60

July 3, 2024

Brăila: scurt istoric al localităţii

1. TOPONIMIA

În câmpia Brăilei avem de-a face cu o multitudine de toponime formate din cuvinte româneşti înţelese de toată lumea, dar şi din toponime antice autohtone, sau date de alte populaţii care au trecut prin regiune.

Referitor la numele Brăilei, acesta este un toponim clar de origine autohtonă, cu toate confuziile mai mult sau mai puţin intenţionate care au circulat în anumite perioade. El provine dintr-un toponim asemănător cu toponimele tracice sud-dunărene ca Bragylor-Bragiola în care gi se va transforma în i; Astfel s-a ajuns la numele proprii în primul rând de Brăila asemănător cu Chitilă-Chitila, Bănilă-Bănila. Este tipic românesc fiind atestat documentar încă din evul mediu ca nume personal. În unele lucrări s-au menţionat formele de limbă greacă Proilaba, de limbă slavă ca Proilava, de limbă turcă, ca Ibraila şi alte forme ca Brilaga sau Braylaum. Vechii istorici atribuie numelui o origine indo-europeană, (bhreg) însemnând pisc vertical cu referire clară asupra poziţiei geografice a oraşului, mai precis asupra malului înalt, adică a piscului sau versantului vertical ce sare în ochi privit din amonte, adică de călătorul ce vine din Galaţi pe Dunăre, de aici şi celălalt nume existent de "Piscul Brăilei", acordat oraşului în trecut.

Read More…

alt test pentru delia

In acest articol voi incerca folosind tot Chrome voi incerca sa uploadez aceeasi imagine

Am incercat si concluzia finala este ca prin Chrome nu se pot uploada cel putin jpeg-urile.

Read More…

Ceaslovul Sfântului Atanasie, începutul secolului XIX

După ce-au zăbovit, zeci de ani sau chiar secole, pe stranele vechilor biserici româneşti, fiind răsfoite la lumina lumânărilor de mâinile tremurânde ale dascălilor de la ţară, cărţile de slujbă ajung, în cel mai fericit caz, în muzee, în biblioteci publice, în colecţiile arhivistice, biblioteci arhiereşti sau în colecţii particulare.

Mare parte din aceste adevărate comori ale culturii şi civilizaţiei româneşti au fost arse în pieţe publice sau transformate în materie primă pentru presa comunistă, în cei 50 de ani de dictatură proletară. „Epurările” anilor '50 au distrus secole întregi de istorie, iar dacă astăzi mai sunt cărţi bisericeşti prin biblioteci şi muzee, se datorează în mare parte dascălilor şi preoţilor care le-au ascuns de furia atee, dar şi românilor cu frică de Dumnezeu.

O astfel de carte care, până deunăzi, a stat azvârlită într-o magazie, la margine de judeţ, uitată de urmaşii dascălului care şi-a iscălit numele pe paginile ei, a ajuns, după peripeţii, într-o colecţie particulară. După două secole de la tipărire, cartea uimeşte, încă, prin frumuseţea vinietelor, a frontispiciilor şi superbelor gravuri care-i împodobesc paginile.

Read More…

Articol test

asdasdas

Read More…