Istorie Locala

Luni, 27 August 2012 11:26

Sportivi vâlceni

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

FotoUna dintre cele mai celebre echipe de handbal din lume – OLTCHIM Râmnicu-Vâlcea, imediat după câştigarea Campionatului Naţional al României la Handbal Feminin (2009) 

 

Alboiu, Maria (n. 1963 în or. Brezoi din jud. Vâlcea) – tenismană. Iniţial, a jucat în cadrul cluburilor şcolare din Râmnicu-Vâlcea şi Slatina. A fost medaliată de mai multe ori la CN. În perioada 1980-1988, a făcut parte din loturile naţionale de tenis de masă, ocupând locuri de podium la diferite concursuri internaţionale. Astfel, la CE pentru juniori din 1981, a obţinut medalia de bronz în proba pe echipe, iar la CM de la Novi Sad – locul VI pe echipe; la CE din 1982 (Budapesta), şi-a adjudecat din nou medalia de bronz pe echipe, acelaşi trofeu revenindu-i la Praga (1986) şi Paris (1988), la dublu feminin (cu Otilia Bădescu).

A mai obţinut două titluri balcanice în probele de simplu şi de dublu feminin (1985). În 1986 a ocupat locul VI în topul european şi XX în cel mondial. După 1982, a activat ca jucătoare în Germania. Este Maestru al Sportului. (Enciclopedia sportului, I, pag. 1263). 

Alexandrescu, Ion (n. 17 iulie 1928, com Copăceni din jud. Vâlcea – m. 21 iunie 2000) – fotbalist.   A fost poreclit „Sfinxul”. Legitimat în 1947 la « Juventus » Bucureşti, a mai jucat la « Partizanul » Bucureşti; transferat în 1950 la CCA, unde a jucat pînă în 1962 (cu o întrerupere în 1952-1953, când a funcţionat la Casa Armatei Câmpulung Moldovenesc, pe atunci - divizionară A). Golgheter în 1956, cu 18 goluri în 22 meciuri). În calitate de centru înaintaş la CCA – Steaua, a câştigat cinci titluri de campion al ţării şi, de trei ori, Cupa României; selecţionat de cinci ori în reprezentativa ţării. Secretar al FRF între 1962-1982, iar din 1982 – vicepreşedinte al clubului Steaua şi al secţiei de Fotbal a acestuia; printre trofeele câştigate în această ultimă perioadă de echipa Steaua: Cupa Campionilor Europeni – 1986, încă 5 titluri de campioană a ţării (între 1993-1997) şi două cupe ale României (1992 şi 1996). A mai îndeplinit funcţiile de preşedinte şi apoi vicepreşedinte al Comisiei de Disciplină a Ligii Profesioniste de Fotbal, iar din 1998 – consilier la FC « Steaua ». Maestru emerit al sportului. (Enciclopedia sportului I, pag. 412). 

Alexe, Nicu (n. 1927, în cartierul Bârsanu din Drăgăşani, jud. Vâlcea) - profesor de EFS şi jurist (licenţiat în ambele domenii); cercetător şi publicist, manager sportiv. Doctor în pedagogie al Institutului de Cultură Fizică şi Sport din Leningrad (1955). A contribuit la înfiinţarea primului centru de cercetări în domeniul educaţiei fizice şi sportului (ian. 1957- ian. 1959) şi a pus bazele CCPS (1967), pe care l-a condus până în 1982. În activitatea de cercetare, a ajuns până la treapta de „cercetătător ştiinţific gr. I”, în urma studiilor pe care le-a efectuat, împreună cu colaboratorii,  în domeniul potenţialului biomotor al populaţiei şcolare. A realizat Sistemul Unitar de Verificare şi Apreciere (SUVA) şi a elaborat Sistemul Naţional de Selectare şi Pregătire a Copiilor. A acordat asistenţă de specialitate loturilor olimpice care s-au pregătit pentru JO dintre anii 1972-1988. A efectuat cercetări şi a emis teorii originale în domeniul antrenamentului sportiv modern. Carieră universitară la IEFS Bucureşti, Institutul Pedagogic şi la alte facultăţi cu profil sportiv din Bucureşti. Între 1983-1990, a condus Centrul de Perfecţionare a Cadrelor Didactice din Sistemul Sportiv Naţional şi cursul de „Educaţie fizică şi Sport” (înfiinţat de el) al Universităţii Cultural Ştiinţifice din Bucureşti; preşedinte al FRH (1972-1992) şi al Comisiei de Terminologie a Asociaţiei Internaţionale de Informaţie Sportivă etc. A scris scenariile pentru 11 filme didactice şi de promovare a educaţiei fizice şi sportului. Distins cu Medalia „Serviciul credincios”, cl. a III-a (2000).

A redactat şi coordonat lucrări fundamentale pentru sportul românesc şi mondial: Antrenamentul sportiv modern (1993), Terminologia educaţiei fizice şi sportului (dicţionar poliglot); Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului, coord. – Alexe Nicu, vol. I-IV, Bucureşti, Ed. Aramis, 2002; Am râs mult şi am plâns puţin. Memoriile unui oltean . (Enciclopedia sportului, pag. 108-109).

Anescu, Dumitru (n. 1935 – m. 4 aprilie 2008, Râmnicu-Vâlcea) – fotbalist şi antrenor de performanţă. De numele său, se leagă multe amintiri frumoase ale iubitorilor sportului rege din judeţul nostru. A evoluat la „Ştiinţa Bucureşti” (denumită ulterior „Sportul Studenţesc”), alături de Dan Spătaru, în scurta trecere prin fotbal a cunoscutului solist de muzică uşoară; şi-a câştigat o notorietate naţională atunci când a format, ca antrenor, marea echipă Chimia Râmnicu-Vâlcea, care a a promovat în Divizia A şi, mai ales, când aceasta a obţinut cea mai mare performanţă din istoria sa: câştigarea Cupei României, în 1973; succesul i-a oferit echipei vâlcene ocazia de a reprezenta România într-o competiţie europeană, jucând în compania formaţiei Glentoran Belfast din Irlanda de Nord. A contribuit substanţial la formarea ca antrenori, a lui Costică Ştefănescu şi Ion Oblemenco. După anii ’80, s-a mai remarcat la conducerea echipelor „Viitorul Scorniceşti”, „Carpaţi Sibiu”, „FCM Braşov”, „ICIM Braşov”, „Romradiatoare Braşov” şi „Energia Feldioara”. Sub „comanda” lui, s-au pregătit jucători consacraţi precum Victor Piţurcă, Adalbert Kassai, Cornel Ţălnar, Ion Crăciunescu, Tibor Selymes, Manuel Dragomir (fiul decedat al lui Mitică Dragomir) ş. a.

Aniniş, Tiberiu (n. 16 nob. 1953, în satul Alimpeşti din com. omonimă, jud. Gorj; stabilit în Râmnicu-Vâlcea din 1984) – istoric; muzeograf, cercetător, publicist, sportiv de performanţă (maestru la şah prin corespondenţă). Între 1976-1984, a activat ca profesor de istorie în Colteşti-Alunu; din 1984 – muzeograf la Muzeul Judeţean de Istorie – Vâlcea. În timpul studiilor universitare de la Cluj-Napoca, a contribuit la înfiinţarea primei secţii de Şah a Clubului Sportiv din cadrul universităţii clujene şi tot aici a început să practice forma de Şah prin corespondenţă. După stabilirea în judeţul Vâlcea, a fost cooptat de maestrul internaţional de şah C. Rădulescu  şi înscris la Clubul Sportiv « Chimia », cu care ocazie, în cadrul secţiei de şah a clubului, a început să funcţioneze şi forma prin corespondenţă ; în următorii ani, aceasta s-a impus în viaţa sportivă locală şi nu numai. A obţinut, cu echipa, trei titluri naţionale, în trei ediţii consecutive, 3-4-5 (între anii 1992-2002) şi a câştigat – la individual - Cupa « Paul Farago » (ed. a X-a, 1992-1995), precum şi un loc III la Campionatul Naţional (ed. 31) şi locul I la   la ed. 42. Ca antrenor, a contribuit la obţinerea a patru titluri naţionale la individual. Finalist la 3 ediţii

Armăşescu, Mihaela (n. 1963, com. Tomşani, jud. Vâlcea) – sportivă de performanţă la canotaj. A activat la CSŞ nr. 1, Clubul Nautic ASE, CSU Construcţii şi la CS « Voinţa » din Bucureşti. Selecţionată în loturile de canotaj din anii 1981-1989, a devenit campioană naţională cu echipa, fiind campioană balcanică şi medaliată la mai multe regate internaţionale. Participantă la 4 CM (debut: CM din 1982 - Medalia de bronz) şi la două ediţii ale JO, obţinând 7 medalii.. A mai participat – cu echipajele de 8+1 la CM din 1985 şi 1986, la care a mai câştigat 2 medalii de bronz. În 1989: Medalia de aur şi titlul de campioană mondială (cu 8+1) şi medalia de bronz, la 4 rame fără cârmaci. La JO din 1984 (Los Angeles) şi cele din 1988 (Seul): vicecampioană olimpică şi Medalia de argint (la 8+1). Maestru Emerit al Sportului. 

Bădescu, Liviu Emil (n. 27 iulie 1963, or. Pleniţa, jud.Dolj) – inginer mecanic, sportiv de performanţă - expert în arte marţiale, shihan 6 DAN karate Goshin-Do - , publicist; cursuri de management, informatică şi formare profesională, finalizate cu primirea diplomei de analist programator în Proiectarea sistemelor informatice industriale, şi cursuri la Centrul de Perfecţionare a Cadrelor din Mişcarea Sportivă aparţinând Ministerului

111xxxmaestru recunoscut de I. G. D. K. F.; ulterior, s-a pregătit şi s-a perfecţionat cu mari mentori şi maeştri din lume; carieră universitară şi, în paralel, antrenor de arte marţiale  în cadrul Institutului Militar « Panait Donici » din Râmnicu-Vâlcea. În 1996, a fost admis ca membru titular al IMAF-KOKUSAI BUDOIN, susţinând un dificil examen în prezenţa directorului acestei prestigioase organizaţii, profesorul Shizuya Sato (10 DAN). Din anul 1994 şi până în prezent, a ocupat poziţiile de administrator unic şi de director general la SC SHIZUKA SRL din Râmnicu-Vâlcea; în  2000 a fost ales preşedinte al Asociaţiei Române de Karate Goshin-Do, iar începând cu 2001 - şi preşedinte al Federaţiei Române de Karate şi Aiki Goshin-Do, al cărei iniţiator şi fondator este. Membru fondator al unor organizaţii de profil din străinătate şi din ţară: Fundaţia Română ALUTUS, Asociaţia Română de Karate Goshin-Do, Federaţia Română de Karate şi Aiki Goshin-Do, Organizaţia LION’S club Râmnicu-Vâlcea.

