruşei). Toţi aceşti fermieri s-au asociat pentru a putea dezvolta culturile viticole, accesând fonduri europene în valoare de 4 milioane euro şi investind 9 milioane euro pentru modernizare şi performanţe calitative nemaiîntâlnite până acum în acest domeniu. S-au creat astfel premize pentru vizite de afaceri, comercializarea produselor, simpozioane etc. Toate căile de acces spre aceste ferme, precum şi cărările dintre parcelele de vii sunt asfaltate, iar sediile şi cramele sunt înzestrate cu cele mai moderne şi performante utilaje şi instalaţii de preparare şi conservare a vinurilor.
În vederea dezvoltării turismului viticol, a fost alcătuit şi se află în derulare, un „Proiect de reabilitare a Muzeului Viei şi Vinului, monument istoric în municipiul Drăgăşani”, proiect finanţat în cadrul programului Operaţional Regional 2007-2013. Obiectivele specifice sunt următoarele:
- transformarea Muzeului Viei şi Vinului Drăgăşani (foto), într-un motor pentru turism;
- creşterea contribuţiei la promovarea vinurilor de Drăgăşani ca brand de ţară;
- creşterea locurilor de muncă în municipiul Drăgăşani, în zonă şi regiune;
- angrenarea Muzeului în circuitul regional;
- transformarea turismului viticol la Drăgăşani, într-o componentă a dezvoltării regionale.
Un alt proiect lansat de edilii drăgăşăneni şi aflat în derulare, este „Promovarea potenţialului turistic al Municipiului Drăgăşani, prin organizarea festivalului Anual al Vinului – FESTIVIN NOBILIAR”, proiect alcătuit tot în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013. Obiectivul principal al acestui proiect constă în organizarea Festivalului Anual al Vinului la Drăgăşani - „Festivin Nobiliar Drăgăşani”, care presupune promovarea produselor locale, prin activităţi specifice de marketing, rezultatul fiind o valorificare optimă a produselor şi o imagine bine definită şi atractivă a municipiului Drăgăşani, ca o zonă viticolă principală a României, avănd drept ţintă dezvoltarea şi consolidarea turismului intern. (Master plan Drăgăşani, 3). Obiectivele specifice ale proiectului, sunt următoarele:
$1§ Crearea premiselor la nivel local, pentru o promovare adecvată a specificului viticol al municipiului Drăgăşani (prin asigurarea conlucrării tuturor factorilor locali, atât din spaţiul public, cât şi din mediul de afaceri, producători localietc.).
$1§ Identificarea tuturor canalelor de promovare, în vederea asigurării derulării unor acţiuni eficiente de promovare turistică a municipiului Drăgăşani.
$1§ Identificarea unui târg relevant la nivel naţional, pentru a asigura reprezentativitatea specificului viticol al Drăgăşaniului într-un astfel de eveniment.
$1§ Planificarea, coordonarea şi derularea unui eveniment anual la nivelul municipiului Drăgăşani dedicat promovării şi marketingului acestei zone, ca principal punct de referinţă viticol la nivelul României (evenimentul Festivalul Anual al Vinului la Drăgăşani « Festivin Nobiliar – Drăgăşani”) (Ibidem, 4).
A doua perspectivă de dezvoltare turistică, este cea culturală. În Drăgăşani, se află Casa Memorială a scriitorului Gib. I. Mihăescu, precum şi un bust (inaugurat în primăvara anului 1997) al acestui mare prozator de valoare naţională, drăgăşănean de origine. De asemenea, în Drăgăşani se află Muzeul Viei şi Vinului, în care există şi o importantă colecţie etnografică cu specific local.
Parcul din mijlocul oraşului are şi o valoare sentimentală, din două motive: în el se află un arbore plantat în anul 1918, odată cu actul Marii Uniri, iar momentul amenajării lui după primul război mondial, a fost imortalizat de Gib. Mihăescu în nuvela Scuarul, care l-a entuziasmat – printre alţii – pe criticul Perpessicius.
