72

July 3, 2024

Monument al eroilor

Monument, situat în dreapta şoselei Oradea—-Beiuş la aproxi­mativ 500 m după ieşirea din staţiunea balneo-climaterică Băile Felix. A fost ridicat în anul 1964 în memoria soldaţilor români şi sovietici şi a locotenent-colonelului Ion Buzoianu — comandantul regimentului 2 din Divizia Tudor Vladimirescu — care şi-au jertfit viaţa pentru eliberarea oraşului Oradea."monument

Corpul propriu-zis al monumentului are forma prismatică cu baza dreptunghiulară şi se sprijină pe un soclu terminat în trepte. Pe faţada din spre est, în marmură neagră, a fost săpat următorul text: ,,Glorie veşnică eroilor care şi-au dat viaţa pentru eliberarea României de sub jugul fascist“, însoţit de un desen — situat mai jos — ce reprezintă două drapele, casca militară şi ramura cu frunze de stejar

În partea superioară este fixată steaua cu 5 braţe executată din bronz, la fel ca şi frunzele de laur prinse pe feţele laterale ale monumentului.  

 General de armată Iacob Teclu, Luptele pentru desăvîrşirea eliberării Ro­mâniei de sub jugul fascist (Oradea), în Analele Institutului de istorie a partidului de pe lîngă C.C. al P.C.R., anul X, nr. 5/1964, p. 140—146; I. Marinescu, Acţiunile marilor unităţi române şi sovietice pentru eliberarea Ţării Crişurilor in perioada septembrie—octombrie 1944, în: Crisia, Ora­dea, 1973, p. 274

Read More…

BISERICA ORTODOXĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH DIN SALONTA / NAGYSZALONTA. A SZENTLÉLEK KITÖLTETÉSE ORTODOX TEMPLOM

"B.

Biserica care se află pe Str. Aradului din Salonta, era destinată iniţial celor câţiva enoriaşi de religie greco-catolică. Piatra de temelie a fost depusă întrun cadru festiv la 8 octombrie 1933 de viitorul preot al lăcaşului, Ion Turdeanu.

Biserica a fost proiectată de arhitectul Francisc Sztarill în stil neo- brâncovenesc şi a fost executată de constructorul salontan Kiss Mihály. Biserica este legată de cele două turnuleţe ale intării în grădină printr-un şir de stâlpi cu arcade, ceea ce îi dă o notă aparte. Biserica are doar 7 metri lăţime, lungimea ei este de 18 metri, iar cupola are înălţimea de 15 metri. Iconostasul şi frescele sunt opera lui Keresztesi Sámuel din Tăşnad, judeţul Sălaj. Tâmplăria a fost executată în atelierul meşterului local Tóth Imre, iar lucrările instalaţiei electrice de localnicul Orendi Lajos. Biserica a fost dotată cu două clopote (de 120 şi de 200 kilograme). Sfinţirea bisericii greco-catolice a avut loc la 30 octombrie 1937 şi a primit hramul Pogorârea Sfântului Duh.

 

Read More…

DOCUMENTE INEDITE DESPRE MONUMENTUL RIDICAT LA ORADEA EROILOR ROMÂNI CĂZUŢI PE TISA ÎN CAMPANIA CONTRA BOLŞEVISMULUI UNGAR DIN 1919

 

„Toţi să depună toată inima şi toată râvna pentru dezvoltarea şi întărirea aşezământului României Mari, dovedind astfel că jertfele de pe câmpul de luptă nu au fost în zadar”

 Ferdinand I.

 

 

Prevederile armistiţiului de la Focşani şi apoi a păcii de la Buftea-Bucureşti, din 7 mai 1918, ducea nu numai la mutilarea teritorială, ci şi la  subordonarea economică şi politică, fapt pentru care pacea nu-a fost niciodată recunoscută şi deci neratificată. Armata, neînvinsă, era gata, deşi demobilizată, să-şi reia drumul de luptă[1].

