Privind acest sat - document, gândurile ne duc, inevitabil, la începuturile lui. Când a luat fiinţă, pe ce bază, care a fost concepţia ştiinţifică de organizare, de ce s-a constituit la Bujoreni şi nu în altă parte, cu ce mijloace financiare şi mai ales, cine sunt acei oameni care au reuşit să dea viaţă ideii nobile de a lăsa urmaşilor un sat autentic cu valori etnografice - unicat, cu instituţiile, meşteşugurile şi alte dovezi ale ocupaţiilor locuitorilor din această parte a ţării? Iată câteva din multiplele întrebări pe care şi le pune fiecare vizitator şi la care vom încerca să răspundem în aceste pagini, fără a avea pretenţia de a epuiza subiectul.
Ideea organizării la Bujoreni, în preajma Culei Temelie, a unui muzeu în aer liber pe tema „Arhitectura populară vâlceană”, s-a născut înainte de noua organizare administrativ - teritorială a ţării, în cadrul fostului raion Râmnicu-Vâlcea, subordonat regiunii Argeş. Lângă Piteşti, la Goleşti, începuse să se pună bazele unui muzeu al viticulturii şi pomiculturii, transferându-se aici gospodării specifice din regiune şi din alte zone ale ţării. Sub impulsul acestei iniţiative, Comitetul executiv al Sfatului Popular Raional Râmnicu- Vâlcea,- în cadrul căruia semnatarul acestor rânduri îndeplinea funcţia de vicepreşedinte cu probleme de învăţământ, cultură şi sănătate, a făcut demersul direct la Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă - Consiliul Muzeelor (al cărui secretar era colegul de liceu şi prietenul meu - Vasile Iacob, originar din Jiblca - Călimăneşti).
Cu adresa nr. 23757 din 19 iulie 1966, Consiliul Muzeelor al C.S.C.A. transmite Comitetului executiv al Sfatului Popular Râmnicu Vâlcea următoarele: „La adresa dumneavoastră nr. 6279/1966, privind organizarea unui sector în aer liber în jurul Culei de la Bujoreni, pe tema «Arhitectura populară vâlceană», vă comunicăm acordul nostru. Semnează: Vicepreşedinte - Liviu Ştefănescu, Secretar, Vasile Iacob...”
Fragment din: Vasile Roman/ «Mărturii și evocări/ Contribuții la istoria culturii vâlcene», Almarom, Râmnicu Vâlcea, 2007.
De astăzi, odiseea înființării actualului Muzeu al Satului de la Bujoreni – așa cum a consemnat-o unul dintre inițiatori/ fondatori* este în online, în
PDF aici și în flip la această legătură.
________________
*Iniţiatori - fondatori (1966):
Vasile Roman - Preşedintele Comitetului Judeţean de Cultură şi Artă Vâlcea, membru în Comisia Naţională a Monumentelor Istorice şi de Artă;
Ion Petrică - Preşedinte al Sfatului Popular Raional Râmnicu-Vâlcea;
Ştefan Babu - Secretar al Sfatului Popular Raional Râmnicu-Vâlcea;
Realizatori: Petre Purcărescu, Gheorghe Deaconu, Elena Stoica, Gheorghe Creangă, Ilie Bădiţescu; muzeografi: Nicolae Georgescu, Mariana Ionescu, Eugen Deca, Nina Florea, Ion Oprea, Dumitru Beldiman; administrativ: Maria Badea şi Demetra Ciocazan - contabili, Nicolae Guraliuc şi Vlăşceanu Emil - administratori; tehnicieni constructori: Maria Ionescu şi Constanţa Zamfir; meşteri constructori: Gheorghe Penduş, Vasile Petrescu, Nicolae Cocean, Ion Dincă, Nicolae Dabu, Petre Oproiu, Gheorghe Dumitraşcu, Nicolae Beregată; ajutaţi de:Laurcnţiu Mărgineanu, Silvia Popescu, Elisabeta Isac, Elena Stanciu, Gheorghiţa Comănescu, Antonica Dincă, Maria Stroe, Ion Ganea.
Inginer restaurator: Constantin Dimitriu şi C. Pancu - şefi şantier DMI.
Arhitect: Paul Nedermaier - Muzeul Bruckental, Sibiu, şi Nicolae Fârtăţescu.
Petre Dănică - preşedintele Consiliului Popular Judeţean Vâlcea.
