Istorie Locala

Marți, 27 Aprilie 2021 12:09

Corneliu Tamaș/ (din) Istoria Ocnelor Mari (fragment)

Scris de
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

«...încă de la începutul secolului al XVIII-lea se sapă în Ocnele Mari din judeţul Vâlcea, prima gură de Ocnă, pe proprietatea Eforiei spitalelor civile din Bucureşti şi pe partea stângă a râului sărat ce udă comuna, de la apus la răsărit, de-a lungul ei şi se varsă în râul Olt. Localitatea unde s-a săpat această gură se numeşte Cărpiniş, zisă în popor la „Ocnele vechi", această mină după scurt timp se surpă din cauza izvoarelor ivite la o adâncime oarecare. Se sapă o altă gură tot pe partea stângă a râului sărat şi tot pe proprietatea eforiei, la o depărtare de circa un kilometru de prima gură surpată şi aceasta are soarta celei dintâi și a rămas aici o baltă mare de apă sărată, numita "În brazi". Atunci tot pe proprietatea Eforiei şi pe aceeaşi direcţie a râului sărat, cam la 400 metri spre apuse se sapă două guri de ocnă alipite, despărţite între ele cu un gard de nuiele. De aici s-a scos sare, cam 12-14 ani, când şi aceasta s-a surpat, rămânând un lac de apă sărată. Acestea sunt băile Eforiei din Ocnele Mari, rămase sub denumirea de "Balta Rosie". (157)

 

Dacă lucrul devenea greu din cauza adâncimii, tăietorii refuzau să mai lucreze, aşa încât o astfel de ocnă era părăsită după trei sau cel mult patru ani și se săpau altele. Autorul raportului se referea la terenul salifor de la Ocnele Mari; prin cercetarea şi săparea acestor ocne în cursul atâtor ani, întregul teren al ocnelor a fost aşa de răscolit, încât pare că e format din coline aruncate unele peste altele si unde cu greu mai poţi găsi un loc pentru a deschide o nouă gură de ocnă. (158)

Operaţia de tăiere a acestor "lineae filiales” se practica mult în Transilvania şi raportorul propune să se aplice şi la Ocnele Mari, pentru care să plătească ciocănaşilor, ca în Ardeal, câte 3-4 florini nemţeşti pentru fiecare stânjen. Pentru că nu s-a ţinut seama de acest lucru - ne spune raportul - nu e mirare că ocnele sunt părăsite aşa de curând (2-3 ani) şi căutate altele. Autorul raportului austriac propune să se trimită doi tăietori de sare ardeleni - să înveţe pe ciocănaşi cum să adâncească şi să lărgească salinele de la Ocnele Mari, fără vătămarea construcţiei. (159)

Maşina de extras bolovanii de sare, numită crivac, e cum se poate mai rudimentară. Iată cum o descrie raportul austriac: "Crivacul constă din două proptele şi o ramură de copac între care stă un stâlp de stejar de care e legată funia: un singur cal înhămat, condus de un băiat, învârteşte crivacul. Astfel este scoasă sarea din ocne. Se foloseste acelaşi sistem ca la fâtânile cu roată. Circumferinţa pe care o face calul este abia de 20-25 de pasi, totuşi sub cerul liber, aşa că nici stâlpul nici funia nu sunt păzite pe ploaie. (160)

Ocnele au fost adâncite numai ca un sac. Tăierea sării se făcea fără socoteală, fiindcă nu era nimeni care să dirijeze munca aceasta și să învețe pe ciocănași cum trebuie lărgite ocnele. Tăietorii lucrau după gustul lor, direct în jos, fără să se gândească la lărgirea salinelor prin tăierea „liniae filiales”, așa de necesare să fie tăiate, pentru o mai bună gospodărire...»

Susa: Corneliu Tamaș/ «Istoria Ocnelor Mari», Editura Conphys Râmnicu Vâlcea, 1995.

____________

(157) Monografia salinei Ocnele Mari din județul Vâlcea (7 file în posesia preotului Vețeleanu Gh.) manuscris, fila 1

(158) C. Giurescu, Material privind istoria Olteniei sub austrieci, p. 430

(159) A. Iliaș, Știri, p. 170

(160) Ibidem

Informații adiționale

  • Localitate: Valcea
  • Editor: Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea
  • Contributor: Valentin Smedescu
  • Tip: text
  • Sursa: Corneliu Tamaș/ «Istoria Ocnelor Mari», Editura Conphys Râmnicu Vâlcea, 1995, p. 138-139.
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 1114 ori Ultima modificare Miercuri, 28 Aprilie 2021 09:54
Ești aici: Home Valcea Valcea Corneliu Tamaș/ (din) Istoria Ocnelor Mari (fragment)