111

July 3, 2024

Cum s-a stricat prietenia dintre România și Iugoslavia

Sorin Oane
În folclor circula si acum vorba ca România are doar doi vecini buni:Serbia (fosta Iugoslavie) si… Marea Neagra. Cele doua tari nu au purtat niciodata razboaie una împotriva celeilalte, ceea ce a constituit un bun exemplu pentru restul Europei. Prietenia aceasta a fost sprijinita de simtamintele celor doua popoare, nefiind deci necesare eforturi diplomatice deosebite.
 

Nicolae Sporiș: În 1977, Pamfil Șeicaru a fost în România

„Evocarea de faţă ar fi rămas o amintire semni­ficativă şi reconfortantă din viaţa autorului, fără intenţia şi probabilitatea de a deveni cândva infor­maţie publică, dacă în diverse publicaţii n-ar fi fost puse în circulaţie unele date inexacte privitoare la personalitatea marelui ziarist Pamfil Şeicaru. S-a afirmat că acesta a părăsit România la 10 august 1939, la cererea mareşalului Antonescu, primind o misiune ce viza pregătirea încheierii armistiţiului cu puterile aliate. La 10 august 1939, Antonescu nu avea cum să-i încredinţeze o astfel de misiune, pen­tru simplul motiv că el a preluat puterea abia la 7 septembrie 1939, iar intrarea ţării noastre în conflict s-a produs în 22 iunie 1941.

Read More…

Dintre cele mai savuroase bancuri/ vorbe de duh/ cugetări şi alte ziceri de duh/ Caleidoscop)

«Iată o carte care încearcă să aducă pe chipul şi în sufletul semenului nostru un zâmbet, un moment de relaxare, de meditaţie, o doză cât de mică de satisfacţie, de lumină în sufletul care are atâta nevoie de linişte şi destindere, de trăire fără povara unor gânduri înrobitoare, dătătoare adeseori de stări tensionate, păguboase pentru sănătatea organismului uman.

Cartea aceasta este, prin conţinut şi prin intenţie, o carte de divertisment, o culegere, o colecţie/selecţie dintre cele mai savuroase bancuri, vorbe de duh, cugetări, glume, proverbe şi zicători cu un anume tâlc din înţelepciunea populară, citate celebre şi cugetări de valoare excepţională, cu mare încărcătură ideatică, exprimate, întru luare-aminte, de diverse personalităţi se seamă ale lumii din cele mai vechi timpuri – savanţi, filosofi, înalţi demnitari, oameni politici, academicieni, laureaţi ai Premiului Nobel, scriitori, oameni de ştiinţă, oameni din popor – exponenţi ai unui larg spectru ocupaţional, începând încă din antichitate.

Read More…

Brezoi/ Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol II Localităţile urbane; Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012 – Bibliografie generală

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

1893, Navigaţiunea de pe Olt şi pentru România, în “Buletinul Societăţii Române de Geografie”, XIII, 1893, fasc. 3-4.

1905, Recensământul general al populaţiei României pe anul 1899, Bucureşti.

1914, Oltul – Societatea anonimă pe acţiuni pentru exploatare de păduri. Actele constitutive, Bucureşti.

1924, Carpatina – S.A.R. pentru Industria forestieră. Actul constitutiv şi statutul, Bucureşti.

1941, Viaţa bisericească în Oltenia. Anuarul Mitropoliei Olteniei, Craiova, Tipografia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului şi Severinului.

1943, Recensământul general din aprilie 1941. Indicatorul localităţilor din România, Bucureşti.

Read More…

Brezoi – Personalităţi locale

Alboiu, Maria (n. la 5 sept. 1963 în or. Brezoi din jud. Vâlcea) – sportivă de performanţă, disciplina Tenis de masă. Iniţial, a jucat în cadrul cluburilor şcolare din Râmnicu-Vâlcea şi Slatina. A fost medaliată de mai multe ori la CN. În perioada 1980-1988, a făcut parte din loturile naţionale de tenis de masă, ocupând locuri de podium la diferite concursuri internaţionale. Astfel, la CE pentru juniori din 1981, a obţinut medalia de bronz în proba pe echipe, iar la CM de la Novi Sad – locul VI pe echipe; la CE din 1982 (Budapesta), şi-a adjudecat din nou medalia de bronz pe echipe, acelaşi trofeu revenindu-i la Praga (1986) şi Paris (1988), la dublu feminin (cu Otilia Bădescu). A mai obţinut două titluri balcanice în probele de simplu şi de dublu feminin (1985). În 1986 a ocupat locul VI în topul european şi XX în cel mondial. În anul 1988 a făcut parte din echipa Europei, jucând împotriva Asiei şi câştigând Locul I. După 1990, s-a stabilit în Germania, unde – din 1999 – , îi antrenează pe juniorii germani. Este Maestru al Sportului. (Enciclopedia sportului, I, pag. 1263 ; Enciclopedia Vâlcea, I, 904).

