Gamaliil l-a trimis la studii în Germania pe ucenicul său Androni.
Vartolomeu Androni va scrie o teză de doctorat cu titlul "Învățătură despre Întreita Slujire a Mântuitorului Iisus Hristos în Teologia Apuseană Contemporană", carte apreciată de cei mai importanți teologi, din școli diferite, actuali: Ioan Caraza, Ioan I. Ică jr., Dumitru Popescu, Constantin Voicu. În această operă, Vartolomeu Androni face diferența scripturală, de scriitura și metamorfoza fișelor de lectură, între articolele teologice anterioare vâlcene și ceea ce înseamnă opera de știinta și teologie. Și prin circulația ideilor, bibliografia germană, europeană, românească si nu numai, într-un spatiu, Cozia, al metabolismului trecerilor si vămii, al dezbaterilor de idei cu sobrietate si aulic si aulalia. Divinația faber-ului din viața monahului pe calea spre sfințenie este împlinită molcom în cărțile lui Gamaliil și cu asupra de măsura prin teza de doctorat a lui Vartolomeu Androni.
Volumul coordonat de părintele prof. dr. Vasile Nechita "Gamaliil Vaida un stareț cat o ctitorie", apărut cu binecuvantarea Înaltpreasfințitului Varsanufie, arhiepiscopul Râmnicului, celebrează, după cum spune și titlul, activitatea, existența unui simbol în viața monahală, arhim. Gamaiil Vaida, cum il numeste Calinic Botoșăneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.
Cartea este inițiata de pr. dr. Vasile Vaida, care semnează și prefața. Volumul apărut la Editura Vasiliana, 1998, în anul acesta - 2020 - ne aduce în atenție personalitatea Părintelui Arhim. Gamaliil Vaida, acum la împlinirea a două decenii de la strămutarea sa la cele veșnice, unul dintre reprezentanții autentici ai monahismului românesc, care - așa cum reiese din mărturiile și scrierile istorice si arheologice - și-a făcut apariția pe meleagurile țării noastre concomitent cu formarea poporului romăn si cu răspandirea creștinismului în Dacia". Semnează texte importante Vartolomeu Androni, Teofan, Calinic, Emilian Popescu, Ștefan Buchiu, Vasile Nechita, Iustin Marchiș...
Prezintă biografia starețului Gamaliil Vaida în cuvinte învăluitoare și persuasive. Și pentru Le bone ton să cităm din victoria studiilor.. "În anii studenției a avut binecuvantarea lui Dumnezeu să aibă iluștri profesori universitari ai Teologiei ortodoxe romane: Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Pr. prof dr. Liviu Stan, Arhid. prof dr. Nicolae Balca, pr. prof. dr. Petre Rezus, Pr. prof. Grigore Cristescu, Pr. prof. dr. Ioan G. Coman, Prof. dr. Tudor M. Popescu, Diac. Prof. dr. Orest Bucevschi, Pr. prof. dr. Vladimir Prelipcean, Pr. prof. Gheorghe Moisescu, Conf, univ. Nicolae Lungu și altii."
Studiul preotului Dumitru Ciobanu, informat cel mai adesea, aduce în discuție și idei referitoare la Petre Pandrea,Andrei Scrima,fenomenele de la Mănăstirea Vladimirești, de la Mănăstirea Sihastru, dezvoltate sporadic și, din păcate, necontrolate ca structura de adancime...
Cu o meticulozitate discutabilă. Unele fiind evocări frugale, orgolioase, nerespectănd canonul smereniei, autorul antologiei amestecând studiile serioase cu liricizări indimenticabile...
Să cităm, din profunzimi, totusi, concluziile: "Un segment aparte al acestei lupte - mai puțin cunoscut, deoarece a fost aproape ignorat de abordarea teologico-academică de la noi, chiar și după 1990 - care nu trebuie și nu poate fi trecut cu vederea este cel reprezentat de călugării misionari pregătiți de Părintele Gala Galaction. Este vorba de Înaltpreasfințitul Antim Nica, Episcop-vicar patriarhal (1950-1973) și Arhiepiscop al Dunării de Jos (1973-1994), cât și de Părintele Nil Dorobanțu (1920-1977), cunoscut și sub numele de "sfântul desculț". Din această ultimă grupă de călugări misionari - în calitate de fiu duhovnicesc al Părintelui Nicodim Măndita - a făcut parte și Părintele Gamaliil Vaida, mai puțin cunoscut generației de astăzi. "Despre Nicodim Măndita cel care a diortorisit formarea starețului Gamaliil cităm din Patericul românesc, ce cuprinde viața și cuvintele unor cuvioși părinți ce s-au nevoit în mănăstirile romănești, secolele XIV-XX, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 1980, p. 690.
