Istorie Locala

Luni, 27 August 2012 07:59

Oameni de artă vâlceni

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Alexandrescu, Cristian (n. 20 apr. 1953, Râmnicu-Vâlcea) – actor, poet. A lucrat câţiva ani ca profesor suplinitor de limba engleză; marea lui pasiune a rămas însă teatrul, pe care îl slujeşte de 34 ani, în cadrul Teatrului Popular din Râmnicu-Vâlcea şi apoi la Teatrul de Stat « Anton Pann », după înfiinţarea acestuia în 1990. Roluri interpretate (selectiv): Bălcescu din Dialog nocturn pentru o piesă nescrisă de D. Moţoc, Scapin din Vicleniile lui Scapin de Molière, Efimiţa din Conu Leonida faţă cu reacţiunea de Caragiale, AA din Emigranţii de Mrazek, Iona din piesa omonimă a lui Marin Sorescu, Don Perlimplin (Garcia Lorca) etc.

A jucat în mai multe filme, printre care Acordaţi circumstanţe atenuante (regia – Gh. Vitanidis), Iancu Jianu (regia – Dina Cocea) ş.a. A lucrat şi ca asistent de regie, la spectacole realizate de Silviu Purcărete, Dan Mincu, Cristian Ioan etc.

Volume de versuri publicate: Arhipelag fără îngeri, Ninsoare cu dinţi de var, Agonia câinelui de pază.   

Alifanti, Mircea (n. 4 oct. 1914 în Călimăneşti, jud. Vâlcea) – arhitect; artist plastic, fotograf. Personalitate culturală polivalentă, s-a afirmat, printre altele, în cercetarea vechii arhitecturi româneşti de lemn. Carieră universitară la Institutul de Arhitectură « Ion Mincu » din Bucureşti, până la treapta de profesor universitar (1965). Concepţia sa generală în arhitectură, se bazează pe perfecţionarea relaţiei dintre arhitect şi inginerul constructor şi pe sporirea expresivităţii formelor arhitecturale.

Principalele construcţii proiectate de el: Clădirea Ministerului Apărării Naţionale (1943-1944) ; în colaborare: Aerogara Băneasa (1947), Fabrica de Confecţii Bucureşti (şef de proiect, 1948), Combinatul Poligrafic « Casa Scânteii » (1949-1955). Studii şi relevee: Arhitectură de lemn din Transilvania, Maramureş, Crişana şi Banat (1954-1962); sediile politico-administrative din Baia Mare şi Bistriţa şi – în colaborare - hotelul de la Bistriţa (1959-1971). (Paul Constantin, Dicţionar universal al arhitecţilor, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986, pag. 18-19; COS, pag. 7-8 ; OSCA I, pag. 16-17).  

Andrei, Constantin (n. la 20 aprilie 1954 în Râmnicu-Vâlcea) – muzician şi muzicolog, dirijor; animator cultural. Întemeietor şi dirijor al Fanfarei « Gabriel Chaborschi » din cadrul Palatului Copiilor din Râmnicu-Vâlcea, cu care a efectuat turnee în ţară şi străinătate. Între 1974-1980, a activat ca muzicant şef instrumentist la Muzica Militară a Batalionului 28 Vânători de Munte – Râmnicu-Vâlcea ; 1980-1983 : muzicant şef instrumentist la Muzica Militară a Institutului Militar de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate « Panait Donici » - Râmnicu-Vâlcea ; 1983-1985 : locţiitor al comandantului de companie la Şcoala Militară de Muzică Bucureşti ; 1985-1990 : dirijor al fanfarei Gărzilor Naţionale din Râmnicu-Vâlcea ; 1990-1991 : organizare Teatrul de Stat « Anton Pann » din Râmnicu-Vâlcea ; referent muzical la Centrul de Creaţie al jud. Vâlcea (1992-1994) şi la Inspectoratul pentru Cultură al Judeţului Vâlcea (1994-2001) ; profesor la Palatul Copiilor şi consilier la Filarmonica « Ion Dumitrescu » din Râmnicu-Vâlcea (2001-2003), inspector la compartimentul Cultură din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Asistenţă Socială, Sănătate, Învăţământ şi Cultură Vâlcea (2003-2005). Din 2005, este profesor la catedra de Fanfară a Palatului Copiilor, profesor la Liceul de artă şi dirijor al Fanfarei Elevilor  « Gabriel Chaborschi ». Contribuţii însemnate la organizarea unor festivaluri şi concursuri zonale şi naţionale : « Tinere talente », « Filofteia Lăcătuşu », «Cântecele Oltului » etc. În semn de preţuire a activităţii sale, a fost recompensat cu mai multe premii şi distincţii. Este redactor la mai multe cărţi cu profil muzical.

Arsenescu, Dorina (n. la 16 iunie 1958 în localitatea Horezu, jud. Vâlcea) – muzician, muzicolog, pianist (acompaniator), animator cultural. Studii postuniversitare. Doctor în muzicologie, al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, cu teza Cella Delavrancea – critic muzical (2010). Profesor la Şcoala de Muzică şi la Liceul de Artă din Râmnicu-Vâlcea (1977-1999), asistent universitar la Colegiul Pedagogic de Instructori USH – Râmnicu-Vâlcea (2003-2009), asistent univ. şi apoi lector la Facultatea de Muzică a USH Bucureşti (din 2009). A acompaniat corurile « Vox humana » şi « Euphonia » din Râmnicu-Vâlcea, a activat în orchestra « Concertino » din Râmnicu-Vâlcea (al cărei membru fondator este) şi - din 1995 - la Filarmonica « Ion Dumitrescu » din acelaşi oraş. Fondator şi preşedinte al Asociaţiei Culturale « Irina Şaţchi ». A iniţiat Concursul   Naţional de Pian „Irina Şaţchi” şi Concursul „Cella Delavrancea”, destinat tinerilor critici muzicali (ediţia I : Râmnicu-Vâlcea, 14-16 mai 2011). A coordonat un volum aniversar dedicat Cellei Delavrancea (2011). Pentru activitatea sa, a primit numeroase premii şi distincţii : Diplomă pentru calitatea acompaniamentului la master class (2004), Diploma de master class « Viniciu Moroianu » (2007) etc.

Badea, Oltea (n. la 13 ian. 1978 în Râmnicu-Vâlcea) – violistă. A susţinut recitaluri la Muzeul de Artă din Râmnicu-Vâlcea şi – ca elevă - a colaborat cu Filarmonica « Ion Dumitrescu » din Râmnicu-Vâlcea. Liceancă fiind (Liceul de Muzică din Râmnicu-Vâlcea), a participat la mai multe olimpiade naţionale de muzică, obţinând numeroase premii şi distincţii, dintre care menţionăm: Premiul I la Timişoara, Premiul I la Baia Mare (1993) şi o excursie gratuită în Franţa, Germania, Austria şi Anglia; Premiul I la Iaşi (1994) şi o excursie gratuită în SUA, Los Angeles, San Francisco, împreună cu ceilalţi olimpici ai ţării

În timpul studenţiei (Facultatea de Interpretare Muzicală a Universităţii de Muzică Bucureşti) a susţinut recitaluri şi concerte cu mai multe orchestre şi a făcut parte din diferite formaţii camerale cu care a concertat în capitală. A colaborat cu Filarmonica « George Enescu », cu orchestra simfonică Giurgiu, cu Orchestra Filarmonicii din Craiova, cu filarmonica vâlceană etc. A efectuat turnee în Italia, Elveţia, Belgia, Franţa, Germania etc. (COS, pag. 9-10).

Balanca, Paul (n. 24 iulie 1959, Cernavodă, jud. Constanţa) – subinginer construcţii edilitare, informatician, sportiv de performanţă, solist vocal şi instrumentist rock, artist fotograf. Ca elev de şcoală medie (Liceul Sportiv din Câmpulung-Muscel), a fost campion naţional la aruncarea suliţei, iar apoi selecţionat în Lotul Olimpic al RSR pentru Olimpiada de la Moscova. Membru al formaţiei de muzică rock, ŞAH-MAT, în calitate de solist vocal (1979); ulterior, component sau membru fondator al unor grupuri vocale cu nume rezonante: LOTUS, PARADOX (cu care a participat la primul festival de muncă rock din România - Costineşti, 1982, CENACLUL FLACĂRA şi ANTRACT. Începând cu 1994, s-a afirmat în domeniul artei fotografice, participând la o serie de expoziţii de artă fotografică, locale, naţionale şi internaţionale: Ultima eclipsă a mileniului (Râmnicu-Vâlcea, 1999), Europa, patrimoniu comun (Europe, common patrimony) (Strassbourg, 2000), Euromedia (Bucureşti, 2000), Târgul Internaţional de Arte Vizuale - T.I.A.V. (Teatrul Naţional Bucureşti: 2001, 2002, 2003, 2004), International Photographic Awards,  Pasadena – SUA (2003) ş.a. Premii şi distincţii obţinute (selectiv). a) În domeniul muzicii: locul I la Festivalul de Muzică Rock – Râmnicu-Vâlcea (cu formaţia „Lotus”, avându-l alături pe chitaristul Nel Ciorăscu), 1985; Marele premiu la Festivalul de muzică rock, de la Câmpulung (1988, cu formaţia „Antract”); timp de trei ani la rînd – declarat  de revista „Săptămâna”„Cel mai bun solist vocal din România etc. b) În domeniul artei fotografice: DIPLOMA DE EXCELENŢĂ conferită de Fundaţia VÂLCEA 1 (2003); nominalizare, în „Focus on your world” (supliment specializat al revistei „Times National Geographic”, din 2004). Participant la cea de-a şasea bienală mondială de artă fotografică Premfoto 2004, organizată la Oradea..  

Băiaşu, Iulian (n. 16 mai 1929, com. Popeşti – jud. Vâlcea) – solist de operă; în paralel, carieră universitară. Provine dintr-o familie de muzicieni. A fost coleg de bancă, la liceu, cu Dem Rădulescu şi „naşul” acestuia pentru porecla de Bibanu. Începând cu anul 2000, profesor consultant la Academia de  Muzică. Roluri interpretate: Colline din Boema de Puccini (Teatrul de Operă din Timişoara, 1957; debut), Don Basilio din Bărbierul din Sevilla de Rossini, Fernando din Trubadurul de Verdi, Mefisto din Faust de Gounod, Leporello din Don Giovani de Mozart etc. A cântat şi în Germania. În anul 2000, împreună cu regizorul Titu Munteanu, au format  „Şcoala vedetelor”, care a descoperit şi format multe vedete autentice de muzică românească. Lucrări publicate: Geneza cerebrală a sunetului, Acustica muzicală, Cursul colectiv de canto; Şcoala românească de canto. Principii tehnice şi estetice. A practicat şi sportul de performanţă (atletismul), obţinând chiar premii naţionale.

Premii şi distincţii obţinute: Diploma de onoare, decernată de Ministerul Învăţământului şi Culturii (1957); Diploma de onoare, primită cu ocazia jubileului Operei Române din Timişoara, 1947-1997 (1997) ş. a. (OSCA II, pag. 37-38).

Bedreagă, Corina (n. 25 mai 1980, Râmnicu-Vâlcea) – arhivist, student la Drept; jurnalist, artist plastic (pictor de icoane pe sticlă). Între anii 2005-2008, a desfăşurat o bogată activitate de redactor: la TV Etalon (2005-2007), cotidianul “Monitorul de Vâlcea” (2006-2007) şi “Gazeta de Sud” (2007-2008); începând cu 1 februarie 2008, lucrează la Biblioteca Judeţeană “Antim Ivireanul” Vâlcea, în cadrul Departamentului Imagine şi Programe Culturale. Deţine una dintre cele mai bogate colecţii de costume populare olteneşti (68 de piese) şi obiecte tradiţionale de uz gospodăresc din zona etno-culturală Drăgăşani şi a realizat peste 30 de icoane tradiţionale pe sticlă. Începând cu anul 2007, a participat la mai multe expoziţii şi târguri de artă tradiţională, organizate în judeţ şi în ţară: Muzeul “Astra” din Sibiu (iulie 2008), Băile Govora (iulie 2008), Parcul Zăvoi din Râmnicu-Vâlcea (2007, 2008), Călimăneşti (2008), Episcopia Râmnicului (dec. 2008) etc. (Eugen Petrescu, Mânăstirile şi schiturile din judeţul Vâlcea, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Petrescu, 2009, pag. 98-99).

Bogorodea, Jeanina (n. 11 sept 1956, Tulcea) – artist plastic (pictor, grafician); studii postliceale la Şcoala Populară de Artă din Tulcea (1979-1982). În 1984, s-a stabilit la Rîmnicu-Vâlcea. Membră a UAP din România – Filiala Vâlcea, din 1996.

Expoziţii personale: Tulcea (1984), Râmnicu-Vâlcea (1986, 1987, 1988, 1994, 1997, 1999, 2000, 2001, 2007), Sibiu (1987, 1989, 1994), Călimăneşti (1986), Bucureşti  (1992, 1996, 2004), Târgu-Jiu (1993) etc. Între 1988-2005, a participat la expoziţii de grup organizate în oraşele Tulcea, Râmnicu-Vâlcea, Bucureşti şi Constanţa. Colaborează cu Teatrul Ariel din Râmnicu-Vâlcea şi cu Asociaţia Artiştilor Plastici din România. O serie din lucrările sale, se află în colecţii din ţară şi de peste hotare. I-au fost acordate numeroase premii şi distincţii, printre care: Premiul I şi titlul de Laureat (1983, 1985, 1987) şi Premiul pentru pictură, cu ocazia expoziţiei intitulate Virtuţi plastice ale peisajului românesc (Constanţa – 1987, 1989). (ME II, pag. 18; Prezenţe feminine, pag. 140-141).

Boicescu, Traian Ştefan (n. 31 oct. 1957, Râmnicu Vâlcea) - artist plastic. Membru al UAP din România, al INSEA (International Society for Education trough Art), şi al ”International Lions Club”. Realizează tapiserie, pictură, grafică; carieră didactică. Expoziţii personale în ţară şi străinătate, de tapiserie şi pictură (selectiv): Râmnicu-Vâlcea (1979, 1982, 1996, 2001); Bucureşti (2000, 2007); Franţa - Antibes (1994); Belgia - Namur, Lessin, Hamme, Misiunea României de la Comunitatea Europeană - Bruxelles (2000, 2001, 2003, 2004, 2005); La Mancha - Spania (2007); Expoziţii de grup în ţară şi străinâtate (selectiv): Festivalul Artei Studenţeşti Bucureşti (1998), Artele Decorative Bucureşti (1991), Salonul Naţional de Artă Decorativă Muzeul Cotroceni Bucureşti (1993, 2007, 2008); Trienala Artelor Textile Bucureşti (1994, 1997, 2000, 2003, 2006); Salonul de Tapiserie Galaţi, Bacău (1996, 2008), Palatul Parlamentului Bucureşti (2000); Bienala Artelor Buzău (2002, 2008); Grup4, Râmnicu-Vâlcea, Galaţi, Constanţa, Bucureşti (2007, 2008); Antibes, Marseille şi Paris - Franţa (1994-1996); Toronto - Canada (1989-1996); Bruxelles - Belgia (2001, 2005); Madrid - Spania (2006, 2007); Premii: Premiul I la Festivalul Artei Studenţeşti (1998); Ordinul Naţional: Meritul Cultural în grad de “Comandor”, acordat de preşedintele României (2004); Premiul “Haute-Lisse” pentru Tapiserie, acordat de UAP Bucureşti (2006). (Enciclopedia Artiştilor Români Contemporani Editura ARC (2000) Bucureşti; “Enciclopedia Personalităţilor din România” Editura Who is Who, Elveţia (2008) etc. 

Borac, Luiza (n. în anul 1968 la Piteşti) - pianistă de renume internaţional şi profesoară. Pe lângă Academia de Muzică din Bucureşti, a absolvit Musichochschule din Hanovra, unde s-a stabilit şi predă în prezent. A înregistrat CD-uri la renumite case de producţie, precum BMG Ariola,Ambitus şi Avie şi a fost invitată la numeroase emisiuni de radio şi TV din Europa şi Statele Unite. A participat la manifestări muzicale de marcă, precum Grieg Festival (Oslo), Prokofiev Festival (Barbican Centre Londra), Chopin Festival (Viena şi Milano), South Bohemian Music Festival etc. A fost prim-solistă în cadrul Netherlands Philharmonic Orchestra, Philharmonic Orchestra of Nations, sub bagheta lui Julius Frantz, orchestrele radio din Bucureşti şi Köln etc. Neobosită promotoare a muzicii lui Enescu (dar şi a lui Schubert, Chopin, Schumann, Liszt ş.a), a concertat pe scene internaţionale de prestigiu, din Amsterdam, New York, Hamburg, Viena, Milano, Ateneul Român din Bucureşti ş.a. Premiul I la concursurile internaţionale « Mendelssohn » din Berlin, « Viotti-Valsesia » din Italia şi « Grieg » din Oslo; premiul II la Concursul « Gina Bachauer » din Salt-Lake City (SUA).   În anul 2007, a câştigat Premiul BBC Award pentru cel mai bun CD instrumental al anului (cu creaţii enesciene), ales din 1500 de CD-uri de către juriu, şi de cele peste 40.000 voturi din partea publicului meloman. Recent, un al doilea CD ale, cu muzică enesciană, a fost încununat cu premiul BBC Magazine. Este Laureată a Festivalului Internaţional « George Enescu » şi deţinătoare a numeroase alte premii naţionale şi internaţionale. (www.dw-world.de/; Enciclopedia muzicii româneşti, pag. 124).

Brodeală, Ion (n. la 8 iulie 1924, în satul Bogdăneşti din com. Bujoreni, jud. Vâlcea) - pictor. A efectuat o serie de călătorii de studii în Franţa (1970), Italia (1973), Germania, Spania etc. Expoziţii personale: Bucureşti (1962), Râmnicu-Vâlcea (1975); participant la expoziţii de stat şi la expoziţii de artă românească de la Lüdenscheid (1969). A abordat, cu predilecţie, peisajul, natura statică şi compoziţia cu tematică istorică (personalităţi sau momente din trecutul istoric). Din creaţiile sale: Mihai Viteazul, făuritor de istorie; Muncitori forestieri; Pallady şi Enescu la colecţionarul Apostol etc. A lucrat şi artă monumentală (împreună cu Natalia Brodeală): vitraliile de  la Catedrala “”Sf. Iosif” din Bucureşti. A obţinut numeroase premii şi distincţii. (DARC, pag. 82; VDE/1, pag. 144; OSCA I, pag. 61-62).

Bucă, Gheorghe Cornel (n. la 15 iunie 1944 în satul Scoruşu din com. Lăpuşata, jud. Vâlcea) – tehnician construcţii maşini; curs de specializare în domeniul Electricităţii; absolvent al Şcolii Populare de Artă din Braşov – secţia Pictură şi Grafică (1961-1963); artist plastic, cineast amator. A lucrat ca tehnician constructor la Întreprinderea 500 Locuinţe Braşov (1963-1967), electrician la CET Govora (1970-1974), şeful Serviciului Administrativ la IUCF Râmnicu-Vâlcea (1974-1997), tehnician cu probleme de paşapoarte, vize şi protocol, la VILMAR S.A. Râmnicu-Vâlcea (1997- 2007). Expoziţie personală de Pictură: Braşov – 1969; expoziţie colectivă: 2004 – Dales (Bucureşti). În colaborare cu Iulian Margu şi Mihai Măldărescu, a realizat filmele documentare de etnografie şi folclor - Lacrimi peste satul meu (1988) şi Hobby (1988), care au obţinut mai multe premii, la festivalurile de film de la Herculane, Costineşti, Bucureşti etc.

Buciu, Mircea (n. 1907 în satul Dozeşti din com. Fârtăţeşti, jud. Vâlcea – m.  în anul 1970)muzician (dirijor, solist vocal - bas). După ce a absolvit Conservatorul din Bucureşti, a urmat cursuri de perfecţionare în cadrul Operei Române, cu Sigismund Zaleschi (1942-1944). În activitatea artistică, a debutat ca dirijor al corului Seminarului din Râmnicu-Vâlcea, apoi ca solist vocal în cadrul unui concert simfonic Mozart, la Bucureşti (1941) şi în rolul lui Ramphis din Aida de Verdi, pe scena Operei Române din Bucureşti. Profesor de muzică la Şcoala Normală de Băieţi din Târgu-Jiu (1929-1931), cântăreţ de strană la Biserica “Sf. Gheorghe-Andronache” din Bucureşti (1931-1938) şi la Patriarhia Română din Bucureşti (1938-1941), solist la Opera Română din Bucureşti (1941-1967), profesor de canto la Şcoala Populară din Bucureşti (1956-1960), lector (1960-1964) şi decan al Facultăţii de Muzică a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1960-1965). A debutat ca dirijor al corului Seminarului Teologic din Râmnicu-Vâlcea; artist liric la Opera Română, mare interpret al cântecului popular românesc. A interpretat roluri din operele lui Verdi (Aida, Bal mascat, Trubadurul, Rigoletto etc.), Mozart (Nunta lui Figaro, Răpirea din serai), Ceaikovski (Evgenii Oneghin), Glinka (Ivan Susanin), Enescu (Oedip), Gh. Dumitrescu (Ion Vodă cel Cumplit); de asemenea, a interpretat numeroase cantate şi oratorii (din Berlioz, Verdi, Paul Constantinescu, Gh. Dumitrescu, Mihai Jora etc.); turnee în străinătate, unde a cântat pe marile scene ale lumii. A colaborat, întreprinzând turnee prin ţară, cu mai multe orchestre populare: “Barbu Lăutaru” din Bucureşti, “Brâuleţul” din Constanţa, “Mioriţa” din Braşov, dovedindu-se un excelent interpret al muzicii populare. A fost distins cu Ordinul Muncii cl. a II-a (1952), Premiul de Stat cl. I (1953) şi cu titlul de Artist emerit (1952).  (DM, pag. 34; OSCA I, pag. 65-66).

Călinescu, Alexandru (n. 18 mai 1889, Râmnicu-Vâlcea) – sculptor. Studii postuniversitare de specializare la Paris, cu Antoine Mercier şi Jean Boucher (1923-1925); călătorii de studii în Franţa (1923-1928, 1931).. Membru al „Tinerimii artistice”, la al cărei salon ofical expune, începând cu anul 1917. Mai expune în saloane ale artiştilor francezi (1923-1928), la anualele din ţară şi la expoziţii internaţionale: Paris (1925, 1937), Barcelona (1927), Bruxelles (1936), bienalele de la Veneţia şi Bratislava (1942), Budapesta (1947). A organizat mai multe expoziţii personale, în anii: 1917, 1921, 1929, 1930, 1931, 1943, 1947. Lucrări în colecţii din ţară (Muzeul Militar Central, Muzeul Municipiului Bucureşti, Muzeul Zambaccian, Muzeul Teatrului Naţional din Bucureşti, muzeele din Constanţa şi Ploeşti etc. şi din străinătate (Franţa, Anglia, SUA ş.a.).      

Ceapă, Adrian (n. la 5 febr. 1954 în Călimăneşti) – violonist. Din 1980, în paralel cu activitatea de profesor la Liceul de Artă din Ploieşti, a făcut parte din Orchestra Filarmonică « Paul Constantinescu » din acest oraş, la început – ca violonist, apoi – concert-maestru; în această calitate, a fost invitat să participe, cu Orchestra « Simfonia » din Bucureşti, la un concert în Italia; cu Filarmonica din Bacău – în Italia şi Spania, cu Filarmonica « Ion Dumitrescu » din Râmnicu-Vâlcea – în Italia. În anii 1999 şi 2000, a făcut parte din « European Orchestra », cu care a efectuat turnee prin Europa. În anul 2001, a făcut un turneu în Coreea de Sud, alături Orchestra de Cameră din Ploieşti; în acelaşi an, cu Orchestra de Cameră alcătuită din cei mai buni instrumentişti ai filarmonicilor din ţară, a reprezentat România într-un turneu de concerte susţinute în SUA. În anii 2000 şi 2005, a făcut parte din juriul Concursului Internaţional de Vioară de la Varallo – Italia. Pe lângă premiile care i s-au acordat ca violonist, a obţinut şi ca profesor, cu elevii săi, numeroase succese şi premii, printre care Diploma de excelenţă acordată de Fundaţia « Remember Enescu » pentru performanţele obţinute în pregătirea elevilor (2001). (COS, pag. 26-28).

Cerăceanu, Constantin (n. la 29 oct. 1940 în or. Drăgăşani din Râmnicu-Vâlcea – m. 2000) – artist plastic. A lucrat o vreme ca vopsitor la Cooperativa « Sârguinţa » şi apoi la Combinatul pentru Industrializarea Lemnului Râmnicu-Vâlcea. In perioada 1960-1966, a urmat cursurile Institutului de Arte Plastice « Nicolae Grigorescu » din Bucureşti – secţia Pictură. Din 1966, a lucrat ca profesor de desen la şcoala Generală nr. 4 din Râmnicu-Vâlcea, definitivându-se aici în învăţământ (1969). În ianuarie 1992, s-a pensionat din motive de sănătate, cu pierderea capacităţii de muncă gr. II.

În anul 1996, pictorul Gheorghe Dican şi alţi prieteni i-au organizat o expoziţie la Râmnicu-Vâlcea, prima şi ultima ieşire în public a artistului în timpul vieţii sale; cu ocazia acesteia,  Muzeul de Artă « Casa Simian » din Râmnicu-Vâlcea i-a achiziţionat 4 tablouri. În anul 2003, Galeria 12 i-a organizat o importantă expoziţie. (Constantin Cerăceanu 1940-2006, album; f. a, loc, ed. şi an).

Cezar, Adina (n. 22 mai 1941, Călimăneşti – jud. Vâlcea) – coregraf, regizor. Urmează diferite cursuri şi efectuează călătorii de studii în Franţa, Germania, Anglia etc. Carieră internaţională de coregraf. În 1973 devine membru fondator al Grupului „Contemp”, iar în 1984 – regizor al unor spectacole de dans clasic şi contemporan „Oleg Danovski”, realizând şi coregrafia la Teatrul de revistă „Constantin Tănase” din Bucureşti, Teatrul „Fantasio” din Constanţa, Opera Română din Bucureşti etc. În 1986 este invitată să predea dans contemporan şi compoziţie la Cursurile internaţionale de vară din Bari – Italia ; angajamente şi carieră în Anglia (1988-1990) şi la Denver, în Colorado – SUA (aici, selecţionată din 500 de participanţi, pentru a realiza regia şi coregrafia unui spectacol). Carieră universitară: 1991-1995 – la Academia de Teatru şi Film, secţia Coregrafie; iar în 2000-2002, la Facultatea „Gheorghe Cristea” – secţia Coregrafie. Cetăţean de onoare al Venezuelei (provincia Lara). A colaborat cu mari regizori de filme: Liviu Ciulei, Cătălina Buzoianu, Cornel Todea, Silviu Purcărete ş. a.

Premii şi distincţii obţinute (selectiv): Premiul ATM pentru lansarea unui nou stil în coregrafia românească (1982); Premiul I şi Premiul criticii (Dresda – Germania), la Festivalul Muzicii Rock (1984), Marele Premiu la prima ediţie a Festivalului Internaţional de Dans Contemporan (Iaşi, 1992), Premiul UNICEF (1993), Premiul criticilor muzicali pentru spectacolul „Viaţa – o călătorie” etc. (COS, pag. 28-30).