Lucrări publicate: Filosofia luptei – strategii de autoapărare, manual de arte marţiale (1998; ed. a II-a, 2000), Aikigoshindo – profunzimi tehnice şi spirituale (2003), Spiritul Goshindo – şansa unei noi existenţe (2005). Este realizatorul filmului de scurt metraj Arma tăcută, film premiat la Festivalul Filmului Documentar al Armatei – Bucureşti, 1993. Premii obţinute: Diploma de excelenţă a Fundaţiei VÂLCEA 1 (2002) şi a Societăţii Culturale „Anton Pann” (2004). (OSCA II, pag. 34-35).

Bălănescu, Emil (n. 1939, în com. Muereasca, jud. Vâlcea) – antrenor de lupte greco-romane, cu merite şi realizări deosebite în dezvoltarea şi promovarea acestui sport în judeţul Argeş. Antrenor (în circa 50 de jocuri) la CS « Dacia » Piteşti – lotul naţional de juniori, şi coordonator la Centrul Naţional Olimpic de la Piteşti (1993-1995). Mulţi dintre sportivii antrenaţi de el, vor deveni luptători performanţi: N. Zamfir, M. Boţilă, I. Dulica. Antrenor emerit.

Bengeanu, Constantin (n. 1935 în com. Urşi, jud. Vâlcea) – profesor EFS; sportiv de performanţă (la volei) şi antrenor. Debut în 1952, în echipa Liceului « Al. Lahovari » din Râmnicu-Vâlcea, între 1956-1960 a jucat la ICF Bucureşti, iar din 1961 – la « Ştiinţa » Cluj, cu care va cuceri locul III în Divizia A. Ca antrenor, a activat la « Ştiinţa-Poli » din Cluj (din 1964) şi la lotul naţional de volei – seniori (în anii 1976-1978), obţinând cu acesta locul III la CE seniori şi locul I  la JB din Turcia (1977). Membru în Colegiul Central de Antrenori, membru în Biroul FRV şi preşedinte al CS « Universitatea » din Cluj-Napoca.

În perioada 1978-1998, a publicat mai multe cărţi de profil: Volei – curs de bază şi curs de specializare, Iniţiere în tehnica de bază ş.a.  (Enciclopedia sportului, I, pag. 1353-1354).

Berceanu, Mircea Radu (n. 1953, Râmnicu-Vâlcea) – inginer construcţii spaţiale; sportiv de performanţă (aeromdelism şi navomodelism), om politic. A activat ca inginer la Centrul Industrial de Aeronautică din Craiova şi, în paralel, ca profesor la Şcoala de Aeronautică din Craiova (1980-1989). A practicat mai întâi atletismul, devenind apoi campion şi recordman naţional la aeromodelism şi navomodelism (1984-1989). Din 1987, a fost vicepreşedinte, iar din 1992 – preşedinte al Federaţiei Române de Aeromodelism. Din 1997, este membru de onoare al Federaţiei Aeronautice Române. În 1972, i s-a acordat titlul de Maestru al Sportului.

După evenimentele din 1989, a desfăşurat o bogată activitate politică: deputat în Parlamentul României (din 1990) şi apoi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, ministru al Industriei şi Comerţului (1996-2000), ministrul transportului (din 2009) etc. (Enciclopedia sportului, II,  pag. 31).

Bunea, Marian (n. 1950 în com. Copăceni, jud. Vâlcea) – profesor EFS, specialitatea atletism, cu gradul didactic I; antrenor de atletism. Profesor la ŞS din Drăgăşani, director al Clubului Sportiv Şcolar din acest oraş şi antrenor de atletism la AS « Voinţa » de aici. Sportivele antrenate de el au obţinut performanţe deosebite : Ady Minodora Pluteanu – multiplă campioană naţională şi internaţională la sprint şi ştafetă, vicecampioană balcanică, locul V în CE, medaliată a concursurilor de la Berlin, Praga etc. ; Mioara Ungureanu – multiplă medaliată naţională şi internaţională (Poznan – Polonia) la probele de 300 şi 400 m garduri ; Viorel Boroi – medaliat la concursuri internaţionale, în proba de 400 m garduri. Profesor evidenţiat.

Bunea, Nicolae (n. la 25 aprilie 1925 în satul Copăceni din com. omonimă, jud. Vâlcea) – sportiv de performanţă (atlet), realizat la Asociaţia Sportivă a Armatei « Steaua », unde a obţinut rezultate deosebite în atletism, în special în anii 1950-1952; dintre acestea, menţionăm recordurile naţionale la 3.000 m, 5.000 m şi 10.000, precum şi recordurile balcanice la fond şi semifond. Printre distincţiile primite pentru activitatea sportivă desfăşurată, se numără decoraţiile « Meritul Militar » gr. I, « Meritul Militar » gr. II şi titlul de Maestru al Sportului (Monografia Copăceni, pag. 69). 

Cantacuzino, Ioana (n. 2 sept. 1895 la Islaz-Cotu Lung, jud. Brăila – m. 15 decembrie 1951, Călimăneşti) – pionieră a aviaţiei sportive, cercetătoare, publicistă. Tatăl său – ing. I. G. Cantacuzino, era moştenitorul castelului Cantacuzino din staţiunea Călimăneşti. Ca şi fratele ei – Mircea Cantacuzino, a fost atrasă de timpuriu de aviaţie. A învăţat acest sport la Şcoala de Pilotaj, fiind singura fată dintre cei zece elevi ai aviatorului Octav Oculescu. În anul 1928, Ioana se va prăbuşi cu avionul său « Klemm », dar scapă cu viaţă ca prin minune; după un an, şi-a reluat activitatea de aviatoare, efectuând primul raid internaţional feminin pe un aparat de zbor. Aventura aviatorilor din grupul « Foraşul vesel », a luat sfârşit odată cu prăbuşirea şi moartea lui Mircea Cantacuzino. Sora lui nu va mai zbura nici ea, dar va face totul pentru sprijinirea înfiinţării Şcolii de Pilotaj de Aviaţie Sportivă « Mircea Cantacuzino ». Pentru meritele sale în domeniu, a primit Brevetul de Pilotaj Feminin nr. 1, fiind astfel prima femeie posesoare a brevetului românesc de pilotaj turistic. Totodată, a fost decorată cu « Virtutea Aeronautică » şi cu « Medalia Aeronautică ». În timpul războiului, a intrat în conflict cu mareşalul Antonescu, din al cărui ordin a fost internată la Târgu-Jiu şi apoi, cu domiciliu forţat, la Călimăneşti, unde va găsi astfel timp pentru citit şi pentru scris, dar va suporta şi rigorile războiului, vila fiindu-i rechiziţionată – mai întâi pentru nemţi şi apoi pentru ruşi. Ne-au rămas de la ea o serie de manuscrise literare şi memorialistică, păstrate la DJAN Vâlcea. (COS, pag. 20-24).

Carabageac, Iacob (n. 12 iulie 1953 în com. Popeşti-Leordeni din jud. Ilfov) – fotbalist de performanţă. A jucat fotbal la mai multe echipe: din 1965 - la VISCOFIL Bucureşti, din 1974 – la « Jiul Petroşani », între 1976-1979 – la « Chimia Râmnicu-Vâlcea », iar din 1979 – la « ARO Câmpulung » (divizia C). A jucat în peste 500 de meciuri, dintre care mai mult de 240 - în divizia „A”, unde a înscris 31 de goluri. În perioada 1980-1982 a purtat banderola de căpitan al echipei de fotbal CHIMIA Râmnicu Vâlcea. Este Maestru al Sportului. (ME II, pag. 23).

Caravan-Plass, Mariana (n. 28 martie 1969, Râmnicu-Vâlcea; din 1998, s-a stabilit în Germania) – matematician; şahistă de performanţă şi antrenoare de şah; maestră FIDE la şahul practic, mare maestră la Şah prin corespondenţă. A participat la numeroase turnee naţionale şi internaţionale, unde s-a clasat pe locuri fruntaşe. Printre cele mai bune performanţe: 11 participări la Finala Campionatului Naţional Feminin de Şah, în perioada 1987-1998 (dată după care şi-a fixat domiciliul în Germania), locul III la ediţia 1996 şi locul I la cea din 1997. Practicantă din  1996 a şahului prin corespondenţă (Mare maestră internaţională). A făcut parte din echipa campioanei naţionale Chimia Râmnicu-Vâlcea, la ed. CNEC-4, când a obţinut 6,5 puncte; campioană naţională la ed. a XV-a (1999). (www.romanianchess.org/chimia/).

Cheran, Florin (n. 5 apr. 1947, Bucureşti) – profesor EFS; atlet, voleibalist şi fotbalist de performanţă, Începând cu anul 1958, a practicat fotbalul, atletismul şi voleiul (la Liceul cu Program Special de Educaţie Fizică, din Râmnicu-Vâlcea). Campion republican la săritura în înălţime – categoria copii de 10-11 ani (1959); câştigător – cu echipa – al campionatului naţional şcolar la volei (1962); fotbalist la juniorii echipei « Unirea » Râmnicu-Vâlcea (1962-1965). În 1965 se transferă la Dinamo, continuând să practice atletismul; în 1967, a obţinut cea mai bună performanţă a sa la săritura în înălţime (1,95 m). În 1969, debutează surprinzător în prima echipă de fotbal a lui Dinamo, ajungând în scurt timp titular al postului de fundaş dreapta; cu această echipă, va câştiga de patru ori titlul naţional. Este maestru al sportului. Între 1982-1984, se va dedica muncii de antrenor al copiilor şi juniorilor de la Dinamo, iar după 1984 – al seniorilor de la Dinamo Victoria.

Maestru emerit al sportului. (Fotbalul românesc, pag. 273-274).

Cincă,  Marian (n. 1952 – m. 1992). A ajuns la „Chimia” în 1974, transferându-se de la „Rapid”.  A făcut parte din echipa care a promovat în Divizia A (după câştigarea, în 1973 , a „Cupei României”). În 1986, când în Vâlcea s-a terminat cu fotbalul de mare performanţă, fotbalistul a încheiat colaborarea cu divizia A. În toţi anii dedicaţi fotbalului, a jucat 266 meciuri în primul eşalon, reuşind să înscrie şi 5 goluri – lucru meritoiu dacă ţinem cont de postul pe care juca: fundaş lateral stânga. De la Chimia, a plecat în Divizia C - la Viitorul Drăgăşani, ca antrenor-jucător. O boală nemiloasă l-a răpus la 40 de ani, pe când era antrenor la Cozia Călimăneşti. În amintirea  marelui fotbalist vâlcean, în anul 2001 s-a înfiinţat  Memorialul „Marian Cincă”.