Read More…

Cu mocănița, prin ținutul Vâlcii de Mijloc

Zonă cu un uriaş potenţial turistic, Vâlcea de Mijloc are, pe lângă o serie de atracţii ce ţin de peisajul natural şi arhitectural, ceva ce o face unică în această parte a ţării: o linie de mocăniţă. Spre deosebire de alte mocăniţe, scopul acesteia din sudul ţării este, azi, strict economic, actualul proprietar al terenului pe care îl străbate fiind Ciech Soda Romania, unul dintre cei mai puternici agenţi economici din judeţ.

Costeşti

Vâlcea se află la o „margine” a Olteniei, în vecinătatea Ardealului şi la intersecţia drumurilor Munteniei, o poziţionare care i-a conferit variate forme de tradiţii, stiluri în arhitectură şi urbanism şi o istorie aparte. În Vâlcea, influenţele transilvane coboară până spre mijlocul judeţului, odată cu sosirea păstorilor din Mărginime, stilul românesc ortodox predomină în arealul mănăstiresc iar în văile râurilor, apicultura şi exploatările forestiere, tipice Olteniei de sub munte, au rămas ocupaţii preponderente.

 Tot acest amestec — păstori, apicultori, sculptori în lemn, pietrari şi monahi — este legat de aproape 150 de ani printr-o linie de mocăniţă care, printr-un miracol, există încă, fiind singura rămasă în sudul României.

Mocăniţa la Tomşani

Povestea mocăniţei Vâlcii de Mijloc începe la finele veacului al XIX — lea, când se decide prin ordin regal înfiinţarea unei linii de tren cu ecartament redus în judeţul Vâlcea care să lege economic zona montană a Vaideeniului de oraşul Băbeni, aflat pe malul Oltului, un important centru forestier. Aceasta se contruieşte în doar 5 ani, pe o rută de aproximativ 50 de kilometri şi aduce ani de zile, din munte, lemnele.

 Totodată, ea a transportă şi pasageri, locuitori din Vaideeni, Costeşti, Tomşani, Frânceşti şi Băbeni. Astfel au apărut primele gări din cărămidă roşie cu turn de apă, adevărate bijuterii arhitecturale în zilele noastre.

 După construcţie, linia de mocăniţă are succes 60 de ani, iar după război, autorităţile comuniste îşi propun desfiinţarea ei, odată cu dezvoltarea infrastructurii de transport rutier. Se decide, astfel, demontarea acestei linii aşa cum s-a întâmplat şi în alte judeţe din sudul ţării.

Valea Bistriţei 

Salvarea vine însă de la un activ industrial, prima unitatea economică, Uzinele de Sodă, care se contruieşte în reînfiinţatul judeţ Vâlcea. Conducerea uzinei ia legătură că prim-secretarul Partidului Muncitoresc Român de la Râmnicu Vâlcea şi vine cu o idee care salvează de la dispariţi primul tren din judeţ. Uzinele Sodice Govora aveau nevoie de materie primă de la carierele de piatră de la Costeşti şi se propune modificarea traseului mocăniţei, păstrând însă 70% din linia veche. Cinci ani durează această modificare de traseu dinspre Govora spre Băbeni şi de la Tomşani spre carierele de calcar de la Costeşti.

 Astfel, din 1959 şi până în prezent, mocăniţa reprezintă drumul care uneşte localităţile Vâlcii de Mijloc.

Mocăniţa trece prin vatra comunei Mihăeşti, azi cea mai mare localitate rurală din judeţul Vâlcea, unde se regăseşte Mănăstirea Govora.

 Comuna a fost întemeiată de ciobanii ardeleni care au migrat în timpul împărătesei Maria Tereza şi s-au aşezat în zona numită azi Munteni, denumire dată veneticilor veniţi cu oile de peste munte. După Munteni, mocaniţa ajunge la Băbeni, oraşul unde se regăsesc trei „naţii” sau trei culturi — păstorii ardeleni, rudarii cunoscuţi prin cioplitul lemnului şi rumânii, adică localnicii, cei a căror ocupaţie era agricultura dar şi exploatarea lemnului.

 Oraşul Băbeni a fost în perioada antebelică, în timpul plutelor de pe Olt, un important centru economic al zonei dar, ulterior, descoperirea petrolului a mutat tot centrul de greutate în această ramură industrială.

 Câmpuri petroliere Băbeni

 După ce traversează câmpurile petroliere ale Băbeniului, mocăniţa intră în pădurile Frânceştiului. Comuna Frânceşti are două obiective de patrimoniu naţional — Mănăstirea Dintr-un Lemn şi Mănăstirea Surpatele, lăcaşe de cult legate de numele şi de martiriul Brâncovenilor.

 De aici, de la Frânceşti, mocăniţa începe să urce în zona subcarpatică pe valea Bistriţei, râul care a produs cele mai înguste chei în calcar din România. Mocaniţa merge în paralel cu Bistriţa, trecând prin pădurile de stejar şi fag, prin zăvoiul plini de anini al râului. Peisajul care se vede de o parte şi de alta a trenului combină lanurile de grâu şi porumb proiectate pe fundal cu imaginea Munţilor Căpăţânii. Trece printr-un tunel vechi de 150 de ani şi intră în ţinutul apicultorilor 

Comuna Tomşani.

