Istorie Locala

Miercuri, 29 Iunie 2022 14:49

Schița partidelor și doctrinelor politice din județul Vâlcea în perioada interbelică (I)

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Sorin Oane

Nu putem porni istoria noastră, fără a înţelege care a fost drumul parcurs de societatea vâlceană de la democraţie la regimul totalitar.

Căci până a ajunge la sistemul politie cu partidul unic, regimul totalitar a trebuit să înlocuiască sistemul partidelor cu o mişcare de masă. Teoria spune că un regim totalitar este posibil numai atunci când mari mase de oameni pot fi utilizate, şi masele pot fi utilizate doar dacă ele capătă gustul organizării politice (1). Dar oare au fost neglijate masele, din punct de vedere politic, în perioada interbelică?

Pentru a înţelege acest lucru, trebuie să analizăm sistemul partidist din perioada amintită, pentru că şi Vâlcea a fost frământată de către acest pletoric sistem. Sunt necesare, însă, o seric de lămuriri preliminare.

Sistemul de partide este un dat foarte important de luat în consideraţie pentru înţelegerea regimului politic dintr-o ţară.

 

Sistemele de partide sunt în general clasificate în funcţie de numărul lor. Partidul unic se întâlneşte în ţările în care democraţia nu este dezvoltată, partidul fiind în serviciul puterii în funcţiune, reprezentând un instrument de propagandă şi de coerciţie politică. El nu exprimă în mod preferenţial ceea ce gândeşte opinia publică, ci serveşte la impunerea unei politici anume. Sistemul bipartid corespunde acelor ţări în care două mari partide au aproape întregul monopol al reprezentării politice şi alternează la putere. În fine, pluripartidismul, corespunde, aşa cum arată şi numele său, unei situaţii de concurenţă între un număr oarecare de partide. Este şi cazul României interbelice. În privinţa partidelor, trebuie spus că ele pot fi diferenţiate după formele lor de organizare. După acest criteriu, partidele româneşti interbelice au fost de trei feluri: partide pe bază personală, partide pe bază de program şi partide de mase (2).

 

PARTIDELE PE BAZĂ PERSONALĂ: au de regulă referinţe ideologice difuze, de obicei ele coagulându-se în jurul unor mari valori politice. Un astfel dc partid este numit şi partid de alegători. Pentru istoria noastră de după 1918, acest caz este cel al Ligii/ Partidului Poporului (cu această denumire din 1920).

 

PARTIDUL POPORULUI a fost formaţiunea politică creată de personalitatea generalului Alexandru Averescu. Drumul către conducerea ţării i-a fost deschis de calităţile lui ostăşeşti, de faima, trecută în domeniul mitului, de care s-a acoperit în vremea războiului.

 

După 1918, A verescu se prezenta opiniei publice ea singurul om în stare să aducă salvarea şi fericirea poporului român. El promitea un regim nou, în temeiat pe „muncă, cinste, legalitate". P artidul a atras oam eni din toate categoriile sociale, îndeosebi din rândurile ţărănimii.

În judeţul Vâlcea, principalii reprezentanţi ai acestui partid au fost:

L a z ă r  P o p e s c u (1889 -1965) - avocat, scriitor. A fost preşedintele organizaţiei vâlcene a Partidului P oporului. În 1920 a devenit senator de Vâlcea, iar între 1927-1928 a fost deputat de Vâlcea, ales pe listele aceluiaşi partid. În 12 iulie 1928, la reorganizarea partidului, a fost reales preşedinte al organizaţiei vâlcene . (3) A devenit și membru al Societăţii Scriitorilor Români. Printre piesele sale de teatru, amintim „Boer Niță”, jucată la Teatrul Adreani din Râmnicu Vâlcea în 1933. A mai scris şi piesele: „Dreptatea de azi” (1909), „Fiul naturii” (192 4 ), „Puterea ochilor” (1924) etc. (4) A scris şi broşuri cu tematică istorică şi economică. Era doctor în drept, din 1904, tema sa de doctorat fiind „Mandatul". A făcut parte, ca membru , din Institutul pentru Ştiinţe Administrative (5).

 

C. A . P o p  o v i c i a fost şi el preşedinte al organizaţiei vâlcene a Partidului Poporului, dar în 1931 este exclus din partid, probabil, după trecerea lui la o altă organizație.