Comănescu, Adrian Cornel (n. 17 apr. 1974, Râmnicu-Vâlcea) – profesor EFS, arbitru de fotbal, manager sportiv. Cursuri de perfecţionare (2002-2008) în domeniile Management sportiv, Comunicare şi relaţii publice, Managementul prin obiective, Managementul calităţii ş. a. Cursuri postuniversitare: master în management, al Universităţii “Constantin Brâncoveanu” - Piteşti (2003-2005). Carieră în învăţământul preuniversitar la diferite şcoli, printre care: Liceul Energetic Râmnicu-Vâlcea (1988-1992), Liceul cu Program de EFS Bacău (1990-1992) şi Grupul Şcolar “Henri Coandă” Râmnicu-Vâlcea (din 2001). Din 2003, arbitru activ în lotul naţional şi lotul “A”, după ce a parcurs toate etapele acestui domeniu: arbitru stagiar, arbitru cat. a II-a şi cat. I (1994-1999), arbitru în lotul divizionar C (1999-2003).

 Funcţii deţinute ca manager sportiv: vicepreşedinte al AJF (2001-2003); preşedinte al Comisiei Judeţene de Arbitri Fotbal Vâlcea (din 2005); din 2001: director adjunct, din 2003 – director executiv şi – din 2009 – director coordonator la Direcţia pentru Sport a Judeţului Vâlcea.

Constantin, Gheorghe (n. la 23 apr. 1951 în com. Gorgota din jud. Prahova; din 1979, s-a stabilit la Râmnicu-Vâlcea) – subinginer electronist; fotbalist, arbitru de fotbal. Între 1979-1981, a jucat fotbal la echipa locală din Râmnicu-Vâlcea. Între 1981-1987, a activat ca arbitru; începând cu anul 1998, a primit statul de arbitru federal. Ca arbitru internaţional, a arbitrat meciuri ale unor echipe de renume: Anderlecht, Bayern-München, Ajax-Amsterdam etc. Pentru meritele sale în domeniu, a fost declarat « Arbitrul român al anului 1990 », iar în anii 1999 şi 2000, Radioteleviziunea « Vâlcea 1 » i-a conferit o diplomă de excelenţă pentru activitatea pusă în slujba sportului românesc. În anii care au urmat după decembrie 2001, a desfăşurat o activitate eficientă ca preşedinte al Asociaţiei Judeţene de Fotbal Vâlcea.

Cotoranu, Ioana (n. 1 febr. 1963, Râmnicu-Vâlcea) – inginer constructor; sportivă de performanţă (voleibalistă).  În prezent, deţine calitatea de inginer CTC la firma vâlceană CADEVI din Râmnicu Vâlcea. A activat la Clubul Sportiv Şcolar Râmnicu-Vâlcea (1976-1981), Clubul Sportiv Chimia Râmnicu-Vâlcea (1981-1987), Universitatea Craiova (1987-1993) şi Universitatea Târgovişte, obţinând o serie de performanţe cu echipele în care a activat, din care menţionăm: 1979 – vicecampioană a României la  Balcaniada din Turcia şi « Cea mai bună sportivă a Liceului « V. Roaită » (azi, Colegiul Naţional « Mircea cel Bătrân ») din Râmnicu-Vâlcea ; 1980 – vicecampioană la Balcaniada din Bulgaria; 1980 – selecţionată în Lotul Olimpic al ţării, pentru Olimpiada de la Moscova; 1983 – promovarea, cu echipa, în Divizia A; 1987: locul III la Campionatele Europene de Volei din Germania; 1993 - câştigătoare a Cupei României la volei. Între 1996-1997, a jucat la echipa italiană XANITALIA  FANO. Pentru merite sportive deosebite, în anul 1994, a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului. (ME II, pag. 39).

Crăciunescu, Ion (n. 27 sept. 1950, Craiova) – economist; arbitru naţional şi internaţional de fotbal. Între anii 1975 şi 1990, a activat ca economist în cadrul ICSMI Râmnicu-Vâlcea, după care s-a angajat ca director la firma MARION SRL şi apoi la INTERNAŢIONAL SPORT MANAGEMENT (IMS) a fraţilor Becali, unde s-a preocupat de descoperirea şi promovarea tinerelor talente sportive. Fost jucător de fotbal la Chimia Râmnicu-Vâlcea în anii 1960, apoi la Universitatea Craiova (tineret). Din 1975, s-a dedicat arbitrajului divizionr C, apoi – B (din 1979) şi A (din 1981), ca din 1984 să devină arbitru internaţional FIFA. Din cei 15 ani cât a participat ca arbitru al întâlnirilor de fotbal  divizia „A”, în 11 a arbitrat meciuri internaţionale. În anul1991 a participat, ca arbitru, la finala europeană de fotbal -  juniori, iar în 1995 - la  Liga Campionilor. S-a retras din arbitraj în 1996; între 1997 – 1998: preşedinte al Clubului « Universitatea » Craiova. Din 1998, preşedinte al Comisiei Centrale de Arbitri a FRF şi - până în anul 2009 - observator internaţional în cadrul FIFA şi UEFA, pentru arbitri.

În anii: 1985, 1986, 1989, 1990, 1992, 1993, 1994 şi 1995 a fost declarat „Cel mai bun arbitru de fotbal român” şi tot în anul 1995 a ocupat locul al II-lea în lume în acest domeniu, fiind pentru prima dată când un arbitru român s-a aflat pe podiumul mondial. Din 1995, este         Cetăţean de Onoare al Municipiului Râmnicu-Vâlcea. (Enciclopedia sportului, I,  pag. 428, 429).

Darie, Petre (n. 4 sept. 1920, com. Câineni, jud. Vâlcea – m. 2007, Râmnicu-Vâlcea) – profesor EFS ; instructor sportiv, arbitru internaţional de schi, publicist, autor de manuale de Educaţie fizică. În perioada 1942-1944: instructor de zbor pentru tineret, la secţia Zbor fără motor, din cadrul Ministerului Învăţământului. Carieră didactică la Liceul „Al Lahovari” din Râmnicu-Vâlcea (1946-1982). Împreună cu profesorul Marin Trincă şi alţi colegi, a pregătit serii întregi de sportivi şcolari, la disciplinele: gimnastică, baschet, fotbal, volei şi atletism, echipele şi sportivii antrenaţi de el ocupând deseori locuri de podium la campionatele naţionale ale elevilor şi şcolarilor, şi devenind, ulterior, sportivi de performanţă de nivel naţional şi internaţional. Membru al Federaţiei Române de Gimnastică şi conducător al Cercului Pedagogic de Specialitate din judeţul Vâlcea. Veteran al celui de Al Doilea Război Mondial. Membru al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici. Premii şi distincţii obţinute: Ordinul “Merite sportive” (1969), medalia “Merite sportive”, medalia “A XXV-a aniversare a eliberării patriei” (1969) etc.

Lucrări publicate: Îndrumări pentru activitatea sportivă la sate (1956), Sistemul unitar  de verificare şi apreciere în domeniul educaţiei fizice (f. an.). (OSCA II, pag. 106-107; Câineni, pag. 342).

Dinescu, Nicolae (n. 17 aug. 1943, Râmnicu-Vâlcea) – profesor EFS; fost fotbalist; arbitru divizionar (din 1964), profesor de educaţie fizică - specializarea Fotbal, antrenor cat. I, arbitru internaţional din 1970, publicist. A jucat fotbal la echipele râmnicene « Voinţa » (1956-1959) şi „Flamura Roşie“ (1959-1961), precum şi la „Steagul Roşu” – în campionatul  muncipiului Bucureşti (1961-1965). A activat ca antrenor la echipa « Chimia Râmnicu-Vâlcea » (1968-1969 şi 1980-1981) şi « Lotru Brezoi » (1974); vicepreşedinte al Consiliului Judeţean de Educaţie Fizică şi Sport Vâlcea (1967-1968) şi preşedinte al Clubului Chimia (1972-1974), perioadă în care Chimia a câştigat „Cupa României“ şi a promovat în A. Între 1977-1979, a fost preşedinte al Comisiei Judeţene de Arbitri. În prezent, este director al Filialei Vâlcea al Academiei Olimpice Române – filiala Vâlcea (înfiinţată de el în noiembrie 2005), profesor coordonator al facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii „Spiru Haret” din Râmnicu-Vâlcea ; membru în Consiliul de conducere al Asociaţiei Seniorilor din Învăţământ, Artă, Ştiinţă şi Sport; realizator de emisiuni la TV „Vâlcea 1” şi alte posturi locale etc. În ultimii ani, are merite deosebite în promovarea sportului vâlcean, printr-o serie de metode şi mijloace specifice. Cărţi publicate (în colaborare): Metodologia predării educaţiei fizice în ciclul gimnazial şi liceal, vol. I şi II (2006), Demersul didactic în predarea educaţiei fizice şcolare (2007), Teste de selecţie în sportul şcolar de performanţă pentru clasele vocaţionale şi cluburile sportive şcolare (2007). (Fotbalul românesc, pag. 291).

Dinu, Paul-Viorel (n. 15 sept. 1977, Râmnicu-Vâlcea) – jurist şi profesor (dublu licenţiat), sportiv de performanţă (karatist); absolvent a mai multe şcoli şi cursuri de calificare în diferite meserii şi profesii (prelucrător prin aşchiere, şofer, operator calculator, bucătar, instructor sportiv karate, antrenor karate, manager de proiect, mediator, detectiv particular, agent de pază şi ordine etc.), masterat în administraţie publică. Membru fondator al Colegiului Consilierilor Juridici – Vâlcea (2004); din 2001, vicepreşedinte  al C.S. Cozia – Vâlcea; din 2005, administrator la S.C. PRUDENT S.R.L. (Pază şi Protecţie);  administrator unic şi asociat unic la SC DINU ŞI ASOCIAŢII  SRL, societate de consultanţă şi reprezentare juridică; 2006 – 2009: membru în Consiliul de Conducere al C.C.J.Vâlcea; 2006 – 2009: administrator unic la S.C. EURO JOB INVESTIGAŢII S.A. –  societate de detectivi particulari; 2007 – 2009 Preşedinte al C.A. la S.C. PRUDENT S.A. – Pază şi Protecţie, etc. Director general şi antrenor de karate (din 2004) şi director general (din 2009) la C.S. „Chimia“ Râmnicu-Vâlcea. Posesor al Centura Negre 3 DAN, fost component al Lotului Naţional de Karate al României, multiplu medaliat la Cupele şi Campionatele Naţionale şi Internaţionale de Karate la Seniori; timp de 10 ani, a fost printre primi 10 sportivi ai anului în judeţul Vâlcea. A participat la o serie de stagii naţionale şi internaţionale de karate. În anul 2000, a fondat Asociaţia de Karate Modern a Judeţului Vâlcea. Elevii antrenaţi de el au obţinut, la rândul lor, numeroase premii şi distincţii.Distincţii obţinute: Maestru al Sportului (2005), Antrenor Emerit (2006), diplome de merit şi diplome de excelenţă etc.