Cernătescu, Dalila  (n. 4 decembrie 1973, Bucureşti; copilăria şi-a petrecut-o la Bălceşti, jud. Vâlcea, locul de origine al părinţilor) – solist instrumentist la nai (primul profesor: tatăl ei – Miron Cernătescu, naist de talent şi constructor de instrumente muzicale, în speţă – de naiuri), muzicolog. Vedetă TV de la vârsta de 5 ani (1978), în cadrul unei emisiuni relizate de Tudor Vornicu, la Televiziunea Română. Fostă solista nr. 1 a Cenaclului „Flacăra”, condus de Adrian Păunescu. La 10 ani (1983) realizează primul disc la „Electrecord”. Membră a numeroase societăţi şi asociaţii de profil, din ţară şi străinătate, printre care „Societatea Compozitorilor şi Editorilor de Muzică” din Paris (1992). Lucrarea sa de  licenţă a avut ca temă instrumentul care a lansat-o şi a făcut-o celebră pe toate meridianele lumii: naiul. Doctor al Academiei de Muzică din Bucureşti, obţinut cu calificativul Magna cum laude; lector universitar la aceeaşi instituţie, catedra de Nai.

Premii şi distincţii obţinute (selectiv): Laureată a Festivalului Ţărilor Dunărene, de la Novisad – Iugoslavia (1991); premiată la Concursul „Grand Prix”, unde a participat pentru Austria, Elveţia şi Germania, cu compoziţia Panonia, aleasă de juriu din 900 de lucrări intrate în competiţie. În 1996, a reprezentat Germania la Eurovision, Hamburg, în duet cu solista vocală Angela Wiedl, prezentând compoziţia „Echos”- locul al III-lea. A realizat şi realizează în continuare numeroase înregistrări în ţară şi peste hotare. Cetăţean de onoare al judeţului Vâlcea (din 1994). (OSCA I, pag. 83-84; ME II, pag. 25-26); Colegiul „Alexandru Lahovari”, pag. 225-226).

Cernătescu, Miron (n. 1947 în com. - azi, oraşul - Bălceşti din jud. Vâlcea) – muzician şi constructor de instrumente muzicale. Profesor la Liceul din Bâlceşti, unde a înfiinţat o orchestră de muzică populară pentru copii. Solist instrumentist polivalent: vioară, mandolină, ocarină, fluier, acordeon, ţambal, nai. Ulterior, s-a transferat cu serviciul la Liceul „Al Lahovari” (pe atunci, „Nicolae Bălcescu”) din Râmnicu-Vâlcea; a înfiinţat şi aici o orchestră şi a continuat să construiască naiuri. Constructor performant de naiuri, cărora le-a adus îmbunătăţiri; printre alte inovaţii, a înlocuit cu un cilindru, ceara din construcţia naiului; este deţinătorul unei colecţii unice de naiuri din diferite esenţe: stejar, plop, mahon, amzac şi zingana. Contribuţii hotărâtoare la formarea ca muzician şi muzicolog, a Dalilei – fiica sa, instrumentistă la nai şi specialistă de renume internaţional la acest instrument. (Colegiul „Alexandru Lahovari”, pag. 225, 299-300).

Chaborschi, Gabriel (1924-1990) – muzician, compozitor, dirijor, folclorist, animator cultural. Între 1946-1955, s-a ocupat de îndrumarea formaţiilor muzicale din Piatra Neamţ şi Craiova. Venit la Râmnicu-Vâlcea, a înfiinţat orchestra simfonică şi a condus corul Căminului Cultural din comuna Păuşeşti-Măglaşi (locul II la concursul „Sărbătoarea Primăverii”). Ca profesor la Şcoala Normală din oraş, a pregătit fanfara elevilor şi apoi fanfara copiilor, de la fostul Palat al Pionierilor (azi, Palatul Copiilor) din Râmnicu-Vâlcea. Profesor de muzică la Liceul „Al. Lahovari” (1960-1969) şi la Şcoala Generală nr. 5, unde a înfiinţat orchestra semisimfonică şi grupul vocal (1965). A format colectivul operetei Crai noi (prezentată în 1961) şi apoi a pregătit opera Mam-zelle Nitouche, la care i-a aparţinut conducerea muzicală şi cu care a obţinut titlul de laureat şi premiul I pe ţară (1969). În 1973, ajutat fiind de C-tin Nechez şi C-tin Andrei, a înfiinţat fanfara elevilor de la Liceul Pedagogic. Astăzi, fanfara actuală de la Palatul Copiilor din Râmnicu-Vâlcea, îi poartă numele. A compus lucrări corale mixte, prelucrări folclorice, coruri bărbăteşti, lucrări orchestrale, lucrări pentru fanfară etc. Distincţii obţinute: Medalia Muncii cl. a II-a şi Meritul Cultural clasa a III-a. (Colegiul „Alexandru Lahovari”, pag. 227-228).

Cheloiu, Liviu (n. 28 iunie 1975, Râmnicu-Vâlcea) – actor. Membru al UNITER, din 2005. Angajat al Teatrului “Tony Bulandra” din Târgovişte şi colaborator al Teatrului “Ariel” din Râmnicu-Vâlcea. A mai colaborat cu teatrele: “Anton Pann” din Râmnicu-Vâlcea, “Radu Stanca” din Sibiu şi “Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe. Animator sau announcer la mai multe firme şi evenimente; autor de reclame la alte firme. A interpretat peste 50 de roluri în teatru, teatru radiofonic, televiziune şi film; printre altele, a jucat în scurtmetrajul Lazăr, regizat de Dan Mihalcea. La televiziune, a apărut în Întâlnire de basm (TVR), La bloc, la service (PRO TV), Gaşca (Canal D), Noaptea erorilor (Antena 1) etc. Peste 10 roluri în teatrul radiofonic, în cadrul Parteneriatului dintre Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu – Spectacole Lectură şi Radio România Cultural. Participant la atelierele Academiei de Teatru LIMOGES, FRANŢA – 1999 ; participant al Academiei de Vara Shakespeare - Scarbbourgh, cu reprezentare in Festivalul International de Teatru Edinbourgh – 2001. Director Executiv al Festivalului Artelor si Spectacolului BABEL Târgovişte 2007. Roluri de referinţă: egiptean în Danaidele, regia – Silviu Purcărete; Peppinno din Angajare de clovn, regia – Doina Migleczi; Chiriac din O noapte furtunoasă, regia Doina Migleczi etc. (www.arieltheatre.ro/).

Cichirdan, Modest (n. 13 apr. 1941, loc. Lipcani – jud. Hotin; stabilit de mic în Râmnicu-Vâlcea, cu familia, unde îşi face studiile primare, gimnaziale şi liceale) – muzician, dirijor. Şi-a început studiile muzicale în Râmnicu-Vâlcea (violoncel cu Leca Morariu şi Teodor Geantă). Imediat după absolvirea Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti (1964-1969), a debutat ca dirijor la Filarmonica din Arad, apoi – pentru scurt timp – instrumentist la orchestra Filarmonicii „Banatul” din Timişoara şi, în paralel, dirijor al orchestrei de cameră a Filarmonicii de aici; din 1972, dirijor şi apoi director al Filarmonicii din Botoşani; dirijor (1986-2003; în paralel, între 1991-1994, dirijor şi director şi la Teatrul Liric „Elena Teodorini”) şi apoi director (1986-1990) la Filarmonica „Oltenia” din Craiova, unde – pe lângă activitatea dirijorală - a avut şi alte realizări de seamă, cea mai importantă fiind înfiinţarea şi afirmarea Orchestrei de Cameră „Ars Mundi”; de asemenea, a înfiinţat Corul de Copii al Filarmonicii, care a activat o perioadă scurtă de timp (1987).

Între 1986 şi 1989, împreună cu Filarmonica “Oltenia” din Craiova, a susţinut la Râmnicu- Vălcea, în Sala Consiliului Judeţean, concerte alternative: seara - concert pentru adulţi, dimineaţa - concert matinal şcoală,  tip “Leonard Bernstein”, iar la Sala Sindicatelor, a interpretat, pentru prima dată la Râmnicu-Vâlcea, Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven.În1990, împreună cu pianistul italian Luciano Lanfranchi şi fizicianul Dorel Constantinescu, a pus bazele creării în municipiu – Vila de Protocol, a unui Centru Internaţional de Studii Muzicale. Discografia sa numără peste 40 de titluri, cuprinzând simfonii, concerte, suite, divertismente, serenade şi alte piese compuse de mari compozitori ai lumii.

Cichirdan, Petre (n. 21 febr. 1951, Râmnicu-Vâlcea) – inginer în tehnologia construcţiilor de maşini, inventator, artist plastic, poet, prozator, publicist. Studii de desen şi pictură cu pictori renumiţi ai timpului: Asvadurova Brilianova (1964), Emil Ştefănescu, Victor Gaga din Timişoara ş. a.; student audient la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din Bucureşti, în perioada 1970-1971, când a lucrat  cu sculptorul C. Lucaci; cursuri postuniversitare, cu specializare în programarea maşinilor cu comandă numerică; a iniţiat şi dezvoltat conceptul de programare computerizată. La IEH Râmnicu-Vâlcea, înainte de 1989, a coordonat activitatea de informatică şi de proiectare asistată de calculator şi a colaborat, la nivel de studii şi prototipuri, cu firme din Elveţia, Anglia  şi Germania, Canada şi SUA. Autor a peste patruzeci de invenţii şi  inovaţii. A efectuat primul, lucrări de sculptură cibernetică (1979), obţinând două premii naţionale la Cluj-Napoca şi Bucureşti (1986). Câştigător al concursului iniţiat în vederea conceperii şi executării monumentului închinat foştilor deţinuţi politici (inaugurat în 2009 la Ocnele Mari). A contribuit la înfiinţarea RTV "VÂLCEA 1" (1992); expoziţii de artă plastică (selectiv): Râmnicu-Vâlcea, pictură şi desen (1965); Râmnicu-Vâlcea, vila de protocol – Bujoreni, sculptură (1990),  1999 - Râmnicu-Vâlcea, Muzeul de Istorie "Computer and traditional sculpture" (1999), Craiova - pictură pe sticlă (2003), Cluj Napoca – pictură şi sculptură (2003), Biblioteca Judeţeană, pictură – sculptură (2005) etc.

Cărţi publicate: Carmine, Caietul gri şi Transfigurări – toate trei în anul 2008, iar în 2011 – Un cetăţean între milenii şi Oglinda. În colaborare: Constantin Zorlescu (2005). În anul 2007, a reluat editarea revistei „Povestea vorbei” şi a înfiinţat publicaţia de informaţie culturală „Cultura vâlceană”; redactor-şef al revistei « Seniorii » (nr. 1/ octombrie 2009.

Cincă, Aurel (n. 21 nob. 1941, Călimăneşti - jud. Vâlcea) –  geograf; coregraf, animator cultural, actor amator. Cursant al Şcolii Populare de Artă din Iaşi (în perioada studenţiei) şi al Şcolii Populare de Artă – secţia Coregrafie, din Piteşti (1966), unde obţine titlul şi calitatea de „Maestru de dans”. Carieră didactică în învăţământul preuniversitar (în Rădăcineşti şi Jiblea Veche) şi, în paralel, de coregraf (în 1966, echipa de dansuri a Şcolii Generale din Rădăcineşti a obţinut locul I pe judeţ). A urmat o frumoasă activitate în acest domeniu: 1968 - interpret şi instructor în spectacolul „La bâlci în Ţara Loviştei”; 1969 - întemeietor şi animator al ansamblului folcloric „Doina Oltului” (alături de Gh. Deaconu şi D. Baniţă) etc. Ansamblul a efectuat o serie de turnee în ţară şi, mai ales, peste hotare, obţinând mai multe premii şi distincţii: Tolbuhin – Bulgaria (iunie 1969), Făgăraş – participare la Festivalul Folcloric „Cântecele Oltului” (august 1969), Ohrida – Iugoslavia (iulie 1970: placheta de bronz şi trofeul festivalului; spectacole prezentate la Televiziunea din Skopje), Tarcento – Italia, participare la al VIII-lea Festival Internaţional de Folclor (obţine emblema şi insigna „Europa del Cuori”) etc. Sub conducerea sa, în 1974 s-a constituit Ansamblul Coregrafic „Muguri Cozieni”, care a devenit o adevărată şcoală de iniţiere şi formare a tinerilor interpreţi şi dansatori populari; din acesta, în 2004, s-a reconstituit – după o lungă absenţă – ansamblul „Doina Oltului”. A mai semnat coregrafia la ansamblurile folclorice din Boişoara şi Cernişoara. (COS, pag. 31-34).

Ciobanu, Maria (n. 3 sept 1937, com. Roşiile - jud. Vâlcea) – interpretă de muzică populară. După ce în perioada 1955-1961 a evoluat într-o formaţie de lăutari locali, în anul 1961 a  susţinut concurs pentru ocuparea unui  post de solist de muzică populară la Filarmonica de Stat „Barbu Lăutaru” din Bucureşti, oraş în care va urma studiile liceale şi apoi Şcoala Populară de Artă. În 1962, în urma altui concurs, avea să  fie recrutată pentru Ansamblul „Ciocârlia”. În perioada 1965-1970 a cântat în cadrul formaţiei de muzică populară „Doina Ilfovului”. În anul 1990 s-a pensionat, însă continuă să fie prezentă la unele festivaluri şi ansambluri, în calitate de invitată de onoare, interpretând cunoscutele-i  melodii ; uneori  apare alături de Ion Dolănescu şi de iubitul ei  fiu, Ionuţ Dolănescu, amândoi – cântăreţi recunoscuţi. Este, de asemenea, invitată la anumite emisiuni de radio şi  televiziune. A efectuat numeroase turnee în ţară şi, începând cu anul 1968, în străinătate: Rusia, Olanda Grecia, Turcia, Cehoslovacia, Austria, Ungaria, Italia, Anglia, SUA, Belgia, Danemarca, ducând până departe faima cântecului popular românesc. Repertoriul ei cuprinde melodii din folclorul vechi românesc, cât şi din cel contemporan Menţionăm dintre cântecele ei: Mult mi-i drag mie Mărin, Ia-mă dor şi  du-mă, Hăulita, Spune-mi neică, mergi, nu mergi; Lie,  ciocârlie etc.

A obţinut numeroase premii, distincţii, atât în ţară, cât şi peste hotare, având numeroase înregistrări.

Ciorăscu, Eugen (n. 13 decembrie 1915 la Turnu-Severin, jud. Mehedinţi – m. 23 ian 1989, Râmnicu-Vâlcea) - compozitor, dirijor, solist de muzică uşoară, bibliograf. Ca elev la Liceul „Al. Lahovari”, a făcut parte din orchestra liceului; în această perioadă, a compus tangoul Tanţa, devenit şlagăr. În 1937 a absolvit Facultatea de matematică, dar nu a profesat niciodată acest domeniu; în schimb, şi-a desăvârşit studiile muzicale la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti. A compus numeroase cântece de muzică uşoară (unele, pe versuri proprii), care s-au bucurat de mare succes în epocă: Voi şti să te iubesc numai pe tine (1936), De ce nu vii la rendez-vous? (1937), Bietul flaşnetar; Tu săracă, eu sărac; Vino, vino, Bădiţă (1939), Cântă-mi la ureche, lăutare; Concentrare, concentrare (1940) etc. Bogată activitate la Radio România Bucureşti (debut, 14 aug. 1939, cu alţi doi râmniceni: Al. Bojenescu şi Mircea Preoţescu). Împreună cu orchestra „Electrecord” va cânta (cu N. Kiriţescu), ca solist, piese de Ion Vasilescu, Gherase Dendrino, Ionel Fernic ş. a. În timpul celui de-al doilea război mondial, a înfiinţat un post de radio la Simferopol, în Crimeea), unde era combatant. La biserica din Ohaba de sus (unde, în urma bombardării Bucureştilor de către aliaţi, se retrăsese cu ceilalţi lucrători ai Ministerului de Finanţe), a înfiinţat un cor bisericesc renumit; o iniţiativă asemănătoare o va avea la Timişoara (1945). La Teatrul de Estradă din Bucureşti, înde se va angaja în 1948, îi va avea ca dirijori pe H. Mălineanu şi N. Kiriţescu. La 10 oct. 1949 va fi angajat funcţionar al Secţiei Cultură a Sfatului Popular Raional Râmnicu-Vâlcea. Începând cu 1 nob. 1950, conduce destinele Bibliotecii Orăşeneşti din Râmnicu-Vâlcea (înfiinţată de el în cadrul Căminului Cultural „Ştefan Gheorghiu”), devenită ulterior instituţie regională (Vâlcea), raională şi apoi judeţeană. Creator (împreună cu dr. S. Iacobson) al unor spectacole de estradă, el a condus – şi ca dirijor – orchestra semisimfonică (de cameră) a Casei Raionale de Cultură, cu care dă spectacole, participă la concursuri şi obţine importante premii, printre care Premiul I pentru creaţie muzicală originală, la festivalul Naţional „Dialog la distanţă” (1974). (OSCA I, pag. 90-91, Eugen (Puiu) Ciorăscu – documentar de Petre Petria).

 Ciorăscu, Nell (prenumele la botez: Ştefan; n. 27 decembrie 1947, Arad; din 1949, stabilit în Râmnicu-Vâlcea) – compozitor şi interpret – solist vocal şi instrumentist – de muzică rock; în primii ani de după 1954 (anul debutului), solist în duet cu Rica Lisievici în cântecul Să ne plimbăm prin Râmnic amândoi, compus de Eugen Ciorăscu; ulterior, s-a produs la percuţie, în operetă şi estradă, iar apoi ca maistru de sunet şi lumini la toate spectacolele, indiferent de natura lor, organizate în Vâlcea (1974-1994) la Casa de Cultură Râmnicu-Vâlcea; din 1994, editor de imagine şi sunet la TV. Etalon Râmnicu-Vâlcea şi apoi (din 1999) la TV „Vâlcea 1; cursuri de specializare în telecomunicaţii – domeniul Televiziune (1968); cursuri de specializare în sunet şi lumini, la Teatrul Naţional din Craiova (1980). În 1961, ca elev, împreună cu Lolo Micu şi Marian Eftimie, a înfiinţat formaţia de muzică rock LOTUS, renumită în toată ţara , cu care a organizat concerte în ţară şi străinătate (Cehoslovacia), până în anul 1989. În paralel cu interpretarea compoziţiilor, formaţia conduseă de el a acompaniat, în concerte, pe majoritatea vedetelor muzicii uşoare româneşti a timpului. Colaborări cu Andrei Brădeanu, Petre Magdin, Lucian Ionescu  şi Horia Moculescu. Formaţia sa a realizat şi interpretat muzica spectacolului music-hall Cele două orfeline, regizat de Dodo Ionescu. A realizat sunetul şi luminile pentru zeci de filme şi pentru spectacole regizate de Mircea Cornişteanu (D-ale carnavalului), Decameronul (regia: Silviu Purcărete), Alexandru Lăpuşneanu (regia – Dan Micu) etc. –  toate premiate.   În 1972, a ocupat locul II la Festivalul de Muzică uşoară „Ghiocelul de Aur” de la Braşov (ME II, pag. 31).

Ciorâţă -Drăghici, Viorica (n. 6 apr. 1950, Păuşeşti-Otăsău, jud.Vâlcea); artist plastic şi muzeolog (dublă specializare). Membră a Cenaclului Artiştilor Plastici din Bacău şi apoi a UAP – filiala Vâlcea. Expoziţii personale de pictură: 1974 - Slănic Moldova şi  mai  apoi  la  Tg. Ocna, precum şi Anuala UAP Bacău; 1975: Bacău şi  Tg.  Ocna, Anuala Cenaclului UAP Bacău; 1977: Târgu-Ocna; 1978 – Băile Govora (pictură şi grafică); !979, 1981, 1982, 1996: Râmnicu-Vâlcea; 2006, 2007: Sibiu. Participă la  numeroase expoziţii colective în cadrul Cenaclului UAP din Râmnicu-Vâlcea:  1977 – Bacău, Târgu-Ocna; 1979: Râmnicu-Vâlcea, Braşov; 1981, 1982: Râmnicu-Vâlcea; 1998: Reşiţa. În anii 1994-1995, 1999-2008 participă la toate expoziţiile colective organizate de filiala Vâlcea a UAP Lucrările sale, apreciate de specialişti, au intrat în colecţii personale din ţară şi străinătate.

În 1979, a obţinut Premiul II la Expoziţia Interjudeţeană a Festivalului Naţional (Expoziţia de la Galeriile „Victoria” din Braşov. (OSCA/II, pag. 79-80; Prezenţe feminine, pag. 18-20).

Comănescu, Mioara (n. 15 oct. 1961 în satul Corbii din Vale din com.  Nicolae Bălcescu, jud. Vâlcea) – artist plastic (Studii la Facultatea de Teologie Ortodoxă « Sfânta Muceniţă Filoteea » din Piteşti, specialitatea Artă sacră, după absolvirea Şcolii Populare de Artă din Râmnicu-Vâlcea – secţia Pictură şi Ceramică).  Referent de specialitate în cadrul CJCPCT Vâlcea, unde coordonează sectorul de Artă plastică (inclusiv Cercul de pictură « Dialog plastic » al casei de Cultură « Dragoş Vrânceanu din Băbeni. Expoziţii personale : Craiova – Galeriile Radio-Art (1996, 2006, 2008), Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Vâlcea  (1997), Muzeul Judeţean Vâlcea (1997, 2000, 2002) şi Galeriile Artex Râmnicu-Vâlcea (1997) etc.  Expoziţii de grup în Vâlcea: Muzeul Judeţean (1996), Biblioteca Judeţeană (1996), Muzeul de Artă (1996), Camera de Comerţ şi Industrie (1996), Inspectoratul Şcolar (1999), Galeriile Artex (2004), Expoziţia Naţională de Icoane « Rugămu-ne Ţie ! » - Piteşti şi Curtea de Argeş (2009) etc. Împreună cu alţi studenţi, în 2008 a participat la restaurarea bisericii Domneşti – Argeş. Premiu special pentru Ceramică (1996), Diplomă de excelenţă la Tabăra Naţională de la Baia Mare (2004) etc. 

Constantin, Dan (n. 11 martie 1959, Cluj-Napoca) – actor, regizor, textier. Fost actor la Teatrul de Revistă al Armatei, din Cluj-Napoca. Între 1989 şi 1996 a jucat la Teatrul de Revistă « Fantasio » din Constanţa. În anul 2003 a început să colaboreze cu Teatrul « Ariel », unde va fi angajat în 2004. Roluri realizate aici: Trahanache din O scrisoare pierdută (regia – Doina Migleczi), Gufi din Ţara lui Gufi de Matei Vişniec (regia: Aurel Palade), Iancu Pampon din D’ale carnavalului de I. L. Caragiale (regia: Aurel Palade), Conu Leonida din Conu Leonida faţă cu reacţiunea de I. L. Caragiale etc.Roluri în filme: rolul Lazăr din scurtmetrajul Lazăr de Dan Mihalcea, unchiul Nicu din La bloc – serial TV – 8 episoade (PRO TV). A mai colaborat cu Centrul Cultural « Nicolae » Bălcescu din Bucureşti, cu Teatrul Municipal Deva ş. a. A participat la o serie de turnee şi festivaluri, în ţară şi străinătate (Bruxelles – Belgia, Lausanne – Elveţia  etc. (www.arieltheatre.ro/).

Constantin, Maria-Camelia (n. 3 iunie 1965, oraşul Câmpia Turzii, jud. Cluj) – actriţă. Între 1991-1996, a jucat la teatrul « Fantasio » din Constanţa, în perioada 1996-2004, la teatrul de Păpuşi « Puck » din Cluj-Napoca, iar din iunie 2004 a început colaborarea cu Teatrul « Ariel » din Râmnicu-Vâlcea (rolul Puck din Textul – înainte de toate de Doru Moţoc; regia – Doina Migleczi). Alte roluri jucate aici: Mama din Giocondele de Brigitte Louveau, Martafita din Ţara lui Gufi de Matei Vişniec, Ghina – din Gazonul verde din faţa casei albe de Nevena Miteva, Efimiţa din Conu Leonida faţă cu reacţiunea de I. L. Caragiale etc. În iulie 2007 a început colaborarea cu Teatrul Municipal Deva. La Festivalul Naţional al Teatrelor de Păpuşi şi Animaţie – Bacău 2000, a obţinut Premiul de interpretare pentru rolul Chirică în spectacolul Stan Păţitu (adaptare de Bogdan Ulmu, după I. Creangă) ; Marele premiu cu spectacolul Motanul vrăjitoarei, la Festivalul Naţional al teatrelor de Păpuşi – Galaţi 2003 ; Premiul de excelenţă pentru interpretare, acordat de Fundaţia Culturală « Vâlcea 1 » în anul 2010. A efectuat, împreună cu Teatrul Ariel, o serie de turnee în ţară şi străinătate. (www.arieltheatre.ro/).

Constantinescu, Silvia- Carmen (n. la 3 iul. 1956, Râmnicu-Vâlcea) – inginer instalaţii construcţii; traducător (franceză) cu atestare din partea MC (1992),  jurnalist (RTV), realizator de emisiuni TV şi de filme documentare. Cursuri de specializare în diverse domenii: Promovarea antreprenoriatului feminin în România (sept. 1989); curs de Comunicare şi relaţii publice; Management cultural, Study Tour la Budapesta, pe tema Centre de informare turistică etc. Între 1981-1997, a lucrat ca inginer în domeniul de pregătire. În anii 1995-1999: director de programe TV la RTV ETALON, realizator TV, editor şi prezentator ştiri radio; 1999-2001: reprezentant zonal pentru judeţele din Oltenia, al Oficiului de Promovare a Turismului - Autoritatea Naţională pentru Turism; 2001-2004: director de programe TV la RTV ETALON, editor şi realizator de emisiuni; ian. 2005- febr. 2009: director de cancelarie şi purtător de cuvânt al prefecţilor de atunci; din oct. 2009: consilier de comunicare şi purtător de cuvânt al prefectului Petre Ungureanu. Afilieri: membru al Clubului Român de Presă (din sept. 2003). membru de onoare al Asociaţiei Primarilor Francofili din Oltenia (din 2008) etc.

A participat la mai multe festivaluri internaţionale de televiziune. A fost singurul jurnalist din SE Europei, acreditat la Festivalul de Film American de la Deauville (Franţa, 1997). În anul 1998, a câştigat licitaţia în limba franceză pentru realizarea filmului Strategia schimbării în protecţia copilului (comanda PHARE), la concurenţă cu TVR. A realizat interviuri - difuzate la PRO TV, emisiunea Lumea filmului - cu mari personalităţi din cinematografie (David Mamet, Kate Capshaw, Claudia Cardinale, William Nicholson, Lambert Wilson, James Mangold, Gary Fleder, Neil LaBute, Guillermo del Toro, Jill Sprecher etc.), precum şi o serie de top show – uri (difuzate la TV ETALON), cu mari regizori şi actori români: Lucian Pintilie, Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc, Răzvan Vasilescu, Mircea Daneliuc, Cecilia Bârboră ş.a. Realizator (în colaborare) de filme documentare, la Etalon TV. A obţinut premii naţionale pentru eseu, reportaj, jurnalism comunitar, filme documentare etc.

Constantinov, Radu (n. la 28 martie 1961 în Chişinău, din părinţi actori) – actor şi artist plastic (dublă specializare: Institutul Pedagogic din Chişinău – specializarea grafică şi pictură; Facultatea de Teatru şi Film din cadrul Institutului Unional de Stat al Cinematografiei, din Moscova, 1985-1989). A lucrat ca actor în Chişinău, la Teatrul Actorului de Cinema (care funcţiona pe lângă « Moldova-Film »), apoi la Teatrul « Eugen Ionescu » din Chişinău (1990-1991), iar din februarie 1991 – la Teatrul de Stat « Anton Pann » din Râmnicu-Vâlcea. În paralel cu cariera de actor, a continuat să picteze: a participat cu tablouri în ulei, la câteva expoziţii de artă colectivă.

Roluri interpretate (selectiv): Îngerul din Provocarea sau Zborul – ce fericire ! de Doru Moţoc (2002), Critias din Hoţul de mărgăritare de V. Anania (2003), Şopârla, Grifonul şi Pălărierul din Alice în Ţara Minunilor de Lewis Carroll (2006), Ion din Năpasta de Caragiale (2007), agronomul Homuntov şi Oleg – profesorul de sport din Întâmplări provinciale de Al. Vampilov (2007), Satana din Portugalia de Egressy Zoltan (2008), Valere din Doctor fără voie de Molière (2009) etc.