Clădiri şi edificii de patrimoniu, precum casa Petcu, localul parchetului, clădirea vechiului sediu al Staţiunii de Cercetări Vini-viticole, localul Liceului agricol (inaugurarea căruia s-a făcut pe un teren donat de familia Brătienilor, în 1926, eveniment consemnat de Gib. Mihăescu într-un articol păstrat în manuscris în arhiva casei memoriale) – sunt tot atâtea motive de atracţie turistică.
Varianta turismului religios este asigurată de muzeul bisericii Sf. Ilie şi a schitului Dobruşa. De mare interes este Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” – o construcţie monumentală care tronează în centrul localităţii, constituind un motiv de mândrie pentru drăgăşăneni şi de admiraţie - pentru vizitatori.
În perspectiva de viitor (apropiat!), oraşul va beneficia de un edificiu modern, destinat activităţilor culturale: palatul de cultură şi artă. Un punct de atracţie pentru turişti, îl constituie şi noul sediu al Primăriei, inaugurat în 2001, în care se află şi Biblioteca Municipală Drăgăşani.
Actualii fermieri şi patroni au luat în calcul şi nevoia asigurării unor sejururi turistice, amenajând hoteluri şi pensiuni moderne: Hotelul de trei stele MAX, din centrul oraşului, hotelul Sofianu, pe strada Traian, hotelul Diaconescu, pe strada Carol - la km zero, hotelul Rusidava – toate acestea dispunând şi de restaurante.
Drăgăşani - patrimoniul natural şi peisagist, rezervaţia avifaunistică
Scris de VLBibliotecaValea Oltului Inferior cuprinde teritorii din judeţele Vâlcea, Olt şi Teleorman, la care municipiul Drăgăşani participă cu 11% din suprafaţa sa la acest coridor ecologic. Acest sit găzduieşte efective însemnate ale unor specii de păsări, dintre care 14 specii migratoare şi 81 specii periclitate. Situl este important în perioada de migraţiune, când găzduieşte mai mult de 20000 exemplare de păsări de baltă pentru speciile: aytia nyroca, ciconia ciconia, ixobriciaus minutus, burhinus oedicnemus, coracia garrvius, mergus albellus, cygnus cygnus, phalocrocorax pygmeus, philomachus pugnax, iar pentru iernat, următoarele specii: pelecanus crispus, cygnus cygnus, phalacrocorax pigmeus, anser albifrons şi toate speciile de raţe.
- Studiu istoriografic Drăgăşani Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol II Localităţile urbane; Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012/ Municipiul Dragasani Coordonatori: Emil ISTOCESCU, Ion SOARE Autori: Teodor BARBU, Pr Dtru BĂLAŞA, Emil ISTOCESCU, Ionel MIRES
- Studiu istoriografic Drăgăşani Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol II Localităţile urbane; Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012/ Municipiul Dragasani Coordonatori: Emil ISTOCESCU, Ion SOARE Autori: Teodor BARBU, Pr Dtru BĂLAŞA, Emil ISTOCESCU, Ionel MIRES
- Drăgăşani patrimoniul natural şi peisagist, rezervaţia avifaunistică
Drăgăşani - cadrul natural/ aşezarea geografică/ relieful
Scris de VLBibliotecaSituat în partea central-sudică a României, în sud-estul judeţului Vâlcea, pe malul drept al cursului inferior al bătrânului Alutus, în pragul judeţului, cum vii dinspre Slatina, din sud, municipiul Drăgăşani este al doilea oraş ca mărime, ca număr de locuitori şi ca dezvoltare economico-socială şi edilitar-gospodărească, al unităţii administrative din care face parte. Localitate cu o existenţă milenară, ridicată şi dezvoltată în apropierea castrului roman Rusidava, aşezarea se desfăşoară pe terasele din Lunca Oltului, la nord-vest de confluenţa râului Olt cu pârâul Pesceana şi la nord de linia de contact dintre Podişul Getic şi Câmpia Română.
