«Faptul că revista „Studii vâlcene” a acceptat să găzduiască un articol de cartofilie tematică este un câştig pentru cultură, în general, dar şi un frumos act de restituire culturală a unor valori care ar rămâne necunoscute şi ar putea fi expuse unor pierderi iremediabile.
Pentru a trata subiectul extrem de interesant al unor ilustrate document, vom adera la câteva piese cartofile, menţionând totodată că diversitatea lor este foarte mare.
Sunt puţini cei care îşi dau seama că, dacă o ilustrată este un obiect de prea mică valoare astăzi, aceasta poate deveni cu timpul un obiect preţios. O ilustrată veche ne poate arăta cum a fost o stradă, o casă, ori cum se prezintă „o vedere generală” dintr-o localitate, permiţându-ne să constatăm prefacerile survenite în timp şi progresele realizate.
„Cartofilia” este o disciplină care se ocupă cu colecţionarea, selecţionarea şi studierea cărţilor poştale ilustrate (c.p.il.). Denumirea este preluată direct din limba franceză, termen rămas împământenit acum, spre deosebire de „Cartoline”, un alt termen care în trecut se utiliza în paralel şi care era preluat din italiană (vidi „Cartolina poştale”) (1). Cartofilia în general a fost şi a rămas mai aproape de istorie, mai mult aproape de artă şi cu un pas mai aproape de tehnică.
Cartea poştală ilustrată este folosită ca trimitere poştală deschisă, precursoarea „cărţii poştale” folosită pentru prima dată în lume ca urmare a iniţiativei prof. dr. Emmanuel Hermann (1839-1902) de la Academia Militară din Viena, care a propus prin ziarul „Neue freie presse” introducerea cărţii poştale. (2) Guvernul austriac, în urma mai multor dezbateri, acceptă această inovaţie poştală şi, la „1 octombrie 1896, este pusă în vânzare spre folosinţă aşa-numita „korrespondenz-karte”. (3)
În ţara noastră, introducerea cărţilor poştale a fost legiferată prin „legea asupra cărţilor poştale”, aprobată prin Decretul nr. 789 din 31 martie 1870 (4), punerea în circulaţie fiind stabilită cu începere din „1 iunie 1873, la acea dată, director general al poştelor fiind George Lahovary (1838-1909)” (5).
George Lahovary este numit director general al poştelor şi telefoanelor, în urma demisiei lui Al. Zisu.
...„O deosebită străduinţă a depus Lahovary pentru activarea transporturilor între diferitele localităţi, chiar dacă au fost date în circulaţie a reţelei de căi ferate, astfel se ajunge ca până către sfârşitul anului 1875, să lege toate capitalele de judeţe....” (6)
Cartofilia a luat naştere în jurul anului 1870, o dată cu apariţia primelor cărţi poştale ilustrate. În legătură cu apariţia primelor cărţi poştale ilustrate, există tot felul de supoziţii, dar şi multe controverse.
„În general, este admisă data de 1870, luna iulie, când, în Germania, comerciantul A. Schwartz pune în vânzare primele cărţi poştale ilustrate” (7). Cele dintâi cărţi poştale ilustrate reprezentau diverse imagini, desene artistice, peisaje, aspecte urbane, monumente istorice, portrete ale unor personalităţi etc.
Vom încerca să vă prezentăm o scurtă informare cu privire la evoluţia cărţilor poştale ilustrate pe teritoriul României. Prima carte poştală ilustrată apărută şi circulată de drept este „vederea trimisă la sfârşitul lunii decembrie a anului 1885, la Sibiu, de către Josef Drotleff, în editura comerciantului Karl Friedrich Theil din Sibiu”. Informaţia ne provine din ziarul săsesc „Siebenburgisch-Deutscnes Tageblatt”, organ oficios al Partidului German din România, director Hermenn Plattner, Sibiu, 1875 (8).
Cu privire la apariţia primelor cărţi poştale ilustrate pe teritoriul României există controverse, susţinute mai mult sau mai puţin documentat. Cred că este în interesul cititorilor să prezentăm pe cele care au cea mai mare credibilitate, astfel: în anunţul publicitar din 5 octombrie 1894, apărut în „Revista ştiinţifică ilustrată” nr. 11, publicaţie care apărea în Bucureşti, sub direcţiunea domnului I. N. Papadopol (9), se preciza că „începând cu 20 ianuarie 1895 se vor pune în vânzare primele cărţi poştale ilustrate din vechiul regat” (10).
O altă informaţie o avem din timpul directoratului asigurat de Dumitru Cezianu. Între 17 octombrie 1892 - 16 octombrie 1895, se precizează că: „Pentru satisfacerea cerinţelor publicului, se admite în serviciu intern introducerea cărţilor poştale de industrie privată” (11).