Nicodim Măndița s-a structurat prin dezvoltarea abilităților sale de a fi liber în dificultățile de a apăra Ortodoxia și unitatea românească. A tipărit cărți, pe care le-a difuzat în Ardeal: pentru îndreptarea celor rătăciți de la credința Bisericii noastre, realizând o unitate religioasă deplină, "înlăturând cu pricepere dezbinările confesionale și întărind dreapta credința". A ajuns la numărul de 150 de broșuri cu conținut moral profund religios pe înțelesul credincioșilor, pe care le împărțea gratuit. Nicodim Măndita a fost "un bun pedagog și un preot misionar rar întâlnit în monahismul românesc".
În evoluția spirituală a părintelui Gamaliil ar trebui să ne referim si la personalități precum Ghermano Dineața, dar și marele ierarh al timpului, care a fost Episcopul Iosif Gafton al Râmnicului și Argeșului. Aceștia i-au călăuzit pașii în formarea sa. Studiul esențial despre starețul Gamaliil l-a întreprins Arhim. dr. Vartolomeu Androni, succesorul lui Gamaliil la stăreție.
Vartolomeu cartografiază activitatea lui Gamaliil, adnotând realizările arhitecturale din timpul său: "Ïn timpul lungii sale stăreții (41 de ani, 1959-2000), s-au făcut lucrări majore precum: consolidarea zidurilor exterioare ale mănăstirii și clădirilor, refacerea instalațiilor sanitare și electrice, amenajările spre răul Olt, repararea paraclisului lui Amfilohie, suprabetonarea calotei și repararea șarpantei și a acoperișului cu scânduri de stejar, restaurarea paraclisului de nord, a bucătăriei brâncovenești și a colțului de nord al chiliilor.
În anul 1970, lucru foarte important, s-a introdus încălzirea cu centrala termică proprie pe baza de combustibil fosil. În 1977 s-a înlocuit cu tabla de aramă acoperișul de șindrila la chiliile din incinta mănăstirii. În 1983 s-a elaborat proiectul de amenajare a muzeului care a fost dat în folosință în același an. Între anii 1983-1986 se fac mari lucrări de restaurare a picturii din pridvor, pronaos, naos și altar la Biserica mare. Tot prin efortul Părintelui arhimandrit Gamaliil Vaida s-a repictat paraclisul de nord. Între 1996-1998, împreună cu inginerul Ioan Mihăilă, a reclădit biserica Mănăstirii Cozia Veche."
Opera de cărturar a Părintelui Gamaliil Vaida există prin cărțile scrise, interpretează Vartolomeu Androni. "Părintele arhimandrit Gamaliil Vaida a fost și un mare cărturar. A publicat numeroase articole și studii în revistele teologice de specialitate. Lucrarea de căpetenie rămâne monografia Mănăstirea Cozia, vestita ctitorie a lui Mircea Voievod cel Mare (1986)
A mai publicat și alte lucrări: Mănăstirea Cozia - teza de licență - în două ediții (1977-1983), Oltul, Cozia și Mircea în versurile poeților noștri (1994), Invățătura Sfânta, adică sfintei și dumnezeieștii Liturghii. Tălmăcire de pe limba grecească pe limba românească de Ieremia Cacavela, dascăl (1998), pliante cu istoricul mănăstirilor Cozia, Turnu si Ostrov. În manuscris i-a rămas de la Ghenadie arhimandrit (1747), Ihtia sau Ieropolitica (o traducere din rusă, după un manuscris din 1712), pe care intenționa să o transpună cu alfabet latin."
