Istorie Locala

Din cele mai vechi timpuri oamenii au căutat să-și exprime gândurile, nu numai prin cuvinte (oral), ci și prin semne vizibile, care să dureze mai mult și să poată fi citite, înțelese.

Apariția tiparului, în secolul al XV – lea, a produs o adevărată revoluție în cultura umană, fiind considerată cea mai strălucită invenție a creierului uman.

 de Olga Șerbănescu

         

Cartea, gândirea şi simţirea materializate în pagini tipărite, au jucat un rol stimulator şi mereu hotărâtor în patrimoniul culturii româneşti. Secolul al XVIII-lea prin cultura sa tipografică constituie exemplu cel mai elocvent în acest sens. Bogata activitate tipografică înregistrată în cele trei ţări române în cursul secolului al XVII-lea, acum, în secolul al XVIII-lea se lărgeşte prin înfiinţarea a altor trei mari tipografi româneşti: cea de la Buzău, cea de la Râmnicul-Vâlcea şi cea de la Rădăuţi.[1]

«Nicolae Boierescu era, fără îndoială, figura reprezentativă a stirpei Deaconilor, iar unul dintre fiii săi, profesor doctor în filologie, autorul prezentei cărți, este unul dintre primii intelectuali din spița respectivă, vrednic creator de carte și un reputat editor, cu act de naștere într-un sat argeșean, dar cu activitate permanentă în județul Vâlcea.»

Ești aici: Home Articole filtrate după dată: Noiembrie 2019