Teritoriile româneşti aflate sub ocupaţie şi stăpânire străină au continuat lupta pentru unitatea statală. După consumarea evenimentelor revoluţionare din 1917 basarabenii sub protecţia armatei române: prin Divizia 11 la Chişinău; Divizia 1 Cavalerie la Bălţi şi Soraca, Divizia 2 Cavalerie la Basarabeanca şi Tighina şi Divizia 13 Infanterie la Cetatea Albă şi Chilia, au hotărât la 27 martie 1918 unirea cu România. Acţiunea trupelor române a început pe 7 ianuarie şi, s-a încheiat pe 27 februarie 1918[2]. Faţă de acţiunile anterioare, cele din ianuarie-februarie 1918 au avut doar rolul de a restabili ordinea de drept. Meritul principal în desfăşurarea fără incidente a misiunii armatei revenea generalului Ernest Broşteanu, comandamentul Diviziei 11 Infanterie, care şi-a îndeplinit ordinele fără a se amesteca în certurile interne.

Read More…

BISERICA ORTODOXĂ ÎNĂLŢAREA DOMNULUI DIN SALONTA / AZ ÚR MENNYBEMENETELE ORTODOX TEMPLOM

 

Unul din iniţiatorii importanţi ai construirii bisericii ortodoxe din Salonta a fost primarul Aurel Greavu, care în 1928 l-a invitat pe episcopul Roman Ciorogariu pentru a alege împreună locul unde urma să fie construită biserica.

La 20 septembrie 1930 credincioşii cumpără edificiul numit Regale, care a fost demolat. Pe terenul rămas liber s-a construit apoi biserica.

Piatra de temelie a bisericii a fost aşezată şi sfinţită de către episcopul dr. Andrei Magieru Crişanul, înconjurat de un sobor de preoţi, pe timpul păstoririi preotului Liviu Lărgeanu, la 3 mai 1931.

Biserica este zidită din cărămidă presată pe un fundament de beton armat, după planul arhitectului salontan Kiss Mihály. Clădirea, în formă de cruce, stil românesc combinat cu cel bizantin, are o cupolă centrală deasupra naosului, înaltă de 30 metri şi două turnuri deasupra intrării principale, fiind acoperite cu tablă. Lungimea interioară este de 24 metri, iar lăţimea de 9 metri.

Mobilierul, din lemn de stejar a fost executat în atelierul meşterului local Tóth Imre, iar icoanele de către absolvenţii Şcolii de Artă şi Meserii din Oradea, sub conducerea pictorului Nicolae Irimie. Biserica a fost dotată cu trei clopote, care au fost turnate de firma F.R. Hönig din Arad. Slujba de sfinţire a clopotelor a avut loc la 25 iulie 1932 şi a fost oficiată de delegatul Episcopiei Oradiei, Zaharia Moga.

Read More…

BISERICA REFORMATĂ DIN SALONTA / A NAGYSZALONTAI REFORMÁTUS TEMPLOM

 

         Nu se  știe exact, că unde se afla în Salonta și cum arăta biserica familiilor Toldi, și cea a haidonilor. În schimb, numele preoților figurează în documentele bisericii reformate încă din anul 1637. Primul nume cunoscut a fost cel al preotului Huszti András.

La începutul secolului al XVIII-lea, vechea biserică de lemn din Salonta a devenit neîncăpătoare pentru numărul crescut de credincioși reformați, care se hotărăsc să strângă fonduri pentru construirea unui nou lăcaș. În 1755 este finalizată o biserică de cărămidă, înconjurată de un zid fortificat, cu patru turnulețe. În 1757 în turnul bisericii a fost montat un orologiu fabricat la Debrețin, donaţia comercianţilor macedonieni….

Read More…

COLEGIUL NAŢIONAL „ARANY JÁNOS” DIN SALONTA / ARANY JÁNOS FŐGIMNÁZIUM, NAGYSZALONTA

 

Piatra de temelie a gimnaziului superior din Salonta fost aşezată întrun cadru de sărbătoare la data de 26 august 1908. Terenul a fost donat de către consiliu pe actuala Str. Republicii. Clădirea a fost proiectată de arhitectul de origine salontană, Székely László (3 august 1877–23 ianuarie 1934), care în aceea perioadă era arhitectul-şef al oraşului Timişoara. A fost inaugurat la 1 septembrie 1909, întro atmosferă de deschidere înălţătoare.