Cornea, Ion (n. 13 apr. 1948, com. Cârjelari, jud. Tulcea) – artist plastic, publicist. Membru al UAP – filiala Vâlcea. Expoziţii personale – toate, vernisate în Râmnicu-Vâlcea: „Valul” (1993); „Paradigme I, II” (1997), „Efemere” (1999), „Panteon” II (2005), „Calea Regală” (2005).

Expoziţii de grup: „Artişti tulceni”, Tulcea (1979), „In Memoriam”, ed. a II-a, IAV Bucureşti (1981), „Salonul de toamnă” – Buzău (1987), „Salonul anual”, Râmnicu-Vâlcea (din 1991 până în 1997); Brăila (1999), „Salonul Internaţional” Reşiţa ((1998), „Grafica II”, Râmnicu-Vâlcea (1993), „Memorialul Nicolae Bălcescu”, Râmnicu-Vălcea (1993), „Art campus, Râmnicu-Vâlcea (1995), „Pictură, grafică, sculptură”, Râmnicu-Vâlcea (1996), „Salonul de Sud”, Râmnicu-Vâlcea (1997, 1998), „Salonul Judeţean Râmnicu-Vâlcea” (1998), „Pictură-Sculptură”, Râmnicu-Vâlcea (1998), „Galeria de Sud”, Râmnicu-Vâlcea (1998), „Eclipsa 99”, Râmnicu-Vâlcea (1999), „Arta în drum spre muzeu, Râmnicu-Vâlcea (1999), „Retrospectiva Art Campus”, Râmnicu-Vâlcea (1999), „Artişti vâlceni”, Bucureşti (2000), Târgul de Artă Râmnicu-Vâlcea (anual, între anii 2000-2004), „Tradiţie şi postmodernitate”, Muzeul Satului Bujoreni (2001), „Conformism-Nonconformist”, Râmnicu-Vâlcea (2004); Muzeul de Artă Drobeta Turnu-Severin (2005) etc.. Expoziţii şi participări internaţionale: „Artişti vâlceni” – Antibes- Franţa (1994); Shangai – China (1999); Hamme-Belgia – Galeria de Artă „Cozia” (2003-2004), Kromeritz – Cehia (2005). A ţinut comunicări ştiinţifice în cadrul unor simpozioane sau reuniuni cultural-artistice, publicate în reviste de specialitate. (AV, nepag.).

Crişan – Gaghel, Maria (n. 26 sept 1943, Lupeni – jud. Gorj) profesor de desen, artist plastic, muzeolog. Din 1982, s-a stabilit în judeţul Vâlcea, ca profesor în Drăgăşani şi apoi ca metodist la Centrul de Îndrumare a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă Vâlcea. A jucat un rol important în descoperirea şi promovarea talentelor artistice din judeţ. O perioadă îndelungată, a funcţionat ca director al Şcolii Populare de Artă din Râmnicu-Vâlcea. Şi-a adus contribuţia la realizarea unor pliante, programe, albume de artă şi a executat grafica mai multor lucrări de literatură, folclor şi artă plastică, printre care: Gheorghe Bobei – rapsod şi poet, Folclor din Smeurăt (de I. I. Alexandrescu), Plai vâlcean (de Petre Petria), Posada copilăriei (Petre Petria) etc.

Între anii 1973-1993, a organizat numeroase expoziţii de grup şi personale de pictură, în oraşele: Bucureşti, Sibiu, Piteşti, Slatina, la Bonn – Germania (1993). În 1994, a participat cu lucrări la expoziţia de la Antibes – Franţa, iar în anii 1990, 1992, 2002 – la taberele de pictură din judeţul Vâlcea. Lucrările sale – pictură, grafică, desen, pictură pe sticlă şi lemn, îndeosebi cele cu subiect religios, au intrat în diferite colecţii ale unor instituţii şi colecţionari particulari din ţară şi străinătate. (OSCA I, pag. 104-105, Prezenţe feminine, pag. 147-148; AV, nepag.).

Croitoru Necşuleu, Corina (n. 19 sept 1976, Râmnicu-Vâlcea) – artist plastic. Membru al UAP – filiala Vâlcea. Expoziţii personale: Galeriile de Artă Râmnicu-Vâlcea (2001). Expoziţii de grup: Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Râmnicu-Vâlcea (1992), Inspectoratul Şcolar al Judeţului Vâlcea (1992), Galeriile de Artă „Artex” din Râmnicu-Vâlcea (1993), Expoziţia de atestat, la Prefectura Judeţului Vâlcea (1995); Academia de Arte Vizuale „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca (1999), Universitatea EXPO Transilvania (1999, 2000), Universitatea de vară „Castelul Corvineştilor” – Hunedoara (1999), Universitatea Internaţională de vară „Castelul Corvineştilor” – Petroşani (2000); Expoziţia de diplomă de la Casa Matei Corvin din Cluj (2001); Expoziţia absolvenţilor Universităţii de Artă şi Design Cluj-Napoca (2001), Salonul Naţional de Artă Bucureşti (2001); Târgul de Artă Râmnicu-Vâlcea (2001, 2003); Simpozion „Ceramica Baia Mare” (2002), Muzeul de Artă Drobeta - Turnu-Severin (2005). Expoziţii şi participări internaţionale: Hamme-Belgia (2003), Kromeriz-Cehia (2005). Premiul I la Universitatea de vară „Castelul Corvineştilor” – Hunedoara (1999). (AV, nepag.).

Cuţescu-Storck, Cecilia (n. Brăneanu, 14 martie 1879, Câineni - satul Râu Vadului – m. 29 oct.1969, Bucureşti) – artist plastic de notorietate internaţională, considerată printre „Maeştrii artei româneşti”; scriitor. Studii de artă la Damenakademie din Munchen (în acelaşi timp cu Ştefan Popescu, Ipolit Strâmbu şi Frederick Storck), la „Academia Julian” şi la Şcoala de Arte Frumoase din Paris, fiind remarcată aici, pentru talentul său, de mari artişti ai timpului. Expune la saloanele de artă din Marsilia, Anvers şi la muzee de prestigiu; va mai expune în Italia, Portugalia, Austria, Spania, Olanda etc.,  trimiţând lucrări şi pentru unele expoziţii din ţară. După întoarcerea în ţară (1906), va fi invitată să facă parte din Societatea „Tinerimea artistică” fiind socotită „avangardistă”, asemenea lui Brâncuşi. Obţine succese importante, primind mai multe comenzi de artă decorativă, cu lucrări grandioase. În 1909 se va recăsători cu sculptorul Frederick Storck. Între 1909-1913 creează mai ales pictură murală. Din 1916, carieră didactică la Şcoala „Belle Arte” din Bucureşti. În 1924-1925 călătoreşte la Avignon, Paris şi Barcelona, participând cu lucrări la expoziţii de pictură. În 1937 este aleasă preşedintă a Sindicatului „Artelor Frumoase” din ţară. În 1948, operele soţilor Storck sunt puse sub protecţie naţională, iar în 1951, casa lor devine Muzeu Naţional. Creaţii plastice: Peisaj cu mesteceni – ulei pe carton (Munchen, 1899), Femei cu fructe – compoziţie decorativă; Curtea veche în Portugalia – tuş (1943), Agricultura şi comerţul – triptic, Două surori, Grădină la marginea mării etc. Creaţii literare: Fresca unei vieţi, memorialistică (1944), O viaţă dăruită artei (1966) (DARC, pag. 147; MDE/2, pag. 1230; VDE/1, pag. 145; OSCA I, pag. 106-108).

Deaconeasa, Gheorghe (n. 28 aug. 1933, Călimăneşti, jud. Vâlcea; stabilit la San Francisco - California) – arhitect. Membru al Uniunii Arhitecţilor din România. Lucrarea de licenţă, ca absolvent al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti: realizarea unui complex urbanistic de imobile şi dotări social-culturale în B-dul Armata Poporului. Până în 1983 şi-a desfăşurat activitatea în ţară, întocmind – ca şef de proiecte – lucrări de investiţii şi detalii de sistematizare şi – în calitate de colaborator – diferite proiecte, printre care: Lucrări pentru locuinţe proprietate personală, sistem duplex, în zona centrală a municipiului Piteşti; Schiţa de sistematizare a viitorului centru urban Miercurea Sibiului, Detalii de sistematizare la blocuri de locuinţe din Drăgăşani şi Găeşti şi alte schiţe de sistematizare în judeţele Argeş, Alba, Arad, Brăila, Olt, Harghita, Hunedoara, Sibiu, Vrancea; Stuiu de sistematizare al judeţului Vâlcea privind reţeaua de locuinţe urbane şi rurale (împreună cu arhitecţii Mircea Possa şi Adriana Pop etc.

Între anii 1983-1986, în baza contractului încheiat între România şi Algeria, a desfăşurat în aceasta din urmă o bogată activitate, bazată pe proiecte de investiţii şi sistematizare, printre care: Proiect „Surete” pentru birouri, administraţie, dependinţe, garaje, amenajări, parcaje, alei; Proiect Centru Cultural Moujhaidin (8+2 nivele) pe o structură capsulară în formă hexagonală, reprezentând birouri, săli de expoziţii şi depozitare, încăperi pentru agenţii de bilete, garaje subterane ş.a.; Proiect sediu Primărie cu 100 de birpouri în zona Sahara etc. Stabilit în America, a lucrat la Compania de Arhitectură pe probleme de arhitectură şi construcţii din New York, unde a proiectat o serie de sedii de bănci, clădiri administrative şi blocuri de locuit. (COS, pag. 39-42).

Deleanu, Diana - pseudonimul artistic al Dianei – Mihaela Ciuruş (n. 18 febr. 1969, Râmnicu-Vâlcea) – ziaristă; realizatoare de filme şi de emisiuni TV. Absolventă a Facultăţii de Jurnalism, Comunicare şi Relaţii Publice, precum şi a mai multor cursuri de specializare. Între 1990-1992, a activat ca educatoare la Grădiniţa Specială Băbeni (jud. Vâlcea). După ce, o scurtă perioadă, a lucrat la SC REGAL SRL, în 1992 s-a angajat prin concurs la SC ETALON. Din 2001, este director Departament film la acest post de teviziune, ulterior având şi alte funcţii: P.R. la TV Etalon (2003), PR manager SC DiaGroup  - calitate în care va obţine o serie de rezultate de nivel naţional şi internaţional) – 2004. Filmografie (selectiv): După chipul şi asemănarea sa (1993), Doamne, Doamne, ceresc tată (1993); Eroi au fost, eroi sunt încă (1994), Mânăstiri şi schituri vâlcene (2000),  Fals tratat de pescuit şi vânătoare (2001), Dracula şi Bunul Dumnezeu (2003), Trista poveste a unui succes (2005), Drumul spre victorie (2005), Doctor Schileru (2005), Mama Ghiţa (2006), Humoresca (2007), Războiul lumilor, bătălia de la Amărăşti (2008) etc. Palmares (selectiv): 1995 - Marele Premiu al Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune, 2001- Premiul pentru Documentar de Artă – Gala Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune din România, 2001 - Trofeul şi Marele Premiu TeleVest, 2002 - Premiul III la Karlovy Vary – TOURFILM; 2003 şi 2006: Premiul I – GOLDEN  BEGGAR – Kosice, Slovacia; 2003 – Premiul C.N.A. (Consiliului Naţional al Audiovizualului), împreună cu echipa TV ETALON, pentru « Cel mai bun program local TV » ; 2004 – Premiul al II-lea UNESCO – Romania pentru Jurnalism social; 2004 – Premiul I la Festivalul de Film  ECO –ETNO - FOLK –FILM; 2005 – Marele Premiu Dumitru Tinu – la Gala Premiilor Clubului Român de Presă; 2006 -  Premiul Special al Juriului DOK . FILM. În anii 2007 şi 2008, filmul Humoresca, realizat de ea (producător şi scenarist – Iulian Margu), a fost selecţionat la o serie de festivaluri internaţionale. Între 2004 – 2005, a realizat şi prezentat emisiunile: Povestiri provinciale, Schiţă de portret şi  Profesia – Jurnalist.  În anul 2006, a fost aleasă ca Membru al Juriului (secţiunea Documentar) la FIF Dakino. Colaborări cu posturile: PRO TV, Antena 1, Realitatea TV, TVR 1, TVR 2 şi TVR International. 

 Dican, Gheorghe (n. 25 febr. 1960, com. Cernişoara – jud. Vâlcea) – artist plastic, grafician, caricaturist, publicist. Membru al UAP – filiala Vâlcea şi preşedinte al filialei, dovedind calităţi de manager deosebite. Membru al Clubului Rotary. Iniţiator şi organizator, împreună cu Al. Nancu şi Luiza Barcan, al Expoziţiei Naţionale „Arta în drum spre muzeu” (1999), al „Salonului de Sud” şi al Simpozionului de sculptură „10 pentru Râmnic” (1997); organizator al Taberei Art Campus (anual, între 1992-1995); curator a peste 100 de expoziţii la Galeriile Municipale Artex şi la Muzeul de Artă, ambele din Râmnicu-Vâlcea; ilustrator de cărţi şi reviste. Împreună cu Luiza Barcan şi Al. Nancu, a iniţiat şi organizat Simpozionul Naţional „Tradiţie şi Postmodernitate” (2002), care a avut ca rezultat apariţia revistei „Ianus” şi a setului de monografii Biserici de lemn din Vâlcea. Începând cu anul 2000, s-a ocupat şi de vitralii, o realizare de excepţie a sa fiind cupola vitraliată de la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea (2003-2004). Expoziţii personale (selectiv): Galeriile de Artă din Râmnicu-Vâlcea (1984, 1986, 1992, 1995, 1997, 1998, 2000, 2005), Călimăneşti (1984), Slatina (1987), Galeriile Sepia Bucureşti (1992), Gallerya.ro (2003), Galeria „Cozia” – Hamme, Belgia (2004) etc. Expoziţii de grup (selectiv): Piteşti (1977), Râmnicu-Vâlcea (1986-1987, 1991-1997, 1999-2002), Galeriile Dalles – Bucureşti (1989), Timişoara (1991), Craiova (1995), Reşiţa (1998), Parlamentul României (2000), Salonul Naţional al UAP din România (2001); Bucureşti – Art Jazz Club (2003) şi Galeria Apollo (2004), Drobeta – Turnu-Severin (2005) etc. Expoziţii şi participări internaţionale: Galeriile Arcades şi L’Europe de Beaux Arts din Antibes – Franţa (1994), Marsilia – Franţa (1994). Mai multe lucrări ale sale au intrat în colecţii de stat şi particulare din ţară şi străinătate. Premii obţinute: Premiul pentru Cultură al IJC Vâlcea (1995), Premiul pentru Pictură, acordat de Salonul de Sud (1997), Ordinul „Meritul Militar în grad de comandor”, acordat de preşedinţia României (2004) etc. 

Dina-Sima, Mariana (n. 1 nob. 1948, Râmnicu-Vâlcea – m. 5 aug. 2000). A studiat pictura în particular, în perioada 1969-1971, urmând în paralel cursurile de Istorie a artei la Universitatea Populară Dalles din Bucureşti. În perioada 1969-1971, a lucrat ca designer şi grafician, colaborând cu Teatrul Popular din Râmnicu-Vâlcea, ca scenograf, designer, grafician; a executat decorurile la piesa Avarul de Molière, precum şi pentru alte piese, obţinând numeroase trofee, premii şi distincţii. Începând cu anul 1970, a colaborat şi cu CJCVTCP Vâlcea, perfecţionându-se în grafică pentru cărţi (în special coperte: Florile dalbe – culegere de colinde din Ţara Loviştei, de Ion Piloiu; Judeţul Vâlcea. Oameni de ştiinţă, cultură şi artă de Petre Petria, Tu să-mi spui de unde vii – poezii de Felix Sima, Din Ţara lui Anton Pann – poezii de Dragoş Serafim şi Felix Sima, Impresii de lectură – de C. Deaconu etc.), pliante, afişe, diplome etc.Participări la expoziţii: La Galeriile de Artă – Magazinul „Luxor” (1982, 1984, 1985, 1993, 1997, 1998), Muzeul de Artă din Râmnicu-Vâlcea (1998, 1999), Cluj-Napoca (1998), Complexul Cultural Episcopia Râmnicului (1999) etc. Participări internaţionale: Tokio – 1990, Montreal – Canada (1990), Toronto – Canada (199- Olanda 5), Meppel – Olanda (1998), Hertogenbosch – Olanda (1999) etc. (OSCA I, pag. 118-119; ME II, pag. 51-53; Prezenţe feminine, pag. 40-41).

Dinu, Margareta (Madi) (n. 22 decembrie 1908), localitatea Brezoi – jud. Vâlcea) – artist plastic. Călătorii de studii în Italia (1937), Grecia (1937-1938), Bulgaria (1956, 1957, 1960) etc. După 1946, va participa la numeroase expoziţii de grafică şi artă decorativă din ţară şi străinătate. Expoziţii personale la Bucureşti (1936, 1937) şi la Tel-Aviv, Israel (1968). Membră a UAP din România. Solicitată mai ales pentru lucrări cu ornamente din metal. (DAR, pag. 134; OSCA I, pag. 119; Prezenţe feminine, pag. 41-42).

Dragomiroiu, Maria (n. 11 iunie 1955, satul Marcea din comuna Ioneşti – jud. Vâlcea) – interpretă de muzică populară. Studii postliceale la Şcoala  Populară de Artă, secţia Canto şi Acordeon – Bucureşti. A debutat  ca solistă de muzică populară pe când era eleva liceului din Râmnicu-Vâlcea, apoi la ansamblul folcloric din Alexandria, ulterior - la „Doina” Argeşului din Piteşti. Câştigătoare a concursului „Floarea din grădină”, după  care a fost tot mai căutată pentru a face parte din ansambluri  folclorice de prestigiu  din ţară, obţinând numeroase premii, acordate de jurii de specialitate. Turnee în ţară şi străinătate, prin care a dus departe faima cântecului popular românesc. A cules folclor muzical specific din zona Vâlcii, dar şi din alte zone de interferenţă, pe care, prelucrându-l, l-a interpretat într-o manieră proprie, care a făcut-o cunoscută şi îndrăgită. Alături de cântec, a făcut un cult  din portul popular, de care este atât de ataşată, devenind şi o cunoscută colecţionară în domeniu.

Dintre melodiile interpretate: Cine iubeşte şi lasă; Omule, om bun să fii; Doamne, multe trag; Dragostea, otravă dulce; Viaţa-i un noroc; Of! Lume cum eşti făcută, Mai întoarce, Doamne, roata odată ; În pădure la Pesceana ş.a. (OSCA I, pag. 124 ; Prezenţe feminine, pag. 43-44).

Dumitrescu, Dumitru (Tică) (n. 6 oct. 1921, în oraşul Drăgăşani, Vâlcea - m. în mai 2002, Râmnicu-Vâlcea, unde s-a stabilit cu familia în 1929) actor. A studiat arta teatrală la Şcoala Populară de Artă din Râmnicu-Vâlcea (anul absolvirii: 1970) şi Institutul de Actorie din Piteşti (1975). Între 1945-1968, deţine diferite funcţii, printre care pe aceea de şef de cabinet la Prefectura Vâlcea (1946-1948). În anul 1945, pe când era responsabil cultural al Sindicatului Funcţionarilor Publici, a luat legătura cu animatorul teatrului din Râmnicu-Vâlcea, dr. Constantin Georgescu, care închegase o formaţie de teatru. În urma unor verificări interpretative, a fost admis şi a devenit component al formaţiei de teatru din reşedinţa judeţului, calitate în care va da viaţă, cu mult talent, unei serii întregi de personaje, printre care: Georges Duduleanu din piesa Gaiţele de Alexandru Kiriţescu, Moş Toma din Vlaicu şi feciorii lui de Lucia Demetrius, Iorgu Langada din ...Escu de Tudor Muşatescu, Dick Scott din Dincolo de zare de Eugene O’ Neill, Jupân Dumitrache din O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, şeful de gară din Steaua fără nume de Mihai Sebastian, inspectorul de siguranţă din Înainte de revărsatul zorilor de Doru Moţoc ş. a. A fost prezent în spectacolele Ansamblului de Estradă: Critică la microfon; Cu estrada pe teren; Cântaţi cu noi; Estrada în carnaval; Miniaturi pe portativ. Începând cu anul 1968, în regia lui Dodo Ionescu de la Teatrul de Operă din Bucureşti, au fost puse în scenă: opereta Mam’zelle Nitouche, de Florimond Hervé, interpretând rolul directorului teatrului; opereta Vânzătorul de păsări, de Karl Zeller, (baronul Weps); comedia muzicală Cele două orfeline, de H. Mălineanu (rolul lui Madame Frochard, în travesti) ş.a. Laureat al numeroase premii şi medalii în cadrul diferitelor festivaluri şi concursuri naţionale ale formaţiilor artistice de amatori, Tică Dumitrescu are meritul deosebit de a se fi numărat printre acele nume de neuitat din epoca teatrului vâlcean.  (ME II, pag. 61-62; OSCA II, pag. 135-136).

Dumitrescu, Gheorghe (n. la 15 decembrie 1914, în com. Oteşani din jud. Vâlcea  – m. 20 febr. 1996) - muzicolog, compozitor, dirijor. A lucrat ca violonist, compozitor şi dirijor la Teatrul Naţional din Bucureşti (1933-1946), compozitor al ansamblului Artistic al Armatei din Bucureşti (1947-1957), profesor de armonie la Conservatorul din Bucureşti (din 1951, până la pensionare). A făcut parte din juriile unor  concursuri muzicale naţionale şi internaţionale. A obţinut numeroase premii şi distincţii, printre care Premiul « Paul Ciuntu » (1941), Premiul Robert Cremer (1942), Premiul I de compoziţie « George Enescu » (1946), Premiul « Cuprian Porumbescu » al Academiei Române (1956), Ordinul « Steaua României » cl. a II-a (1958), Ordinul Meritul Cultural cl. I (1969) etc. Maestru Emerit al Artei (1957).

A compus muzică de teatru (Tarşiţa şi roşiorul, 1948), muzică de operetă (Ion Vodă cel Cumplit, 1955 ; Fata cu garoafe – 1961, Meşterul Manole - 1969), Decebal – tragedie în 4 acte şi 8 tablouri (1957), Răscoala – dramă muzicală populară după romanul lui Liviu Rebreanu  (1963). A mai compus muzică vocal simfonică: oratoriul Tudor Vladimirescu (1950), Griviţa noastră (1963), Zorile de aur (1964), Cantată festivă (1965) etc.; muzică simfonică:  Poem psaltic (1939), Poem vesel (1941), Poem trist  (1941), Poemul amurgului (1941), Suită pitorească (1942); muzică de film (Aproape de soare . 1960), Tudor (1962); muzică de cameră, muzică corală, muzică vocală etc. (DM, pag. 69-70; MDE/2, pag. 1259; MR, pag. 176-181; VDE/1, pag. 146; OSCA I, pag. 130-133).

Dumitrescu, Ilinca (n. la Bucureşti, fiică a ompozitorului Ion Dumitrescu) – pianistă de notorietate internaţională şi muzicolog; a absolvit, cu distincţia maximă (« Diploma de Merit ») Conservatorul de Stat « P. I. Ceaikovski » din Moscova. Din 1980, este solistă concertistă de stat, iar din 1994 – şi directoare a Muzeului Naţional « George Enescu » din Bucureşti. A concertat în Europa, Asia, SUA, America Latină, în renumite săli de concerte ale principalelor capitale şi oraşe. În 1996, discul său conţinând 14 sonate de D. Scarlatti, a fost selecţionat de juriul « Internaţional Record Critics Award », reunit la New York, printre cele mai bune albume ale anului respectiv. Membră de onoare a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană (1993), pentru « activitate excepţională depusă în decursul anilor, în slujba promovării şi propagării muzicii noi »; membră în Senatul academic al « Academia Internazionale d’Arte Moderna » - Roma (1997), membră de onoare a « Société Musicale Française Georges Enesco – Paris (1997) etc. Premiul criticii muzicale româneşti pentru ciclul de recitaluri « Decenii contemporane » (1984); titlul şi diploma de « Oaspete ilustru al culturii boliviene » (1998). Pentru activitatea de muzicolog, i-au fost acordate Premiul Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali din România (1991) şi Premiul Academiei Române (1995). Membră în mai multe jurii şi preşedintă a unora dintre ele. A predat cursuri de măiestrie pianistică (master-class) în Cehia (1991-1997), Iowa – SUA (1997), Brazilia (1998). (www.cimec.ro/muzica).

Dumitrescu, Ion (n. 20 mai 1913 în com. Oteşani din jud. Vâlcea – m. 1996) – compozitor, muzicolog, publicist. Profesor de muzică în Bucureşti (1938-1940), profesor de teorie-solfegii la Academia de Muzică Religioasă Bucureşti (1939-1941), compozitor şi dirijor la Teatrul Naţional Bucureşti (1940-1947), profesor de armonie la Liceul Militar Muzical din Bucureşti (1943-1944) etc; decan al Facultăţii de Compoziţie (1951-1952), profesor şi şef de catedră la Conservatorul din Bucureşti (din 1956); secretar (1954-1956), prim-secretar şi apoi preşedinte  al Uniunii Compozitorilor din România (1963-1977), unde a dovedit reale calităţi de manager. A făcut parte din numeroase  jurii naţionale şi internaţionale de concursuri muzicale. Maestru Emerit al Artei. Premii şi distincţii obţinute (selectiv): Premiul « Paul Ciuntu » (1941), Premiul de Stat (1949 şi 1954), Premiul « George Enescu » al Academiei Române (1957), Ordinul « Steaua României » cl. a IV-a (1959), Ordinul Muncii cl. I (1963), Ordinul « Meritul Cultural » cl. I (1966) etc. De la înfiinţarea sa în 20 apr. 1995, Filarmonica de Stat din Râmnicu-Vâlcea îi poartă numele.

A compus muzică de teatru (Hero şi Leandru – 1941, Madame Sans-Gêne – 1941, Hamlet – 1941, Vlaicu-Vodă – 1941, Laïs – 1942, Lucreţia Borgia – 1942 etc.), balet pantomimă (Rică – 1942), muzică pentru spectacol de dans (Oglinda fermecată – 1942); muzică simfonică (Suita nr. 1 pentru orchestră -1938), Suita nr. 2 pentru orchestră - 1940), Suita nr. 3 pentru orchestră - 1944, Simfonia I în Fa major -1948, Preludiu simfonic - 1952, Simfonia în Re major -1957 etc.); muzică de film (Grădinile capitalei – 1942, În sat la noi – 1953, Nepoţii gornistului – 1954, Premiul de Stat; Brigada lui Ionuţ – 1954, Desfăşurarea – 1954 etc.), muzică de cameră, muzică vocală, studii şi articole de muzicologie. (DM, pag. 69; MDE/II, pag. 1250; MR, pag. 181-183; OSCA I, pag. 133-136).

Dumitrescu, Trestian (n. 29 mai 1995, Râmnicu-Vâlcea) – elev la Liceul de Muzică “George Enescu, din Bucureşti; violinist, pianist, vocalist, actor amator. După efectuarea cl. I-V la Liceul de Artă “Teodordor Geantă” din Râmnicu-Vâlcea, a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă din aceeaşi localitate, secţia Canto. A colaborat cu mai multe societăţi şi asociaţii cultural-artistice: Teatrul Religios “Steaua Albastră” (preşedinte – Maria Munteanu), Fundaţia “Reporter”, Studioul “Valahia Film” (preşedinte şi regizor – Ştefan Brandes Latea şi cu Grupul Coral “Cantus” (dirijor – profesor Stroe Marian), al cărui membru este şi în cadrul căruia a participat – între anii 2002-2007 - la mai multe concerte susţinute de grup la instituţii de cultură (laică şi religioasă) din Râmnicu-Vâlcea.