Dobrescu, Mihai (n. 3 apr. 1970, Călimăneşti) – sportiv de performanţă: boxer şi karatist (cu stagii de pregătire în Shotokan – 4 dani, kumite – centura neagră, 8 dan). Între 1994-1997, instructor la Clubul „Cozia” din Râmnicu-Vâlcea; în această calitate, a obţinut – în cadrul clubului – rezultate remarcabile, printre care: 1993 – locul II la Campionatul Naţional de karate Wuko, cat. 75 kg, 1994 – locul I la Cipa Seishin-Kai, Braşov, 75 kg ; 1995 – locul I la competiţia zonală pe echipe şi locul II la Campionatul Naţional kumite pe echipe, 1996 – locul I la Campionatul Naţional de karate-kumite pe echipe etc. Din 2002: arbitru gr. A pentru kumite şi kata. (COS, pag. 43-44).

Dragomir, Dumitru (Mitică) (n. 30 mai 1946, com. /azi - oraşul Bălceşti,  jud. Vâlcea) – fotbalist şi antrenor, om poltic; cursuri de specializare la Şcoala de Antrenori de Fotbal de pe lângă IEFS (1982). A jucat fotbal la Nitramonia Făgăraş (1962-1964), Universitatea Craiova Tineret (1965-1967) şi Chimia Râmnicu-Vâlcea (1967-1971). Fost vicepreşedinte (1971-1974) şi apoi preşedinte al C. S. Chimia Râmnicu-Vâlcea, perioadă în care echipa a câştigat Cupa României şi a promovat în divizia A. Conducător al F. C. Bihor – Oradea (1977), apoi preşedinte al echipei Viitorul Scorniceşti, care în 1979 a promovat în prima divizie. Din 1980, preşedinte al FCM Braşov, iar între  1987-1989, al echipei Victoria Bucureşti - club al Ministerului de Interne. Din 1993, vicepreşedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, iar din 1996 – preşedinte al acesteia (reales în 2000), devenind implicit şi vicepreşedinte al FRF (aici, reconfirmat în 1998 şi reales în 2001). Din noiembrie 2000, este şi parlamentar (deputat de Vâlcea, 2000-2008), reprezentând Partidul « România Mare »; în 2004, a candidat şi la Primăria capitalei.  (Fotbalul românesc, pag. 295; Enciclopedia sportului, I,  pag. 433-434). 

Drăguţă, Dumitru (n. 13 iulie 1951, com. Şelaru, jud. Dâmboviţa) – jurist; fost sportiv de performanţă la CS Piteşti. Pe lângă cursurile de formare profesională, a urmat stagii de specializare în domeniul manageriatului şi ca formator de programe (Franţa). A lucrat timp de 30 de ani la CS Chimia, ocupând funcţiile de preşedinte, director şi apoi de director general. Pentru activitatea depusă în domeniul sportului vâlcean, a primit numeroase diplome de merit din partea DJTS Vâlcea şi ISJ Vâlcea, a unor federaţii sportive naţionale şi internaţionale. De asemenea, i-a fost acordat „Ordinul Muncii” cl. a III-a, din partea preşedinţiei României.

Dubinciuc, Marilena (n. 1950) – inginer hidrotehnician; voleibalistă de performanţă. A jucat volei numai în Divizia A, din 1966 până în 1989, debutând în perioada liceului, la echipa « Penicilina » Iaşi. Chiar în anul debutului ei (1966), echipa a cîştigat Campionatul Naţional de Volei. După terminarea studiilor universitare, a practicat voleiul la Craiova până în 1983, când s-a mutat în Vâlcea, împreună cu Dionisie Dubinciuc – soţul ei. În 1989 s-a angajat la Sistemul de Gospodărire a Apelor.

Duca-Török (Verigeanu), Maria (n. 25 ian. 1959, or. Sf. Gheorghe – jud. Covasna) – handbalistă, antrenoare de handbal; Maestru  Emerit al Sportului. În 1982, s-a stabilit în Râmnicu-Vâlcea, fiind salariată, timp de mai mulţi ani, a Combinatului Chimic (azi OLTCHIM) din municipiu. După ce, între 1979-1982, a evoluat la echipa băcăuană „Ştiinţa”, obţinând cu aceasta numeroase performanţe „de podium”, între 1983-1990 a evoluat ca jucătoare în echipa de handbal „Chimistul” Râmnicu-Vâlcea. Din 1995, antrenoare la C.S. OLTCHIM Râmnicu-Vâlcea. Din 26 decembrie 2003 - antrenoare secundă la Liga Naţională OLTCHIM Râmnicu-Vâlcea şi la cadetetele de la OLTCHIM. Palmaresul său este impresionant: peste 300 de meciuri jucate în Divizia A şi peste 200 - în cea naţională, cu rezultate remarcabile, indiferent de funcţiile avute; printre acestea – numeroase locuri I la campionatele naţionale de handbal şi la Cupa României la acest sport, Supercupa Europei (1984), locul I în Cupa Spaniei (1991) etc. Este cunoscută şi sub numele de Verigeanu, nume luat în urma căsătoriei sale cu fostul fotbalist de la FCM Bacău şi Chimia Râmnicu-Vâlcea, Florin  Verigeanu, în prezent (febr. 2011) – director al Clubului FCM Râmnicu-Vâlcea. A fost supranumită „HAGI al handbalului românesc“, iar în ceea ce priveşte activitatea ei la Râmnicu-Vâlcea, o altă  mare stea a sportului nostru, Mariana Târcă, a apreciat că „La Râmnicu-Vâlcea, handbalul de performanţă a început odată cu Mari…“. (ME II, pag. 56-57).

Dumănoiu, Laurenţiu (n. 1951, Râmnicu-Vâlcea) – economist. S-a iniţiat în volei la Liceul cu Program de EFS din oraşul natal (descoperitor şi antrenor – prof. Laurenţiu Stilea). După anii de liceu, s-a transferat la Clubul “Dinamo” din Bucureşti”, secţia Volei, cu care a câştigat de mai multe ori CN şi CCE. A avut peste 70 de cooptări în echipa naţională, care s-a clasat pe locul III la JO de la Moscova, locul III la CE din Italia (1971) şi Finlanda (1977); în 1972, echipa s-a clasat pe locul III la JO din Germania. Pe baza rezultatelor obţinte, a fost distins cu titlul de Maestru Emerit al Sportului, iar în anul 2000, i s-a acordat Medalia naţională “Serviciul credincios”, cl. a III-a. Manager la mai multe societăţi comerciale; în prezent este director la PRO-GALLEX-ROGER SRL şi – din anul 2000 - la Societatea Mixtă Româno-Germană GIREXIM – Filipeşti. (ME II, pag. 58; Enciclopedia sportului, I, pag. 1358).  

Duminicel, Ion (n. la 15 aug. 1954 în Călimăneşti) – profesor EFS; sportiv de performanţă în atletism şi bob; antrenor federal la FRBS. Profesor la Lunca Banului – jud. Vaslui (1981-1985), antrenor de bob (categoria I) la Asociaţia Sportivă « Armata » Braşov (1985-1993), prof. la Liceul « Iulia Hasdeu » din Bucureşti (1993-1996), inspector de specialitate în cadrul DTS Bucureşti şi – din anul 2000 – director tehnic (antrenor federal) al Federaţiei Române de Bob şi Sanie. În anii ’70, sub îndrumarea prof. Ştefan Florea (Călimăneşti), a obţinut 5 medalii de aur şi Cupa de Cristal. În 1975 a fost legitimat ca atlet la CS Dinamo Bucureşti, unde va obţine mai multe titluri de campionat naţional şi titlul de Maestru al Sportului la atletism, precum şi la bob. Selecţionat în Lotul Naţional de Bob al României în perioada 1978-1984, a participat la mai multe ediţii ale Campionatului Mondial şi la două ediţii ale Sporturilor Olimpice de Iarnă (Lake Placid, SUA – 1980 şi Sarajevo, Jugoslavia – 1984). A fost campion naţional la bob – 2 persoane - şi la bob – 4 persoane, între 1981-1984 (ca pilot şi împingător). Fiul său, Adrian Duminicel, este şi el sportiv de performanţă: a participat la mai multe ediţii ale campionatelor de bob – naţionale, europene şi mondiale, dar şi la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Salt Lake City şi Torino. Multiplu campion naţional la bob – 2 persoane şi 4 persoane. Maestru al Sportului la bob. (Enciclopedia sportului, pag. 250-251; COS, pag. 50-51).

Dumitrescu, Augustin (n. 2 martie 1957, com. Lăpuşata, jud. Vâlcea) – culturist de performanţă (după câteva încercări în box, judo şi karate), antrenor şi conducător al secţiei de culturism din cadrul CS Oltchim Râmnicu-Vâlcea; licenţiat al Şcolii Naţionale de Antrenori de Culturism şi Fitness din Bucureşti, absolvent al Facultatăţii de EFS din cadrul Universităţii « Spiru Haret » - filiala din Râmnicu-Vâlcea.

Între 1982-2008, a obţinut numeroase performanţe, cupe şi trofee naţionale, la concursurile organizate de FRCF; printre acestea: 1986 - locul III la Campionatul Naţional de Seniori; 1997 - locul II la Campionatul Naţional; 1998 - locul II la Campionatul Naţional; 2000 - locul III la Campionatul Naţional; 2005 (decembrie) - locul IV la Campionatul Internaţional. Ca antrenor, a format valoroşi culturişti, precum Floriana Dumitrescu (soţia sa), Silviu Jianu, Nicolae Vâlcea, Florică Eduard, Alexandru Pătru, Cătălin Florescu (acesta din urmă a început activitatea în anul 2004 şi are deja în palmares două titluri de vicecampion naţional la fitness) etc. A obţinut frumoase rezultate în activitatea sportivă de recuperare prin kinetoterapie, precum şi în pregătirea unor candidaţi pentru Academia de Poliţie.

Dumitrescu, Floriana (n. la 23 apr. 1967 în com. Bujoreni, jud. Vâlcea) – culturistă de performanţă şi antrenoare (instructoare) de fitness; absolventă a Facultăţii de EFS a Universităţii « Spiru Haret » - filiala Râmnicu-Vâlcea. Între 1993-2008, a obţinut o serie de performanţe de nivel naţional, printre care: 1994 - locul II la Campionatul Naţional de Culturism; 1995 - locul III la Campionatul Naţional de Culturism; 2004 - locul II la Campionatul Naţional de Culturism; 2006 - locul II la bodyfitness; în 1997, împreună cu soţul său Dumitrescu Augustin, a câştigat – la Culturism perechi - medalia de bronz la « Cupa României » (Oneşti). În anul 2006, s-a clasat pe locul VI la Campionatul Mondial de Culturism.

Duţu, Florin (n. 26 mai 1968, Râmnicu-Vâlcea) – şahist de performanţă. Candidat de Maestru la şahul practic. Performanţe obţinute: două locuri I la Campionatul Naţional universitar, faza pe centrul Braşov (1987, 1988), locul I în grupa preliminară EM/J50/P178 a Cupei Mondiale Jubiliare. A făcut parte din reprezentativa ţării noastre la semifinala Ediţiei a XV-a a Olimpiadei. A jucat pentru Chimia Râmnicu-Vâlcea în ediţiile CNEC 4 şi 5 şi este căpitanul echipei în Champions League. (www.romanianchess.org/chimia/ChLeague_ro.htm).