Putem spune că primele cărţi poştale ilustrate româneşti devin legale începând cu data de 20 octombrie 1894. Informaţia următoare o vom prelua din „Istoria cartofiliei româneşti”, în care se spune că: „Prima carte poştală ilustrată din România, apărută însă înainte de oficializarea unor asemenea piese, a fost pusă în vânzare la 24 august 1894, la inaugurarea în capitală a Expoziţiei Cooperatorilor Români” (12). Ultima informaţie va fi în legătură cu apariţia cărţilor poştale ilustrate pentru felicitări, care au apărut la sfârşitul anului 1899 şi au fost destinate pentru tradiţionalele felicitări pentru Anul Nou 1900, cu textul imprimat „La mulţi ani 1900” (vezi fig. 1). Erau împodobite cu diverse subiecte de iarnă.
În concluzie, putem afirma fără să comitem vreo eroare că, la noi, cărţile poştale ilustrate au proliferat abia în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, adică prin anii 1895 -1900. Cărţile poştale ilustrate au fost împărţite în mai multe grupe, după anul de apariţie.
În articolul nostru ne vom ocupa de câteva cărţi poştale ilustrate, din perioada de pionierat, cu apariţie spre sfârşitul secolului al XIX-lea, inclusiv anul 1900. A doua grupă este formată de cele din perioada clasică, ce se întinde între anii 1901 până pe la 1904.
Primele cărţi poştale ilustrate au fost realizate prin procedeul tehnic de „Litografiere” inventat de germanul „Aloys Senefelder (1877-1834), în anul 1796, care constă din reproducerea şi multiplicarea pe hârtie, de pe o placă de calcar poros şi cu granulaţie foarte fină, a unui desen executat cu un creion gras sau cu o cerneală grasă” (13). Procedeul se numeşte „Litografie”, de la grecescul lythos - piatră. Litografia s-a răspândit repede, fiind folosită mai ales la reproducerea în serie a desenelor. Se pot da mai multe exemplare atât din Europa, cât şi de la noi din ţară.
O mulţime de pictori s-au folosit de acest procedeu la multiplicarea desenelor, astfel de exemple fiind Honore Daumier (1808-1879), Toulouse- Lautrec (1864-1901), şi la noi, Carol Popp de Szatmary (1813-1887), Jean Steriadi (1880-1956), Ştefan Popescu (1872-1948) (14) şi alţii, care au desenat pentru litografiere opere remarcabile.
În judeţul Vâlcea, a fost folosită o ilustrată litografiată cu imagine din Govora, în scop publicitar, încă din anul 1898 (vezi fig. 2).
Munca tipografilor râmniceni s-a remarcat nu numai prin valoarea tipăriturilor realizate, dar şi prin aspectul grafic prezentat de cărţile poştale ilustrate, considerate de specialişti remarcabile opere de artă cartografică. Cărţile poştale ilustrate realizate au contribuit cu mult succes la educaţia spiritual-artistică a multor generaţii de vâlceni.
În această activitate s-au implicat în mod deosebit şi librari, care pot fi consideraţi adevăraţi difuzori de cultură.
Cărţi poştale ilustrate selecţionate şi prezentate mai jos sunt dispuse în ordinea vechimii lor de tipărire de către editori.
$1A. Tipografia Nicolantin a funcţionat în Râmnicul Vâlcii, la început între anii 1882/1896, pe strada Mihai Bravu (15). Începând cu anul 1908, tipografia funcţiona sub firma „Tipografia Fraţii George şi Theodor Nicolantin”; în acel an, ei deschid şi o librărie cu firma „Librăria Nicolantin”, situată pe strada Traian, la parterul casei Iozefina Bejan (16), construită între anii 1900-1901. Au editat şi pus în vânzare o gamă variată de subiecte pe cărţi poştale ilustrate, purtând sigla: „Editura Fraţii Nicolantin”, din care prezentăm:
„Călimăneşti - Pavilionul băilor”, circulată prin poştă cu ştampilă, la 20 iulie 1908.
„Călimăneşti - Vila Macellariu” circulată cu ştampilă din 23 iulie 1908.
B. „Librăria şi Tipografia Modernă Română”, a lui G. Ştefea şi Comp., cu sediul pe strada Dorobanţilor nr. 17, a funcţionat între anii 1899-1907; de la această editură prezentăm litografia: „Salutări din R. Vâlcea”, editată cu siguranţă în anul 1899, poartă ştampilă de poştă 1 septembrie 1900.
$1C. O altă editură cu o bogată activitate editorială a fost şi „Tipografia Oscar Thuringer”, din Râmnicul Vâlcii, care a funcţionat sub firma „Tipografie şi legătorie de carte”, cu sediul pe Strada Traian, colţ cu Bulevardul Tudor Vladimirescu, între anii 1902 – 1928(17). De la această editură prezentăm litografiile:
„Salutări din R. Vâlcea”, un colaj color, circulă prin poştă cu data de 23 ianuarie 1900.
„Salutări din R. Vâlcea”, prezintă un colaj cu mai multe clădiri din secolul al XIX-lea.