A susţinut recitaluri (la vioară) şi a particpat la o serie de concursuri de interpretare instrumentală, fiind nu o dată premiat (“Timotei Popovici”, Sibiu – ediţiile 2004 2005 şi 2008, Premiul II la fiecare; “Lira de Aur” – Piteşti – 2006, Premiul II; Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală, Râmnicu-Vâlcea – 2007, Premiul I, etc.).

Dumitru, Ionel (n. 1915 în satul Fumureni din com. Lungeşti, jud. Vâlcea – m. ?) – muzician; solist instrumenist la tubă. A fost mai mult autodidact, dar a urmat o vreme şi cursuri la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti”. Între 1927-1943, a cântat în Orchestra Armatei; apoi ca solist-tubist la Filarmonica de Stat “George Enescu”, până în 1967. A prelucrat şi executat piese pentru tubă, a transcris circa 150 piese din muzica românească şi universală şi este autor al mai multor compoziţii proprii: Fantezie nocturnă, Preludiu, Tuba diabolică, Humoresca, Concertul pentru tubă, Polca Fumurenilor etc. (OSCA I, pag. 138).

Ene, Laurenţiu (n. 5 iulie 1948, Bucureşti) – arheolog, artist plastic (studii de pictură medievală la Institutul de Arte Plastice, în anii 1984-1985). Membru al UAP din România.

Expoziţii personale: „Polietilena. O aproximare estetică a reevaluării sale. Laookoon” – Râmnicu-Vâlcea (1987), „Problema adevărului în artă” – Râmnicu-Vâlcea (1992), „Pictura ca simulacru” – Râmnicu-Vâlcea (1995). Expoziţii de grup: „Parlamentul României” (2000), „Perormance – My outopia” – Centrul ceh (împreună cu Grupul Rostopasca) – Bucureşti (2000), „Realismul nevrotic” – Bucureşti (2001).

Premiul pentru pictură – Salonul de Sud (1997). (AV, nepag.).

Floroaica, Mădălina (n. 24 martie 1978, Râmnicu-Vâlcea) – actriţă de teatru şi film. Studii postuniversitare de actorie la Commonwealth University – Richmond din Virginia, SUA (2004). Actriţă a teatrului Municipal « Ariel » din Râmnicu-Vâlcea. A participat la « Atelierele de educaţie şi practică teatrală » conduse de Dumitru Solomon (dramaturg), Cristian Hagiculea (regizor), Alexandru Repan (actor) şi Paul Chiribuţă (actor), precum şi la alte ateliere de teatru. Participantă la proiectul « Branching Out », condus de Peter Wild şi Tom Dumbar, şi la alte proiecte. Realizatoare de reclame la Radio Contact Sibiu şi la posturi de radio locale ; realizatoare de videoclipuri TV. De asemenea, a jucat în filme de scurtmetraj şi de lung metraj (Maria Magdalena din filmul Bani mărunţi de Dan Mihalcea ; fotografa din Bartali – lungmetrajul realizat de Alberto Negrin ş. a.). În 1998 a făcut proiectul dramă workshop « The Zouth Theatre », finalizat cu schimbul cultural româno-scoţian la Teatrul « West Lothian Youth Theatre » din Scoţia şi cu un turneu european. (www.arieltheatre.ro/).

Focşa, Ileana (n. Sacerdoţeanu, la 31 oct. 1923, localitatea Horezu, jud. Vâlcea) – actriţă. Între 1944-1948, a urmat cursurile Conservatorului de Muzică şi Arte Dramatice, la calasa prof. Victor Ion Popa şi Marietta Sadova. În urma debutului de pe scena teatrului Naţional din Bucureşti, directorul de atunci al tetrului, a hotărât angajarea ei. Aici a jucat o serie de roluri, sub îndrumarea regizorală  a unor mari regizori, precum Ion Şahighian, Sică Alexandrescu şi Mony Ghelerter. S-a alăturat unui grup care a pus bazele tetrului Tinereteului, sub conducerea regizorului Mihai Raicu; acelaşi colectiv va înfiinţa şi Teatrul de Stat din Galaţi. După 1958, familia Ileana şi Ion Focşa va deveni componentă a teatrului de Stat „Al. Davila” din Piteşti. Ileana Focşa a interpretat peste 120 de roluri, printre care menţionăm: Margo din Gaiţele de Al.Chiriţescu (regia – Virgil Sacerdoţeanu), Sorina din Înşir-te, Mărgărite (regia – Nicolae Dinescu), Zâna codrilor din Harap Alb (regia Corneliu Zdrehuşi), Luize din Intrigă şi iubire (regia: Ovidiu Georgescu, Ema-Anca (rol dublu) din Fii cuminte, Cristofor (regia lui C. Dinischiotu), Vidra din Răzvan şi Vidra (regia – Dan Alexandrescu) etc. (Prezenţe feminine, pag. 47- 49).      

Gaghel, Emil (n. 1 febr. 1945, Râmnicu-Vâlcea – m. oct. 1995, Râmnicu-Vâlcea) – fizioterapeut; sculptor. A absolvit Şcoala Postliceală Sanitară din Râmnicu-Vâlcea, dar s-a simţit de timpuriu atras de sculptură. Membru al Cenaclului Artiştilor Plastici din Râmnicu-Vâlcea. Între 1977-1990, a participat anual la saloanele de iarnă ale medicilor artişti din România, de la Cluj, iar între 1977-1983, la cele ale menţionatului cenaclu din Râmnicu-Vâlcea. În anii 1987 şi 1988, a organizat expoziţii personale la Galeriile de Artă din municipiul reşedinţă al judeţului Vâlcea. A participat şi la expoziţiile de grup din 1994, organizate în Franţa – la Antibes şi Marsilia. Lucrări ale sale sunt prezente în instituţii şi colecţii particulare din SUA, Ucraina, Israel, Germania, Elveţia etc. (OSCA I, pag. 155).

  Găvănescu, Trestian (n. la 2 aprilie 1945, in Sasca Montana, jud. Caraş-Severin) – medic; artist fotograf, montaniard. Medic de penitenciar (1969-1975), medic specialist Boli interne la Spitalul Judeţean Vâlcea (din 1975), ulterior specializându-se şi în Hematologie clinică. Din 1983, medic primar în hematologie clinică. Membru AAF (AAFR) din 1987, titlul AFIAP din 1993 (A93/114), preşedintele Fotoclubului „Floarea de colţ” din Râmnicu-Vâlcea (înfiinţat în 1985); organizator al mai multor ediţii ale Salonului de Artă Fotografica ALUTUS – Râmnicu-Vâlcea, a ilustrat cu fotografii de o rară frumuseţe, pe toată durata apariţiei, singura revista românească de turism montan: « Munţii Carpaţi », pornind de la fotografiile proprii, a realizat coperte de carte, unele prezentate şi în revista « Săptămâna turistică ». A participat la peste o sută de expoziţii şi saloane de artă fotografică - naţionale şi internaţionale, obţinând zeci de premii şi trofee; membru de onoare al unor importante fotocluburi, membru fondator şi membru activ al Asociaţiei CODEX AUREUS, director artistic al grupului de publicaţii CODEX AUREUS. Posesor al unei arhive – probabil, unică -, în care se regăsesc imagini cu flori pe cale de dispariţie, ciuperci otrăvitoare şi comestibile, fotografii incredibile din Carpaţi, multe - realizate iarna. Montaniard pasionat, cu pes te doua mii de drumeţii, autorul unor filme documentare memorabile, el poate fi considerat iniţiatorul şi mentorul unei instituţii originale: ŞCOALA DIN MUNTII LOTRIŞORULUI.   

Geantă, Ionel T. (n. la 29 ian 1913 în com. Goleşti din jud. Vâlcea – m. 6 febr. 1980, Bucureşti) – filosof şi muzicolog, cu dublă specializare; autor de manuale şcolare. Carieră didactică în învăţământul preuniversitar, ca profesor de filosofie, între anii 1936-1948 (Liceul « Matei Basarab » din Bucureşti, Şcoala Normală de Băieţi şi Liceul Militar « Mihai Viteaul » din Târgu-Mureş, Şcoala Normală de Băieţi Bucureşti). Conferenţiar, apoi profesor universitar la Conservatorul « Ciprian Porumbescu » din Bucureşti şi şeful catedrei de coarde a Conservatorului (1948-1977). A mai funcţionat ca profesor de vioară la Institutul Pedagogic de 3 Ani şi a fost decan al Facultăţii de Muzică (1960-1970); între 1948-1960, a activat şi ca prim violonist şi concert-maestru al Filarmonicii « George Enescu » (1948-1960). I s-au acordat Premiul Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, pentru metoda de vioară « Geantă-Manoliu » şi Decoraţia « Meritul Cultural » cl. a II-a pentru întreaga activitate artistică, pedagogică şi publicistică. În domeniul metodicii de predare a muzicii, a elaborat principii originale, pe care le-a publicat în reviste de specialitate. Împreună cu tatăl său – Teodor Geantă, a elaborat şi a publicat mai multe manuale şcolare pentru învăţământul gimnazial (Carte de citire, Gramatică şi compuneri, Carte de aritmetică, Aritmetică şi geometrie, Ştiinţele fizico-chimice, Geografia, Carte de agricultură etc.) şi un Caiet pentru desen, pentru clasele a II-a, a III-a şi a IV-a primare.  (OSCA I, pag. 157-159)

Geantă, Teodor (n. 23 aug. 1890, com. Bujoreni, jud. Vâlcea – m. 1968, Râmnicu-Vâlcea) – muzician, publicist, animator cultural, om politic. Inspector general în Ministerul Culturii Naţionale (1943), profesor la Şcoala de Muzică şi la Şcoala nr. 1 din Râmnicu-Vâlcea, membru al orchestrei semisimfonice a Palatului Culturii şi a Şcolii de Muzică. “Georgist” (admirator al lui Gh. Brătianu) convins, a înfiinţat organizaţia PNL georgistă la Râmnicu-Vâlcea şi a fost (1931-1937) directorul ziarului “Viaţa nouă” al acestei organizaţii. Apreciat de întreaga elită vâlceană pentru seriozitatea şi talentul cu care a ştiut să îmbine cele trei activităţi: culturală, didactică şi politică. Deputat în Parlament în 1939, an în care i-a fost acordat şi titlul de “Membru de onoare al învăţământului”  Lucrări principale: Dicţionarul plantelor medicinale (1923), Pentru educaţia religioasă a copiilor (1932), Graiul neamului pentru clasa a III-a primară (1928-1929), Europa pentru clasa a V-a (1929-1930) etc. În colaborare cu I. Nisipeanu: Carte de citire (1926-1927), Didactica generală (1927), Metodica învăţământului primar (1927), Aritmetică pentru clasa a IV-a primară (1928-1929) ş. a.; în colaborare cu C. Popian: piesa Ţiganii. (OSCA I, pag. 159-160; Memoriile, pag. 425; Aspecte Vâlcea 1918-1940, pag. 215-216).

Georgescu, Constantin („Tică”) (n. 25 febr. 1896, Bucureşti – m. 7 apr. 1965, Râmnicu-Vâlcea, unde se stabilise din 1937)  – medic şi om de teatru, regizor, animator cultural. În paralel cu studiile de medicină, a urmat, ca audient, şi pe cele ale Conservatorului de Artă Dramatică. Cântăreţ în corul Operei din Cluj, unde a fost asistent de regie pe lângă Constantin Pavel. În 1945, a alcătuit o formaţie teatrală de amatori care, mai târziu, a activat pe lângă Căminul Cultural „Ştefan Gheorghiu” din Râmnicu-Vâlcea, iar apoi pe lângă Casa Raională de Cultură din acelaşi oraş.

Din decembrie 1963, activitatea sa s-a desfăşurat în cadrul Teatrului Popular din Râmnicu-Vâlcea , unde a pus în scenă numeroase piese din repertoriul românesc şi străin: Patima roşie de Mihail Sorbul, Toţi fiii mei – de Arthur Miller, Iarbă rea de Aurel Baranga, O zi de odihnă – de V. Kataev, Gaiţele de Al. Kiriţescu, ...Escu – de Tudor Muşatescu, Steaua fără nume – de Mihail Sebastian, Vlaicu şi feciorii lui de Lucia Demetrius, Citadela sfărâmată – de Horia Lovinescu etc. Arta sa regizorală s-a distins „prin rigoare, fidelitate faţă de spiritul şi litera textului dramatic şi prin deosebita capacitate de a contura caracterologic personajele, de a evidenţia raporturile complexe dintre ele” (Doru Moţoc).(VDE/II, pag. 129; OSCA 1, pag. 160-161).

Gioroc, Florin (n. la 20 febr. 1949, în Râmnicu-Vâlcea)muzician şi inginer electronist (dublă specializare). Începând cu anul 1972, la Studioul Armatei, a realizat coloana sonoră la peste 300 de filme documentare şi utilitare cu tematici militare. (Cristina Corciovescu, Bujor Râpeanu, 1234 cineaşti români, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1996, pag. 151; OSCA II, pag. 164)..

Handel, Kurt Fritz (9 mai 1941, Râmnicu-Vâlcea) - sculptor. Între anii 1961-1967 studiază sculptură şi istoria artei la Academia Naţională de Artă din Cluj-Napoca. Din anul 1967 şi până în 1985 lucrează ca profesor de artă plastică şi sculptor independent în Sibiu.  În această perioadă, organizează numeroase expoziţii individuale, dar are şi participări la expoziţiile Uniunii Artiştiilor Plastici. În paralel, artistul onorează şi numeroase comenzi pentru oraş şi biserică. În Germania, unde trăieşte începând cu anul 1985, lucrează ca sculptor independent, director şi profesor la Şcoala de artă din Nürtingen, dar şi ca sculptor în atelierul firmei Ernst Strassacker K. G. Kurtfritz Handel prezintă numeroase expoziţii în ţară şi străinătate. Membru al Uniunii Artiştiilor Plastici din Württemberg şi al Inter-Art e.V. Sculptorul se încadrează “în tradiţia sculpturii peisagiste, în trecut neglijată, dar reconsiderată în secolul XX ( . . . ) Noţiunea vetrei natale pierdute şi regăsite, loc de amintire şi meditaţie, devine dialogul ce mobilizează efortul creativ al artistului” (G. Baumann). (DARC, pag. 227; OSCA I, pag. 174).

Hereşanu, Andreea (n. 26 sept. 1984 în satul Grebleşti din com. Câineni, jud. Vâlcea) – artist plastic (pictură); în anii 2006-2007, a beneficiat de o bursă de studii în Polonia, la Institutul de Artă din Rzeszow. A participat, cu lucrări de pictură, la mai multe expoziţii colective de pictură, printre care : Autoportret  - Art Club Timişoara şi Palatul Parlamentului, Bucureşti (2004), Peisaj urban – Galeria Transilvania, Timişoara (2005), Schimb de identitate – Galeria Helios, Timişoara (2007), Nod - Centrul de Afaceri Timişoara (2010), Natură statică, flori – Galeriile Artex din Râmnicu-Vâlcea (2010) etc. Premii obţinute: Premiul II la Olimpiada de Arte Plastice, Bistriţa (2001); Premiul II la Olimpiada de Arte Plastice, Miercurea Ciuc (2002); Premiul III la Olimpiada de Arte Plastice de la Piteşti (2003). (« Cultura vâlceană », anul IV, nr. 46-47/ febr. 2011, pag. 16)

Hermenean, Iulian (n. 1 ian. 1923 în Govora,  jud. Vâlcea – m. ?) – regizor. Realizator al unor filme de desene animate, din care menţionăm : Ciuboţelele ogarului (1957), Termometrul are febră (1959), Căluţul de foc (1960), O poveste colorată (1961), Zâna de cerneală (1962), Mătura năzdrăvană (1962), Motanul în cosmos (1969), Planeta surprizelor (1979) etc.; în colab.: O poveste cu ursuleţi (1955), Sticletele (1965). (OSCA I, pag. 174).   

Iliescu, Constantin (n. 20 martie 1899, Râmnicu-Vâlcea – m. 24 iulie 1980, Râmnicu-Vâlcea) – artist plastic. După doi ani de activitate în învăţământ (1922-1924, Aureşti, com. Zăvideni, jud. Vâlcea), se înscrie la Academia Liberă de Pictură din Bucureşti, aici fiind îndrumat de maeştrii Gh. Petraşcu şi A. Verona. Membru al cercului „Pictori Olteni”, din Craiova (1927). În 1930 pleacă la Paris, apoi la Veneţia şi Florenţa, unde îşi lărgeşte orizontul artistic. Combatant în timpul celui de-al doilea război mondial, fiind luat prizonier de nemţi. Membru al Fondului Plastic din România (1954). Împreună cu alţi colegi de breaslă, a participat la lucrările de restaurare a unor biserici din Râmnicu-Vâlcea („Sf. Ion” şi „Cetăţuia”) şi Orleşti. A excelat în portretistică.

Expoziţii personale de pictură: Râmnicu-Vâlcea (1919?, 1929), Bucureşti (1925), Craiova (1927), Piteşti etc. Dintre lucrările păstrate de la el, menţionăm: Zgribuliţii (ulei pe carton), Flori de pădure, Copii dormind,Autoportret, Casa lui Anton Pann, Teii de pe bulevard, Valea Oltului etc. A pictat, de asemenea, numeroase peisaje din oraşul natal; străzi, case ţărăneşti ş. a.(OSCA I, pag. 178-180). 

Iliescu, Rodica (n. 30 sept. 1950, Râmnicu-Vâlcea) – artist plastic. În 1970, se stabileşte la Paris, unde va urma cursurile Academiei de Arte Frumoase. Începând cu anul  1972, face parte din pleiada artiştilor plastici  parizieni. În anul  1980 revine în ţară pentru scurtă  perioadă, fiind adânc îndurerată de pierderea  tatălui  său – talentatul artist plastic Constantin Iliescu. Expoziţii personale: (selectiv): Centrul Cultural P.K.B-Belgrad,Yugoslavia (1971); Hotel Becici-Muntenegru,Yugoslavia (1979); Hotel „ Sf. Ştefan”-Muntenegru,Yugoslavia (1980); International Rümanische Kunstgalerie-Viena şi  Galeriile Everarts-Paris (1987); Galeriile „Les Amis des Arts”- Aix en Provence-Franţa (1988);  Galeriile Pudroski-Viena, Austria (1989); Salonul Mondial de Artă-Paris, Franţa (1993); Galeria „Le Mazurka”-Paris, Franţa (1995); Centrul  Cultural Român - Paris, Franţa (1998); Galeriile „Artitude”-Paris, Franţa ş.a. Expoziţii  colective (selectiv): Montmartre-Skardalija-Belgrad (1978); Arts Creation-Institutul Audiovizual Francez-Paris, Franţa( 1982);  Pictori tineri din Île-de-France - Fundaţia „Paul Richard-Paris (1982); Exportrolles Galeria de Antichităţi şi Mari  Artişti-Saint Germaine-en-Laye-Franţa (1984); Biserica  La  Varenne-Saint Hilaire-Franţa( 1985); În perioada  1986-1994, prezentă  cu  lucrări la Salonul Independenţilor, Paris,Franţa; Salonul  Artiştilor  Francezi; Salonul  toamnei-Paris, La Galeriile Internaţionale de  creaţie de artă contemporană (CIAC) de la  Nice, Evian, Belfort, Montreux – Elveţia (1987-1989); prezentă  la  saloanele de pictură  din Franţa, Tunisia, Germania, Belgia, Norvegia, Italia (1983-1994) etc.  A primit numeroase premii şi distincţii, printre care: Marele Premiu pentru  grafică şi  pictură-Scardalija, Belgia (1978); laureată a salonului  Artiştilor Plastici din Franţa  (1986); Marele Premiu al  Salonului Seniorilor  Artei-Marsilia (1986); Marele  Premiu-Arles (1987); Marele Premiu; Medalia de  onoare Aix en-Provence; medalia de  argint şi marele  Premiu al  Artei- Haute, Savoia, Medalia  de aur a marelui Festival Internaţional de  Artă  Contemporană–Montreux; laureată a Marelui  Premiu al  Academiei de Lutèce-Paris (1988); laureată a festivalului de Pictură  de la  Osaka (1989) ş.a.

Pentru tenacitatea, devoţiunea şi prestigiul de care  se bucură pe plan naţional şi  internaţional, oficialităţile Râmnicului i-a  decernat  titlul  de  „Cetătean de onoare al Râmnicului” (2004) şi Cetăţean de onoare  al Republicii Montmartre. În anul 2000, i s-a dăruit, în semn de preţuire, din partea conducerii oraşului Paris, un întreg atelier de lucru. (ME/II, pag. 83-86, Dârţu, Toni-Constantin, Personalităţi române şi  înfăptuirile lor  lor, 1950-2000, pag.174-195.

Iordache, Claudia – muzician (interpretă la nai şi flaut). Pasiunea pentru acest instrument, a deprins-o de la tatăl său –  naist de profesie (cântăreţ la acest instrument şi constructor de naiuri performante). A studiat cu profesorul Ioan Catianis şi s-a perfecţionat în arta interpretativă, la clasa de nai a Maestrului Gheorghe Zamfir. Din 2000, este membru al Orchestrei « Sinfonietta » a Filarmonicii « Ion Dumitrescu » din Râmnicu-Vâlcea. În 2003, a fost admisă ca prim flautistă în orchestra de tineret « Eric Schumsky » şi în Orchestra « Sinfonia » din Bucureşti. A semnat coloana sonoră a documentarului Mânăstiri şi schituri vâlcene, alături de tatăl său, documentar realizat de TV ETALON şi premiat la festivalul de la Cannes. Din 2007: profesoară de flaut şi de nai la Liceul de Artă din Râmnicu-Vâlcea. A participat la Festivalul « Tinere talente » şi a susţinut numeroase concerte în ţară şi peste hotare, alături de orchestre simfonice din Franţa, Spania, Italia, Grecia, Austria, Germania, Coreea de Sud.  În anul 2009, a susţinut un recital de nai într-unul dintre cele mai vechi edificii culturale – Centrul Cultural San Fedele din Milano. A obţinut premii 1, 2 şi premii speciale ale juriului, la mai multe concursuri de interpretare, naţionale (Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Deva, Reşiţa etc.) şi internaţionale din Franţa, Italia, Coreea de Sud etc.

Iosif, Ion (n. la 22 martie 1953, în satul Călineşti din oraşul Brezoi, jud. Vâlcea) artist plastic, prozator, animator cultural; masterat în artă (2003).  Carieră didactică în învăţământul preuniversitar (Liceul din Brezoi). Regizor şi actor amator la Teatrul Muncitoresc de pe lângă Casa de Cultură din Brezoi. S-a evidenţiat ca animator al vieţii culturale din Brezoi: teatru, expoziţii cu lucrări ale copiilor, participarea la diferite concursuri (1978-1989), pictură (după anul 1993), expoziţii de grup şi personale (1997-2001). Preocupări pentru sculptură în piatră şi lemn. În anul 2009, a realizat sculptura Monumentul muncitorilor forestieri (amplasată în Brezoi).

Cărţi publicate: Vai de mamă de om, dom’ profesor! sau Cinci luni la Londra (1999), Oameni răi, oameni buni, oameni şi ei; Destinul ca un scenariu sau Spovedania unui păcătos (2002), Oameni din munţiroman. (OSCA II, pag. 192).

Iova, Floriana-Maria I. (n. Moldoveanu, 3 iunie 1948, Râmnicu-Vâlcea) – fizician-specialitatea Optică-spectroscopie, cercetător ştiinţific, publicist. Doctor în fizică al Universităţii din Bucureşti, cu lucrarea Contribuţii la  studiul spectrelor optice ale  ionilor CO-2 şi NI 2 în reţele CDCL-2 şi CDBR-2 (1983); carieră universitară. Lucrări publicate: Optica - lucrări practice de (1976) (în colaborare), Optica - probleme şi  exerciţii (1986). Spectroscopia optică-lucrări practice (1976), Spectroscopia stărilor condensate. Caiete de aplicaţie (1980) (în colectiv). Cursuri universitare în domeniu. (OSCA I, pag. 189-191), ME I, pag. 83-86).

Jianu, Romeo Laurenţiu (n. la 13 iulie 1961, în comuna Pârâieni - actuala comună Livezi, jud. Vâlcea) - artist plastic Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România (începând cu anul 1991). Expoziţii personale: Galeriile de Artă, Alba-Iulia, 1986, 1990 şi 1992; Galeria de Artă, Craiova, 1987; Galeria „Hanul cu tei”, Bucureşti, 1987; Galeria Eforie, Bucureşti, 1991; Muzeul Pradelles, Franţa, 1991; Centrul Cultural Român, Paris, 1991; Galeria Orizont, Bucureşti, 2000. În perioada 1985-1990 participă la aproape toate expoziţiile de grup municipale şi judeţene organizate în Alba Iulia. Din 1983 până în 1985 este participant la expoziţii colective studenţeşti, iar după aceea la expoziţii anuale de tineret, bienale, republicane şi ale municipiului Bucureşti.

Participări la tabere de creaţie: Sinaia (1983), Călăraşi (1984), Iaşi (1983), Ghiurghiu- Mureş (1984), Zlatna - Alba (1987), Comarnic (1997), Soveja (1999) etc. (OSCA II, pag. 196).

Lazăr-Arsene, Anamaria Veronica (n. 25 febr. 1977, Râmnicu-Vâlcea) – filolog şi teolog, cercetător, eseist, publicist, traducător, producător şi regizor de teatru. Masterat în Literatura Română Modernă (2003, Univ. din Bucureşti) şi specializare în domeniul managementului proiectelor culturale (2008, Anglia); în perioada ian – apr. 2007, a urmat un curs de Introducere în Filosofia Religiilor, la Universitatea din Oxford.

Carieră în învăţământul preuniversitar (liceele „Mircea cel Bătrân” şi „Cozia” din Râmnicu-Vâlcea, 1999-2000) şi universitar - în ţară (Universitatea „Spiru Haret”, 1999-2006), apoi în Anglia (profesor de istoria religiilor, profesor examinator pentru disciplina Studii Religioase etc.), cu contracte în diferite şcoli engleze; producător şi regizor de teatru în Anglia, după o perioadă de asistenţă de regie artistică în ţară, pe lângă regizorul Vlad Mugur, între 1999-2002, perioadă în care a realizat  la Teatrul Naţional din Craiova: Slugă la doi stăpâni de Goldoni (1999), Aşa e/ Cum vi se pare, de Pirandello (1999), Carnavalul bârfelor, de Goldoni (2000); Teatrul Naţional din Cluj-Napoca: Hamlet (2001); realizări în Anglia: Leicester Square Theatre – London: A sense of Delicacy, de Cehov (2009) - debut românesc pe scena londoneză pentru producţie, regie şi actorie (Mihai Arsene) în limba engleză, spectacolul primind patru stele, imediat după a doua reprezentaţie.  Membru în conducerea Fundaţiei Culturale „Sfântul Antim Ivireanul”, din Râmnicu-Vâlcea, ca proiect manager. Lucrări publicate:  Hamlet. Caietul de regie al ultimului spectacol semnat Vlad Mugur (2003); coautoare la English for law students – beginners (curs universitar, 2003); colaboratoare la volumul colectiv Dezvoltarea durabilă a judeţului Vâlcea, coord. Gh. Răboacă (2004).

Lăzăroiu, Gheorghe (n. 12 ian. 1930 în satul Aninoasa din com. Glăvile, jud. Vâlcea) – filolog; fotograf artistic. Înainte de a urma cursurile Facultăţii de Filologie, a absolvit Şcoala de Literatură „M. Eminescu”. Fondator şi preşedinte al Fotoclubului „Orizont” din Sibiu, vicepreşedinte al Filialei Transilvania a Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România, membru de onoare al Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică, cu gradul de Excellence (EFIAP) etc. A obţinut peste 250 de premii pe plan naţional şi peste 430 internaţionale, în urma participării la cele peste 800 saloane internaţionale de artă fotografică, la care a obţinut un număr impresionant de medalii de aur şi argint, precum şi de premii. A înfiinţat şi condus clasa de Artă fotografică de la Şcoala Populară de Artă din Sibiu. A  organizat numeroase expoziţii de artă fotografică în ţară (Sibiu, Bucureşti, Cluj, Iaşi etc.) şi în străinătate (Spania, Austria, Franţa, Belgia ş. a.). Este autor a trei albume color, cu comentarii, despre Sibiu. (OSCA I, pag. 206-208).