Enescu, Viorica (n. 1945, Arad) – prof. de educaţie fizică şi sport); atletă de performanţă şi antrenoare. A debutat în atletism în 1959, cînd a cucerit un loc I la 60 m garduri. Ulterior, se va dedica probelor de 100 m plat şi 100 m garduri. La acestea probe şi la 4 x 100m, a obţinut 10 titluri de campioană naţională. A deţinut recordurile naţionale la 100 m plat şi 80 m garduri. Campioană balcanică la 100 m garduri şi la 4 x 100 m (antrenor - O. Enescu). Din 1978, s-a dedicat carierei de antrenoare, în paralel cu activitatea didactică depusă la Colegiul Naţional « Mircea cel Bătrân » din Râmnicu-Vâlcea, clasa de atletism. Dintre sportivele antrenate de ea, a strălucit cu deosebire Ionela Târlea – campioană mondială şi europeană la 400 m garduri şi la 400 m - categoria juniori, care, la CM de sală din Japonia, a obţinut Medalia de aur şi, ulterior, alte numeroase premii naţionale şi internaţionale.  În perioada 1985-1989: secretar tehnic la Consiliul Judeţean de Educaţie Fizică şi Sport. Este Antrenor Emerit. (Enciclopedia sportului, I,  pag. 151-152).

Florescu, Ioan Emanoil (n. 1819, Râmnicu-Vâlcea – m. 1893, Paris) – ofiţer de carieră şi om politic. Printre altele, a făcut studii liceale şi apoi a urmat cursuri de perfecţionare la Şcoala de Stat Major a armatei franceze (1836-1842, Paris). A ajuns până la gradul de general de brigadă şi funcţia de adjutant domnesc. Ministru de Război al României, sub trei domnitori: Gheorghe Bibescu - cu a cărui fiică s-a căsătorit (1846), Al. Ioan Cuza (1862-1863) şi Carol I (1871-1876 şi în 1889). A îndeplinit şi alte funcţii importante în stat, printre care – pe aceea de ministru de Interne şi apoi al Lucrărilor Publice sub Cuza, prim-ministru şi preşedinte al Senatului, în vremea domniei lui Carol I. A cochetat şi cu teatrul - ca actor, şi-a încercat talentul în traduceri din franceză, a fost membru fondator al « Asociaţiei literare » şi a sprijinit diferite alte iniţiative culturale ale timpului.

În urma sugestiei profesorului Gh. Moceanu, l-a determinat pe Cuza să introducă gimnastica în mod obligatoriu în procesul de instrucţie desfăşurat în armată - elaborând lucrarea Ordonanţa asupra instrucţiunei gimnasticei prin corpuri şi stabilimente militare (1863) - şi în programa şcolară (1864). (Enciclopedia sportului, II, pag. 61-62).

Frăţilă, Adela (n. 15 martie 1979, Râmnicu-Vâlcea) – profesoară EFS; şahistă de performanţă. Fost instructor de şah la Palatul Copiilor din Râmnicu-Vâlcea. Maestră FIDE la şahul practic şi Maestră a Sportului la şah prin corespondenţă. Performanţe realizate: locul I la Finala Campionatului Naţionale - 10 ani (1988); locul III la Finala Campionatului Naţional de Junioare - 12 ani (1990) şi 16 ani (1994); două titluri de campioană naţională cu echipa Policolor Bucureşti (1997 şi 1998). Finalistă cu echipa României (la masa 1) la ed. a V-a a Olimpiadei feminine de Şah prin corespondenţă. A participat de două ori la Finala Campionatului Naţional Feminin (1996, 1997). La Şah prin corespondenţă, a obţinut locul 3 la ed. a XV-a a Campionatului Naţional Feminin, încheiată în 1999, precum şi la ed. a XVI, încheiată în 2003. (www.romanianchess.org/chimia/ChLeague_ro.htm).

Frântu, Rodica (n. 29 martie 1960, satul Grebleşti din com. Câineni, jud. Vâlcea) maestru sportiv la canotaj. Campioană naţională la vârsta de 20 de ani; medaliată la Jocurile Olimpice de Canotaj şi la campionatele mondiale din perioada care a urmat, în cadrul echipajului 8-1: medaliile de bronz la Olimpiada de Vară de la Moscova (1980) şi la campionatele mondiale de la München (1981) şi Disburg – Germania (1983); locul IV la Campionatul Mondial de la Lucerna – Elveţia (1982). I s-a acordat titlul de Maestru Internaţional al Sportului; fost antrenor la Canotaj, cat. I, în cadrul Clubului „Olimpia“ din Bucureşti, apoi antrenor sală de fitnesss la Clubul „Unirea Shopping Center“ din capitală. (Câineni, pag. 344; Prezenţe feminine, pag. 49-50).

Gavrilescu, Ion (n. 14 martie 1941 în Focşani, jud. Vrancea) inginer biochimist; manager sportiv: preşedinte al Clubului Sportiv Oltchim Râmnicu-Vâlcea, denumire luată în oct. 1989, prin transformarea  AS Chimia Râmnicu-Vâlcea, înfiinţată la 27 iunie 1973, şi conduce activitatea clubului din 8 nob. 1978 până în prezent. Disciplinele sportive practicate în cadrul clubului, sunt: handbal feminin, baschet, fotbal, scrimă, culturism. (ME II, pag. 63-64).

Gogoaşe, Mihai Stelian (n. 11 ian. 1977, Călimăneşti) – karatist. Încă din Şcoala generală, a dovedit calităţi deosebite, luând lecţii de karate cu Mihai Dobrescu, C. Daneş şi V. Manea. La 14 iulie 1996, a obţinut Centura neagră, gradul 1 Dan, stilul Shotokan. A activat la Clubul „Chimia” Râmnicu-Vâlcea.  

Rezultate obţinute (selectiv): 1997 – locul I la kumite, juniori, la Campionatul Naţional de Karate de la Sf. Gheorghe; 1998 – locul I la Campionatul Naţional de Karate FMK Kumite (individual), Bucureşti; 1998 – locul I la Campionatul Balcanic de Karate, de la Istanbul - Turcia etc. În anii 1998-2000, a câştigat şase medalii de aur, individual sau cu echipa: în 1998 (individual şi în echipă) - la Campionatul Mondial din Grecia şi apoi la campionatele naţionale de Karate, Juniori (2000) şi Seniori – stilurile Kumite şi Shotokan. (COS, pag. 62-63).

Grecu, Silviu (n. la 29 iulie 1946 în satul Mazili din com Suteşti, jud. Vâlcea) – profesor EFS, fotbalist de performanţă şi antrenor (volei, baschet şi înot). Prof. în com. Olteni din jud. Teleorman (1974-1975), prof. la Şcoala « I. Gh. Duca » (fostă Şcoala Generală nr. 2) din Râmnicu-Vâlcea (1996-2010; şi director al acestei şcoli). Între 1962-1964, a jucat fotbal la echipa « Unirea » Drăgăşani (1962-1964), între 1964-1967, la « Vagonul » Arad (Divizia A), iar între 1967-1969, la « Progresul » Caracăl (Divizia C). A obţinut rezultate de vârf ca profesor şi antrenor, în cadrul voleiului şi baschetului şcolar: locul I la Campionatul Naţional al Şcolilor Generale, Volei Băieţi – 1990 (împreună cu L. Stilea); în 1992: locul II pe ţară la baschet (împreună cu Gioni Popescu – la Baschet Băieţi şi cu Dancu Zamfir – la Baschet Fete) etc. Ca profesor şi antrenor de înot, a învăţat să înoate peste 10.000 de copii, prin cursurile organizate la ştrandurile din Râmnicu-Vâlcea, începând cu anul 1979.

Grigorescu, Lucian (n. la 12 oct. 1924, în Râmnicu-Vâlcea - m. la 16 aug. 1990, în Bucureşti) economist; secretar federal al Federaţiei Române de Handbal, din 1950 - moment în care destinul lui Lucian Grigorescu s-a legat indisolubil de handbalul românesc, pe care l-a slujit tot restul vieţii. În cei 38 de ani de activitate statornică, în funcţia de secretar federal, Lucian Grigorescu a introdus vigoare, fermitate, disciplină şi loialitate, astfel că handbalul românesc avea să urce treaptă cu treaptă în ierarhia europeană şi mondială, obţinându-se 7 titluri de campioni ai lumii şi numeroase trofee europene sau regionale. Datorită ţinutei sale exemplare, a fost cooptat, timp de peste 20 de ani, în înalte funcţii ale Federaţiei Internaţionale de Handbal, de la care, în 1970, a primit – pentru activitatea sa – Placheta de aur. Pentru cinstirea celui care a fost alături de confraţii săi şi de valorile handbalului românesc, Sala cea mare de handbal din cadrul Complexului Sportiv din Bucureşti, îi poartă numele. (Enciclopedia sportului, II, pag. 67; OSCA II, pag. 167-168; www.frh.ro/ANEXA%203%20ORGANIZARE.htm).

Gutău, Mircia (n. 27 apr.1957, com. Satu Mare, jud. Suceava) – inginer mecanic, sportiv de performanţă (judo) şi antrenor (cu studii de specialitate în cele două domenii, la TCM Sibiu şi, respectiv, la IEFS Bucureşti); manager, om politic; specializare în domeniul administraţiei şi managementului (2003, Institutul de Administraţie Bucureşti). În perioada 1972-1983, a activat ca judokan în Divizia A, la CSM Sibiu şi Carpaţi Mârşa, fiind medaliat, de mai multe ori, la campionatele naţionale şi internaţionale. În 1980, a făcut parte din Lotul Olimpic pentru Moscova. Inginer la SC Vilmar SA Râmnicu-Vâlcea (1983-1992), administraţie-manageriat la SC Complast SRL Râmnicu-Vâlcea (1991-1992) şi SC Continent SRL Râmnicu-Vâlcea (1995-2002).

Între 2000-2007: preşedinte al Organizaţiei Municipale a PD şi vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene a PD; din 2008, aceleaşi funcţii, în cadrul formaţii PD-L; viceprimar (2002-2004). Din 23 iunie 2004, primar al municipiului Râmnicu-Vâlcea (reales în 2008), calitate în care a manifestat dinamism şi spirit gospodăresc. În timpul mandatelor sale, s-au realizat o serie de obiective importante care au făcut din Râmnic un oraş modern, printre acestea numărându-se modernizarea pieţelor oraşului, construirea noii captări de apă din râul Olăneşti, construirea rampei Ecologice de Deşeuri de la Feţeni, modernizarea Halei Centrale a municipiului etc. A sprijinit activitatea sportivă şi culturală a municipiului; la loc de frunte, menţionăm modernizarea stadionului din Zăvoi şi a celor două sedii ale Teatrului Municipal “Ariel” – cel din Parcul Zăvoi şi cel de la Cinematograful Ostroveni. Preşedinte onorific al Forumului Cultural al Râmnicului, a cărui activitate a sprijinit-o. În 2008 şi 2009, a obţinut Premiul de excelenţă pentru investiţii, acordat de Agenţia OSC şi Portalul Naţional de Administraţie Publică.