 

D u m i t r u  Z e a n ă , macedonean de origine, născut în 1899 la Valia, era doctor, proprietar al unui Sanatoriu de chirurgie pe strada General Praporgescu nr. 40 din R âmnicu Vâlcea. A devenit conducătoru l organizaţiei vâlcene în 1931, odată cu reorganizarea partidului. Ulterior, a trecut la Partidul Naţional Agrar. (6) Este o b lig at să părăsească Râmnicul în urma unui scandal în care, în calitate dc medic, a fost acuzat de omor prin imprudenţă. Se stabileşte la Arad, dar participă la alegerile din 1937 de la Vâlcea, pe lista partidului “Totul pentru Ţară” .

 

G h e o r g h e  M i h ă i l e a n u, fost prefect al judeţului (1927-1928). În 1928 este ales vicepreşedinte al organizaţiei vâlcene (7). Ulterior, probabil în 1930, a trecut la Partidul Naţional, iar în 1932, a trecut la Uniunea Agrară a lui Argetoianu. (8) Iniţial a fost conservator de-al lui Take Ionescu.

 

T ra ian M i h ă i lescu, maior, fost prefect al judeţului între 1920-1921, era girant responsabil al ziarului “Glasul poporului” (9).

 

V a s i l e  T r e  t i n e s c u, avocat, a fost senator al acestui partid între 1926-1927; fost primar al Râmnicului între anii 1905-1906 şi în 1912 (10).

 

D a n  P r o c o p i u, născut în 1888 la Râmnicu Vâlcea (11), fost avocat al statului. (12) Între anii 1939-1940 va deveni primarul Râmnicului, în timpul regimului monarhic autoritar (13). A fost şi decan al Baroului vâlcean.

 

T o m a  St. R ă d u l e s c u, fost senator între anii 1920-1921, deputat între 1926-1927; avocat, născut în 1889, licenţiat în drept şi absolvent al Facultăţii de litere şi filologie modernă. (14) A murit în ziua de 1 mai 1942 (15).

 

N i c u  M a n o l e s c u, fost deputat între anii 1926-1927 (16). Era secretarul general al organizaţiei judeţene (17)

 

P r e d a  A n t o n es c u, primar al Râmnicului între anii 1920-1921, profesor de matematică la liceul Alexandru Lahovari (1920-1944) (18)

 

Ulterior a trecut la P artidul N aţional, candidând pentru Camera deputaţilor în 1931, pe listele acestuia (19)

 

C. S ch i t ă n e s c u - S ch i t e a n u, născut în 1889, era inginer, absolvent al Şcolii de poduri şi şosele, a fost deputat de Vâlcea al Partidului Poporului între anii 1920-1921. La următoarele alegeri, cele din 1922, a candidat la Senat ca independent, dar nu a fost ales.

 

I o n T o m e s c u, preot, licenţiat în drept, avea 31 de ani în momentul alegerii sale ca deputat de Vâlcea, în 1920. La alegerile din 1922, a candidat tot pentru C am era Deputaţilor, dar ca independent.

 

G h e o r g h e C a n ta cu z i n o - G ră n i c e r u l, născut la 25 decembrie 1869 la Paris. Descendent al familiei princiare Cantacuzino. Studii: Şcoala Militară la Craiova, Bucureşti şi Paris. A participat la campaniile din 1913 şi 1916-1918. Comandant de regiment şi de brigadă la grăniceri. Fost administrator al spitalelor civile. Director şi administrator delegat al Fabricii de ciment Brăila. A reprezentat judeţul Vâlcea în calitate de deputat al Partidului Poporului, între anii 1920-1921. La alegerile din 1922 va participa tot la Vâlcea, dar pe o listă de independenţi S-a apropiat ulterior de Liga Vlad Ţepeş a lui Grigore Filipescu, iar după 1932 - de Garda de Fier, fiind numit apoi, de Corneliu Zelea Codreanu, şef al partidului “Totul pentru Ţară".

 

C o n sta n tin C o a n d ă (1857-1932) general, de mai multe ori - ministru şi prim-ministru (oct.-nov. 1918) a fost senator de Vâlcea între anii 1927-1928. A ocupat şi funcţia de preşedinte de onoare al organizaţiei judeţene vâlcene a Partidului Poporului, din 1928 şi până la moarte.

 

A l e x a n d r u  P o p a, avocat, a fost primarul Râmnicului între 1926-1927; a trecut ulterior la Liga Apărării Naţionale Creştine.