Lisman, Nicoleta (n. la 20 nob. 1950 în localitatea Ineu – Arad; stabilită la Râmnicu-Vâlcea, în 1953, cu familia) horticultor; pictor amator. Carieră  didactică în învăţământul preuniversitar, în jud. Vâlcea, în localităţile: Găujani-Boişoara din Ţara Loviştei, com. Frânceşti şi, din 1989, în com. Budeşti. În lucrările sale picturale predomină peisajul, dar şi portretul, lucrări cu care a organizat mai multe expoziţii personale şi de grup, în Râmnicu-Vâlcea şi în alte localităţi din judeţ. (OSCA II, pag. 203).

Marin, Alexandru (n. la 2 sept. 1954, în oraşul Târgu-Cărbuneşti, jud. Gorj; stabilit în Râmnicu-Vâlcea, în 1977) – pictor; absolvent al Şcolii Militare de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate din Râmnicu-Vâlcea şi al Şcolii Populare de Artă din aceeaşi localitate (Secţia Pictură, 1990). Carieră militară la Strejeşti-Olt, Râmnicu-Vâlcea şi Oradea (1977-1998). Menţiuni la Salonul naţional al artiştilor plastici amatori, Sibiu, ediţia I (1994) şi la Salonul interjudeţean de peisaj, Constanţa, ediţia a VI-a (1995). A organizat mai multe expoziţii personale – grafică şi acuarelă (1984, 1990, 1991) şi a participat la numeroase expoziţii de grup (1988, 1989, 1990, 1991, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999 - Râmnicu-Vâlcea; 1994 - Avrig, Sibiu şi Bucureşti; 1988, 1989, 1990 - Drăgăşani; 1999 - Craiova), la saloane naţionale, interjudeţene şi judeţene (1994 - Salonul naţional al artiştilor plastici amatori din Sibiu, ediţia I; 1995 - Salonul interjudeţean de peisaj din Constanţa, ediţia a VI-a; 1996 - Salonul naţional al şcolilor de artă din Piteşti, ediţia a II-a; 1998 - Salonul Naţional de Artă Naivă - Piteşti, ediţia a XXX-a etc.) şi la tabere de pictură (1994, 1995, 1996). Prezent cu lucrări în colecţii publice din ţară şi străinătate. (OSCA II, pag. 212-213).

Marinescu - Goange, Gheorghe (n. la 18 mai 1947, în Râmnicu-Vâlcea - m. la 16 mai 2000, în aceeaşi localitate) - regizor de teatru şi filolog (dublă specializare). A absolvit IATC Bucureşti (1970) şi Facultatea de Limba Franceză a Universităţii din Craiova (1974). Profesor de regie teatru la Şcoala Populară de Artă din Râmnicu-Vâlcea (1974-1976), director al Teatrului Popular din Râmnicu-Vâlcea (1976-1989); regizor la Teatrul de Stat din Sibiu (1989-1992, 1997-2000), director al Teatrului de Stat „Anton Pann” din Râmnicu-Vâlcea (1992-1997). În anul 1993 este numit director de programe culturale la RTv Etalon realizând emisiuni lunare de cultură teatrală şi cinematografică. A pus în scenă, la Căminul Cultural din Costeşti - Vâlcea, spectacolul de obiceiuri mortuare la români, Pământe, pământe.

Premii obţinute: Marele Premiu la Festivalul internaţional „Teatru- imagine” (1993, Satu Mare); premiul pentru regie „Ion Sava” la Festivalul naţional „I. L. Caragiale” (1993, Bucureşti); nominalizare pentru cel mai bun spectacol - Silviu Purcărete şi cea mai bună interpretare - Ilie Gheorghe, la Gala UNITER Bucureşti (1993). (ME II, pag. 94-95; OSCA II, pag. 217-218).

Măleanu, Gheorghiţa (n 1919, com. Bărbăteşti, jud. Vâlcea) – meşter popular, poet, animator cultural. A participat la numeroase expoziţii şi concursuri de artă populară, în ţară şi străinătate. A publicat volumul de versuri Cămaşa românească (1977, 1997) şi este prezentă în antologiile: Zece poeţi ţărani (1983) şi Stare de dor – Poeţi şi ictori ţărani (1983).

Premii obţinute: Premiul I pentru costumul cu vâlnic (1968); Premiul I la concursul judeţean „Hora Costumelor” (1972, 1973, 1974, 1976); Marele Premiu şi Medalia de aur la  Expoziţia republicană de artă populară (1974), Premiul Uniunii Artiştilor Plastici (1977), Premiul IV la Concursul „Cel mai frumos costum popular” (1977). (Creatori populari . . . , pag. 143-146).

Medvedov, Corneliu (n. 17 febr. 1954, Râmnicu-Vâlcea) – cineast (scenarist, regizor, asistent de imagine, operator etc.), fotograf artistic, publicist, realizator de emisiuni TV, animator cultural. A semnat scenariul, regia şi imaginea la o serie de filme de cineamator: Ultima privire (1972), Oraşul pensionarilor  (1972), Baladă pentru casă, vioară şi mireasă (1972; Premiul juriului la festivalul de la Târgovişte - 1973) etc. A colaborat, timp de mai mulţi ani, cu Televiziunea Română; filme realizate: Prinţul Ghilgameş (1974; primul film-portret despre Nichita Stănescu), Calea Moşilor, misteriosul caldarâm (1974), Ieşirea din labirint (1975; Premiul III la Festivalul Artei Studenţeşti – Sibiu, 1975), Bucureşti, capitala RSR (1975; regia, Petru Maier), Moartea lui Pătru (1975; regia, Petru Maier). Alte filme realizate, la clasa profesorilor Nik Gherghinescu, Puiu Marinescu şi Aurel Kostrakiewicz: Eroii nu sunt fotogenici (1980), Călătoria (1980), 50.783 – ultimul drum (1981; menţiune la Festivalul Internaţional de la Pola), Ecou între oglinzi – ecranizare după Cinci romane de amor, de Teodor Mazilu, inclus în primul lung-metraj artistic realizat de studenţii de la IATC (1982), La marginea vremii, în care debutează Maia Morgenstein şi Dan Bădărău (1983) – film selecţionat la festivalul de la Costineşti în 1984, apoi prezentat la TVR, Nitrarea (1983), Paul Călinescu, dincolo de fotograme (1984); în calitate de operator la TVR, a realizat unele dintre primele emisiuni ale Janei Gheorghiu, Vartan Arachelian, Petre Magdin, Mihai Tatulici, Sorin Roşca Stănescu ş. a. Ca student, a participat la mai multe expoziţii de artă fotografică. Cofondator şi vicepreşedinte al Cenaclului de dramaturgie „Ion Şahighian”; împreună cu cenaclul, iniţiază prima ediţie a Festivalului de Toamnă al Filmelor din IATC; a pus bazele primei Societăţi a Studenţilor Creatori din Institutele de Artă (vicepreşedinte şi reprezentant al IATC). În perioada studenţiei, timp de 4 ani (1980-1984), a reprezentat IATC-ul la Festivalul de la Costineşti, în calitate de coorganizator şi membru fondator al cotidianului „Secvenţa”. 1984-1990: repartizat la Buftea, a colaborat cu nume prestigioase ale cinematografiei româneşti - Sergiu Nicolaescu, Geo Saizescu etc., la realizarea unor filme. În 1997 este angajat prin concurs la TVR, ca realizator, în cadrul Departamentului Emisiunilor Informative (DEI). Ancheta sa intitulată Drama turnătorilor – se deschid dosarele Securităţii a fost achiziţionată şi difuzată de o serie de televiziuni din străinătate. Este membru al Uniunii Cineaştilor din România; profesor asociat şi – din 1997 – lector universitar la Facultatea de Arte „Hyperion”; vicepreşedinte al Academiei de Radio şi Televiziune „Tudor Vornicu”, întemeiată de Aristide Buhoiu; autor al primului dicţionar al operatorilor români. (După fişa alcătuită de I. St. Lazăr)

Medvedov Niţulescu, Greta (n. la 20 mai 1942, în Tighina, Republica Moldova) - artist plastic. A urmat cursurile Liceului „Vasile Roaită”,  actualmente Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” din Râmnicu-Vâlcea (1960),  Şcoala Tehnică Sanitară Bucureşti (1963) şi Şcoala de Arte din Râmnicu-Vâlcea – clasa Ceramică (1998) şi clasa Pictură (1999). În 1963 a fost repartizată la Slobozia – Ialomiţa, iar în 1974 a revenit definitiv în “capitala” Vâlcii. Expoziţii personale la Râmnicu-Vâlcea (1988, 1989, 1999, 2000, 2001); expoziţii de grup tot aici (1986, 1987, 1988, 1989, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2003) şi la Craiova (1999); expoziţii colective naţionale la Bucureşti (1987, 1988, 1989, 2001, 2002), Piteşti (1997, 1998, 1999, 2000), Curtea de Argeş (1999, 2000), Gura Humorului (2001). Premiul I – Sculptură la diferite concursuri de creaţie pe plan judeţean şi naţional (1987, 1989 etc.); Premiul al III-lea – Ceramică (1998) şi Premiul al II-lea – Sculptură la Expoziţia Naţională (1999) a Şcolilor de Artă Piteşti;  Premiul I – Sculptură şi Premiul al II-lea – Artă decorativă la Concursul „Vâlcea artistică” (2001). (OSCA II, pag. 228).

Migleczi, Eugenia Doina (n. 16 decembrie 1952, Bucureşti) – filolog, profesor teatru (actorie), actor, regizor. Studii de specializare în Actorie-Teatru, clasa profesoarei Coca Enescu; masterat în Managementul (administraţia) instituţiilor publice (2005-2007). S-a stabilit în Râmnicu-Vâlcea în 1977. Între 1979-1989 a fost actriţă la Teatrul Popular din Râmnicu-Vâlcea, interpretând în continuare (până în 1998) diferite roluri în spectacolele organizate de Teatrul de Stat „Anton Pann”. A avut o contribuţie importantă la înfiinţarea Teatrului de Stat din Râmnicu-Vâlcea, al cărui director a fost în anii 1990 şi 1999. Dovedind calităţi manageriale şi de lider deosebite, în prezent este director general al Teatrului Municipal „Ariel” din Râmnicu-Vâlcea, semnând regia artistică la numeroase spectacole (1998-2008); în această calitate (dar nu numai), are nivel de clasificare naţională.

Începând cu anul 1995, a fost prezentă la mai multe simpozioane şi proiecte teatrale internaţionale, la unele dintre acestea fiind lider, precum şi la mai multe manifestări teatrale de prestigiu din Europa: Gala Teatrului Romanesc, ediţia I, de la Monaco (oct. 2007, cu spectacolele Textul înainte de toate de Doru Moţoc, regia – Doina M., şi Giocondele – textul şi regia aparţinând Brigittei Louveaux; Festivalul de Teatru Antic, din Sassari (Sardinia) – nob. 2007; Lausanne – Elveţia (martie 2007), realizarea şi prezentarea spectacolului „Gipsy Show” (martie 2008),Lugano – Elveţia (apr. 2008), Barcelona – Spania (iulie 2008), Bruxelles – 2008 etc.

În calitate de profesoară de teatru (actorie), a obţinut, de asemenea, rezultate remarcabile: peste 60 de tineri care au urmat cursurile ei de teatru, sunt în prezent angajaţi în sistemul profesionist de teatru, la Compania „Sysyf” din USA, Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul „Fantasio” din Constanţa, Teatrul „Tony Bulandra” din Târgovişte, Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, Teatrul Ariel din Râmnicu-Vâlcea, Teatrul de Stat „Anton Pann” etc. Pentru activitatea şi performanţele sale, a primit numeroase premii şi distincţii naţionale, zonale şi locale , printre care: Marele Premiu pentru Regie, la festivalul de teatru pentru Tineret, Ploeşti (1993); Marele Trofeu şi Premiul I la Festivalul de Teatru din Slănic – Moldova (1995), Premiul I şi Premiul special al juriului, pentru regia spectacolului Caragiale Non – Stop, la Festivalul de Teatru Buftea (1999) ş.a.

Mihai, Mihaela – actriţă. Roluri în teatru: Egipteanca din Brâncuşi/ Sărutul (2007, regia – Horaţiu Mihaiu), Cumnata lui Pantagruel (2003, regia – Silviu Purcărete), Domniţa Migdala din Pilafuri şi Parfum de măgar (2001, regia – Silviu Purcărete), Donna Malgherida din Decameron 645 (1997, regia – Silviu Purcărete), Miţa Baston din D’ale carnavalului de Caragiale (2007, regia – Aurel Palade), Popova din Ursul de Cehov (2007, regia – Boris Melinti), Mama din Giocondele (2003, regia – Brigitte Louveaux), Veta din O noapte furtunoasă (2001, regia – Doina Migleczi) etc.      A jucat în musichall-ul Educating Zaza (1999, regia – Scott Johnston) şi în filmul Păcală se întoarce, rolul Ilonka (2006, regia – Geo Saizescu). A participat, cu Teatrul « Ariel », la mai multe turnee în străinătate (Germania, Franţa, Columbia, Italia, Albania etc.) În anul 2006, i-a fost acordat Premiul de interpretare, la Festivalul de Teatru de la Korce (Albania).

Mihăilescu, Constantin D. (n. la 14 oct. 1881 în com. Bereşti, jud. Putna - m. 24 iunie 1928, Râmnicu-Vâlcea) – sculptor; absolvent Magna cum laude, al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti - 1904, după care a fost repartizat la Râmnicu-Vâlcea, unde va preda desenul şi caligrafia. În 1908 a realizat prima creaţie de sculptură, Un cap de ştrengar, care a atras atenţia lui Grigore Procopiu; ajutându-l moral şi material, acesta i l-a recomandat lui I. G. Duca – ministru de atunci al Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Carieră didactică de excepţie la Gimnaziul (şi viitorul liceu) « Alexandru Lahovari » din Râmnicu-Vâlcea. Întemeietor şi conducător al « Cercului de educaţie artistică » din cadrul liceului, a îmbogăţit Muzeul « Paul Capelleanu », amenajat iniţial în incinta aceluiaşi liceu. A fost preşedintele organizaţiei provizorii a Partidului Naţional din jud. Vâlcea, membru al Ligii Culturale – secţia Vâlcea (o vreme, şi preşedinte al acesteia), preşedinte al Societăţii Cooperative din Râmnicu-Vâlcea.

Alte lucrări de sculptură realizate: Statuia lui Barbu Dimitrie Ştirbei (« Descătuşarea României ») din Parcul Zăvoi (Râmnicu-Vâlcea), bustul lui Constantin Brâncoveanu, Artistul vesel, Joc de copil, Viitorul, Moş Iancu, Păstorul etc. (OSCA I, pag. 245-246, memoriile, pag. 266). 

Moculescu, Horia Nicolae (n. la 18 martie 1937, Râmnicu-Vâlcea) – inginer de mine; muzician, instrumentist, solist vocal, dirijor şi compozitor. Bunicul său dinspre mamă a fost Antonio Copetti, arhitect de renume în Râmnic. Membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, membru în Biroul Secţiei de Muzică Uşoară a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România - UCMR (din 1978), secretar al UCMR (1990-1992); membru al Consiliului de conducere UCMR (din 1990); membru în Comitetul director UCMR; director al Departamentului Divertisment al TVR (1997-2000). A primit peste 70 de premii la diverse concursuri şi festivaluri naţionale şi 4 premii internaţionale.

A compus muzică pentru teatru şi revistă, pentru zece filme de lung metraj, un film de animaţie şi un serial de televiziune. Are peste 200 de melodii în repertoriul Radiodifuziunii Române, două discuri de autor şi peste 100 de melodii incluse pe diverse discuri şi casete ale unor solişti de marcă. (OSCA II, pag. 237).

Moise, Virgil (n. 4 decembrie 1934 în Călimăneşti, jud. Vâlcea – m. 5 aug. 1998, Bucureşti) – artist plastic; pictor scenograf de film (1960-1979) şi teatru (1980-1990), la teatrele « Constantin Nottara », Tetrul de Comedie şi « Odeon » – din Bucureşti, precum şi la cele din Reşiţa, Galaţi şi Bacău. A executat afişe, ilustraţie pentru reviste şi cărţi etc. În paralel, a pictat numeroase tablouri, un număr apreciabil fiind portrete ale unor personalităţi, printre care şi soţia sa (Anca Moise). Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi al Uniunii Cinematografice din România. A realizat decorurile pentru filmele: Un surâs în plină vară, Dragoste la zero grade, Fantomele se grăbesc, Printre colinele verzi, Asediul, Canarul şi viscolul, Actorul şi sălbaticii, Oraşul văzut de sus, Tufă de Veneţia etc.; decorurile şi cosumele la Balul de sâmbătă seara, Astă-seară dansăm în familie, Capcana, Cercul magic ş.a. Expoziţii personale de artă: Casa Filmului din Moscova (1973), hol Cinema « Patria » (1974), Galeria Eforie din Bucureşti (1980), Top Hoor Gallery din Harrogate – Anglia (1982), parterul de la Căminul Artei – Bucureşti (1983), Galeria « Orizont » din Bucureşti (1987, 1990, 1993), Galeria UAP din Râmnicu-Vâlcea (1988) etc. A participat, de asemenea, la numeroase expoziţii colective de pictură şi scenografie, în ţară şi străinătate. Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din URSS (1975) pentru decorurile din Actorii şi sălbaticii şi Premiul Uniunii Cineaştilor din România (1980) pentru decorurile din Bietul Ioanide. (COS, pag. 97-102).

Morariu-Lupu, Octavia (n. la 22 sept 1903, Comăneşti, jud. Suceava – m ?) - pianist, solist vocal. Concerte în Italia; laureată a Concursului Internaţional din Viena (1932); pianista Societăţii "Armonia" din Cernăuţi. Alături de soţul ei, profesorul Leca Morariu, a contribuit la însufleţirea vieţii cultural-muzicale din Râmnicu-Vâlcea. A predat benevol lecţii de pian în cadrul sindicatului din învăţământ (începând cu anul 1951) şi a activat ca profesoară de pian la Şcoala de Muzică din Râmnic. A prezentat cu elevii audiţii muzicale, însoţite de conferinţe de popularizare a marilor compozitori, în special a lui Ciprian Porumbescu. A organizat şi a condus formaţia de muzică de cameră şi semisimfonică, cu care a susţinut, în oraş şi în staţiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului, peste 120 de concerte. A contribuit la crearea unui Fond documentar “Leca Morariu”, la Suceava. Lucrări publicate: culegerea de cântece populare din Bucovina, Frunză verde, dor şi floare (1944). (Istoricul Bibliotecii filiala Iaşi a Academiei Române, pag.31,150; OSCA II, pag. 242-243).

Neacşu, Constantin (n. 27 iulie 1952, Bran – jud. Braşov) – artist plastic. Membru al UAP din România. Membru al Clubului Rotary din Râmnicu-Vâlcea-Cozia. Expoziţii personale: Galeriile de Artă din Râmnicu-Vâlcea (1976, 1977, 1982-1987, 1992, 1996, 1997), Sala Radio-Craiova (2000). Expoziţii de grup: Salonul Studenţesc din Sibiu – 1975; Salonul Judeţean Sibiu – 1977, 1978, 1979; Expoziţia republicană de la Sala Dalles din Bucureşti – 1981; Expoziţia republicană a tineretului – Bucureşti, 1981; Galeria „Metopa” din Piteşti – 1987; Drăgăşani – 1989; Expoziţia naţională a tineretului şi şi Expoziţia republicană de la sala Dalles, Bucureşti – 1990; „Stare fără titlu” – Timişoara – 1991; „Artişti vâlceni „ – Braşov, 1995; Salonul de Sud – Muzeul de Artă din Râmnicu-Vâlcea, 1991, 1998; Galeriile de Artă Reşiţa – 1999; Galeriile de Artă din Brăilă, Arta în drum spre muzeu – Râmnicu-Vâlcea, 2000; Conformism – Nonconformism, Râmnicu-Vâlcea, 2004; Parlamentul României, Salonul Naţional al UAP din România – 2001; Muzeul de Artă din Drobeta Turnu-Severin, 2005 etc.

Expoziţii internaţionale: Antibes – Franţa (1994), Bamberg – Germania (1995), Nisa – Franţa (1996), Shanghai – China (1999), Kromeriz – Cehia (1995) ş. a. Participant la mai multe simpozioane de creaţie. Lucrări în colecţii particulare şi de stat, din ţară şi străinătate; lucrări în Muzeul de Artă din Râmnicu-Vâlcea. (AV, nepag.).

Neagoe, Ion Tuluz (n. 7 aug. 1945 în com. Creţeni, jud. Vâlcea – m. 1994) – artist plastic. A debutat în 1962, în cadrul unei expoziţii republicane. Între anii 1969-1971 a beneficiat de o bursă « Theodor Aman ». A compus afişe pentru spectacole de teatru şi publicitare, a realizat grafică de carte, apoi s-a dedicat muncii de restaurator de edificii ale patrimoniului cultural-istoric (Gura Humorului ş. a). A participat cu lucrări la mai multe saloane şi expoziţii de grafică şi pictură. Este autorul unui catalog de portrete, naturi statice, compoziţii subordonate tematic, lucrări de şevalet etc. Prezent cu lucrări în muzee din Bucureşti, Sibiu şi Râmnicu-Vâlcea. (OSCA I, pag. 267, cu data naşterii: 7 ian. 1943; Monografia Drăgăşani, pag. 420).

Nicolin, Constantin (n. 10 nob. 1931 în com. Zătreni din jud. Vâlcea) – sculptor. A participat cu lucrări la expoziţiile anuale naţionale, iar în 1969 – la expoziţia de grup de la Galeriile « Apollo » din Bucureşti. Prezent în expoziţiile de artă românească organizate la Moscova şi Leningrad (1968), la Lűdenscheid (1969), Geneva şi Torino (1970) etc. A lucrat mai ales în lemn, cu preferinţe pentru redarea figurilor unor bărbaţi iluştri: Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Nicolae Grigorescu etc., sau a reprezentărilor antropomorfe din neolitic. (DARC, pag. 357-358; OSCA I, pag. 271).

Oancea, Nicolae (n. 7 martie 1893, Râmnicu-Vâlcea) – compozitor şi dirijor, folclorist, publicist. Profesor de muzică la liceele « Mihai Viteazul » din Alba Iulia (1919-1921), « Gheorghe Lazăr » din Sibiu (1921-1932) şi « Gheorghe Lazăr » din Bucureşti (1932-1948), dirijor al Reuniunii Române de Muzică şi Cântări « Gh. Dima » din Sibiu (1921-1932), dirijor al corului Teatrului de Stat de Operetă din Bucureşti (1952-1959) ; fondator şi dirijor al Corului Institutorilor din Bucureşti (1932-1942), dirijor al Corului Patriarhiei Române (1932-1948). Director al Conservatorului « Astra » din Bucureşti (1935-1948).

A compus muzică de teatru (Fetiţa orfană – 1922), de operetă (Chemarea fericirii – 1925, Floare de cicoare - 1925, Jertfa – 1927, A fost odată – 1928) şi corală (Cântece poporale româneşti, vol. I şi II1922, 1924; Cântece patriotice – 1926, La horă-n sat, vol. I şi II – 1935 şi 1955, Cântece pentru tineret – 1938, Suită de cântece populare ardeleneşti – 1950, Coruri – 1966 etc.). A publicat Carte de cântece pentru c. I-IV primare (1936). (Enciclopedia Cugetarea, pag. 610; Viorel Cosma, Muzicieni români. Lexicon, Bucureşti, Ed. Muzicală, 1972, pag. 194; OSCA I, pag. 276-277).

Olteţeanu, Ana-Doina (n. la 21 martie 1958 în munic. Galaţi; stabilită în Râmnicu-Vâlcea din 1981) – muzician (pianist), publicist. Începând din anul 1981, a lucrat fără întrerupere la Liceul de Artă din Râmnicu-Vâlcea, ca profesoară de pian, desfăşurând o activitate didactică de excepţie: elevii săi au obţinut peste 60 de premii naţionale şi internaţionale (în decembrie 2009, eleva sa Văduva Ana-Maria a reuşit la examenul de admitere de la Royal Academy of London); a susţinut mai multe  concerte, emisiuni de radio şi TV, schimburi culturale şi turnee artistice organizate în Franţa, Germania, Elveţia, Suedia etc. Îi sprijină pe tinerii muzicieni, prin Asociaţia Culturală « Concertino »; solistă a corului « Eufonia », cu care a întreprins mai multe concerte în ţară şi străinătate. Membră în numeroase jurii ale unor concursuri de muzică  naţionale şi internaţionale (Sale, Totona, Arenzano, Foggia etc. – Italia). Premii şi distincţii: diplomă oferită de autorităţile germane (Bayeriser Staatminister) pentru promovarea schimburilor culturale româno-germane şi participarea la Sărbătoarea Muzicii Europene (2002) ; diploma « Gheorghe Lazăr » cl. I, acordată de MECT (2005) etc. Participantă la numeroase cursuri de măiestrie interpretativă; preocupări în domeniul cercetării ştiinţifice şi muzicale.

Olteţeanu, Ion (n. la 27.09.1957 în Râmnicu Vâlcea; fiul râmniceanului Ion Olteţeanu, sculptor în marmoră) – muzician (pianist şi violonist), muzicolog, publicist. Doctor în estetică muzicală al Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj, cu teza Dimensiuni universale şi româneşti ale artei violonistice. Repere estetice, tehnice şi psiho-pedagogice. Profesor de vioară la Liceul de Artă din Râmnicu-Vâlcea (din 1981), violonist la Filarmonica « Ion Dumitrescu » din Râmnicu-Vâlcea (din 1995), lector la Universitatea din Piteşti (2002-2006) şi la Universitatea « Spiru Haret », Facultatea de Muzică - Bucureşti (1999-2009). Prezent în concerte, recitaluri şi turnee; înregistrări, colaborări cu personalităţi artistice, ansambluri şi posturi RTV de renume. Premii naţionale şi internaţionale cu elevii săi (în prezent - studenţi sau artişti consacraţi: Mihaela Cerbu, Laurenţiu Vâlcu, Lorena Mănescu etc.). I s-au acordat premii ale Fundaţiei “Remember Enescu”,  ”Bayerischer Staatsminister fur Wissenchaft, Forschung und Kunst” ş. a. Este preşedinte al Asociaţiei Culturale “Concertinoşi membru al mai multor societăţi şi asociaţii (Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor, « Rotary Club » Râmnicu-Vâlcea, CREDIDAM, Liga Scriitorilor din România, Forumul Cultural al Râmnicului etc.), şi al juriilor unor concursuri de profil. Cărţi publicate: monografia: Remember Ştefan Ruha – monografie (2007), Modalul în Teoria muzicii – curs univ. (2009).

Oprea, Paraschiv (Bebe) (n. la Drăgăşani în anul 1937) – dirijor, compozitor şi interpret de muzică popular şi uşoară. Acurdeonist, pianist, muzică de café-concert, de estradă şi romanţe. A debutat ca instrumentist (acordeon), la vârsta de 16 ani, la orchestra “Rapsodia Română”, pe care – mai târziu – o va conduce. L-a urmat, la pupitrul Orchestrei de muzică populară a Radioteleviziunii Române - Bucureşti, pe maestrul Ionel Budişteanu. A colaborat cu alte orchestra şi ansambluri folclorice, în înregistrări şi spectacole radio şi TV. În memoria sa, la Drăgăşani a luat fiinţă Festivalul „Lăutarul”, a cărui primă ediţie s-a desfăşurat la sfârşitul lunii iunie 2006. (DE V, pag. 78).