Iancu, Cristian (n. 18 mai 1950, Râmnicu-Vâlcea) – profesor EFS; sportiv de performanţă (voleibalist), antrenor de volei. Profesor la Casa Pionerilor din Tulcea (1973-1980), antrenor la Clubul Şcolar Vâlcea (1980-1990); din 1990, profesor la Liceul « Mircea cel Bătrân » din Râmnicu-Vâlcea (şi director adjunct între 1991-1993). Rezultate obţinute ca voleibalist (cu echipa, selectiv): vicecampion la Campionatul Naţional de Juniori (1967), campion naţional la juniori (1968), locul III la Campionatul Naţional de Juniori (1969); ca antrenor: echipa CSŞ antrenată de el, a ajuns vicecampioană naţională (în 1987), echipa de volei a Şcolii Generale nr. 2 din Râmnicu-Vâlcea – campioană şcolară (1987), echipa CSM Chimia (Divizia A) – vicecampioană naţională (1988) etc. (ME II, pag. 82).   

Manea, Alexandru (n. 18 nob. 1981, Râmnicu-Vâlcea) – psiholog; şahist de performanţă. Maestru al sportului la şahul practic (Elo 2307), titlu obţinut în 1998.

Performanţe realizate: Locul I la categoria Juniori 20 ani, la Trofeul « Coca-Cola » (Olăneşti – 1998); locul 5 la Finala Campionatului Naţional de Juniori (1999), locul I la « Cupa de toamnă » - Călimăneşti, 1999 ; locul I la openul general al Memorialului « Victor Ciocâltea » - Bucureşti, 2000; participant la Finala Campionatului Naţional de Seniori, ediţiile 2001 şi 2002; locul III la « Cupa României » - şah prin corespondenţă (1998). www.romanianchess.org/chimia

Matei, Edit (n. Török, la  16 oct. 1964, or. Sf. Gheorghe, jud. Covasna; stabilită la Râmnicu-Vâlcea, după absolvirea liceului, împreună cu sora sa Maria) – handbalistă de performanţă, Alături de Maria, componentă a echipei de handbal a Clubului Sportiv „Chimistul” (1982-1991; 1995-1996). „Maestru Emerit al Sportului” (1984).

A jucat 100 de meciuri cu echipa naţională de junioare şi de tineret şi cu naţionala de senioare a României. În handbalul internaţional, a avut peste 120 de meciuri jucate cu echipa naţională a Austriei. Cele peste 500 de goluri înscrise în meciurile oficiale, o clasează printre cele mai eficiente handbaliste din lume. (ME II, pag. 99).

Mărgărit, Marius-Vasile (n. 31 mai 1954, Râmnicu-Vâlcea) – profesor EFS ; metodist şi antrenor de volei. În anul 2001, a urmat un stagiu de formare pentru manageri şcolari, iar în 2004 – un curs de specializare în volei, organizat de MEC. Începând cu anul  1977, a lucrat în învăţământ, ca profesor şi antrenor de volei, susţinându-şi toate gradele didactice. Din 1981: antrenor de categoria a II-a, iar între 1990-1994, antrenor la lotul naţional de volei feminin (tineret) ; între 1991-1998 a funcţionat ca profesor la catedra de volei a CNMB Râmnicu-Vâlcea, între 1995-1998, fiind şeful catedrei de aici. În intervalul 1992-2001: antrenor la echipele de volei feminin de Divizia B, CS Chimia şi Junioare I CNMB; între 2002-2003: antrenor secund al lotului naţional de volei feminin - tineret. 1990-2002: preşedinte al Colegiului de Antrenori la Comisia Judeţeană de Volei Vâlcea; din 2004, este vicepreşedinte al Asociaţiei Judeţene de Volei Vâlcea. Din 1995: profesor metodist la Inspectoratul Şcolar Judeţean Vâlcea şi membru al Consiliului Consultativ al Profesorilor de Educaţie Fizică. Între 1980-1989: profesor la catedra de Volei a CSŞ Râmnicu-Vâlcea; a îndeplinit şi funcţii de conducere în cadrul CNMB. Echipele de volei ale CSŞ şi CNMB Râmnicu-Vâlcea, antrenate de el, au obţinut numeroase premii de prestigiu, printre care : 6 locuri I, 6 – II şi 4 – locul III, cu CSŞ, la campionatele naţionale de juniori ; cu echipa CNMB – locul I la Turneul Internaţional din Marsilia (Franţa, 1992), iar în anii 1994-1996, locul I cu echipa de volei feminin,  la Turneul Internaţional din Nicosia-Cipru; în 2002: locul I cu echipa de volei feminin a CNMB, la Turneul Internaţional din Danemarca. Pentru rezultatele obţinute, i s-au acordat numeroase premii şi distincţii.

Mărgărit, Nicoleta (n. 6 decembrie 1954, Bacău) – prof. EFS, specializările Gimnastică ritmică şi Volei

Ca elevă, în 1973 a obţinut locul V la Juniori I (Buzău). În perioada 1977-1985, a activat ca profesor de gimnastică ritmică la Liceul „V. Roaită”, obţinând locurile III şi V la Ploieşti şi Bacău. La 1 martie 1998, a devenit  inspector cu activitate educativă, la IŞJ Vâlcea. Rezultatele comune, împreună cu Marius Mărgărit, ca antrenoare a echipei de fete a CNMB:

• Campioană naţională (medalie de aur) - 1989 Sibiu; 1992 - Craiova şi Râmnicu-Vâlcea; 1993 – Brăila. • Vicecampioană naţională : 1990 - Piteşti; 1991 - Fălticeni; 1993 - Piteşti; 1996 - Buzău; 1999 – Râmnicu-Vâlcea. • Locul III – 1990, Râmnicu-Vâlcea; Locul IV:  1989 - Constanţa; 1990 - Suceava; 1991 - Bacău; 1994 – Bucureşti.

Mihăescu, Adrian (n. 21 iunie 1992, Râmnicu-Vâlcea) – atlet de performanţă. Component al echipei de atletism de la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”. A jucat fotbal, a făcut lupte, apoi judo; la lupte, pe când avea doar 6 ani, a fost medaliat, clasându-se al doilea la o competiţie judeţeană. Remarcat de profesoara antrenoare Rodica Tomoiagă, pe când participa la un concurs de viteză la 60 m. Este component al lotului naţional de juniori. S-a clasat pe locul II la ştafetă, la Campionatul Balcanic de Atletism pentru Juniori, din Muntenegru (septembrie 2008); medalia de aur la Campionatul Naţional de Atletism de la Bucureşti, 400 m plat (2009); Medalia de bronz la Balcaniada din Turcia, de la Ankara, 400 m plat (2009). A obţinut, de asemenea, rezultate bune la 100 şi 200 m plat. Împreună cu Ana Maria Roşianu, beneficiază de bursa olimpică oferită de Federaţia Română de Atletism (Dorel Ţârcomnicu, Râmnicu-Vâlcea: Adrian Mihăescu este atletul mereu cu zâmbetul pe buze, în „Adevărul.ro”, 18 octombrie 2009, pag. 1).

Moldoveanu, Toma (n. 1916, Drăgăşani, jud. Vâlcea) – inginer; sportiv de performanţă (rugbist). A început să joace fotbal de la vârsta de 10 ani (la “Tenis Club Român” – TCR) şi rugby, tot la TCR, de la 14 ani; la acest al doilea sport, între 1930-1942, va cuceri 4 titluri de campion naţional. Din 1942, în paralel cu statutul de jucător, a fost şi antrenor. Selecţionat în echipa naţională (1935), a susţinut cu aceasta, până în 1955, 12 întâlniri internaţionale, fiind, nu o dată, căpitanul echipei. Timp de 25 de ani, a fost arbitru de categoria A (şi primul arbitru român care a arbitrat în străinătate). Membru al Comitetului Federal al Federaţiei Române de Rugby şi preşedintele Colegiului Central de Antrenori şi de Arbitri. A primit Premiul de Stat, Ordinul Muncii cl. I şi Diploma de onoare, pentru merite deosebite în educaţie fizică şi sport. (Enciclopedia sportului, I, pag. 972-973).

Niculescu, Constantin (n. 1940, Râmnicu-Vâlcea) – inginer mecanic (secţia Automobile şi tractoare). Secretar (1889-1993) şi apoi preşedinte al “Automobil Clubului Român”. În paralel: profesor de mecanică şi desen tehnic la Liceul “Dr. Meşotă” din Braşov şi cadru didactic la Wilkas University din SUA. Printre alte funcţii şi afilieri, este membru fondator al Uniunii Naţionale a Industriaşilor de Mentenanţă a Autovehiculelor, membru în Consiliul Consultativ al Turismului din România (UNIMAR) şi, ulterior, membru în Consiliul de conducere al acesteia. Activitatea sa de excepţie în domeniu, i-a atras numirea în înalte foruri internaţionale de profil: membru al Comisiei Tehnice Internaţionale a Federaţiei Internaţionale a Automobilului; membru (din 1993) în Consiliul Mondial de Turism şi Automobilism al Federaţiei Internaţionale a Automobilului  şi în Comitetul Executiv al Federaţiei; preşedinte al grupului de lucru al Organizaţiilor Automobiliştilor din Europa Centrală şi de Est (1995-1997). A întemeiat şi conduce Partidul Naţional al Automobiliştilor, pe listele căruia a candidat la funcţia de preşedinte al României la alegerile din 1996. (Enciclopedia sportului, II, pag. 109).