Din punct de vedere matematic, oraşul se află situat între paralelele de 44˚ 37′ şi 44˚ 41′ latitudine nordică; deci, foarte aproape de jumătatea distanţei dintre Polul Nord şi Ecuator şi între meridianele de 24˚ 14′ şi 24˚ 18′ longitudine estică, iar în cadrul reţelei de drumuri din România, este situat la întretăierea DN 64 cu DN 67 B, la 53 km sud de Râmnicu-Vâlcea – reşedinţa judeţului Vâlcea; la 75 km sud-vest de Piteşti – reşedinţa judeţului Argeş, la 38 km nord de Slatina – reşedinţa judeţului Olt, la 130 km sud-est de Târgu-Jiu – reşedinţa judeţului Gorj, la 73 km nord-est de Craiova – reşedinţa judeţului Dolj şi la 220 km vest de capitala ţării, Bucureşti.
- Drăgăşani cadrul natural/ aşezarea geografică
- aşezare geografică Drăgăşani
- cadrul natural Drăgăşani
- relief Drăgăşani
- Coordonatori: Emil ISTOCESCU, Ion SOARE Autori: Teodor BARBU, Pr Dtru BĂLAŞA, Emil ISTOCESCU, Ionel MIRESCU, Alin PAVELESCU, Ion SOARE, Ctin ŞERBAN, Ion Constantin VASILE Colaboratori: Gh CONDEI, Ioan St LAZĂR
- Drăgăşani
- Studiu istoriografic Drăgăşani Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol II Localităţile urbane; Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012/ Municipiul Dragasani
- relief Drăgăşani
- cadrul natural Drăgăşani
Formațiuni de piatră (trovanți) descoperite la Cernișoara
Scris de VLBibliotecaNatura ne vorbește cu glas de piatră – Formațiuni de piatră (trovanți) descoperite de profesorul Nae Ionescu
Natura deține una dintre cele mai importante forțe ale creației. Atunci când vorbim sau scriem despre creație, trebuie să ne eliberăm mintea și să fim deschiși spre orice posibilitate. Cu milioane de ani în urmă, natura, din dorința de a-și arăta forța a creat niște pietre care parcă au viață. Acestea au fost denumite generic trovanți și se regăsesc și în zona văii Cernișoarei.
Componența etnică și confesională a comunei Cernișoara
Scris de VLBibliotecaA. Componența etnică a comunei Cernișoara
Români (97.59%)
Necunoscută (2.37%)
Altă etnie (0.02%)
B. Componența confesională a comunei Cernișoara
Ortodocși (96.93%)
Necunoscută (2.37%)
Altă religie (0.68%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cernișoara se ridică la 3.782 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.024 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,59%). Pentru 2,38% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,93%). Pentru 2,38% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Reţeaua de drumuri din comuna Cernișoara are un aspect sinuos, ce nu poate fi modificat decât într-o perspectivă îndelungată, ca urmare a înfăptuirii programului de sistematizare a comunei.
Această reţea este alcătuită în prezent de drumul comunal principal, ce străbate comuna de la un capăt la celălalt, asigurând legătura cu comunele limitrofe şi cu Drumul Național nr. 6 ce leagă Rm. Vâlcea de Drăgășani și Craiova.
Locul unde drumul comunal intersectează Drumul Național 6 se numește Gura Văii.
Drumul comunal, de la Gura Văii până la intersecția cu calea ferată, nu este prea bine întreţinut, fapt care conduce la perturbarea circulaţiei, îndeosebi primăvara, când datorită înghețului pe timp de iarnă, bucăți întregi din asfalt este dislocat.
Harta rusească din anul 1835 amintește despre „cărbunii de pământ” găsiți la Armășeșești pe valea Cernișoarei.
Așa cum am amintit la subcapitolul „Cernișoara în perioada comunistă”, existența cărbunelui în zona văii Cernișoarei a contribuit la dezvoltarea satelor, ridicându-se clădiri noi, construindu-se drumuri etc.
Așa s-a născut noul drumul (cunoscut localnicilor ca drumul oaselor) ce face legătura între localitățile Alunu, Berbești, Copăceni, Cernișoara, Popești și Șirineasa, pe el transportându-se, în general, cărbunele.
Acestei șosele moderne i s-a alăturat calea ferată de-a lungul căreia au apărut următoarele gări: Băbeni, Șirineasa, Popești, Copăceni, Cernișoara, Berbești, Alunu.
S-au construit trei poduri peste râurile Tărâia, Cerna, Cernișoara.
