Istorie Locala

Luni, 22 Aprilie 2013 13:06

Horezu după Marea Unire

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

În perioada interbelică. Horezu îşi caută evoluţia pe făga­şul normal în condiţiile favorabile create după formarea statului naţional unitar, după prefacerile politice, sociale şi economice determinate de noul statut al României, consfinţit de Consti­tuţia din anul 1923. Târgul Horezu se dezvoltă ca un centru comercial aşezat pe o arteră importantă de circulaţie, Rm. Vâlcea - Târgu Jiu, devenind tot mai vizibil în viaţa economică, politică şi socială. Cu o populaţie în continuă creştere şi ca urmare a introducerii votului universal, Horezu devine scena de afirmare şi confruntare a importantelor partide politice care întemeiază oraganizaţii locale în această localitate. Pe lângă partidele mari ale vremii, PNL, PNŢ, Partidul Naţional Democrat (Nicolae Iorga), încă din anul 1920 era semnalată activitatea Partidului Socialist.1

Fără a intra în detalii privind activităţile economice, organizarea administrativă ori activită­ţile culturale, care vor fi tratate în capitole separate, se impun a fi menţionate câteva aspecte de viaţă cotidiană din Târgul Horezu. Astfel, pe lângă unii meşteri pricepuţi în diferite do­menii, pe lângă târgul recunoscut deja până departe, se ştia că la Horezu se găseau totdeauna mâncare şi băutură de bună calitate, precum şi odihnă confortabilă în paturile special ame­najate în restaurantele şi birturile aşezării. În anul 1930, de exemplu, erau recunoscute restaurantul lui Gh. Mareea, de ca­tegoria I, precum şi restaurantele şi birturile de categoria a Il-a, ale lui C.I. Iliescu, N. Giurea, Maria Petrescu, C. Constantinescu. Aici se putea mânca o ciorba de vacă, sau de berbec cu 9 lei, cea de pasăre era 12 lei; o friptură din carne de vacă la grătar costa 16 lei, la tavă era 18 lei, o friptură de porc la grătar, costa 22 lei, la tavă era 23 de lei. Friptura de pasăre costa 20 de lei, frigare şi 22 de lei la tavă. În localurile horezene se găsea un vin bun la preţul de 40 de lei litru, calitatea I, iar o ţuică bună, veche, calitatea I, se vindea cu 60 de lei litrul. Se găsea şi bere, la sticla mare - 17 lei şi la sticlă mică - 12 lei. O cameră cu un pat se găsea la preţul de 66 lei pe noapte, dacă era încălzită cu lemne, şi la preţul de 50 de lei pe noapte fără încălzire. Camera cu două paturi, încălzită, costa 100 de lei pe noapte, iar neîncălzită era plătită cu 70 de lei pe noapte.2 Salariile în domeniul public variau, tot în anul 1930, între 500 de lei pe lună, cât primea un telefonist şi 2000 de lei, salariul unui încasator sătesc, sau 3500 de lei lunar, cât primea secretarul sătesc.3

 

Un puternic impact asupra horezenilor a avut asasinarea lui I.G. Duca, primul ministru al României, în decembrie 1933, pe peronul gării din Sinaia, de către un grup de legionari. Eveni­mentul tragic din 29 decembrie 1933, a îndoliat toată ţara şi a fost primit cu mare emoţie la Horezu, acolo unde fostul şef al Guvernului României fusese judecător în anul 1903. Cucerit de frumuseţea şi liniştea locurilor, I.G. Duca îşi alesese prin testa­ment ca loc de veci bisericuţa de la Urşani. Înhumat mai întâi la Bucureşti, trupul fostului lider politic liberal a fost reînhumat, în anul 1934, la Urşani în cadrul unei ceremonii care a trezit sensibilitatea locuitorilor întregului judeţ, fiind surprinsă cu fidelitate de presa vremii.4

Începând cu anul 1938, horezenii, asemenea celorlalţi lo­cuitori ai ţării, cunosc efectele negative ale regimurilor politice totalitare. În februarie 1938, se instaura regimul de dictatură personală a regelui Carol al II-lea. Mai grav era faptul că noua situaţie internaţională stabilită odată cu declanşarea celui de-al doilea război mondial, la 1 septembrie 1939, era cu totul nefavorabilă României. Deşi era neutră, în doar câteva luni, ca urmare a capitulării Franţei în faţa Germaniei hitleriste, la 22 iunie 1940, România pierdea fără luptă Basarabia şi Bucovina de Nord, cedate Uniunii Sovietice în urma notelor ultimative din 26 şi 28 iunie 1940, nord-estul Transilvaniei, cedat Ungariei hortiste prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940 şi Cadrilaterul, cedat Bulgariei în septembrie 1940. În anul 1941, sub comanda generalului Ion Antonescu, Conducător al statului, armata română începea războiul pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, ocupate de Uniunea Sovietică. În armata care trecea Prutul la 22 iunie 1941 se aflau înrolaţi şi foarte mulţi militari plecaţi din Horezu. Lunga listă a eroilor horezeni căzuţi pentru eliberarea pământului românesc cotropit de statul comunist sovietic este o dovadă în acest sens.5 Evoluţia evenimentelor internaţionale şi interne din ultimii ani ai războiului mondial, au făcut ca forţele politice care se opuneau Mareşalului Antonescu să-şi intensifice eforturile pentru îndepărtarea acestuia din fruntea ţării. Un episod interesant din cadrul acestor pregătiri, care aduce mai mult în atenţie localitatea Horezu, a fost evadarea liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej din penitenciarul de la Târgu Jiu, în ziua de 12 august 1944. În drumul său spre Bucureşti, fostul lider comunist a fost găzduit la Râmeşti, în conspirativitate, până la 22 august 1944, când Gheorghiu-Dej a pornit spre Capitală.6 Prin reintrarea Basarabiei sub ocupaţie militară sovietică reîncepea drama populaţiei româneşti din acest teritoriu. Mulţi dintre românii basarabeni, temându-se de armatele de ocupaţie şi de regimul sovietic, s-au refugiat în România din dreapta Prutului. Unii dintre aceşti refugiaţi şi-au găsit adăpost şi sprijin la Horezu. Astfel, Mihail Podvarcu, refugiat din Judeţul Hotin la Horezu, era angajat în postul de ,,guard comunal” în perioada 1 octombrie - 1 noiembrie 1944, iar Alexandru Voloşăncu, refugiat şi el din Hotin la Horezu, cerea în toamna anului 1944 să fie angajat ca măturător de străzi.7 De asemenea, la 11 decembrie 1944, cinci familii de horezeni primiseră câte un refugiat din Basarabia.8