Comuna Tomşani este cunoscută cu cei peste 200 de apicultori, deţinând cel mai mare număr de familii de albine din România. Mierea de la Tomşani se vinde cu succes în Europa de Vest şi peste ocean, dar şi în industria farmaceutică. Râul Bistriţa este regularizat pe teritoriul comunei Tomşani în trei microhidrocentrale, oferind trei lacuri de acumulare folosite de localnici pentru irigaţii.

 Mocăniţa traversează Drumul Naţional 67 Râmnicu Vâlcea — Horezu şi intră în zona montană, în comuna Costeşti, cunoscută drept un imens muzeu în aer liber, unde se regăsesc Muzeul Trovanţilor şi Muzeul Bălintescu, cinci mănăstiri de patrimoniu — Arnota, necropola unde este înmormântat Matei Basarab, Mănăstirea Bistriţa, Păpuşa, Schitul Peri, Schitul 44 Izvoare şi biserica de lemn de la Grămeşti. Tot la Costeşti există izvoare minerale şi este singura comună despre care se spune că are un munte în mijlocul ei, un versant perfect piramidal, Stogu. Aici are capăt de drum mocăniţa.

Valea Bistriţei

 Astfel, după trei ore, după ce traversează Vâlcea de Mijloc, de la Olt şi până la poalele Munţilor Căpăţânii, în Parcul Naţional Buila Vânturariţa, vechiul trenuleţ se opreşte pentru a fi încărcat cu piatră şi pentru a se întoarce înapoi la uzină.

 În anii 2000 s-a vorbit despre un proiect la care să coopereze cele cinci localităţi — Mihăeşti, Băbeni, Frânceşti, Tomşani, Costeşti — şi Uzinele Sodice Govora pentru a identifica soluţii pentru valorificarea potenţialul uriaş de turism al zonei, cu ajutorul mocăniţei, dar fără a afecta interesele economice ale companiei vâlcene.

Cine ştie? Poate că şi Vâlcea va fi inclusă, într-un viitor nu foarte îndepărtat, pe harta mocăniţelor celebre ale României, devenind o destinaţie căutată de turiştii care vor să facă o călătorie cu parfum de epocă, într-un tren de epocă.

Mulţumim pentru sprijinul acordat în realizarea reportajului companiei Ciech Soda România.

AGERPRES

 sursa:http://www.ramnicuvalceaweek.ro/?p=15386

Read More…

Monografia comunei Cernișoara: locuri, vremuri, oameni

"coperta"Locul unde te-ai născut și ai crescut, unde ți-ai petrecut “amintirile din copilărie“, anii tinereții sau chiar toată viața, este cel mai frumos și iubit din lume. Este liantul aducerilor aminte că porți un nume și un prenume, că ești legat de un loc de naștere pe care trebuie să-l cinstești prin fapte, demnitate, muncă și onoare, astfel încât cetățenii comunei să spună la o întâlnire de grup “este de la noi din comună“,“este băiat harnic“, “este de-al nostru”. Ne sunt dragi aceste cuvinte și nu avem dreptul să le uităm.

Nu este cinste și onoare mai mare decât aceea din a face tot ce poți în a-ți prețui comuna în care te-ai născut. Cea mai de preț recunoștiință este să-i pomenești oricând numele. Iar cel mai de preț cadou pe care-l poți face comunei tale este să-i oferi o lucrare despre ea și oamenii ei, să-i dăruiești o operă, să-i ridici o clădire în plus, să-ți ajuți consătenii prin îndemnuri, sfaturi, vorbe bune, ori ajutor corect.

Read More…

RĂȘINARI – locul nașterii și al morții lui Decebal?!

Moto: ,,Cei viteji nu-și pierd curajul nici chiar când soarta se arată înfricoșătoare.”

( Panciatantra, 1, 104)

Repede trecătoare ne este suflarea de viață ce ni s-a dat!…

Oricât de instruit ar fi un om(că e rege, oștean ori filosof), el nu poate fi înțelept, atâta timp cât e înfierbântat de patima slavei deșarte și de lăcomia de averi, din care se naște mândria – rădăcina tuturor relelor acestui pământ – , mai cu seamă când mâna ta se întinde peste multe neamuri!

Ce, însă,-au uitat (și încă mai uită!) ,,puternicii lumii”, de când atâta vreme tot cursă, e că înțelepții trebuie să-și facă prieteni, chiar și atunci când nu le lipsește nimic.

Pornind de aici, prin prisma aceasta privind, am găsit de cuviință să pun, ca-n oglindă, tulburarea adâncă de inimi, ce-a fost, când la noi, în Carpați, s-au dus primele războaie dacice, ce-au vânzolit această parte a lumii de-atunci, cuprinsă în ,,triunghiul de foc” : Roma- Parthia- Dacia.

Ce bogăție de pace în suflete-ar fi, de-n clocot n-ar da mândria nebună!…

Căci cele trei imperii nicio lipsă măcar nu aveau, cu două milenii în urmă!…

 

Read More…