Cernișoara - Aprovizionarea populației cu apă potabilă
Scris de VLBibliotecaDatorită faptului că satele comunei sunt dispersate pe o suprafaţă foarte mare, condiţiile în care se realizează aprovizionarea cu apă a locuitorilor sunt foarte diferite.
Aşa cum aminteam, într-un capitol anterior, satele comunei Cernișoara sunt amplasate, din punct de vedere geografic într-o zonă de deal, la o altitudine ce variază între 200 – 500 m.
În satele Modoia, Groși și Armășești, situate la o altitudine mai mică, apa freatică nu este la mare adâncime şi aprovizionarea locuitorilor cu apă potabilă se poate realiza mai uşor, datorită fântânilor săpate şi amenajate încă din cele mai vechi timpuri.
Situaţia se prezintă cu totul altfel în satele Obârșia și Sărsănești aşezate în coasta unui deal, la o altitudine mai mare, unde apa freatică se găseşte la o adâncime mai mare şi forarea unei fântâni întâmpină dificultăţi serioase. Există şi riscul, ca odată forată fântâna, să nu poată prinde pânza freatică, toată munca dovedinduse zadarnică. În verile mai secetoase, apa din fântânile acestora seacă, iar cetăţenii trebuie să-şi aducă apa necesară de la distanţe destul de mari.
Dacă înainte, fântânile erau construite de obicei din piatră, cu ghizduri din lemn, acum se construiesc mai ales cu tuburi de beton de către fântânari specializaţi în această lucrare, din alte localităţi.
Pentru aprovizionarea cu apă potabilă a comunei sunt construite deci fântâni, în număr de aproximativ 300 amplasate pe toată raza comunei. Dacă, în general, fântânile cu tuburi înguste şi largi din beton sunt preponderente, această preponderenţă este mai accentuată în satele Cernișoara, Mădulari, Sărsănești și Obârșia.
CADRUL GEOGRAFIC
Generalităţi
În partea de vest a Vâlcei, dacă priveşti din drumul naţional ce leagă oraşul Horezu de Vâlcea, rămâi impresionat de cununa de dealuri, frumos rânduite de-o parte şi de alta a râurilor ce tranzitează această zonă.
Aici, în zona dealurilor, acoperite cu pomi fructiferi, cu vii, păşuni şi păduri, este aşezată comuna Cernișoara, renumită pentru fructele şi pădurile sale dar şi pentru oamenii harnici şi gospodari ce locuiesc pe aceste meleaguri.
Așezare străveche cu mare încărcătură istorică, comuna Cernișoara este situată în zona subcarpaților Olteniei, pe valea pârâului Cernișoara.
Intersecția paralelei de 45 de grade-longitudine nordică, ce traversează satul Groși, cu meridianul de 24 grade-longitudine estică, ce trece pe lângă satele Modoia și Cernișoara, marchează vatra comunei Cernișoara.
Cu o suprafață de 57 kmp, comuna Cernișoara are o populație de aproximativ 4000 locuitori.
Așezările acestei comune sunt situate la 3 km de Măgura Slătioarei și 18 km de Munții Căpățânii.
Comuna Cernișoara se înscrie printre aşezările ce fac parte din zona dealurilor subcarpatice. Aproape toate satele componente ale comunei: Modoia, Groși, Cernișoara, Mădulari, Sărsănești, Obârșia și Armășești care este și reşedinţa comunei, sunt aşezate în imediata vecinătate a pădurilor.