Pasăre, Mihaela (n. 25 mai 1972, Râmnicu Vâlcea) – sportivă de performanţă la atletism şi culturism. Primul concurs l-a câştigat la un cros, în clasa a VII-a. În timpul liceului, a fost cooptată la Clubul Sportiv Şcolar, participând la diferite întreceri atletice. După terminarea studiilor medii, s-a înscris la Clubul Chimia, unde a activat 10 ani, timp în care a fost vicecampioană naţională la atletism şi campioană naţională la 400 m garduri. Ca atletă, a fost pregătită de Rodica Tomoiagă, Lelioara Alexandrescu şi Octavian Enescu. Începând cu anul 2000, în urma unei accidentări, a trecut la culturism şi fitness, la Clubul “Culturistul” din Râmnicu-Vâlcea. Campioană naţională la culturism, în anii 2004-2008 şi locul I la Cupa Mondială de Perechi “Matra Cupa” din Ungaria. În 2009, a obţinut două medalii de bronz (una la individual şi cealaltă – cu echipa). În acelaşi an, a obţinut două medalii de bronz la campionatele naţionale de culturism, una - la individual şi alta, pe echipe. Întrucât din sportul pe care îl practică nu se poate susţine financiar, ea lucrează ca  instructor de culturism şi fitness, la sala de sport a manelistului Adi de la Vâlcea.  A participat la peste 100 de concursuri de atletism şi culturism, obţinând peste 50 de medalii. (www. adevărul.ro)

Pavelescu, Alin (n. la 20 aug. 1951) – medic ORL; cercetător, publicist, fotbalist, manager sportiv. Începând cu anul 1984, a lucrat ca medic specialist şi apoi medic primar la Spitalul Municipal din Drăgăşani. A jucat fotbal la „Tractorul” Bălceşti (campionatul regional). Din 2008, este şef al Comisiei de Sport şi Cultură din cadrul Consiliului Municipal Drăgăşani, iar din 1990 – preşedinte al Clubului Sportiv Municipal (CSM) Drăgăşani, care face parte din Liga a IV-a (Campionatul judeţean). Animator şi promotor de bază al sportului drăgăşănean.

Popa, Traian (n. 1 apr. 1928, Bucureşti – m. 2005, Râmnicu-Vâlcea) – fotbalist, apoi antrenor de fotbal şi alte sporturi. „Antrenor Emerit”. Stabilit la Râmnicu-Vâlcea în 1955, în urma transferului său la CS Chimia.  A antrenat echipe de toate nivelurile - A, B, C - , juniori, cadeţi, tineret şi copii. În cadrul CS Chimia, a antrenat echipa Chimia divizionară „B” (între anii 1966-1971)  şi „A” (1987), iar din 1969, a fost şeful Centrului de copii al aceluiaşi club. Este omul care a instruit şi educat numeroase generaţii de fotbalişti, mulţi dintre ei devenind ulterior sportivi de mare valoare. (ME I, pag. 129).       

Prodescu, Eugen (n. 30 mai  1939, în Râmnicu- Vâlcea) – prof. EFS; antrenor, publicist. Între 1960-1976, a funcţionat ca profesor la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Râmnicu-Vâlcea, secţia cu program de educaţie fizică şi sport, iar în perioada 1976-2004, la Liceul Pedagogic din Râmnicu-Vâlcea; între anii 1986-2004, va lucra şi ca inspector şcolar de profil, la ISJ Vâlcea. La campionatele naţionale de gimnastică, elevii pregătiţi de el au obţinut peste 40 medalii de aur, argint şi bronz. I s-a acordat, din partea MEC,  titlul de Profesor evidenţiat şi numeroase diplome şi distincţii, printre care Diploma „Gheorghe Lazăr”. Contribuţii la editarea Studiului asupra potenţialului biomotric al preşcolarilor şi al elevilor de clasele I-IV şi  IX-XII, editat de MEC şi Centrul de Cercetări Ştiinţifice Bucureşti. Timp de peste 30 ani, a activat şi ca profesor metodist şi îndrumător a peste 70 lucrări de gr. I, la educatoare şi învăţătoare. Printre elevii cu rezultate deosebite, pregătiţi de acest profesor dăruit misiunii sale, se numără Daniel Medvedov, Ionel Orzan, Al. Oltei, C. Istrate, Adrian Duică, Tudor Săndulescu, Marinescu Mircea Doru, Cornel Medvedov ş. a.

Rădulescu, Constantin (n. 31 mai 1940, la Călimăneşti, jud. Vâlcea – m. nob. 1995, Râmnicu-Vâlcea) – filolog ; şahist de performanţă. A lucrat ca profesor în comunele Perişani şi Bălceşti – jud. Vâlcea, la Drăgăşani şi la Şcoala Generală nr. 4 din Râmnicu-Vâlcea; maestru naţional (1969) şi internaţional de şah (1984); antrenor de şah al echipei Chimia Râmnicu-Vâlcea şi la diverse loturi naţionale de juniori, pregătind viitori şahişti de renume (Al. Manea, Mariana Caravan, Adela Frăţilă, Nad Petre etc.). A organizat competiţii, festivaluri şi concursuri de şah, apreciate pe plan naţional şi internaţional. În 1994 a fost ales vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Veteranilor Şahului de la Moscova şi preşedinte al filialei din România a acestei asociaţii. A participat la multe turnee internaţionale de şah, în Bulgaria, Ungaria, Mongolia, Austria, Germania, Japonia, Grecia ş.a. Şahiştii vâlceni pregătiţi de el, au obţinut numeroase diplome, distincţii şi premii, la peste 30 de întâlniri naţionale şi internaţionale; a realizat prima transmisie în direct a unei partide de şah la Radio Craiova (1982). A înfiinţat Şcoala de Şah «Karpov» - cu două sesiuni ţinute în România, preluată de Asociaţia Internaţională a Prietenilor Şahului. Lucrări publicate: Legile lui Murphy (1994); în colaborare: Antologia sportului românesc contemporan (1985). (OSCA II, pag. 339-340).  

Roşianu, Ana Maria (n. 14 sept. 1993, Râmnicu-Vâlcea) – sportivă (atletă). În prezent (2011) este elevă în clasa a X-a, la Colegiul Naţional “Mircea cel Bătrân”. Încă din clasele gimnaziale, se situa pe primele locuri la competiţiile naţionale sportive ale elevilor. Numai în anul 2009, a câştigat 10 medalii, printre care: aurul la Balcaniada din Turcia (60 de metri), bronzul – la Campionatul Mondial din Italia (ştafetă), argintul - la individual şi bronzul - la ştafetă (Balcaniada din Grecia). Anul 2010 şi l-a început tot cu o medalie de aur. Ea şi Constantin Adrian Mihăescu beneficiază de bursa olimpică oferită de Federaţia Română de Atletism, îndeosebi ca urmare a medaliilor obţinute la concursurile internaţionale de atletism. Face parte din lotul Federaţia Române de Atletism (Dorel Ţârcomnicu, Râmnicu-Vâlcea: Ana Maria Roşianu este atleta campioană care vrea să alerge şi după infractori, în „Adevărul.ro, 25 oct. 2009, pag. 1). 

Stan, Nicolae (n. la 24 nob. 1941 în satul Vătăşeştii Noi – azi, Giurgiuveni - din com. Goleşti, jud. Vâlcea) – istoric; cercetător, publicist; sportiv de performanţă (gimnastică); în paralel, a practicat şi boxul. În luna aprile 1959, a câştigat, împreună cu echipa Şcolii Medii de Băieţi (fostul şi actualul Liceu „Alexandru Lahovari”) din Râmnicu-Vâlcea, locul I şi Medalia de Aur la Campionatul Naţional Şcolar de Gimnastică (antrenori – prof. Petre Darie şi Marin Trincă). Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice – Filiala Vâlcea şi al Forumului Cultural al Râmnicului – Filiala Călimăneşti (din 2008).

S-a ilustrat şi în publicistica de specialitate, în special prin studiile şi articolele privind istoria locală a comunei Berislăveşti (inclusiv fosta comună Dăngeşti).

Stilea, Laurenţiu (n. 26 apr. 1934, satul Foleştii de Sus din com. Tomşani, jud. Vâlcea) – profesor EFS; sportiv polivalent de performanţă, antrenor, publicist. În perioada studenţiei (1955-1957), a jucat handbal la echipa „Voinţa” din Bucureşti. În anii 1957-1958, a fost jucător şi antrenor la echipa de volei „Stejarul” din Râmnicu-Vâlcea (divizionară B), iar în anii 1965-1966, jucător la echipa de volei „Metalul” Piteşti (divizionară A). Ca profesor-antrenor la Liceul „Vasile Roaită” din Râmnicu-Vâlcea, în perioada 1956-1998, a cucerit de 9 ori locul I, de 6 ori locul II şi de 5 ori locul III, cu echipele masculine de volei, la campionatele de juniori (elevi). Ca antrenor la lotul naţional masculin - juniori şi tineret (1966-1969), a obţinut alte rezultate de prestigiu, printre care locul I la marele turneu „Speranţe Olimpice” (1968) şi la Memorialul „Bernard Jonanique” (Montpellier, 1969). A deţinut mai multe funcţii de răspundere în instituţii şi alte structuri organizatorice de profil: preşedinte al Comisiei Judeţene de Volei din Râmnicu-Vâlcea (1968-1984), vicepreşedinte al Consiliului Raional de Educaţie Fizică şi Sport Râmnicu-Vâlcea (1967-1968), membru în Colegiul Central de Antrenori, la Federaţia Română de Volei (1968-1976), conducător al delegaţiei sportive române în Ungaria (1977) şi Bulgaria (1985), director al CSŞ Râmnicu-Vâlcea (1979-1988) etc. Director de studii la Universitatea Ecologică Bucureşti, pentru grupa Râmnicu-Vâlcea (1990-1992); asistent universitar la Catedra de Volei a Universităţii Ecologice Bucureşti, pentru grupele din Râmnicu-Vâlcea (1990-1992). Sub îndrumarea sa, s-au afirmat numeroşi tineri vâlceni care au avut o carieră sportivă deosebită: Laurenţiu Dumănoiu, Mircea Mărgărit, Dragoş Popescu, fraţii Ioan şi Marin Stan, Marilena Dubinciuc, Radu Dumitrescu, Cristian Iancu ş.a. Distins cu numeroase premii şi distincţii printre care Ordinul Muncii clasa a III-a (1973) şi titlul de "Antrenor emerit" (1994). Cetăţean de onoare al municipiului Râmnicu-Vâlcea (2012). Este iniţiatorul şi autorul principal al publicaţiei "80 de ani şi 40 de ani de sport" (1999) şi autor al lucrărilor: Izvoare de lumină (2001), Prof. Laurenţiu Stilea. Senior 75 (2009).  (Enciclopedia sportului I, pag. 1372-1373; OSCA II, pag. 368-369; ME I, pag. 170-171; Prof. Laurenţiu Stilea. Senior 75 (2009).

Târcă, Mariana (n. Oacă, la  9 oct. 1962 în com. Şercaia, jud. Braşov) – inginer constructor de maşini; handbalistă de performanţă. Pasionată de handbal, a jucat pe rând, de la 14 ani, în echipe de junioare, tineret şi apoi senioare. Prima echipă de divizia A în care a evoluat, a fost « Rulmentul » Braşov (1980), urmată de « Ştiinţa » Bacău. Între 1989-1993, a jucat la CS Oltchim Râmnicu-Vâlcea); din 2000, antrenoare a echipei Oltchim şi a lotului naţional feminin; din 2001, directoare la DJT(S) Vâlcea. Este deţinătoare a titlului de „Maestru Emerit al Sportului”. Peste 300 de prezenţe în echipele reprezentative de junioare, tineret şi senioare ale României, precum şi în handbalul croat: în perioada 1993-1998, a jucat în echipa CS Podravka Koprivniča din Croaţia, cu care, la 15 mai 1996, a câştigat primul loc în Liga Campionilor; a urmat câştigarea Supercupei Europei. În acelaşi an, i s-a acordat titlul de „Cetăţean de Onoare al oraşului Koprivniča” şi „Ordinul - Franje Bučara”, cea mai înaltă distincţie croată, iar la sfârşitul anului 1996, a primit cetăţenia croată. În anul 2000, a fost nominalizată printre primele cinci jucătoare de handbal din lume, ale anilor 1990 şi ale secolului al XX-lea. (Enciclopedia sportului, I, pag. 650; ME I, pag. 182-184).