"Colegiu"

 

Primii absolvenți au ieșit de pe băncile liceului în 1911. Erau 25. Printre cadrele didactice ale acelei perioade îl amintim pe Viski Károly, etnograf, mai târziu academician, profesor universitar la Cluj, care a scris două cărți despre cultura, folclorul acestei zone. Urmașul său, Szendrey Zsigmond era și el preocupat de salvarea creațiilor folclorice. Printre cei mai sârguincioși elevi ai săi s-a numărat Olteanu Alexandru, care după 1920 a fost cunoscut ca scriitor. Din rândul pedagogilor renumiți îl mai amintim pe dr. Móczár József, care cu ocazia aniversării a 300 de ani de existență a localității a scris monografia „Salonta 1606–1906“. Dintre elevii liceului îi putem aminti pe cunoscutul poet Erdélyi József și astronomul Kulin György.

Read More…

BISERICA ROMANO-CATOLICĂ DIN SALONTA / A NAGYSZALONTAI RÓMAI KATOLIKUS TEMPLOM

"Biserica
 

          Construcţia bisericii romano-catolice din Salonta este începută la 15 aprilie 1875, din dispoziţia episcopului Lipovniczky István, pe baza proiectului arhitectului orădean Knapp Ferenc. Clopotele, orga, băncile şi obiectele de cult au fost transferate de la biserica din cetatea Oradiei. Sfinţirea ei are loc la 20 august 1876 în cinstea regelui Sf. Ştefan.

În vara anului 1995 biserica este înconjurată cu gard de fier. La 20 august 1996, în fața bisericii s-a pus o cruce de piatră și marmură, reprezentând pe Iisus răstignit. În anul 2000, tot la aceeași dată se inaugurează un monument din lemn, proiectat de sculptorul de origine salontană Karancsi Sándor și realizat de  fratele său, Karancsi László.

 

Read More…

Cetatea medievală Piatra Șoimului



Cetatea medievală Piatra Șoimului, azi în ruine, este așezată la 5 km la Nord de orașul Aleșd, în inima Munților Plopișului. De-a lungul evului mediu această cetate a constituit centrul economic și militar al așezărilor de pe cele două versante ale Munților Plopișului.

       Formele sub care găsim amintită cetatea în documentele medievale sunt: Solunkeu – 1306, Zolmuskyu – 136"Planul7,Castrum Solyomkev -1394, Solymko 1588, Solyomko -1630. Tradiția spune că cetatea și-a luat denumirea de SOLYOMKO (Piatra Șoimului) de la faptul că la începutul construirii cetății, între stânci s-au găsit multe cuiburi de șoimi.

   Cetatea Piatra Șoimului este atestată documentar prima oară la 1306 când cu ocazia unei pricini lămurite în fața capitlului orădean sunt amintiți și ” Castelanii Szodosz”. – Castelan al cetății și Adrian și Paul fratele lui Bud; ca reprezentanți ai stăpânului lor Iacob Borșa.

     Fără îndoială cetatea este mult mai veche, constrită în a doua jumătatea a sec. al XIII-lea de cei care au fost primii stăpâni ai domeniului, judele Paul sau fiul acestuia Nicolae , Voievod al Transilvaniei .

 

Domeniul cetății a avut mai mulți stăpâni, trecând pe rând în stăpânirea Voievodului Transilvaniei, a Coroanei ungare, iar în cele din urmă în anul 1618 ajunge în posesia lui Gavrilaș Movilă , fostul domn al Țării Românești ( iunie 1618 – iulie 1620) care s-a adăpostit în Transilvania împreună cu mama sa și cu fratele său mai mic.

Read More…

Podul vechi din Alesd

"podul

 

Podul de peste Crișul Repede , înainte de anii 1945 .       

 

Read More…