„Salutări din R. Vâlcea”, vedere generală a Râmnicului din anul 1900, circulată prin poştă cu tren din Gara Râmnicul Vâlcii, anul 1900.
„Vedere generală a Râmnicului”, partea de sud-est pe la 1900.
„Vedere generală a Râmnicului”, partea de nord-est, pe la 1900.
„Salutări din Călimăneşti”, litografie, prezintă un colaj din care se remarcă „Vila Maria-Cantacuzino”, „Stabilimentul băilor” este circulată prin poştă cu ştampilă din anul 1900.
„Salutări din Călimăneşti”, prezintă „Interiorul stabilimentului băilor”, inaugurat în anul 1885; circulată prin poştă cu ştampilă din 12 iulie 1904.
$1D. Editură, librărie şi papetărie „Librăria Română”, proprietarElfrida Fr. Eitel, cu sediul pe strada Dorobanţilor, nr. 17, în casele lui Iulius Eitel, unde înainte a funcţionat librăria lui Gh. Ştefea (18):
„Salutări din R. Vâlcea”, piaţa Terasă, pe la 1899-1900, circulată prin poştă cu ştampila din august 1907.
„R. Vâlcea - Str. Călăraşilor”, pe la 1905, în planul din dreapta, casa Constantin Precupeţu.
„Ocnele Mari, Parcul Claus”, poartă ştampilă de poştă, trimisă cu trenul din gara Râureni la 13 august 1903.
„Salutări din Govora”. Litografia prezintă un colaj cu vile. Este circulată cu ştampila de poştă din 1 iulie 1902.
$1E. „Editura F. Adămoiu” - librar, Drăgăşani: „Drăgăşani, hotel central şi primăria”, o carte poştală ilustrată cu ramă, o inovaţie a ilustratelor care ne aparţine nouă, românilor, este circulată cu ştampilă de poştă din anul 1903.
$1F. „Editura Depozitul Universal Şaraga-Bucureşti”:
O imagine a vilei Alecsiu de la Ocnele Mari, pe la anul 1916.
Să dăm atenţia cuvenită cărţilor poştale ilustrate, fiindcă numai
datorită lipsei de atenţie şi interes au fost distruse şi continuă a fi distruse milioane de cărţi poştale ilustrate, cele vechi devenind din ce în ce mai rare. Colecţionând cărţi poştale ilustrate, realizăm cu timpul documentare în toate domeniile culturii.
În acest an, 2008, se împlinesc 112 ani de la apariţia primei cărţi
poştale ilustrate româneşti, locuitorii României având satisfacţia de a putea
folosi frumoasele şi variatele cărţi poştale ilustrate puse în circulaţie la noi în ţară.»
Sursa, inclusiv pentru imagini: Mihai Titi Gherghina/ «Râmnicul Vâlcii văzut în cărți poștale și ilustrate»/ revista «Studii vâlcene»/ Serie nouă nr. V (XII) 2009.
Accesează întregul număr al revistei în PDF.
___________
1. Mircea Dănescu, Filatelia de la A la Z, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987, p. 185.
2. Filatelia, 1986, p. 185.
3. Ibidem, nr. 10/1963, p. 2
4. „Darea de seamă asupra mersului serviciilor de poștă telegraf și telefon din 1905”
5. Filatelia, nr. 10/1963, p. 2.
6. Constantin M. Minescu, Istoria poștelor române, originea, dezvoltarea şi legislațiunea lor, Editura Imprimeria Statului, Bucureşti, 1916.
7. După „Sibenbürgisch-Deutsches Taueblatt”, 29.12.1885, p. 1308.
8. Lucian Predescu, Enciclopedia României –Cugetarea, Editura Saeculum şi Vestala,
Bucureşti, 1999, p. 780.
9. Ibidem, p. 727.
10. Silviu N. Dragomir, Istoria cartofiliei româneşti, Bucureşti, 1998, cap. 1.
11. Buletinul telegrafo-poştal, 1894, p. 479, apărut în Bucureşti între 1 februarie 1870-1933, câte două numere pe lună, redactor Th. N. Augustin (apud Lucian Predescu, Enciclopedia Românie – Cugetarea, Editura Saeculum şi Vestala, Bucureşti, 1999, p. 141.
12. Ibidem, cap. 1.
13. Dicționarul Cronologic al Știinţei și Tehnicii Universale, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1979, p. 647.
14. Ilie Stanciu, Călătorie în lumea cărții, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970, p. 80-81.
15. Arhiva Primăriei Râmnicul Vâlcii, dosar nr. 6/1896.
16. Firme înregistrate la Tribunalul Judeţean Vâlcea între anii 1897-1927
17. Ibidem, dosar nr. 4/1903 şi Almanahul Grafiei române pe anii 1927-1928
18. Arhiva Primăriei Râmnicul Vâlcii, dosar nr. 9301/1903.