Târlea, Ionela (n. 9 febr. 1976, com. Tomşani, jud. Vâlcea) – atletă de performanţă. Licenţiată a facultăţii de profil din cadrul universităţii clujene (2000). Performanţe obţinute (selectiv): 1991, Campioana Balcanică juniori - Salonic, 200 m; 1993 - Campioană Europeană juniori, 400 m garduri, San Sebastian; 1994 - Campioană Mondială juniori, 400 mg., Lisabona; 1995 - Campioană Europeană juniori 400 mg., Ungaria; 1998 - Locul II la Campionatul European Sală, Valencia; 1998 - Campioană Europeană, Budapesta; 1999 - Campioană Mondială, Sală, 200 m, Maebashi; 2000 - Locul VI Jocurile Olimpice de la Sidney, 400 mg.; 2002 - Campioană Europeană, München, 400 mg.; 2004 - Locul II  şi Medalia de argint, 400 mg., la Jocurile Olimpice de la Atena (2004). A fost declarată multiplă campioană naţională la  60 m, 100 m, 200 m, 400 m şi 400 mg. pe parcursul perioadei cuprinse între anii 1991-2007, deţinătoare a numeroase  recorduri naţionale; participantă la Cupele Europei şi la o serie de GRAND PRIX-uri.

Titluri, premii şi distincţii obţinute (selectiv): Maestru Emerit al Sportului (1992) şi „Cetăţean de Onoare al Râmnicului” (1994), al municipiului Arad şi al comunei Costeşti; Ordinul “Meritul sportiv” clasa a II-a, acordat de preşedinţia României; Laureat al Sportului Românesc - distincţie acordată de Ministerul Tineretului şi al Sportului; titlul de “Vâlcean al anului 2004”, secţia Sport - distincţie oferită de PJV; distincţii din partea The Internaţional Association of Atletics etc. A fost supranumită „Rapidul de Vâlcea”, sau - după caz -  „Căprioara din Carpaţi”. (ME II, pag. 109).

Toma, Mihai – baschetbalist de performanţă, antrenor. Jucător la Clubul Sportiv Şcolar „Viitorul” Piteşti, ca junior; senior la Clubul Sportiv „Steaua” Bucureşti - până în 2000, revenit pentru un an la Piteşti, jucător la Universitatea Craiova în Divizia A, între 1992-1994; 1996-2000, jucător de Divizia A baschet la „Cimentul” Fieni; după terminarea facultăţii, profesor la catedra de baschet a Clubului Sportiv Şcolar Râmnicu-Vâlcea, unde, împreună cu soţia sa, a preluat o echipă de fete din generaţia 87-90, baza echipei de junioare a CET-ului, care în anul 2005 avea să-şi încheie junioratul cu performanţa de vicecampioană naţională la junioare. A fost antrenor principal la echipa de baschet CET Govora, generaţia 1987-1990, apoi a devenit secund la echipa de senioare, ca în scurt timp să ajungă antrenor principal (împreună cu soţia sa) la această echipă (după ce a plecat „principalul” Dorin Moise), care joacă în eşalonul superior al Diviziei A.

Tomoiagă (Alecsandrescu), Rodica (n. 3 ian. 1955, Arad; stabilită în Râmnicu-Vâlcea de la vârsta de 2 ani) – profesor EFS; sportivă de performanţă, antrenoare la atletism. Profesor- antrenor la Clubul „Chimia” (1979-1985), la Clubul Sportiv Şcolar (1986-1985) şi la CNMB Râmnicu-Vâlcea (din 1995). Performanţe obţinute ca atletă: la individual - Medalia de argint la triatlon, la Campionatul Naţional Şcolar Juniori III (1969, Baia Mare) şi Medalia de argint la săritura în înălţime, la Campionatul Naţional al Cluburilor Sportive Şcolare (1971); cu echipa de cros a Liceului cu Program Special, „Vasile Roaită” din Râmnicu-Vâlcea: Medalia de aur (1971). Este preşedintă a  Comisiei Judeţene de Arbitri la atletism. Peste o sută de sportivi antrenaţi de ea, au devenit campioni naţionali, ultimul dintre aceştia (dar, cu siguranţă, nu cel din urmă!), fiind proaspătul multiplu campion Adrian Mihăescu, selecţionat deja în Lotul Olimpic pentru JO din 2012.

Trincă, Marin (n. 24 martie 1911, la Scărişoara, jud. Olt – m. 24 dec. 2001, Timişoara; în Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului din România, apare ca loc de naştere com. Băbiciu) – profesor EFS. Carieră didactică preuniversitară la Liceul Militar „Regele Ferdinand” din Chişinău (1935-1938), Piatra Neamţ (1938-1939), la Râmnicu-Vâlcea (1939-1958) şi la Timişoara (din 1958, până la pensionare). Fost preşedinte al Oficiului Sportiv din Vâlcea şi unul dintre iniţiatorii  reconstrucţiei stadionului sportiv din parcul Zăvoi. A înfiinţat tabere de recuperare pentru gimnaştii ţării în staţiunile balneare: Mangalia, Techirghiol, Govora, Călimăneşti etc. A creat Societatea Sportivă de Gimnastică şi Turism „Liceul Alexandru Lahovari din Râmnicu-Vâlcea » - prima formă de asociere a sportivilor din rândul elevilor. În anul 1953, a fondat Şcoala Sportivă de Elevi din Râmnicu-Vâlcea, pepinieră a sportivilor vâlceni de performanţă. În anii ’50 ai secolului XX, a reuşit să recupereze sala de gimnastică de la Apărarea Civilă, dotând-o cu aparatura necesară unor discipline sportive: gimnastică, volei etc. Echipa de gimnaşti a Liceului „Alexandru Lahovari” s-a calificat de mai multe ori la finalele republicane şcolare, câştigând nu o dată titlul suprem. În anul 1948 a fost arestat şi condamnat la doi ani închisoare, fiind considerat un opozant al regimului comunist şi pentru „omisiune de denunţ”. Arestarea şi condamnarea s-au datorat preşedintelui Clubului Dinamo din Piteşti, condus pe vremea aceea de un maior de la securitate. Peste doi ani (în 1950), a fost eliberat din detenţie ca „nevinovat”. Reîntors la liceul vâlcean, în 1958 a fost „destituit definitiv” din învăţământ, fiind calificat … „necorespunzător” (?!). În 1958, a părăsit oraşul pe care l-a iubit şi în care a muncit cu atâta dăruire şi dragoste, ducându-se la Timişoara, unde echipa de gimnastică băieţi, pregătită de el, va cuceri titlul naţional de campioană şcolară; aici, după câţiva ani, i-a fost acordat titlul de „Profesor emerit”. (ME I, pag. 186-187).

Vătăşoiu (Liţă), Emilia (n. oct. 1933, în satul Câinenii Mici din com. Câineni, jud. Vâlcea) – prof. de educaţie fizică şi sport; gimnastă de performanţă, antrenor şi arbitru; colonel MI în rezervă. A început să practice gimnastica în 1951, la « Tânărul Dinamovist » din capitală, fiind apoi promovată la secţia de profil a Clubului Dinamo, la care a activat până în 1965.  De trei ori consecutiv, campioană naţională (1953-1955), cu echipa Dinamo. Campioană naţională la sărituri (1954 şi 1962), campioană la paralele (1963). Timp de peste 10 ani (1952-1962), a făcut parte din loturile naţionale, contribuind la realizarea unor performanţe în premieră pentru gimnastica românească: 

Performanţe sportive obţinute: Locul II şi Medalia de argint la cel de-Al IV-lea Festival Mondial al Tineretului (Bucureşti, 1953), Locul IV la CM de la Roma (1954), Locul III şi Medalia de bronz, cu echipa, la Olimpiada de vară de la Melbourne (Australia, 1956 – an în care se căsătoreşte cu Ion Liţă); Medalia de bronz la CM de la Moscova (1958: prima medalie obţinută de gimnastica românească, din echipă făcând parte şi Elena Leuştean) şi la cea de la Roma (1960). Ca antrenoare (1965-1985), a desfăşurat, de asemenea, o activitate remarcabilă, participând în această calitate, dar şi ca arbitru, la mai multe ediţii ale JO şi CM dintre anii 1972-1984; printre gimnastele pregătite de ea, se numără viitoarele performere Aurelia Dobre, Simona Păuca şi Laura Cutina. Este Maestru Emerit al Sportului şi Antrenor Emerit de gimnastică. În anul 2000, i s-a conferit medalia naţională « Pentru Merit » cl. a III-a. (Enciclopedia sportului, I, pag. 545-546; Câineni, pag. 564; Prezenţe feminine, pag. 126-127).

Vinereanu, Alexandru (n. 1959, com. Vaideeni, jud. Vâlcea) - ofiţer MI; sportiv de performanţă (baschet), antrenor de baschet. În sport, a debutat la lupte (1977), în cadrul Clubului « Dinamo » ; tot aici, începând cu anul 1981, a început să practice baschetul, ajungând printre jucătorii de frunte ai ţării: a cucerit 5 titluri naţionale, două participări în CCE, CC şi « Cupa Corac ». În echipa naţională, a fost selectat din 1982, având peste 200 de prezenţe, două calificări în CE şi o participare la Turneul Preolimpic din 1992. A cunoscut mai multe solicitări de a activa peste hotare (Belgia, ţările arabe etc.). În prezent, este antrenor de baschet la Clubul « Dinamo ». (Enciclopedia sportului, I, pag. 222).

 


Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010 (pag. 898-910). Coordonator: Ion Soare; Autori: N. Daneş, Gh. Dumitraşcu, D. Dumitrescu, Fl. Epure, Em. Frâncu, I.St. Lazăr, Arhim. Veniamin Micle, Sorin Oane, Marian Pătraşcu, Petre Petria, Gh Ploaie, Al. Popescu-Mihăeşti, Silviu Purece, I. Soare, Răzvan Theodorescu. „Volum realizat în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului şi apărut sub egida şi cu sprijinul  financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea.” 


Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Duminică, 26 Mai 2019
  • Localitate: Valcea
  • Creator: ---
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: ---
  • Editor: ---
  • Contributor: ---
  • Tip: text
  • Format: ---
  • Identificator: ---
  • Sursa: ---
  • Limba: ---
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 13074 ori Ultima modificare Miercuri, 29 August 2012 11:58
Ești aici: Home Valcea Valcea Sportivi vâlceni