Ornaru, Vintilă (n. la 14 febr.1928 în com. Foleşti, jud. Vâlcea; la sfârşitul anilor ‘80, s-a stabilit în Franţa) - scenarist, publicist.

A alcătuit, în colab. scenariile pentru filmele: Lumina de iulie (1963), Ciocolata cu alune (1978), Punga cu libelule (1980), Baloane de curcubeu (1982), Lisca (1983), Sania albastră (1986). (Cristina Corciovescu, Bujor Râpeanu, 1234 cineaşti români, Bucureşti, Ed.Ştiintifică, 1996, pag. 262-263; OSCA II, pag. 276).

Orza, Olimpiu (n. la 14 febr. 1944, în oraşul Turda, jud. Cluj) - artist plastic (pictor şi grafician). Absolvent al Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti - Facultatea de Muzeologie (1982). Din anul 1965 - profesor de desen la Drăgăşani, jud. Vâlcea. Membru al Cenaclului U.A.P. din Râmnicu-Vâlcea. Începând cu anul 1966, a participat la expoziţiile colective judeţene din cadrul saloanelor de artă din Râmnicu-Vâlcea, la expoziţiile omagiale sau tematice "Zilele culturii drăgăşenene" şi "Artele Râmnicului". Expoziţii personale: Drăgăşani - pictură (1966, 1977, 1982), pictură şi grafică (1984), grafică (1984); Govora - pictură (1968); Râmnicu-Vâlcea - grafică (1974, 1985) şi pictură (1984, 1988); Craiova - grafică (1984, 1985, 1986); Sebeş-Alba - grafică (1985); Cluj-Napoca - grafică (1986); Bucureşti-grafică (1986); Franţa - grafică (1990); Călimăneşti - pictură (1997). Expoziţii de grup la toate saloanele judeţene de artă plastic: Sibiu; Franţa; Japonia. Excursii documentare: 1969 - Ungaria, Austria, Germania, Franţa;   1974 - Bulgaria; 1975 – fosta Iugoslavie; 1990 - Ungaria, fosta Iugoslavia, Italia, Franţa; 1993 - Ungaria, Austria, Germania, Franţa; 1995 - Franţa. Lucrări în colecţii particulare şi de stat din: ţară şi din străinătate.  (OSCA II, pag. 277-278).

Orzan, Lionel (n. luna oct.1950, în com. Vaideeni, jud. Vâlcea) - artist de circ, regizor. În anul 1974, ca membru al Trupei de Zburători la Trape - "Icar", propune să se realizeze un număr de circ inedit, pe care îl remarcă managerul Circului Italian "Weliams". După rezultatele reuşite ale spectacolelor din Polonia şi Ungaria (1975), are succes cu spectacolul Super-Trupa Icar. În anul 1978 încheie un contract cu Circul Italian, cu ocazia unui turneu efectuat în fosta Iugoslavie. Solicitări internaţionale în Haiti, Jamaica, Paris ş.a.). Cu circul "Americano", realizează turnee în Italia, Franţa, Spania, Germania. În anul 1987, la Ferrara, i se omologhează cea mai mare performanţă: execuţia triplului salt mortal în echer, în prezenţa lui Charles Thompson de la BBC, organizatorul superfestivalului Champions Chips. Într-un nou număr, Roata morţii, o are ca parteneră pe soţia sa, Maria Orzan. Debutul cu noul număr are loc în turneul Circului "Cezar Togni" la Bologna şi, ulterior, o nouă versiune, la Paris. Alte reprezentaţii: Napoli, cu Circul "Citta di Roma" (1991); Sudul Italiei (1992); Sicilia (1993); Gardaland-Park, Munchen, Dusseldorf, Bochum (1994); Disney-Park Franţa, Europa-Park Germania (1995) şi prin  Italia, cu Circul "Nando Orfei" (1996). În 1978 a relizat filmului Mihail, câine de circ (reg,- Sergiu Nicolaescu); în colaborare cu Rita Pavone, în 1979: un serial despre lumea circului.  Marele Premiu pentru L'esecuzione del Triplo salto mortal, con doppia piroetta al ritorno, la a IV-a ediţie a Festivalului Lunga Notte del Circo-Teatro TV din 1980, de la Milano. (OSCA II, pag. 277-278).

Păiuş, Alin (n. 26 iulie 1978, Râmnicu-Vâlcea) – actor (de teatru şi televiziune), economist, sportiv, cu pregătire de specialitate în fiecare din aceste domenii; antrenor de fitness. Masterat în Managementul organizaţiilor publice. Actor la Teatrul Municipal „Ariel” din Râmnicu-Vâlcea şi realizatorul emisiunii „Fitness Club” la TV Vâlcea 1. Prezent în mai multe emisiuni la posturi centrale de televiziune: PRO TV - La bloc, TVR – Bravo Bravissimo ş. a.; crainic şi animator la diferite spectacole şi evenimente. Roluri de referinţă (selectiv): Fillipo din  Angajare de clovn de Matei Vişniec (regia - Doina Migleczi), Martin din  Scenă in patru de Eugen Ionescu ( regia - Ariana Şerban), Farfuridi din Caragiale Non-Stop (regia - Doina Migleczi), Leonida  din Conu Leonida fata cu reacţiunea de I. L. Caragiale ( regia - Emil Şerban), Mortul din Magister Machiavelli, dramatizare de Horia Gârbea după Principele şi Mătrăguna de Nicollo Machiavelli (regia - Alexander Hausvater), Jupan Dumitrache din O noapte furtunoasă de I. L.Caragiale (regia - Doina Migleczi), Admiratorul din Maestrul de Eugen Ionescu (regia Adonis Fillipi), Ingerul fara aripi din Provocarea sau Zborul – ce fericire! de Doru Moţoc (regia - Doina Migleczi), Diva din Giocondele  (regia - Brigitte Louveaux, Belgia), Mircea cel Mare din Io, Mircea Voievod de Dan Tărchilă (regia – Doina Migleczi) etc. Premii obţinute: Festivalul de teatru - Buftea 1999; Titlul de “Cel mai bun actor” pentru rolul interpretat în spectacolul „Caragiale Non-Stop”.

Pîrlac, Victor (n. 30 martie 1936 în com. Făureşti din jud. Vâlcea) – artist plastic. A expus lucrări personale la mai multe expoziţii din Craiova. În paralel cu pictura, a executat afişe şi panouri publicitare. Lucrările sale au fost achiziţionate de mai multe muzee din ţară: Craiova, Calafat etc. (DARC, pag. 394; OSCA I, pag. 299).

Petcu, Maria (n. 9 apr. 1972, Horezu, jud. Vâlcea) – solistă la Opera Braşov din anul 2003; colaboratoare a Filarmonicii „Ion Dumitrescu” din Râmnicu-Vâlcea (din anul 1993); profesor asociat la Facultatea de Muzică Transilvania din Braşov (din 2004). Este absolventă a Conservatorului de Muzică din Bucureşti, Secţia Canto, clasa prof. Iulian Băiaşu (n. în com. Popeşti, Vâlcea), promoţia 2002. Deţine titlul de Master – classes din 2002, în urma cursurilor acordate de soprana Mariana Nicolesco şi mezzo – soprana Denyce Graves. În 2003, a obţinut premiul I la Primul Festival şi Concurs al Liedului Românesc de la Braşov, iar în 2000, 2001 şi 2003, a fost finalistă la Concursul Internaţional de Canto „Hariclea Darclee” – Brăila.

A efectuat turnee artistice în Austria, Elveţia, Germania şi Franţa şi numeroase recitaluri în ţară: Ateneul Român - Bucureşti, Sala Dalles, Muzeul Prezidenţial „Cotroceni”, Muzeul de Istorie Bucureşti, Muzeul George Enescu Bucureşti şi Sinaia, Ambasada SUA, Festivalul Internaţional al Filmului de la Slătioara-Vâlcea, ş.a.

Plop, Sergiu (n. la 1 ian. 1968 în Republica Moldova) – artist plastic. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova şi al organizaţiei similar din România. Expoziţii personale: Testrul “Eugen Ionescu” Chişinău (1992), Galeriile de Artă Râmnicu-Vâlcea (1993-1998, 2000). Expoziţii de grup: Galeriile UAP Râmnicu-Vâlcea (1993-2000), Teatrul Naţional Bucureşti (1993), Galeriile UAP Craiova (1994), Muzeul de Artă Craiova (1995), Galeriile Artă Braşov (1995), Galeriile de Artă Brăila (1998), Parlamentul României – Sala “Constantin Brâncuşi” (2000), Salonul Naţional de Artă Bucureşti (2001) etc. Expoziţii şi participări internţionale: Galeriile de Artă Chişinău (1991), Expoziţia Internaţională de design Moscova (1992, 1993), Galeria “Arcade” din Antibes – Franţa (1994, Galeria “L’Europe de Beaux Arts” – Antibes – Franţa (1994), Galeria “Du Port” din Marsilia – Franţa (1994); Bamberg – Germania (1994), Olanda (1995), Shangai – China (1999). A participat la simpozioanele de creaţie: “Memorialul Nicolae Bălcescu” (1993, 1995), Cozia (1994). Este present cu lucrări personale în colecţii particulare şi de stat din ţară şi străinătate (Rusia, Polonia, Franţa, Republica Moldova, Germania, Canada etc.). (AV, nepag.).

Popa, Ecaterina (n. 25 ian 1942 în com. Cosmeşti - satul Furceşti, jud. Galaţi) – artist plastic. Este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, a Fundaţiei Har - filiala  Vâlcea, a  Clubului Rotary, a A. I. A. P. etc. A înfiinţat şi permanentizat (în casa proprie din Râmnicu-Vâlcea) Tabăra de Creaţie Dealul Malului. Expoziţii personale (selectiv): Galeriile de Artă Râmnicu-Vâlcea (1970, 1971,1972, 1977, 1980, 1983, 1985-2004, 2007 – Dealul Malului); Sibiu (1972,1973, 1975); Muzeul de Artă Râmnicu-Vâlcea (2005) etc. Expoziţii de grup şi colective (selectiv): Sibiu (1972,1982); Bucureşti (1975, 1988); Bistriţa - Chişinău (1991); Bucureşti - Palatul Parlamentului (2000); Expoziţii personale-internaţionale (selectiv): Viena - Icoane şi  vestimentaţie (1991); Bonn (1993); Bruxelles (2003). Expoziţii de grup internaţionale (selectiv): Antibes - Franţa (1994); Marseille - Franţa (1994); Olanda şi Belgia (1995); Şhanghai-China (1998) etc. In domeniul scenografiei-a fost  consultant artistic al  decorului la  spectacolul Decameron de Boccaccio, în regia lui  Silviu Purcărete (1993). A obţinut numeroase premii şi distincţii, printre care Ordinul „Meritul Cultural în grad de  Comandor, acordat de preşedintele  României (2004). (Who’s Who - România (2002); Dârţu, Constantin. Personalităţi române şi  faptele lor (2004); OSCA I, pag. 304-306, ME I, pag. 127-128) etc. 

Popa, Nineta (n. 19 iulie 1959, com. Boişoara – jud. Vâlcea) – interpretă de muzică populară şi culegătoare de folclor. La vârsta de 2 ani şi jumătate, a fost dată spre înfiere unei familii din Cerăt, jud. Dolj. În anul 1971 va pleca în căutarea părinţilor săi naturali, cu care ocazie urmează cl. VI-VII în comuna Boişoara. După câţiva ani, însă, s-a întors la părinţii săi adoptivi. Talentul i-a fost descoperit la Sibiu, unde s-a dus să urmeze cursurile Liceului Agricol de aici. A fost întotdeauna îndrăgostită de portul popular şi de cântecul popular din Mărginimea Sibiului şi din Ţara Loviştei, în special din Boişoara. În 1990, s-a angajat la ansamblul „Cindrelul şi Junii Sibiului” din oraşul omonim. În 1995, se căsătoreşte la Râmnicu-Vâlcea, angajându-se la Filarmonica din Râmnicu-Vâlcea – secţia Folclor. A devenit în curând una dintre cele mai talentate şi mai solicitate cântăreţe din ţară, fiind invitată să cânte la numeroase manifestări, concerte, posturi de televiziune etc. Din 1998, s-a angajat la „Doina Argeşului” din Piteşti.

A realizat numeroase albume, multe din cântecele ei devenind adevărate şlagăre: Bună ziua, maică bună; Vino, dragă primăvară, Când era badea-n Cindrel, Am iubit o fată blondă, Sunt fată din Boişoara; Iată, vin colindătorii; Mai treci, Gheorghe, şi tu dealul; La portiţa raiului etc.

Popescu, Ana Maria – filolog; artist plastic, poet şi publicist. A lucrat ca profesoară de limba franceză şi limba română, la şcolile  generale din Tomşani şi nr. 9 din Râmnicu-Vâlcea, precum şi la Liceul “Mircea cel Bătrân » din acelaşi oraş. În USA, unde s-a mutat ulterior, a lucrat la Widex Inc., Computer Technicician şi la “Cornelia Day Resort”, Human Resources, din New York – SUA. Din sept. 2000, locuieşte la New York şi, alternativ, la Râmnicu-Vâlcea. A participat cu lucrări de pictură la expoziţii colective, la Râmnicu-Vâlcea, Craiova, Bucureşti şi la galerii de artă din New York. În anul 1998, a organizat o expoziţie personală la Muzeul de Istorie din Râmnicu-Vâlcea. Este prezentă cu lucrări proprii, în colecţii particulare din Canada, USA şi Elveţia, precum şi la Biserica Trei Ierarhi Glendale din New York. (« Cultura vâlceană », anul IV, nr. 46-47/ febr. 2011, pag. 16)

Popescu, Olga (n. 9 aug. 1976, Râmnicu-Vâlcea) – artist plastic. Studii şi specializări: Şcoala Populară de Artă – secţia Ceramică (Râmnicu-Vâlcea, 1995-1996); curs extrauniversitar de „Antropologie culturală” – Universitatea Bucureşti (1997-1998); curs extrauniversitar de „Etnologie şi folclor” – Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti (2000-2001); Universitatea de Arte Bucureşti, Facultatea de arte Plastice, Secţia Pedagogie (1996-2001); Masterat interdisciplinar, susţinut cu tema Teoria şi practica imaginii (Universitatea din Bucureşti, Facultatea de istorie, 2001-2003); doctor al Universităţii din Bucureşti (Facultatea de Litere). Membru al UAP din România, filiala Vâlcea. Expoziţii personale (selectiv): Galeriile de Artă din Râmnicu-Vâlcea (2001), „Căsuţa mea – interior” – Galeria Artex din Râmnicu-Vâlcea (2003); „Infante şi balauri” – Galeria Artex din Râmnicu-Vâlcea. Expoziţii de grup (selectiv): Workshop „Intervenţie în peisaj” – Muzeul Satului, Bucureşti (1998); „7 în 3” – Muzeul Literaturii Române din Bucureşti (1999), Galeria Apollo „Accente” – Bucureşti (2000, 2001), Galeria Galla – Bucureşti, Casa Americii Latine Bucureşti (2001), „Accente şi amprente” – Galeria Căminul Artei, Bucureşti (2001), Salonul Naţional de Artă Bucureşti (2001), Expoziţii de grup ale Filialei UAP Râmnicu-Vâlcea (2001, 2002, 2003, 2004, 2006, 2008 etc.), Expoziţia Taberei de Creaţie, Fundaţia HAR – Muzeul Satului Bujoreni, „Vizitându-l pe Velasquez” – Cluj-Napoca (2004) etc. Expoziţii şi participări internaţionale: Galeria „Cozia” – Hamme, Belga (2003), Cromeriz – Cehia (2005), Târgul de Artă „Euro-Art” – Geneva (2006). Premii şi distincţii, din partea unor structuri cultural-artistice: Fundaţia Culturală „Vâlcea 1”, Forumul Cultural al Râmnicului” etc. (OSCA II, pag. 318-319; AV, nepag.).

Popescu, Gabriel (n. la 18 nob. 1963 în Râmnicu-Vâlcea) – actor profesionist de teatru şi film; profesor actorie, regizor. A profesat actoria la Teatrul Popular Râmnicu-Vâlcea (1985-1989), Teatrul de Stat “Anton Pann” (1990-2000), Teatrul “Al. Davilla” din Piteşti (1999-2000), Teatrul “Ariel” din Râmnicu-Vâlcea (2000-2005; profesor de actorie aici, în aceeaşi perioadă). A participat la o serie de festivaluri şi turnee prin ţară şi străinătate: Glasgow şi Dublin – cu Decameron 645 (1994), D’Avignon, Viena, Amsterdam, Timişoara, Cluj-Napoca (1995-1997); cu “Giocondele”: Albania – (2004), Bruxelles (2005; în acelaşi turneu, a jucat şi în Provocarea sau Zborul – ce fericire!), în Marea Britanie (2006), în Italia (2006, 2007) etc.

Roluri interpretate în teatru: inginerul Guitan din Noaptea marilor speranţe de Tudor Popescu (regia – Silviu Purcărete), Samsuga din Piaţeta de Goldoni (r. S. Purcărete), Iscoada din Democraţia de Iosif Brodski (r. Al. Dabija), Lucaşin din Revelion la baia de abur de Reazanov (r. Goange Marinescu), Egipteanul din Danaidele după Eschil etc. Regizor la Bilet de călătorie dus şi întors – scenariul de Emil Şerban. Participant la workshopuri în Glasgow (teme din Gargantuan şi Pantagruel) şi Craiova (teme din Danaidele după Eschil). În 2007, Forumul Cultural al Râmnicului i-a acordat Diploma de excelenţă pentru rolurile din Integrala Caragiale.

Popescu, Tudor (n. 14 ian 1951, Râmnicu-Vâlcea) – artist plastic. Specializări: muzeograf principal, restaurare pictură pe pânză şi lemn, restaurare monumente de epocă, pictură murală de epocă. Membru al UAP. Expoziţii personale: Galeria „Dacia” din Tulcea (1977), Galeria „Hanul cu Tei” – Bucureşti (1982), Galeriile ARTEX – Râmnicu-Vâlcea (1986), Galeriile de Artă Slatina (1987), Galeriile de Artă Râmnicu-Vâlcea (2002) etc. Expoziţii de grup: Galeriile de Artă din Tulcea (1976, 1977, 1987), Târgul de Artă Vâlcea (anual, 1988-2001), Interjudeţeana de la Constanţa (1979), Galeria „Căminul Artei” Bucureşti (1986); Sibiu (1988), Braşov (1996), Palatul Parlamentului – Bucureşti (2000), Galeriile de Artă din Râmnicu-Vâlcea (2002-2003), Muzeul de Artă Drobeta – Turnu-Severin (2005). Expoziţii de grup internaţionale: Aalborg – Danemarca (1979), Ismail – Ucraina (1980, 1982), Wassenberg – Germania (1993, 1994), Monchengladbach – Germania (1994, 1996), Veneţia – Italia (1997), Antibes – Franţa (1994-1995), „Magie Photo et Beaux Arts Perrier – Geneva, Elveţia  (1999), Galeria „Cozia” – Hamme, Belgia (2003), Kromeriz – Cehia (2005) ş. a. Lucrări monumentale executate: Mozaic ceramic „Fauna dobrogeană” – Medgidia (1974), Mozaic de marmură „Fauna şi flora acvatică” – Medgidia (1975), frescele „Viziuni dobrogene” – Babadag şi „Istorie şi civilizaţie” – Tulcea (1980), fresca „Friza Aulei circulare” din Wassenberg – Germania (1984), mozaicul ceramic de la Biserica „Sf. Nicolae” din Olteni – Vâlcea (1996), „Ornamente” – acrilic pe rigips, Krafeld – Germania (1996), „Sf. Petru, Pavel, Calinic” – mozaic ceramic la Biserica Bujoreni, Vâlcea (1997) etc. Restaurări lucrări monumentale şi de epocă, de icoane, tablori şi catapetesme; participări la saloane naţionale. (AV, nepag.).      

Popian, Bogdan Florian (n. 26 martie 1955 în Râmnicu-Vâlcea) – tehnician proiectant; dramaturg, publicist, ziarist, editor, rebusist. Studii de specializare în proiectare şi topografie Râmnicu-Vâlcea (1977-1978), regie de teatru (prin work-shopuri) la Sibiu, Râmnicu-Vâlcea, Deva etc. (1996-2001) ş. a. Tehnician proiectant la Institutul de Proiectare Râmnicu-Vâlea (1975-1989; în anii 1988-1990, topometru şef Brigada Vâlcea la Canalul Bucureşti-Dunăre), patron şi director în presă (1990-1996); referent teatru, din 1997, în cadrul CJCPCTV Vâlcea, unde este coordonator de proiecte culturale; în paralel, bogată activitate jurnalistică la reviste de diferite profiluri. Iniţiator şi coordonator al Festivalului de teatru « Constantin Popian » (1999-2001, 3 ediţii), al Festivalului de Teatru pentru Tineret « Ucenicii Thaliei » (din 2002) şi al  Festivalului Naţional de Satiră şi Umor « Povestea vorbei » (din 2006). A coordonat, ca instructor şi regizor, trupa de teatru „Histrionii”, înfiinţată de Nelu Barbu (directorul iniţial al trupei). A înfiinţat şi coordonat ateliere de teatru pentru tineri şi elevi (« Arlechin » - Băbeni, « Căruţa cu paiaţe » - Liceul Pedagogic din Râmnicu-Vâlcea, « Măştile » - Liceul Energetic din Râmnicu-Vâlcea  etc., cu care a participat la diferite concursuri şi festivaluri de profil, obţinând mai multe premii. Codirector la editurile « Alfa » şi « Regal » (1990-1992). Autor de piese de teatru (toate, jucate de trupe de amatori):  Adevărul despre Războiul Troiei (1997; Premiul II, Sighişoara), Linişte şi Sistemul (1998), Imposibila reîntoarcere (2001), Mahalaua (2006; Premiul III la Festivalul Naţional de Satiră şi Umor « Tudor Muşatescu » Câmpulung); Premiul II la festivalul Naţional de Creaţie Dramatică « Mihail Sorbul » - Botoşani ; Premiul II la Festivalul Naţional de Teatru « Goana după Fluturi » Râmnicu-Vâlcea. A îngrijit mai multe volume dedicate lui Constantin şi Dinu Popian

Popian, Constantin (n. la 28 ian 1882 în Cartojani, jud. Vlaşca, astăzi Giurgiu – m. 9 aug. 1969, Râmnicu-Vâlcea) – învăţător şi actor, cu specializări în fiecare dintre cele două domenii; regizor, dramaturg, scenarist, animator cultural. Studii de muzică (Conservatorul din Bucureşti, 1901-1902). Condiţia sa de “vâlcean”  datează din 1904, când a fost repartizat ca învăţător la Şcoala Specială de la Bistriţa-Vâlcea. Din 1907, va fi chemat la Teatrul Adriani, unde va desfăşura o activitate pasionată, formând echipe de elevi, colegi, preoţi, seminarişti etc. Între 1916-1918, a fost prizonier în Germania; după război, a funcţionat ca profesor secundar la Seminarul Teologic şi la Liceul „Al Lahovari”, şi secretar - la Şcoala Normală din Râmnicu-Vâlcea), până la pensionarea sa din 1940. În perioada imediat următoare Dictatului de la Viena, a fos numit ajutorul primarului dr. Dumitru Negoescu (anterior, profesor de igienă la „Lahovari”). În 1922, a fost decorat cu « Crucea României ». Pentru mişcarea teatrală din Vâlcea, el a făcut extrem de mult, fiindcă a fost  un artist total: scenarist, regizor, scenograf, machior, peruchier, actor. În perioada 1904-1969, a pus în scenă zeci de piese; reprezentaţiile au avut loc în majoritatea localităţilor din judeţ, dar şi în judeţele limitrofe, precum şi în Transilvania şi Moldova. Roluri interpretate: Enache din Ulcica cu bani (Plautus), Palestrio din Miles gloriosus (Plautus), Harpagon din Avarul (Molière), Ion din Năpasta (I. L. Caragiale), Cetăţeanul turmentat din O scrisoare pierdută (Caragiale), Răzvan din Răzvan şi Vidra (Hasdeu), Harpagon din Avarul (Molière), Barbu din Barbu Lăutarul (V. Alecsandri), etc. Reviste întemeiate: « Nunta la ţară ». Traduceri din germană (rămase în manuscris): Brand de Ibsen, Războiul contra României de M. Endres etc. Lucrări (piese de teatru) publicate: Sânge nevinovat (1916), Naşterea lui Cristos (1916), Goleştii (1923), La ziua eroilor (1923); Slugile de azi sau Din ziua de azi (1929, 1935); postum : Amintiri din viaţa militară (2007), O viaţă de om, vol. I – 2008 şi II – 2009; în colaborare cu T. Geantă, care a alcătuit muzica: Ţiganii – vodevil (manuscris). (O viaţă de om II, pag. 11-13).

Popian, Dinu (n. 22 sept. 1924 în Râmnicu-Vâlcea – m. 20 aug. 2009, Râmnicu-Vâlcea) – medic radiolog; prozator (memorialist), sculptor amator (în lemn), regizor şi actor amator (cu premii zonale şi naţionale în domeniu). Medic la Uzinele de Sodă Govora (USG), Sanepid  (director) şi – în cea mai mare parte a vieţii – la Spitalul Judeţean nr. 1 din Râmnicu-Vâlcea, ca şef al Secţiei de Radiologie. Între anii 1953-1956 a fost judecat şi condamnat la moarte pentru activitate ostilă regimului (deţinere de timbre interzise - „legionare” şi activitate legionară); graţiat în urma morţii lui Stalin.

Cărţi de memorialistică publicate: Vraja scenei (1998), Lumini şi umbre în vâltoarea vieţii (2006), Titi (2009), Nuşa (2010, postum).  

Postelnicu, Victor (n. 15 oct. 1933 în com. Amărăşti, jud. Vâlcea) – artist plastic. Carieră didactică în învăţământul preuniversitar din Bucureşti. Călătorii de studii în Rusia (1971). A debutat ca artist plastic în 1963, la expoziţia absolvenţilor institutelor de artă. A organizat, cu intermitenţe, expoziţii personale în 1969, 1971 etc. A fost prezent şi la unele expoziţii organizate peste hotare. Lucrările sale sunt prezente în muzee, la instituţii şi colecţionari din ţară şi străinătate. (DARC, pag. 607; OSCA I, pag. 326-327).

Puia, Ionel (n. 4 iunie 1953, satul Guşoianca din com. Guşoeni, jud. Vâlcea) – violonist, folclorist, orchestrator şi dirijor orchestre de muzică populară. La 14 ani, a fost angajat ca violonist la Ansamblul Profesionist „Doina Gorjului” din Tg. Jiu, iar la vârsta de 17 ani, drăgăşăneanul Paraschiv Oprea i-a propus să se angajeze la „Rapsodia Română”, dar a preferat să fie mai aproape de locurile natale şi de maestrul Gelu Barabancea, dirijor la Doina Gorjului, care l-a lansat; a colaborat, însă, reciproc avantajos, cu orchestrele „Danubius” şi „Rapsodia Română”  1975 devine dirijorul orchestrei profesioniste de muzică populară „Danubius” din Drobeta-Turnu-Severin. Aici a activat timp de 15 ani, sub bagheta sa afirmându-se cunoscuţii şi apreciaţii interpreţi de muzică populară: Angelica Stoican, Ileana Ciuculete, Anica Ganţu, Valeria Sfetcu ş.a. După 15 ani, tot prin concurs, vine la pupitrul Orchestrei de muzică populară „Vâlceanca”, pe care o conduce   până la dizolvarea ei în 1990. Perioada 1995-2005 a petrecut-o în SUA, având statutul de rezident permanent al acestei ţări. După întoarcerea  în ţară în 2005, revine la pupitrul Orchestrei de Muzică Populară „Rapsodia Vâlceană” (reînfiinţată în anul 1995), cu care a obţinut succese de prestigiu, în judeţ, în ţară şi peste hotare, cu instrumentişi şi solişti de valoare, printre care violoniştii - Stelian Lăutaru, fraţii Cornel şi Mircea Puia, naistul George Iordache, Gigi Voinic (fluier) şi soliştii vocali Rodica Mitran, Cristina Udrea, Mioara Raica, Alin Pavelescu, Ion Lupu etc.