Dacă ar fi să discutăm complinirea dintre cei doi stareți, Gamaliil și Vartolomeu Androni, de fapt, un dialog în interiorul teologiei și al monahismului ar trebui să spunem următoarele: amândoi au realizat arhitectural opere de substanță,s-au zidit la propriu în construcțiile și viața monahală apoi, în plan teologic, ar trebui să vedem opera de informație a starețului Gamaliil prin monografia despre Mănăstirea Cozia. Gamaliil l-a trimis la studii în Germania pe ucenicul său Androni. Vartolomeu Androni va scrie o teză de doctorat cu titlul "Învățătura despre Întreita Slujire a Mantuitorului Iisus Hristos în Teologia Apuseană Contemporană", carte apreciată de cei mai importanți teologi, din școli diferite, actuali: Ioan Caraza, Ioan I. Ica jr., Dumitru Popescu, Constantin Voicu. Accepțiunile lui Ioan Ica: "În cap. V, partea principală a lucrării, se expune evoluția învățăturii întreitei slujiri, în Apus, în teologia romano-catolică până în timpul nostru (p. 119-214). După o scurtă prezentare a teoriei lui Anselm Cantebury (p. 119), a satisfacției aduse de Hristos lui Dumnezeu pentru păcatele omenirii, și care a rămas dominată în teologia catolică până azi, cu unele modificări aduse de Toma d''1Aquino si Bonaventura , este fundamentarea scolastică - tomistă a întreitei slujiri a lui Hristos (p. 129-141); și reformularea acestei învățături de către J. M. Scheeben (1881), mai ales în ce privește slujirea preotească și învățătura despre jertfă (p. 141-156). Apoi, este urmărită întreita slujire a lui Iisus Hristos în manualele de teologie dogmatică clasice din sec. XX: J. Pohle, B. Bartmann, Ludwig Ott, F. Diekamp, M. Schmaus, J. Auer, O. Semmerloth, precum si în actele Conciliului II Vatican, unde învățătura despre întreita slujire a Mântuitorului primește consacrarea ei oficială în triplul ei aspect: hristologic, soteriologic și eclesiologic (p. 156-214). Capitolul VI prezintă întreita slujire a lui Hristos în teologia protestantă din veacul XVI până în secolul nostru (p. 215-236) și anume: în teologia reformatorilor Calvin, Osiander, Bucer; în hristologia ortodoxiei protestante, apoi în hristologia de tip iluminist-liberală a lui Schleiermacher și A. Ritschl, la care existența lui Iisus se dizolvă în conștiința subiectivă și prin aceasta și întreita sa slujire, care însă devine elementul cheie în hristologia lui Karl Barth, dar e contestată din nou de hristologia antropologică a lui Paul Tillich și W. Pannenberg; în fine întreita slujire a Mântuitorului este rearfimată în monumentala Dogmatică Ecumenică a lui Edmund Schlink, cu toate fundamentările și aspectele ei esențiale, ceea ce-i conferă o mare deschidere pentru dialogul teologic ortodox - catolic - luteran actual."
"Lucrarea trece în revistă concepțiile unor cunoscuți teologi catolici asupra acestui subiect (Aulen, Greshake, Toma d'Aquino, Scheeben, Pohle, Bartmann, Ott, Diekamp, Schmaus, Auer, Semmelroth), dar și doctrina celui de al doilea Concliu de la Vatican asupra acestei probleme. Tot atât de bine se face apel și la o seamă de cunoscuți teologi protestanți, luterani sau reformați, cum ar fi de exemplu: Calvin, Osiander, Bucer, Ritschl, Barth, Tillich, Pannenberg, Schlink, pentru a ilustra întreita slujire a Domnului în teologia Reformei. Din punct de vedere ortodox, se face apel, pe lângă manualele de teologie, la Părintele Serghei Bulgakov și la Părintele Dumitru Stăniloae. Sub aspectul bibliografiei și al documentării, lucrarea este excelentă."
Aici, în această operă, Vartolomeu Androni face diferența scripturală, de scriitură și metamorfoza fișelor de lectură, între articolele teologice anterioare vâlcene și ceea ce înseamnă opera de știință și teologie. Și prin circulația ideilor, bibliografia germană, europeană, românească și nu numai, într-un spațiu, Cozia, al metabolismului trecerilor și vămii, al dezbaterilor de idei cu sobrietate și aulic și aulalia... Divinația faber-ului din viața monahului pe calea spre sfințenie este împlinită molcom în cărțile lui Gamaliil și cu asupra de măsură prin teza de doctorat a lui Vartolomeu Androni...
