Dacă lucrul devenea greu din cauza adâncimii, tăietorii refuzau să mai lucreze, aşa încât o astfel de ocnă era părăsită după trei sau cel mult patru ani și se săpau altele. Autorul raportului se referea la terenul salifor de la Ocnele Mari; prin cercetarea şi săparea acestor ocne în cursul atâtor ani, întregul teren al ocnelor a fost aşa de răscolit, încât pare că e format din coline aruncate unele peste altele si unde cu greu mai poţi găsi un loc pentru a deschide o nouă gură de ocnă. (158)
Operaţia de tăiere a acestor "lineae filiales” se practica mult în Transilvania şi raportorul propune să se aplice şi la Ocnele Mari, pentru care să plătească ciocănaşilor, ca în Ardeal, câte 3-4 florini nemţeşti pentru fiecare stânjen. Pentru că nu s-a ţinut seama de acest lucru - ne spune raportul - nu e mirare că ocnele sunt părăsite aşa de curând (2-3 ani) şi căutate altele. Autorul raportului austriac propune să se trimită doi tăietori de sare ardeleni - să înveţe pe ciocănaşi cum să adâncească şi să lărgească salinele de la Ocnele Mari, fără vătămarea construcţiei. (159)
Maşina de extras bolovanii de sare, numită crivac, e cum se poate mai rudimentară. Iată cum o descrie raportul austriac: "Crivacul constă din două proptele şi o ramură de copac între care stă un stâlp de stejar de care e legată funia: un singur cal înhămat, condus de un băiat, învârteşte crivacul. Astfel este scoasă sarea din ocne. Se foloseste acelaşi sistem ca la fâtânile cu roată. Circumferinţa pe care o face calul este abia de 20-25 de pasi, totuşi sub cerul liber, aşa că nici stâlpul nici funia nu sunt păzite pe ploaie. (160)
Ocnele au fost adâncite numai ca un sac. Tăierea sării se făcea fără socoteală, fiindcă nu era nimeni care să dirijeze munca aceasta și să învețe pe ciocănași cum trebuie lărgite ocnele. Tăietorii lucrau după gustul lor, direct în jos, fără să se gândească la lărgirea salinelor prin tăierea „liniae filiales”, așa de necesare să fie tăiate, pentru o mai bună gospodărire...»
Susa: Corneliu Tamaș/ «Istoria Ocnelor Mari», Editura Conphys Râmnicu Vâlcea, 1995.
____________
(157) Monografia salinei Ocnele Mari din județul Vâlcea (7 file în posesia preotului Vețeleanu Gh.) manuscris, fila 1
(158) C. Giurescu, Material privind istoria Olteniei sub austrieci, p. 430
(159) A. Iliaș, Știri, p. 170
(160) Ibidem