Personal sau împreună cu orchestra, a obţinut numeroase premii şi distincţii, printre care locul I la Concursul Internaţional de Folclor din Portugalia, cu care ocazie  a semnat un contract pentru America Latină, susţinând concerte în Costa Rica, Mexic etc.

Rădulescu, Dem (n. 30 sept. 1931, Râmnicu-Vâlcea – m. 17 sept. 2000, Bucureşti) – unul dintre marii actori de comedie români de teatru, film şi televiziune, profesor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti. În 1956, a câştigat premiul I pentru interpretare cu piesa Steaguri pe turnuri (în rolul „banditului” Rijikov), la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de Sică Alexandrescu; practic, acesta a fost debutul carierei sale. A fost prieten cu Ion Cojar şi Liviu Ciulei; cu ultimul a colaborat pentru Farfuridi din O scrisoare pierdută.

Filme şi spectacole de teatru (selectiv) în care a jucat: Telegrame (1959), Pe litoral mi-a rămas inima (1961), Politică şi... delicatese (1963), Un surâs în plină vară (1963), Dragoste la zero grade (1964), Gaudeamus igitur (1965), Vin cicliştii (1968), B.D. la munte şi la mare (1971), Astă-seară dansăm în familie (1972), Veronica se întoarce (1973), O scrisoare pierdută (1977; TV), Eu, tu şi Ovidiu (1977), Braţele Afroditei (1978), Expresul de Buftea (1978), Destine romantice (1981), Un saltimbanc la Polul Nord (1982), Fram (1983 -  serial TV), Secretul lui Bachus (1984), Primăvara bobocilor (1985), Coana Chiriţa (1986), Chiriţa la Iaşi (1987),  Omul din Buzău (1988; TV), Secretul armei secrete (1988), Atmosferă încărcată (1996), A doua cădere a Constantinopolului (1994), Milogul S.R.L. (1991; TV), O invitaţie (1993; TV) etc. (http://ro.wikipedia.org/wiki/ Dem_R) 

 Răguşitu, Daniel (n. 9 iulie 1967, Râmnicu-Vâlcea) – pictor, designer. Membru al UAP. A colaborat la restaurarea vitraliilor M-rii Mirăuţi din Moldova şi la cea a picturilor de la M-rea Frăsinei. A executat designul de la Linea Zeta   (1993 – 1994) şi (între 1989-1990) la Teatrul de Comedie din Bucureşti (scena). Expoziţii internaţionale: 2006 – Galeria Espace Amalgama, Bruxel, Belgia; 2004 – Paris, Franta; 2001 - Expoziţie de Gravură şi Desen, Galeria Amacla Touluse – Franţa; 1991 - Expoziţia trianuală de gravură, Polonia. Expoziţii personale: 2007 – Hilton Hotels, Gold Art Gallery, Bucuresti; 2007 – Galeria Simeza; 2005 – Galeria Etalon, Ramnicu Vilcea; 2005 – Galeria Simeza; 2004 apr. – HVB Bank, Bucureşti; 2003/2002 – GalAteCa, Biblioteca Universitară Centrală – Bucureşti; 2001 - Centrul Cultural Cervantes - Bucureşti; 2000 - Casa Americii Latine, Bucureşti; 1998 - Muzeul Literaturii Române – Bucureşti. Expoziţii de grup (selectiv): 2005 Iulie – Galeria Apollo; 2005 – Galeria Art Home; 2004 – “Fiare noi”, Palatul Brâncovenesc Mogoşoaia; 2003 - Tabara de creaţie “Europolis”, Sulina; 2003 – Proiect-utopic “Europolis-Sulina”; 2003 - SHOP ART - World Trade Center; 2002 - Bienala de pictură şi sculptură "Gheorghe Pătraşcu"; 2002 - Participare la proiectul:"ORBIS Pictus Europa" iniţiat de Centrul Cultural Ceh, sub patronajul Delegaţiei Comunităţii Europene în România; 2002 - Tineri Artişti români, Veneţia - Centrul Cultural al României; 1999 - Expoziţia bianuală de gravură contemporană Iosif Iser, Prahova; 1999 - The Total Eclipse: affect and effect - Bucureşti, Galeria Eforie, Atelier nr.35, (expoziţie realizată cu ocazia eclipsei totale de soare); 1999 – “Accente” , ediţia a-II-a, galeria Appolo, Bcureşti; 1994 - Schiţe pentru Autoportretul Grupului, Galeria Galla, Bucureşti; 1991 - Turnul Babel, Constanţa, Casa de Cultură; 1991 - Turnul Babel, Bucureşti, Casa Vernescu; 1990 – Teatrul Naţional, Tineri români si suedezi, Bucureşti.

Premii obţinute: 1999 - Premiul pentru Gravură Contemporană; 1998 - Premiul Tineretului pentru desen – Reşiţa; 1983 – Concurs Vocaţional, premiul I pentru pictură - Bucureşti.

Roman, Adrian (n. 4 apr. 1954, Bucureşti) – inginer proiectant, regizor de teatru şi scenograf (dublă licenţă), traducător. În 1985, a absolvit Şcoala Populară de Artă din Bucureşti; a urmat Seminarul de management teatral (Managing for Money) organizat de Centrul Cultural American din Bucureşti şi Fund for Arts and Culture in Central and Eastern Europe (Sinaia, 2005); stagii de specializare ca inginer la British Aerospace: 1981 - Hurn, 1982 - Weybridge; masterat în administraţie şi servicii publice (2006-2008) la Universitatea Constantin Brâncoveanu Piteşti. 1997: Director artistic delegat al Teatrului Anton Pann. Între 1980-1993 a lucrat ca inginer şi inginer principal la Întreprinderea de Avioane (ROMAERO) Bucureşti. În 1993 şi 1996, a efectuat vizite culturale în Anglia, pentru proiecte culturale. Consilier al Programului european de teatru Pieta 1998. Membru al Uniunii Teatrale din România (UNITER). 1987 – 1990: profesor şi regizor la Şcoala Populară de Artă Ploieşti. Spectacole regizate şi scenografia (selectiv): Nasul de Gogol (1990-1994), Militarul fanfaron de Plaut (1995), Dansul morţii de Strindberg (1996), Despre sexul femeii ca un camp de luptă în Bosnia de Vişniec (1999); regizor: Aproape de Babilon de Jennifer Johnston (2001), Moftul roman – după schiţe de Caragiale (2000), Vacanţă în Guadelupa de Pierre Sauvil şi Eric Assous (2003), Zborul - ce fericire! de Doru Moţoc (spectacol invitat la Festivalul Internaţional de Teatru – Sibiu, 2003); Năpasta de I. L. Caragiale, Întâmplări provinciale de Al. Vampilov (2007) ş. a. Regizor asistent la Cum vă place de Shakespeare, spectacol regizat de Jonathan Chadwick. Ca director de teatru, a obţinut, de asemenea, o serie de realizări manageriale cu spectacole puse în scenă de alţi regizori: Motanul încălţat, Portugalia de Z. Egressy, Doctor fără voie de Molière ş. a. A tradus două piese din dramaturgia irlandeză contemporană: Aproape de Babilon de Jennifer Johnston şi Imagini de mâine de Martin Lynch, apărute în volum la Editura UNITEXT Bucureşti (1998). (ME II, pag. 227-229).

Rusen, Narcisa (n. 20 apr. 1977, Râmnicu-Vâlcea) – psihopedagog; artist plastic amator, impresar artistic. Cursuri de specializare în domeniile pictură, antroposofie, comunicare­ Crucea Rosie, masterat Consiliere Personală etc. A ilustrat cărţi pentru copii. În anul 2005, a înfiinţat firma de impresariat artistic “Narci’s Art”, prin care a promovat cu succes mai mulţi artişti din Vâlcea şi din capitală, printre care Olga Popescu, Daniel Stancu (artişti valceni), soţii Marian şi Victoria Zidaru din Bucureşti etc. În calitate de impresar artistic şi curator, a organizat mai multe expoziţii, în ţară şi străinătate: “Euro-Art” – Geneva (2007), Seul (2008) etc. A editat albumele de artă închinate pictorilor Olga Popescu şi Daniel Stancu. Cărţi de literatură publicate: George Topârceanu şi literatura pentru copii – lucrarea de licenţă (2009).

Sălişte, Sergiu (n. 25 aug. 1947, com. Orleşti – jud. Vâlcea) – sculptor. Membru al UAP din România, filiala Vâlcea. Expoziţii personale: Galeriile de Artă Râmnicu-Vâlcea (1982, 1985, 1988, 1992, 1995, 1997); Galeria „Eforie” Bucureşti (1998), Galeria „Metopa” Piteşti (1986); Sibiu (1988). Expoziţii de grup: Galeriile de Artă Râmnicu-Vâlcea (1982, 1984, 1986, 1992, 1995, 1997, 1998, 2000, 2001), Galeria „Metopa” – Piteşti (1997), Galeria de Artă Sibiu (1985), Galeria Dalles – Bucureşti (1986), Salonul Judeţean Vâlcea (1990), Salonul de Sud – Muzeul de Artă Râmnicu-Vâlcea (1997-1998), Salonul Naţional al UAP din România (2001), Expoziţia Naţională de Sculptură „Constantin Brâncuşi” (2003) etc. Expoziţii şi participări internaţionale: Bulgaria (1972, 1974), Antibes – Franţa (1994), Marsilia – Franţa (1994), Bomberg – Germania (1995) etc. Lucrări de artă monumentală: „Compoziţie decorativă” Dej (1972), „Victorie” – Orşova (1974), „Olteancă cu vadra” – Râmnicu-Vâlcea (1983), „Gib Mihăescu” – Drăgăşani (1996), „Alexandru Lahovari” – Râmnicu-Vâlcea (2001), „Generalul Magheru” – Râmnicu-Vâlcea (2003), „George Ţărnea” – Râmnicu-Vâlcea (2008), „I. Gh. Duca” – Horezu (2004) şi Râmnicu-Vâlcea (2009), bustul lui Take Ionescu de la „Şcoala cu Ceas” din Râmnicu-Vâlcea (2009), « Monumentul eroilor revoluţiei » (Râmnicu-Vâlcea, 2010) etc. ş. a. Lucrări în colecţii particulare şi de stat din ţară şi străinătate. A primit mai multe premii şi distincţii, printre care Ordinul « Meritul Cultural » în grad de comandor (2004). (OSCA/II, pag. 349-350; ME I, pag. 147-148; AV, nepag.).      

Sgondea, Ion (n. la 25 oct. 1879 în Râmnicu-Vâlcea - m. 1920, Râmnicu-Vâlcea) – dirijor şi compozitor; animator cultural. A fost primul profesor de muzică şi secretar al Gimnaziului/ Liceului “Al. Lahovari” din Râmnicu-Vâlcea; din 1905: profesor de muzică la Seminarul Teologic din Râmnicu-Vâlcea. A compus muzică simfonică, uşoară şi populară, muzică pentru coruri mixte şi ansambluri corale. Multiplicate, partiturile sale au fost folosite ca material didactic ajutător, inclusiv în afara judeţului Vâlcea (Bucureşti, Sibiu, Argeş etc.). A dirijat corurile şi ansamblurile corale ale seminarului, liceelor şi cadrelor didactice din Râmnicu-Vâlcea (OSCA I, pag. 362).

Sima, Cristian Gh. (n. la 13 ian. 1956  în Craiova; ulterior, părinţii săi - originari din Mihăeştii Vâlcii – se vor stabili din nou la Râmnicu-Vâlcea) – scenograf, pictor. Membru al Fondului Plastic, filiala Sibiu. Efectuează grafică de carte, coperte şi ilustraţie la diferite publicaţii.

Expoziţii personale şi de grup la care a participat: Muzeul Judeţean Vâlcea (1981); expoziţia « 24 de păsări », organizată la Casa Ştiinţei din Râmnicu-Vâlcea (1982) ; expoziţia « Miniaturi abstracte » (1984, Casa Ştiinţei), Muzeul de Artă din Râmnicu-Vâlcea  (1984), expoziţia de pictură şi grafică de la Spitalul nr. 2 din Rîmnicu-Vâlcea etc. A executat ilustraţiile şi copertele la cărţile: Plai vâlcean de Petre Petria (1990), Tu să-mi spui de unde vii şi ce poezii mai ştii  (1993)şi Cu un fir de ghiocel, aş putea să scriu la fel (1995) ambele de Felix Sima, Durerea din pădure de P. Petria (1995). A obţinut mai multe premii şi distincţii, printre care: locul I la concursul « Vâlcea artistică » (1983), locul I la Festivalul Naţional « Cântarea României » (1983), locul II pentru Pictură, la faza interjudeţeană a festivalului menţionat şi, la faza republicană a aceleiaşi manifestări (1987). (OSCA I, pag. 363-364).  

Soare, Andreea-Alexandra (n.  14 iulie 1985, Râmnicu-Vâlcea) – interpretă canto clasic şi muzicolog, cu studii de specialitate la Conservatorul Naţional din Strasbourg- Franţa (secţia Canto clasic) şi, în paralel, la Universitatea „Marc Bloch” – Facultatea de Muzicologie din acelaşi oraş, obţinând nota „A” în unanimitate şi felicitările juriului la examenul de canto. Precocitatea ei artistică polivalentă i-a adus, începând de la vârsta de 7 ani, numeroase premii zonale şi  naţionale, precum şi unele recompense: 1992 – Premiul I “Baby Star” – Muzică şi Teatru; 1994 – Premiul special  al  juriului, la Concursul  internaţional de  folclor “ Alutus”; 1995 – o  excursie gratuită în Franţa şi  Anglia; 1998 – Premiul I  la concursul “Florile  independenţei” – Calafat; 2000 – Premiul de Excelenţă, al Televiziunii  Vâlcea 1;  2001 – Trofeul pentru muzică folk “Voci tinere”, Caracal; 2003 – Premiul special „Dan Dimitriu”, la  concursul de muzică uşoară „Ghiocelul de aur”, desfăşurat  la  Alexandria; 2003 – 5 premii: Premiul special  al juriului, la concursul de muzică  uşoară „Cetatea  cântecului” (Rovinari); Premiul  special al juriului la concursul de muzică folk „Ion Minulescu” (Slatina); Premiul II la concursul „Curierul zilei” (Piteşti); Premiul „Tinereţii” la concursul de romanţe „Floare de tei” (Bucureşti); Premiul special „Corabia de aur” din localitatea Corabia; 2004 – Marele Premiu, „Grand Prix”, la Festivalul Internaţional de Muzică Francofonă „Chants sons sur scene”, din 8-9 mai, organizat la Baia Mare, de „Asociaţia profesorilor de limbă franceză din România”, împreună cu ambasadele Franţei şi Elveţiei în România etc. Este solistă  a corului Bisericii ortodoxe din Strassbourg – 2005. Între 2005-2007: solistă a Corului de Gospel „Ananais”, cu  care  a participat la  numeroase concerte în Franţa. A jucat în piesa de teatru „Cargo Sofia” din cadrul  Teatrului  Naţional „Le Maillon” din Strassbourg.

Stancu, Daniel („Pepito”) (n. 10 mai 1977, Râmnicu- Vâlcea). Membru al UAP din România. Expoziţii personale: Muzeul Judeţean de istorie Vâlcea – expoziţie de grafică (1994). Expoziţii de grup: Galeria de Artă din Râmnicu-Vâlcea (1994), Muzeul de Artă Râmnicu-Vâlcea (1995), Expoziţie UAP – filiala Vâlcea (1997), Tabăra de creaţie Brădişor – Vernisaj Galeriile de Artă Râmnicu Vâlcea (1998), Sala rondă a Muzeului Naţional de Artă Bucureşti (1999), „Răscrucea” – Expoziţie de Arte vizuale – Muzeul „Ion Jalea”, Constanţa (1999), Mac Experience Brădişor – Galeria de Artă Constanţa (2000), „Ritual pentru setea pământului” – Muzeul Satului, Bucureşti (2001), „Plasa de sfinţi” – Hotel Mariot, Bucureşti (2002), Artexpo – Teatrul Naţional Bucureşti (2002), „Amprente” – Galeria „Căminul Artei” – Bucureşti (2002), Expoziţie de pictură şi artă – Salonul Municipal Bucureşti (2002), Muzeul Drobeta - Turnu Severin (2005) etc. Expoziţii şi participări internaţionale: Bruxelles – Belgia (2003), Hamme – Belgia (2003), Brugge – Belgia (2003), Parlamentul European, Bruxelles – Belgia (2004), Kromeriz – Cehia (2005), Târgul de Artă „Euro-Art”,Geneva – Elveţia (2006). Participări la diferite simpozioane. Premiul III la Concursul de grafică şi pictură „Gheorghe Naum” – Brăila  (1994), Premiul I la Concursul de Grafitti – Râmnicu-Vâlcea (1995), Premiul I cu medalie – Concursul internaţional de la Giurgiu (1996) ş. a.

Stancu, Mircea (n. 29 sept. 1931 în Râmnicu-Vâlcea) – arhitect, grafician. Doctor în arhitectură al Institutului de Arhitectură din Bucureşti (1973). Între 1957-1960: arhitect în Ploieşti şi Oradea, când a elaborat proiectele Fabrica de panificaţie, Stabilimentul balnear, ansambluri de locuinţe cu 1800 de apartamente, amenajarea parcului din municipiul Oradea. Între 1960-1965: arhitect şef de serviciu la Constanţa, unde a elaborat proiectele pentru hoteluri din Mamaia, Costineşti şi Constanţa. Între 1966-1973: arhitect specializat în Ministerul Turismului, realizând proiecte-directive pentru o serie de hoteluri, moteluri şi restaurante. Printre altele, a proiectat restaurante româneşti la Dortmund, Freibourg şi Tel Aviv. Asistent şef de lucrări la Institutul de arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti (1967-1973). A proiectat un imobil de locuinţe în Annecy – Franţa şi Sala Polivalentă din Thonon; studii şi proiecte Disneyland în Abu Dhabi din Arabia şi Palatul prezidenţial din Gabon. A mai realizat imobile de locuinţe şi birouri în Montreux sur Seine, locuinţe pentru repatriaţi în Egipt, Centrul de vânătoare din Guyana, un grup şcolar la Paris etc. Este membru al Uniunii Arhitecţilor din Franţa, ţară al cărei cetăţean de onoare a devenit în februarie 1980. (OSCA I, pag. 374). 

Stratulat, Gelu (n. la 27 sept. 1949 în com. Nămoloasa, jud. Galaţi) – muzician, dirijor, compozitor. Între 1973-1981, a funcţionat ca profesor de muzică la Liceul din Băile Govora. În 1981 s-a mutat la Râmnicu-Vâlcea, stabilindu-se definitiv aici şi profesând la diferite şcoli din municipiu: Şcoala de Copii – Fete, Şcoala Generală nr. 10, Liceul nr. 6 de Construcţii; perioada cea mai îndelungată, a lucrat-o la Liceul de Artă (1981-1997), catedra de Istoria Muzicii şi Forme Muzicale. Din 1997, îşi desfăşoară activitatea în cadrul Seminarului Teologic „Sf. Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea, ca profesor de muzică liniară şi corală. A înfiinţat Societatea VOX HUMANA şi corul cu acelaşi nume. Tot sub bagheta sa, Corala „Canticum” a seminarului teologic râmnicean, a devenit cunoscută şi în afara judeţului, în special prin concertele şi spectacolele organizate cu colinde, dar şi cu doine şi alte vechi cântece româneşti. Cântecele acestei corale, dirijate de el cu înaltă competenţă, dăruire şi pasiune, s-au făcut auzite în numeroase instituţii de cultură, laice şi clericale din judeţ (Arhiepiscopia Râmnicului, Filarmonica „Ion Dumitrescu” etc.) şi din ţară, inclusiv în Patriarhia Română. Pentru activitatea sa muzicală, de-a lungul anilor, i-au fost acordate mai multe premii şi distincţii. S-a ilustrat şi în calitate de compozitor.  (ME II, pag. 172-173; www.arhiram.ro).

Szabo, Mihai (n. la 1 sept.1977, în localitatea Baia Borşa, jud. Maramureş) - artist plastic. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Timp de câţiva ani, a trăit şi şi-a desfăşurat activitatea în Râmnicu-Vâlcea, dovedindu-se o prezenţă deosebit de activă în plan artistic.  Expoziţii personale: Oradea (2000). Expoziţii de grup: Oradea (1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001); Timişoara (1998); Hunedoara (1998, 1999); Bucureşti (2001). A realizat scenografia, costumele şi grafica pentru diferite spectacole de teatru din Craiova şi Râmnicu-Vâlcea. Prezent cu creaţii artistice  în publicaţii din Oradea (“Bulevardul ştirilor” şi “Vest”) şi din Râmnicu-Vâlcea (“Viaţa Vâlcii”). A obţinut premiul al II-lea la Universitatea de Vară „Castelul Corvineştilor”  Hunedoara (1998).

Şaţchi Popovici, Irina (n. 29 nob. 1909, Chişinău – m. 3 ian. 1988, Râmnicu-Vâlcea, absolventă a Conservatorului din Praga, 1927) – pianistă, profesoară (de pian), animator cultural; a participat la activitatea Asociaţiei Artiştilor Plastici din Bucureşti (1948-1949); ctitorul Şcolii de Muzică din Râmnicu-Vâlcea (unde a funcţionat şi ca profesoară, între 1957-1970) şi al Societăţii „Prietenii Muzicii şi ai Teatrului”.  Începând cu  anul  1977, a activat intens pe tărâm cultural.- îndeosebi în domeniul muzical -, având o influenţă  hotărîtoare asupra destinului vieţii muzicale din oraşul de la poalele Capelei. A înfiinţat, condus şi supravegheat „Cursurile muzicale de vară” şi o serie de ediţii ale Festivalului „Tinere  talente”. A contribuit la formarea şi afirmarea multor talente din judeţ şi din ţară. (OSCA/II, pag. 375).

Şerban, Ariana-Alexandra  (n. 3 oct. 1976, Bucureşti; fiica Doinei Migleczi) – actriţă (la Teatrul Municipal „Ariel” din Râmnicu-Vâlcea) şi regizoare. A participat la o serie de proiecte de anvergură ale Teatrului „Ariel”, printre care: Danaidele – în regia lui Silviu Purcărete, spectacol prezentat la o serie de festivaluri internaţionale; „Ateliere de educaţie şi practică teatrală” (cofinanţat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile; Meloterapia, o metoda eficienta de integrare sociala a tinerilorinstitutionalizati” – proiect cofinanţat de PHARE – Lien (1997-1998) etc. Realizatoare a spectacolului “Genesis”, în colaborare cu  “Collusion Company-Glasgow (1997-1998).

Roluri interpretate (selectiv): Maria din Noaptea marilor speranţe de D. R. Popescu (regia – Silviu Purcărete), Dandanache din Mofturi, monşer, mofturi, după I. L. Caragiale (regia – Doina Migleczi), Corifeul din Danaidele, după Eschil (regia – Silviu Purcărete), Katerina din spectacolul “Genessis”, Sonia din Unchiul Vania de Cehov (regia – Tudor Mărăscu), Adriana din Comedia erorilor de Shakespeare (regia – Tudor Mărăscu) etc.

Şerban, Nicolae Cornel (n. 10 sept. 1979, în oraşul Haţeg, jud. Hunedoara) – actor. Roluri interpretate (selectiv): Toboşarul (Povestea unei poveşti de Dan Micu, regia - Doina Migleczi), Durand (Scena in 4 de Eugen Ionescu; regia - Ariana Şerban, Teatrul Municipal „Ariel”), Nicollo (Angajare de clovn de Matei Vişniec, regia - Doina Migleczi), Matei din „No secrets”, proiect internaţional, regia Scott Johnston (Teatrul Municipal „Ariel” şi West Lotian Theatre), Rică Venturiano (O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, regia - Doina Migleczi), Bărbatul „Flash” - spectacol de step şi pantomimă - Compania „Gestual Art”; regia - Claudia Negroiu etc. A participat, împreună cu Teatrul “Ariel”, la mai multe turnee şi festivaluri peste hotare: Bruxelles (Belgia), Korca (Albania), Taunton, Norwich, Bristol ş. a. (Anglia), Viterbo (Italia), Lausanne (Elveţia), Monaco etc.

Ştefănescu, Emil (n. 3 martie 1899 în com Ţigăneşti din fostul judeţ Tecuci, azi Galaţi – m. 1993, Sibiu) – învăţător, artist plastic (pictor), violonist. A lucrat ca învăţător în satul Căldăruşa din jud. Galaţi. După absolvirea Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti (1925), a fost repartizat ca profesor de desen la Gimnaziul din Zătreni, iar după doi ani, s-a stabilit definitiv la Râmnicu-Vâlcea, ca profesor de desen şi caligrafie la Seminarul Teologic “Sf. Nicolae” şi apoi la alte şcoli din oraş: Liceul “Al. Lahovari” (şi director, o scurtă perioadă) – succedându-i lui C. Mihăilescu ; Şcoala Normală, Şcoala Pedagogică, Şcoala de Muzică. A făcut parte din Orchestra semisimfonică a Râmnicului (sub conducerea lui Puţurianu), cu care a participat (ca violinist) la diferite concursuri şi spectacole. A efectuat pictură de şevalet, desen, acuarelă, tuş-peniţă, reflectând cu precădere peisaje de pe Olt (“al cărui farmec irezistibil i-a inspirit frumoasa poezie Balada Oltului” - scrie Nicu Angelescu), rămase la diferite instituţii din Râmnicu-Vâlcea şi din alte localităţi ale ţării. Împreună cu alţi pictori (Panţel, Stoica, Stanciu etc.), a organizat expoziţii colective la Galaţi şi Craiova (1925), Slatina, Craiova şi Râmnicu-Vâlcea (1928, 1929, 1930), Bucureşti (Expoziţia profesorilor de desen din ţară, 1933), Călimăneşti (1936-1937) etc. A participat şi la unele saloane oficiale din ţară, printre care –cel de la Sibiu (în cadrul Filialei UAP Sibiu). (OSCA I, pag. 380-381; Memoriile, pag. 267).

Ştefănescu, Febus-Viorel (n. 6 oct. 1933 în Râmnicu-Vâlcea) – artist plastic, scenograf După absolvire, la solicitarea regizorului poet Radu Stanca, a fost repartizat la teatrul Dramatic din Sibiu, apoi – prin concurs – la Teatrul de Stat Constanţa (1958-1965), cu o scurtă întrerupere pentru Teatrul de Stat din Bacău. Din 1965, va lucra din nou la Sibiu ca actor, apoi – în 1968 – metodist la Casa de Creaţie din Sibiu, scenograf  la teatrul sibian (1969-1970), apoi la Teatrul de Stat de Păpuşi “Licurici” din Sibiu (1970-1991). În oraşele Sibiu şi Constanţa, a lucrat şi ca profesor de Istoria artelor. A asigurat scenografia la peste 80 de spectacole, din care menţionăm: Doi muşchetari şi Ileana Cosânzeana (N. Bocşa), Căţeluşul albastru (Urban Gyula), Motanul încălţat (Ch. Perrault), O fetiţă caută un câine (Alecu Popovici), Sânziana şi Pepelea (V. Alecsandri), Dănilă Prepeleac (Ion Creangă), Dumbrava minunată (M. Sadoveanu) etc. A organizat numeroase expoziţii în cadrul trienalelor de scenografie dintre anii (1967-1988), retrospectiva “25 de ani de activitate a Teatrului de Păpuşi din Sibiu” (1976), expoziţii personale de păpuşi şi decoruri (1977, 1979, 1980, 1990-1995). (OSCA I, pag. 381-383).