La 23 august 1944, în urma unei lovituri de stat, Mareşalul Ion Antonescu a fost arestat împreună cu întreg guvernul condus de el, iar România înceta războiul împotriva Uniunii Sovietice, fără să fi semnat un armistiţiu cu guvernul sovietic. Această situaţie a favorizat intrarea teritoriului românesc sub ocupaţia armatelor sovietice, iar urmările au fost deosebit de grele pentru populaţia ţării. Trupele sovietice de ocupaţie au produs pagube însemnate şi locuitorilor din Horezu şi din îm­prejurimi. Soldaţii sovietici devastau gospodăriile şi luau fân, porumb, distrugeau culturile de cartofi şi porumb, precum şi grădinile din jurul caselor. În asemenea situaţii s-au aliat Constantin Andrei Ciontea, Maria Deaconu, Ersilia Ogrezeanu, Costică Iliescu, Ghe. Negoiţă, Ana Brodeală, C-tin Andronie, Ion C. Stăncescu, toţi din Horezu, afectaţi de trecerea trupelor sovietice prin localitate în lunile iulie - august 1945.9 Lui Constantin Andrei Ciontea, soldaţii sovietici i-au cosit, la 3 iulie 1945, ” o livadie de fân numită la Gogă” şi i-au luat cu forţa două bănicioare de porumb, paguba fiind apreciată la 16000 de lei. Măriei Diaconu, din Horezu, sovieticii i-au cosit fânul de la Floreşti, o jumătate de pogon, apreciat la 20000 de lei. Lui loan D. Stăncescu, sovieticii i-au distrus 60 de tufe de porumb şi 33 de cuiburi de cartofi din grădina casei, la 13 august 1945. Aproape că nu a existat locuitor al Horezului, judecând după sesizările înregistrate la Primărie sau la Prefectura judeţului, care să nu fi suferit din cauza abuzurilor armatei sovietice "prietene" formulă folosită de regimul comunist din România pentru armatele sovietice de ocupaţie).

 

Note bibliografice

 

1.Corneliu Tamaş, Istoria Horezului, p. 159.

2.DJVAN, Fond Primăria Horezu, Dosar 2/1930, fila 83.

3.DJVAN, Fond Primăria Horezu, Dosar 2/1930, fila 5.

4.Solemnitatea din Urşani, în JndrumareaVâlcii", 6 mai 1934

5.Corneliu Tamaş, Istoria Horezului, p. 235-244.

6 Sorin Oane, Istoria judeţu/uiVâlcea J 9-18-1965, Editura Conphys, Rm. Vâlcea, 2007, p. 14, 15.

7. DJVAN, Fond Primăria Horezu, Dosar 4/1944, filele 20, 21.

8 DJVAN, Fond Primăria Horezu, Dosar 6/1944, fila 46.

9.DJVAN, Fond Primăria Horezu, Dosar 1/1945. Filele acestui dosar conţin toate sesizările privind distrugerile provocate de trupele sovietice în Horezu.

 

 

Sursa: Valentin Ciocan, Vetuța Ciocan – Istoria Horezului, Editura Offsetcolor, Rm. Vâlcea, 2012, p. 52-56.

 

Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Miercuri, 20 Februarie 2019
  • Localitate: Valcea
  • Creator: Valentin Ciocan, Vetuța Ciocan
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: ---
  • Editor: Biblioteca Județeană "Antim Ivireanul" Vâlcea
  • Contributor: Emilia Smedescu; Lucia Ciubucă.
  • Tip: text
  • Format: ---
  • Identificator: ---
  • Sursa: : Valentin Ciocan, Vetuța Ciocan, Istoria Horezului, Editura Offsetcolor, Rm. Vâlcea, 2012, p. 57-61.
  • Limba: ---
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 2476 ori Ultima modificare Sâmbătă, 14 Septembrie 2013 19:18
Ești aici: Home Valcea Valcea Horezu după Marea Unire