 

 

Partidul Poporului a avut la Vâlcea mai multe publicaţii: “Glasul poporului" (1919- 1924), “ Steaua" (1923 -1926) şi “Steaua Vâlcei" (1931) (21). Totuşi, în ciuda propagandei bune pe care a avut-o, partidul nu va juca un rol major în viaţa politică vâlceană interbelică, excepţie făcând perioada reformei agrare din 1921. După guvernarea avereseiană din anii 1926-1927, partidul încearcă o reorganizare. La Râmnicu Vâlcea, întrunirea are loc în casa lui Gheorghe Mihăileanu, la 27 noiembrie 1927. Acum, sunt aleşi ca şefi de sectoare persoane precum: locotenentul Ilic Mecu (Ocnele Mari), M. Mazilu, fost inspector şcolar, D. S tănescu, fost pretor (Drăgăşani), Justinian Dincă, fost primar, A urel Săfto iu , fost revizor şcolar şi I. G h. Chituc (Băile Govora), Marin I. M. V oinca (Pesceana), Constantin N. Vlădulescu, fost primar (Lăpuşata), Gheorghc D. Mărăcinescu (Z m eu răt), Constantin Mănescu - fost primar (Mănăstireni) etc. (22)

(prima parte)

 

Link continuare: Schița partidelor și doctrinelor politice din județul Vâlcea în perioada interbelică/ II - partidele pe bază de program

__________

(1)    Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 411.

(2)    Dominique Chagnollaud, Dicţionar al vieţii politice şi sociale, Ed. AII, 1999, p. 108; vezi şi opinia lui Maurice Duverger privitoare la distincţia dintre partide în funcţie de structura lor. apud Sergiu Tamaş, Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică, Ed. Academiei Române, Bucureşti 1993, p. 203.

(3)    „Steaua”, din 16 ianuarie 1928, p. 1.

(4)    „Învăţătorul”, din 1 decembrie 1933, p. 4.

(5)    Petre Petria, Vâlcea, Oameni de ştiinţă, cultură și artă. Dicţionar, Ed. Conphys, Râmnicu Vâlcea, 1996, p. 314. Se cuvine facută şi o observaţie: în această carte, ca an de naştere al lui Lazăr Popescu, figurează anul 1875, dar în dos.22/1920, f. 334, aflat în fondul Prefectura Judeţului Vâlcea de la Direcţia Judeţeană Vâlceană a Arhivelor Naţionale (în continuare - D.J.V.A.N.), se susţine că el ar fi avut 41 de ani în momentul alegerii sale ca deputat la alegerile din 1920, deci anul naşterii sale ar fi 1889.

(6)    „Steaua”, nr. 1/15 iunie 1931, p. 2.

(7)    Ibideni, din 16 ianuarie 1928, p. 1

(8)    Ibiclem, nr. 1/15 iunie 1931, p. 2; vezi şi Horia Nestorescu-Bălceşti, Bibliografia presei vâlcene 1875-1970, în Studii vâlcene nr. 1/1972, p. 155.

(9)    Ordonanţa nr. 5296, din 4 octombrie 1921.

(10) „Steaua, 16 ianuarie 1928, p. I; vezi şi Ion Soare, Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea, Ed. Conphys, Râmnicu Vâlcea 2000, p. 60 şi 62.

(11) D.J.V.A.N. fond Prefectura Judeţului Vâlcea, dos. 17/1946. f. 294

(12) Idem

(13) Ibidem, p. 183.

(14) Ibidem, dos. 22/1920, f. 324.

(15) „Universul ”, 6 mai 1942. p. 4

(16) „Steaua”, din 16 ianuarie 1928. p. 1

(17) Ibidem, 1 ianuarie 1925, p. 2

(18)Radu Livezeanu, Scurtă privire asupra vieţii Organizaţiei Partidului National Ţărănesc din judeţul Vâlcea între anii 1991-1998. Ld. Conphys, Râmnicu Vâlcea 1999, p. 12; vezi şi Corneliu Tamaş. Constantin Drugan, Gheorghe Tudor, Istoria Colegiului National Alexandru Lahovari din Râmnicu Vâlcea, Ed. Conphys, Râmnicu Vâlcea 2000, p. 332.

(19) „Naţionalul Vâlcei”, nr. 6/ iunie 1931, p. 2

(20) D.J.V.A.N. fond Prefectura Județului Vâlcea, dos. 22/1920,1. 153, 232 şi 334 (în Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, România după Marea Unire, vol II, Ed. Știinţifică şi enciclopedică. Buc. 1988, p. 328 se afirmă eronat că generalul Cantacuzino-Grănicerul ar fi fost deputat independent în 1920, el fiind în realitate ales deputat de Vâlcea pe lista Partidului Poporului).

(21) Corneliu Tamaş, Istoria Râmnicului, Ed. Antim Ivireanul, Rm. Vâlcea 1994, n. 199-200.

(22) „Steaua”, din 15 august 1928, p. 3.

Informații adiționale

Citit 244 ori Ultima modificare Marți, 05 Iulie 2022 08:57
Ești aici: Home Valcea Valcea Schița partidelor și doctrinelor politice din județul Vâlcea în perioada interbelică (I)