Ştefănescu, Mihail – (n. 14 apr. 1956, Craiova) – muzician, dirijor; începând cu anul 1980, a funcţionat ca profesor titular (catedra de pian) la Liceul de Artă din Râmnicu-Vâlcea. S-a afirmat pe scenele vâlceană, naţională şi internaţionlă, remarcându-se mai ales alături de corala « Euphonia », înfiinţată de el în anul 1981, cu care a câştigat numeroase premii şi distincţii la festivaluri şi concursuri naţionale şi internaţionale. Ca dirijor, a abordat cu dezinvoltură un vast repertoriu simfonic, din compozitori clasici şi contemporani: integrala simfoniilor şi concertelor de Beethoven, simfonii de Haydn, Mozart, Dvorak, Ceaikovski, Schubert, Gershwin, Bartok, Bernstein, Enescu, Ion Dumitrescu etc.; concerte instrumentale de Vivaldi, Telemann, Bach, Haendel,  Rahmaninov, Grieg, Liszt, Chopin, Saint-Saens, Şostakovici ş. a. A dirijat, de asemenea, mai multe lucrări vocal-simfonice. A organizat şi susţinut turnee în Franţa, Italia, Germania, Spania, Austria, Belgia, Elveţia, Ungaria, Bulgaria, Coreea de Sud etc. A fost cooptat nu o dată, în jurii ale unor concursuri internaţionale de interpretare. În anul 1995, împreună cu factorii decizionali din municipiul Râmnicu-Vâlcea, a contribuit substanţial la înfiinţarea Filarmonicii de Stat « Ion Dumitrescu » din Râmnicu-Vâlcea, al cărei director este şi în prezent. Pentru activitatea sa de muzician, dirijor şi manager, a fost recompensat frecvent cu diferite premii şi distincţii. (ME I, pag. 177; ME II, pag. 126-127; www.filarmonica-vâlcea.ro).

Ştefănescu, Paul (Paulis) (n. 1906 în Turnu-Măgurele – m. 1985, Râmnicu-Vâlcea) – pictor. Studii neterminate de economist şi – finalizate – la un institut pedagogic. Profesor în Turnu-Măgurele, apoi la periferia oraşului Bucureşti. În 1952 a venit la Râmnicu-Vâlcea, unde a ocupat modeste funcţii de funcţionar, dedicându-se mai ales picturii. A organizat expoziţii personale  la Râmnicu-Vâlcea, Bucureşti (Sala Dalles), Sibiu etc. Din punct de vedere tematic, este preocupat de istoria ţării (figuri ale unor personalităţi, inclusiv cea a lui N. Ceauşescu), scene de muncă, chipul soţiei, copii, peisaje, flori, natură statică etc. O parte din lucrările sale se află la diferite instituţii din judeţ, printre care Biblioteca Judeţeană şi DJVAN Vâlcea. (OSCA I, pag. 384).

Ştefănescu-Scagno, Liliana-Olimpia (n. 24 martie 1946, Râmnicu-Vâlcea; fiică a renumitului profesor Emil Ştefănescu) – solist instrumentist şi interpret de muzică de cameră; copilăria şi studiile primare în Râmnicu-Vâlcea; după efectuarea studiilor superioare la Conservatorul din Bucureşti (1970), predă la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice din Bucureşti, iar între 1974-1976, la Şcoala de Muzică din Râmnicu-Vâlcea. În 1976, s-a căsătorit cu profesorul de muzică Scagno din Padova, împreună cu care, în 1993, a înfiinţat o orchestră feminină de cameră la Torino. Începând cu 1997, artista va activa în mai multe orchestre din Italia şi Elveţia, făcându-se cunoscută prin modul de abordare a genului muzical ales. Membră a federaţiei Internaţionale a femeilor şi secretar artistic al Sindicatului muzicienilor din Torino. A dus departe, peste hotarele ţării, faima cântecului popular românesc şi, mai ales, a colindelor noastre; a concertat alături de Sergiu Celibidache şi a obţinut numeroase premii şi distincţii        

Tomaselli, Angela F. (n. la 5 nob. 1943 în Brezoi – jud. Vâlcea) - pictor. Membră a Uniunii  Artiştilor Plastici din România (1973); membră a filialei Galaţi a UAP (unde s-a stabilit după terminarea facultăţii), din 1978. Expoziţii personale, în ţară şi străinătate (selectiv): Galaţi (1971, 1975, 1989, 2000); Bucureşti (1974, 1977, 1988, 1993, 1996, 2002, 2004, 2006, 2007); Roma (1983); Iaşi - Galeria „Cupola”, Galeria „Casa Pogor” (1999); Râmnicu-Vâlcea: Muzeul de Artă „Casa Simian”, Galeriile  de Artă (1998, 1999); Germania (2002); Bistriţa (2003), Cluj-Napoca (2004), Vaslui (2005), Madrid (2007).  Expoziţii colective, în ţară (selectiv):     Galaţi (1974, 1976), Bacău (1995, 1996), Bucureşti (1996, 1997, 1999, 2000, 2001, 2002), Râmnicu-Vâlcea (1998, 1999, 2002, 2003, 2007), Blaj (2003), Medgidia (2004), Bucureşti - Institutul Francez, Artistes Peintres Roumains en France, patronată de Asociaţia Culturală „Soleil de l’Est” (2005); Bucureşti - Galeria Apollo (1997-2004), Iaşi (2007) etc. Expoziţii  colective în străinătate: Moscova (1977), Grecia (1983), Austria (2001), Franţa (2002), Italia (2000),  Balcic - Bulgaria (2007) etc. Numeroase premii şi distincţii, printre care Premiul U.A.P (1995) şi Menţiunea specială a juriului, la  Salonul  Internaţional din Quissac-Franţa. Coautoare la volumul Arta populară din judeţul Galaţi. (Paul Petrescu, Sinteze. Angela Tomaseli, în „Astra”, nr. 2, 1978; OSCA I, pag. 393-393), Prezenţe feminine, pag. 109-112).  

Ureche, Alexandru (n. la 25 iulie 1948, Râmnicu-Vâlcea) inginer electronist; inginer de sunet. Începând cu anul 1981, lucrează în străinătate.

Filmografie: E atât de aproape fericirea (1977), Dincolo de orizont (1978), Drumuri în cumpănă (1978), Pe firul apei  (1978), Cine mă strigă? (1979), Ultima frontieră a morţii (1979), La răscrucea marilor furtuni (1980). (Cristina Corciovescu, Bujor Râpeanu, 1234 cineaşti români, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1996, pag. 375; OSCA II, pag. 402).

Urşianu, Malvina – (n.19 iunie 1927, Guşoeni, jud. Vâlcea; descendentă a boierilor Urşieni) – regizor de film; studii superioare de Muzeografie şi Drept la Universitatea din Bucureşti. Debutează ca asistent de regie pe lângă cunoscutul  regizor Jean Georgescu, iar ca regizoare, în anul 1967, cu filmul  Gioconda fără surâs (în colaborare cu Silvia Popovici; Gheorghe  Cozorici şi Ion Marinescu). Creaţiile sale se situează pe latura facturii filmice literare, a analizei  psihologicese: Serata (1971), Trecătoarele iubiri (1973), Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu (1979), liniştea din adâncuri (1981), Figuranţii (1987), Aici nu  locuieşte nimeni (1995). Românca Malvina Urşianu s-a numărat printre numele cele  mai  importante ale cinematografului  european feminin din acest  timp. (Cristian Cornel Râpeanu, T. Bujor,  Dicţionarul cinematografic, Bucureşti, „ Meridiane”, 1974, pag. 444; Secolul  cinematografului. Mică enciclopedie a cinematografiei universale, Bucureşti, Editura  Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989, pag. 336-337, 430; DC, pag. 144; VDE/1, pag. 150; OSCA I, pag. 405-406).

Vasile, Lucian (n. iunie 1925 în Câlimăneşti) – economist şi muzician (dublă specializare). A lucrat ca actor la Teatrul Armatei (azi – Nottara), din 1948. A jucat alături de mari actori români: Lucia Sturza Bulandra, Clody Bertola, Ion Manolescu, G. Vraca, G. Calboreanu ş.a. Majoritatea vacanţelor şi le-a petrecut la Râmnicu-Vâlcea, susţinând activitatea artistică locală, printre altele, a pus în scenă revista « La Râmnicita » (1946) şi piesa « Dezertorul » de M. Sorbul (1947).

Spectacole de teatru în care a jucat: Şcoala calomniei, Trenul blindat, Ion Vodă, Cazul Benet, Vlaicu Vodă, Ecaterina Teodoroiu, Emilia Galotti, Pescăruşul, Meşterul Manole, Richard al III-lea, Când luna e albastră etc. (OSCA I, pag. 408-409).     

Vasilescu, Florica (n. la 17 nob. 1922 în Drăgăşani) – arhitect; decorator, grafician. Călătorii de studii în Ungaria, Cehoslovacia şi Franţa. A debutat în 1950, cu proiectarea expoziţiei documentare a României la Pekin; expoziţie personală la Bucureşti (1975). Activitate în proiectare, decoraţiuni interioare şi exterioare şi design, artă decorativă monumentală, proiectare expoziţii, amenajarea interioară a unor instituţii din ţară şi a sediilor de ambasade ale României, din Paris, Berna, Londra, Geneva ş.a A executat un mare număr de panouri decorative în diferite tehnici, ca de pildă cele reprezentând regiunile ţării pentru expoziţia turistică de la Bruxelles, borangic cu broderie în tehnica tradiţională, cu tema « Nunta Zamfirei » (prezentată la Expoziţia Floralii de la Paris (1959), panou decorativ din cristal pentru crama restaurantului « Intercontinental » din Constanţa ; în tehnici asemănătoare, au fost executate ansamblul de la Năvodari al Taberei de copii (1969), panoul Lacul – pentru Complexul sanatorial Amara (1972) etc.; pavilioane pentru târgurile internaţionale ale ţării (Poznan, Plovdiv, Milano, Praga, Paris); machete de colecţii editoriale (« Oameni de seamă », « În jurul lumii », « Biblioteca şcolarului »etc.). A primit Medalia de Aur pentru decoraţiunea interioară a Pavilionului României la cea de A XI.a Trienală de Artă Decorativă de la Milano şi Medalia de Argint pentru perdelele decorative brodate, de la aceeaşi manifestare ; Premiul pentru « Cea mai frumoasă carte a anului » pentru grafica şi coperta volumului « Ţara vinurilor » de C. Prisnea (1963) ; Premiul UAP (1975). (OSCA I, pag. 409-410).  

Vasiu, Dinu Traian (n. 7 august 1914 în Călimăneşti, jud. Vâlcea – m. 2001, Braşov; frate cu actriţa Pompilia şi nepot, pe linie maternă, al pictorului Sava Henţia) – pictor; poet. A debutat în 1940, la salonul Oficial din Bucureşti. Între 1961-1975, muzeograf şi apoi şef al Secţiei de Artă a Muzeului Judeţean Braşov. Expoziţii personale la Braşov - în anii 1966, 1969, 1972, 1975, 1977, 1980, 1983 –, la Wiesbaden – Germania (1970), Sala « Apollo » din Bucureşti (1971), Bruxelles, Aachen. A participat la mai multe expoziţii colective peste hotare: Wroclav – Polonia (1973), Berlin (1973), Manchester – Anglia (1976), Tours – Franţa (1990), Belgia (1993, 1994), precum şi în ţară – la Bucureşti, Braşov ş. a. Dintre tablourile sale, menţionăm: Pe Valea Lotrului (1965), Bărci (1966), Intrarea romanilor în Dacia (1978), La strânsul recoltei (1984). Între 1930-1933, a publicat poezie în revista « Oltul » din Râmnicu-Vâlcea. (COS, pag. 179-181). 

Vasiu, Pompilia (n. 13 sept. 1919, Călimăneşti – jud. Vâlcea) – actriţă polivalentă. Debutează în teatru în anul 1950, încredinţându-i-se un rol important în piesa Medicul de plasă, la Teatrul Naţional din Craiova.  Vor urma o serie de roluri la  „Teatrul de Stat C.F.R.” din Bucureşti, „Giuleşti – Odeon,” „Teatru Mic”, Teatrul „Ion Creangă” ş.a. A excelat în dramaturgia modernă românească, interpretând roluri de seamă în piese ca:  Înşir’te, Mărgărite de V. Eftimiu, Suflete tari de Camil Petrescu, Ultimul tren de Tudor Muşatescu, Situaţia nr . 4 de C. Berciu etc. Prezentă la TV în mai multe emisiuni ; de asemenea, a jucat în câteva filme: BD intră în acţiune, BD la munte şi la mare ş. a. I s-au acordat premii şi distincţii importante, printre care: La  Croix d’Officier, mérite et dévouement français (1970); Grand Prix Humanitaire de France, Médaille d’argent (mai 1970). (Teatru românesc, pag. 481-549 ; OSCA I, pag. 413-414 ; Prezenţe feminine, pag. 125-126).

Văduva-Clavac, Camelia (n. 2 mai 1973, com. Zătreni – jud. Vâlcea) – soprană. A absolvit Academia de Arte „George Enescu” din Iasi, Secţia “Interpretare muzicală, canto” – clasa prof. Maria Jana Stoica. Cursuri de mişcare scenică şi actorie cu profesorii Anda Tăbăcaru şi Petrică Ciubotaru, cursuri de perfecţionare muzicală cu profesorii Georgeta Stoleru şi Alexandru Farcaş, precum şi cursuri de măiestrie interpretativă, în anii 2000-2002, cu maestra Mariana Nicolesco, sub a cărei îndrumare atentă se află şi în prezent. A obţinut o bursă de studii de la Fundaţia ”Vox Mentis” - Italia, sub îndrumarea maestrei Gabriela Cegolea. Diplome obţinute: Vioară şi  Canto. Premii şi distincţii: Premiul III, la Concursul de Lieduri „Ionel Perlea”, 1992; Diploma onorifică, la Concursul Internaţional Canto, 1993; Premiul I, la Festivalul „Arena di Venezia”, Italia, 1997; Premiul Fundaţiei « Darclee (1997); Premiul special al juriului, la Concursul Internaţional de Canto „Haricleea Darclee”, 1999; Premiul I, la Concursul Internaţional Canto „Haricleea Darclée”, 2001.

Din repertoriu: Nunta lui Figaro (Susana), Flautul  fermecat (Konigen der Nacht), Don Giovani (Donna Alba), Rigoletto (Gilda), Lucia di Lamermoor (Lucia) etc. A interpretat, de asemenea, o serie de piese vocal-simfonice, arii din opere şi lieduri, susţinând o serie de recitaluri în ţară (Ateneul Român şi Opera Română din Bucureşti, Filarmonica „Moldova” din Iaşi, Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu-Vâlcea) şi peste hotare: Germania, Italia, Olanda ş. a. În prezent, în paralel cu cariera interpretativă, funcţionează ca lector universitar la Universitatea de Stat din Piteşti, Facultatea de pedagogie muzicală.(ME I, pag. 195-196; Prezenţe feminine,    pag. 22-24)

Velici, Petti (n. 13 ian 1953, satul Bâlvăneşti din com. Băseşti, jud. Mehedinţi) – artist plastic. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Expoziţii personale: Drobeta-Turnu Severin (1971, 1974, 1977, 1992, 1993), Orşova (1973, 1975), Studioul de Radio TV Oltenia – Craiova (1993), Kalamata – Grecia (1995), Muzeul de Artă – Casa Simian din Râmnicu-Vâlcea (1996), Călimăneşti-Căciulata (1998), Primăria Râmnicu-Vâlcea (1996), RadioArtCraiova (1998, 2000) etc. Expoziţii de grup (selectiv): Drobeta-Turnu Severin (cu diverse ocazii, între 1971-2000), salonul de toamnă Bastion – Timişoara (1984), Salonul de iarnă Reşiţa (1985), Salonul Interjudeţean de Pictură „Virtuţi plastice ale peisajului românesc” – Constanţa (1986), Galeria UAP din Brăila (1999), Salonul Naţional de Artă – Bucureşti (2001), Galeriile de Artă „Orizont” – Bucureşti (2003), Galeriile Artex din Râmnicu-Vâlcea (anual, între 1996-2008), Târgul de Artă Râmnicu-Vâlcea (între 1996-2008) etc. Expoziţii şi participări internaţionale: Galeriile de Artă „Cozia”, Hamme-Belgia (2003), Kromeriz – Cehia (2005). A participat la mai multe tabere de creaţie naţionale: Mraconia (1984), Bahna (1985), Slănic-Prahova (1988), Medgidia (1989), Orşova (anual, 1986-1989), Voina – Argeş (2000) ş. a. Lucrări în colecţii din România şi străinătate (AV, nepag.).

Verdeş, Dumitru (n. la 15 febr. 1936, în satul Delureni din com. Stoileşti, jud. Vâlcea) artist plastic. Membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din România (din 1975). Începând cu anul 1969, a participat la Saloanele Naţionale de Desen şi Gravură de la Sala Dalles din Bucureşti, precum şi la unele expoziţii colective şi personale, cum ar fi cele de la Bucureşti (1971, 1984, 1985, 1986, 1988, 1997) şi Piteşti (1978). A ilustrat grafic o serie de cărţi importante: Sonete - W. Shakespeare, Crăiasa zăpezii - H. Ch. Andersen, Mama lui Ştefan cel Mare - Dimitrie Bolintineanu, Arcaşul lui Ştefan - Virgil Carianopol, Eminescu - album comemorativ, opere ale lui M. Sadoveanu, G. Călinescu, M. Eliade, precum şi lucrări reproduse în diverse reviste de cultură („Luceafărul”, „Vatra” şi altele). Distins cu medalia de bronz şi premiul al III-lea la Concursul internaţional de grafică de carte de la Leipzig - 1971; premiul pentru prezentare grafică, la Concursul naţional “Cele mai frumoase cărţi ale anului”, Bucureşti - 1972; marele premiu „Mihai Eminescu” la Concursul Naţional de Ex libris Oradea - 1989 şi premiul I la Concursul naţional de ex libris “Centenar Eminescu”,  Botoşani - 1989. (OSCA II, pag. 409).

Verdeş, Ion (n. la 26 febr. 1923 în satul Bârsoiu – fostă comună – din actuala com. Stoileşti, jud. Vâlcea) – filosof; artist plastic (trei ani de studiu la Secţia de Pictură a Academiei de Belle Arte din Bucureşti, 1944-1947), istoric (doi ani de studiu la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1944-1946), publicist. Asistent la catedra de Istoria filosofiei a Facultăţii de Filosofie din cadrul universităţii bucureştene (1950-1954), cercetător ştiinţific principal în acelaşi domeniu, la Institutul de filosofie al Academiei Române (1950-1957), bibliograf principal la BCS (1957-1958), apoi redactor principal la redacţia de filosofie a Editurii Ştiinţifice  (1958-1962), profesor de română la Şcoala generală din com. Frasinu - jud. Giurgiu (1962-1966), apoi cercetător principal la Institutul de Cercetări Pedagogice  şi Psihologie  (1966-1982); după desfiinţarea institutului, a lucrat ca profesor la o şcoală specială, până la pensionare. Şi-a împărţit timpul liber între creaţia ştiinţifică şi cea artistică. Între 1956-1960, a participat la expoziţii colective de pictură; a organizat şi expoziţii personale (1959). Cărţi publicate: Texte din gândirea social-politică din România (1954), Programa de activităţi practice pentru studiul şi tehnologia metalelor, anul I şi II (1972); în colab.: Literatura română veche: Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, vol. I şi II (1978, 1983), Şcoala viitorului, schiţă a unui model sociopedagogic (1972), Colaborarea şcolii cu familia (1974), Dicţionar pedagogic (1979), Istoria învăţământului din România (1983) etc. (OSCA I, pag. 414-416).

Vicşoreanu, Eufrosina (n. 16 mai 1935, or. Horezu, jud. Vâlcea) – meşter (creator) popular în domeniul ceramicii. Expoziţii de ceramică: în 1977 – la Bucureşti (Teatrul Foarte Mic şi Casa de Cultură), Iaşi, Pucioasa (Casa de Cultură), Petroşani (Muzeul Mineritului), Cluj (Muzeul Etnografic al Transilvaniei); în 1978 – la Stockholm, Suedia; 1981 – la Palatul Palfy din Viena; 1994 – la Galeria „Blue commme une orange” din Paris; 2001 – Viena şi Salzburger, 2004 – Praga şi Budapesta. Premii obţinute (selectiv): 1977 -Premiul I (alături de soţul său, Victor Vicşoreanu) la Concursul artistic din cadrul etapei judeţene a festivalului „Cântarea României”; acelaşi premiu l-a obţinut la ediţia a II-a, în anul următor; 1977 –Marele premiu la Concursul creatorilor populari, în cadrul Târgului ceramicii populare româneşti „Cocoşul de Hurez”, ed. a VIII-a, precum şi în următoarele două ediţii (1979, 1980), apoi la ediţiile XV-XVIII, XXIV, XXV, XXVIII, XXX şi XXXVI (2006); Premiul I la Târgul Olarilor din cadrul Festivalului „Cibinium” 83 de la Sibiu (1983); Premiul I la Târgul meşterilor Populari de la Craiova (1998); Premiul special pentru ingeniozitate plastică, oferit de Fundaţia „Nadia Duca” la „Cocoşul de Hurez” – ed. a XXXIV-a etc.       

Vlad, Ion (n. la 1 ian. 1940 în com. Ştefăneşti din jud. Vâlcea) – pictor, grafician. Călătorii de studii în URSS. A funcţionat ca profesor în învăţământul mediu din Piteşti. A debutat ca artist plastic în 1968, la Bienala Tineretului, organizată la Bucureşti. A participat la expoziţii colective organizate în Piteşti, unde a deschis şi o expoziţie personală în 1971. S-a manifestat în domeniul picturii şi graficii de şevalet (portrete, peisaje, natură statică, compoziţii cu tematică socială), al restaurării de biserici etc. (DARC, pag. 508; OSCA I, pag. 417). 

Vlădoianu, N. (n. 26 apr. 1895 în Râmnicu-Vâlcea – m. ?) – om de teatru, prozator, publicist. O parte din studiile universitare, le-a urmat la Paris. A fost directorul teatrului « Alhambra » din Bucureşti.

Cărţi publicate: Fă economie ! – schiţe (f. an) ; în colaborare: Amedeu Stânjenel (1925), Culegere de anecdote (1929). (OSCA I, pag. 417).

Zamfirescu, Florin (n.12 apr. 1949 la Călimăneşti, jud. Vâlcea) – actor şi regizor, profesor universitar la IATC – Bucureşti. Doctor în arte, cu teza Actorie sau magie (2002). Actor la Teatrul de Stat din Târgu-Mureş (1971-1973) şi (din 1973) la teatrul Giuleşti (Odeon), asistent la IATC (1974-1978), angajat cu ora sau în cumul la IATC (ATF) Bucureşti (1986-1996), director adjunct la Teatrul Odeon (1991-1994) ; din 1996 – prof. univ. la UATC Bucureşti, iar din 2000 - rector al acestei universităţi. În 2001 a fost membru în juriul Festivalului Internaţional de Teatru Experimental de la Cairo. A interpretat peste 60 de roluri în teatru şi televiziune şi 50 de roluri în filme româneşti şi străine.  Roluri jucate (selectiv), în teatru: Teleghin din Unchiul Vania de Cehov, Ipingescu din O noapte furtunoasă de Caragiale, Boby din Insula de M. Sebastian, Ion din Năpasta de Caragiale, Miroiu din Steaua fără nume de Sebastian, Sorin din Pescăruşul de Cehov, Edgar din Regele Lear de Shakespeare etc. ; în film (selectiv): Mere roşii (1975, regia – Al. Tatos), Pădurea nebună (1982, regia – N. Corjos), Moromeţii (1987, regizor – Stere Gulea), De ce trag clopotele, Mitică (1982, regia – Lucian Pintilie), Senatorul melcilor (1995, regia – Mircea Daneliuc), Moartea domnului Lăzărescu (regia – Cristi Puiu) etc.;  în televiziune: Lumini şi umbre (regia: Andrei Blaier şi Mihai Constantinescu), Omul care a văzut moartea de V. Eftimiu, Sub clar de lună - de Teodor Mazilu etc. În paralel, bogată activitate regizorală: 1988 – Visul unei nopţi de vară de Shakespeare; 1990 – Năpasta de I. L. Caragiale ; 1992 – Gaiţele de Al. Kiriţescu, 1999 – Trei surori de Cehov, 2005 - Norii de Aristofan ş. a. A primit numeroase şi importante premii: Medalia de aur (ca recitator) – 1965, Marele Premiu – « Dialog la distanţă » (1966), Premiul de interpretare masculină pentru rolul Picolo din Speranţa nu moare în zori (1973), Marele Premiu « Leul de aur » la Arezzo – Italia (1979) pentru rolul Ion din Năpasta etc. Premiul criticii – « Cel mai bun actor al anului 1997 » etc. Cărţi publicate: Actorie sau magie (2003), Catifea – povestiri (2005). (OSAC, pag. 59-61; OSCA I, pag. 424)

  Zorlescu, Constantin (n. 4 mai 1922, com. Lăpuşata din jud. Vâlcea – m. 30 ian 2009, Râmnicu-Vâlcea) – inginer în industria lemnului, cercetător, inventator, sculptor, pictor. Absolvent al Şcolii Populare de Artă din Piteşti (1967-1968). Cursuri postuniversitare în cadrul AS Bucureşti (1972-1973), cursuri de pregătire şi specializare în cadrul CEPECA – Bucureşti (1968-1973), perioadă în care a frecventat şi atelierul sculptorului Mihai Onofrei. A ocupat mai multe funcţii de răspundere în profesia de bază, în Băbeni, Piteşti şi Râmnicu-Vâlcea. În calitate de membru activ al Asociaţiei Române de Marketing – filiala Vâlcea, a făcut parte din delegaţia română care a participat la Congresul ESOMAR de la Budapesta (1973). În 1981, a deschis o expoziţie personală de sculptură în Olăneşti Băi, cu 25 de lucrări, din care 5 au fost expuse la « vila specială ». În 1993, a executat bustul domnitorului Mircea cel Bătrân, aflat la intrarea în localul colegiului cu acelaşi nume. În prezent, are 30 de sculpturi în expoziţia permanentă organizată în holul hotelului Alutus din Râmnicu-Vâlcea, 8 lucrări la librăria "Anton Pann" şi 2 la magazinul fondului plastic. În paralel cu sculptura, a executat  tablouri în tehnica pastelului  şi în ulei pe pânză. Autor a 8 certificate pentru inovaţii şi al unui brevet de invenţie (1968).Peste 60 din lucrările sale se află în diferite colecţii particulare.A fost preşedinte al Asociaţiei Artiştilor Plastici Amatori din România. Premii şi distincţii obţinute: Ordinul Muncii cl. a III-a, pentru merite deosebite în producţie (1968), Premiul al III-lea pentru sculptură (în marmură) la Expoziţia republicană din Bucureşti (1971), Diploma A X-a aniversare a I. C. I. 1970-1980, pentru promovarea progresului tehnic în informatică  (1980) etc. (OSCA II, pag. 416-417; Mihai Sporiş, Petre Cichirdan, Zorlescu, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Almarom, 2005).


Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010 (pag. 867-895). Coordonator: Ion Soare; Autori: N. Daneş, Gh. Dumitraşcu, D. Dumitrescu, Fl. Epure, Em. Frâncu, I.St. Lazăr, Arhim. Veniamin Micle, Sorin Oane, Marian Pătraşcu, Petre Petria, Gh Ploaie, Al. Popescu-Mihăeşti, Silviu Purece, I. Soare, Răzvan Theodorescu. „Volum realizat în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului şi apărut sub egida şi cu sprijinul  financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea.” 


Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Marți, 30 Septembrie 2014
  • Localitate: Valcea
  • Creator: ---
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: ---
  • Editor: ---
  • Contributor: ---
  • Tip: text
  • Format: ---
  • Identificator: ---
  • Sursa: ---
  • Limba: ---
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 4342 ori Ultima modificare Luni, 27 August 2012 08:05

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.

Ești aici: Home Valcea Valcea Oameni de artă vâlceni