Din lucrările care i-au fost închinate municipiului Râmnicu-Vâlcea, reiese caracterul pitoresc al Râmnicului şi, implicit, potenţialul turistic pe care îl oferă. În zilele noastre, după o perioadă de dezvoltare industrială în mare parte abandonată azi, se întrevăd mari perspective pentru valorificarea turistică a municipiului, în context cu cea a judeţului Vâlcea. În jurul oraşului există numeroase locuri pitoreşti, ca şi obiective turistice. O bogată reţea de drumuri şi poteci poate servi la dezvoltarea unui turism de agrement pentru toate vârstele, dar cu condiţia să fie marcate trasee şi promovate prin publicaţii, ghiduri, pliante, broşuri etc. Pe de altă parte, să nu uităm că ne aflăm în judeţul cu cele mai multe schituri şi mănăstiri din România, că în jurul Municipiului Râmnicu-Vâlcea se află cele mai multe staţiuni balneare şi turistice recunoscute, unele apreciate de peste două secole, că peisajul pitoresc şi divers include numeroase formaţiuni geologice şi geomorfologice unice în ţară, iar covorul vegetal cunoaşte o largă biodiversitate. Nu se aşteaptă decât iniţiative conduse cu spirit gospodăresc şi servicii de înaltă clasă care să aducă mulţumire vizitatorului şi să-l determine să revină şi altădată . . .
Citeşte mai mult ...
Printre primele rezervaţii naturale create în judeţul Vâlcea, s-a numărat şi cea de pe Valea Stăncioiului, afluent al Oltului. De atunci, aceasta a rămas singura arie protejată, inclusă acum pe teritoriul municipiului Râmnicu-Vâlcea. Este cunoscută sub numele de Şiroirile şi piramidele de pământ din Valea Stăncioiului (Goranu). Face parte din categoria rezervaţiilor geomorfologice şi se întinde pe o suprafaţă de 12 ha, la altitudinea de 240 - 290 m. S-a înfiinţat prin Decizia 205/1966 a Sfatului Popular al fostei Regiuni Argeş, pe baza Deciziei 659/1966 a Comitetul Executiv al Sfatului Raional Râmnicu-Vâlcea, fiind ulterior confirmată prin Decizia 348/1983 a Consiliului Judeţean Vâlcea.
Impactul antropic tot mai puternic de-a lungul timpului, a limitat existenţa animalelor din grupul mamiferelor, în special carnivorele mari. Arareori se mai poate afla vreun urs sau vreun lup prin teritoriile împădurite ale municipiului. În schimb, au răspândire mistreţii (Sus scrofa), căprioarele (Capreolus capreolus), iepurii (Lepus europaeus), vulpea (Vulpes vulpes), dihorul (Mustella putorius), nevăstuica (Mustella mustella), şoarecii de pădure (Apodemus silvaticus), cârtiţa (Talpa europaea), etc. Vidra (Mustella lutreola) este atrasă de bogăţia peştelui din lacurile de acumulare. Alte animale (şoareci, şobolani, dihori etc.), aflate în apropierea locuinţelor oamenilor, produc uneori neplăceri.
În jurul municipiului Râmnicu-Vâlcea, se întâlnesc următoarele formaţiuni de vegetaţie: păduri, pajişti şi fâneţe naturale, la care se adaugă terenurile cultivate cu pomi fructiferi. Altitudinal, pădurile fac parte din zona nemorală şi etajul gorunului (300-700 m). Ele sunt dispuse mai ales pe dealurile din jur şi sunt formate predominant din gorun (Quercus petraea), carpen (Carpinus betulus), frasin (Fraxinus excelsior), jugastru (acer campestre), tei (Tilia cordata, T. plathyphylos), formând aşa numitele şleauri de deal. La nivel arbustiv, întâlnim cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea), păducel (Crataegus monogina, C. pentagina), măceşul (Rosa canina), rugul (Rubus caesius) etc.
În porţiunea dealurilor înalte, solurile predominante sunt solurile brune de pădure (cambisoluri), care au caracter eubazic şi uşor acid după gradul de podzolire. În cadrul acestora, se diferenţiază solurile de pădure slab podzolite, formate în condiţii de temperaturi medii anuale de 6-10 oC şi precipitaţii medii de 618-800 mm. Au textură uniformă pe întregul profil; de aceea, rezistenţa la eroziune este considerabilă. Pe alocuri, aceste soluri conţin cantitaţi însemnate de humus (mull), în special în partea superioară a orizontului A (5-8%). Pe dealurile înalte, întâlnim spodosoluri cu textură grosieră pe întregul profil şi conţinut ridicat de schelet şi rezistenţă scăzută la eroziune. Terasele şi sectoarele mai joase adăpostesc argiluvisoluri cu un conţinut redus de humus.