A ales și să asculte poveștile celor care parcurseseră drumul, „acel drum”, înaintea lui...
Cartea „Călător prin viață" e un jurnal personal deschis publicul, un loc unde - intrând - te poți regăsi sau poți identifica răspunsuri la propriile-ți dileme. Pe undeva și cumva, în anume sensuri, oamenii sunt atât de asemănători inclusiv în trăiri!
Volumul e structurat în două părți: „Între răsăritul și apusul vieții mele" scoate în evidență episoade din viața autorului, iar „Viața ca o școală" pune accent pe lecțiile învățate de-a lungul anilor.
În ambele părți, autorul pare să ne invite într-una din tainițele sufletului său; ne cheamă să deslușim câte s-au adunat acolo, să vedem că viața i-a fost o școală continuă, în care a intrat determinat să învețe; experiențele și mintea de pe urmă – plătite, uneori, cu un preț mult prea mare -, ni le mărturisește ca unor frați buni...
După tot ce a trăit și a văzut în jur, cercetând cu ochii minții cauza eșecurilor de care a avut parte, după lecturi și meditații introspective - pentru a se descoase și iarăși a se descoase -, autorul a început să identifice ...a început să-și vadă, una după alta, greșelile. Pentru ca, în final, să stea de vorbă cu el însuși precum cu un prieten bun, la un pahar cu vin. Și să ni se confeseze și nouă...
G.C. „ne spune” că încă învață din greșeli, încercând să nu le mai repete, prețul (uneori foarte mare) pe care l-a plătit fiindu-i „suficient”.
E uluitor câte învăţături a deprins la „şcoala vieții” – evident, diferită de a celor cu „doar școala vieții” - pe care a urmat-o în paralel cu școala formală. În prima, a trebuit să fie mereu prezent, chiar și bolnav. Această şcoală i-a oferit prieteni și i-a înnobilat parcă și mai mult sufletul, alături de ei. Modestia și cumpătarea l-au făcut să nu rămână repetent la „şcoala vieţii”; dimpotrivă, l-au ajutat să susţină cu brio și „examenele” acesteia…
Și-a trăit, și cu bune și cu rele, viața de până în prezent parcă fără a lua în seamă că, uneori, aceasta l-a lovit atât de rău, încât nu credea că se va mai ridica vreodată... A sperat în vremea bună de după furtună, a căutat să facă și mai mult bine, să fie bun, parcă cu gândul să rămână astfel în amintirea celor care îl cunosc...
&&&
Cartea poate fi lecturată integral la
https://drive.google.com/file/d/1BDCo5R5lLEa2Jvpc2bsS-1UkeoUkS7PY/view?usp=sharing
____________
